Sărbătoarea limbii materne

 Fiecare zi în care ne comunicăm gândurile și dorințele în limba română ar trebui să o considerăm  o  sărbătoare a acestei mari doamne.
Limba maternă este domnița pe care trebuie să o cinstim în orice clipă, fiindcă ea ne întreține și ne face viața mai frumoasă.
Cei care folosesc cuvinte urâte, când au la dispoziție atâția termeni de empatie, de generozitate, de mângâiere nu urâțesc graiul strămoșeșc, ci ne pun la dispoziție propria lor carte de vizită. Caracterul unui om se demonstează prin atitudinea pe care o are față de țară, față de satul natal și casa părintească, față de familie, dar și față de limba maternă.
Este de condamnat dezacordul pe care-l face țăranul care are mâinile crăpate de coasă sau de sapă? Niciodată, fiindcă la țară se găsesc cele mai sublime nuanțe de expresivitate ale graiului strămoșeșc, iar dezacorduri apar și în operele literare. O formă verbală greșită sau un cuvânt utilizat cu varianta sa nerecomandabilă de Academia română descalifică? Evident că nu, doar răutatea caută nod în papură și pândește erorile vorbitorilor.
Uneori specialiștii acceptă forme pe care le blamau și le declarau greșite ani întregi. Limba vie a unui popor este în permanentă schimbare.
Limba română este sacră, de aceea să o sărbătorim printr-o vorbire aleasă în fiecare zi. Iată lista principalelor nedreptăți pe care i le putem face limbii materne:
1) romengleza. Este păcat să folosim cuvinte din engleză, franceză, italiană, când termenul există în graiul matern (după cum recomandau și Titu Maiorescu și Pruteanu)
2) utilizarea limbajului vulgar și violent
3) folosirea unor cuvinte pe care nu le înțelegem, nici nu le pronunțăm corect, doar să creștem în ochii celorlalți
4) corectarea acidă a tuturor vorbitorilor cu care intrăm în contact
5) confundarea expresivității literare și a corectitudinii
6) negarea esteticii unei opere literare din cauza unor„greșeli” (greșelile în literatură sunt surse de expresivitate: pleonasmele, cacofoniile pot demonstra lipsa de educație a personajelor sau sunt surse ale comicului de limbaj).
Să ne trăiască limba română, iar noi să fim înțelepți și toleranți utilizatori ai ei! Limba maternă trebuie să ne unească, nu să ne dezbine!!!

Să-mbătrânim frumos!

De bătrânețe nu scapă nimeni care este viu. Ea vine ușor, deși ai impresia că nu se va atinge de tine. Stând de vorbă cu persoanele în vârstă realizez că acestea sunt foarte îngăduitoare cu ele însele (asta și pentru că se văd zilnic în oglindă și trebuie să se accepte cu riduri, cu păr alb sau chelie când este cazul) și foarte neîndurătoare cu cei din jur. Au impresia că ele s-au conservat perfect, în timp ce peste toți cei din jur anii și-au lăsat amprente.
A îmbătrâni frumos nu se reduce la conservarea frumuseții exterioare, la „reparațiile capitale” menite să nu lase „să se prăbușească”, „să ajungă în mizerie” o ființă care a fost frumoasă. Pentru a deveni bătrâni frumoși pe deplin, este nevoie de o renovare completă a ființei.
Cum poate un bâtrân să fie pe deplin frumos?
1) Alungând cocleala, acreala din ființa sa. Nimeni nu este vinovat de durerile și de pierderile sale, ci, dimpotrivă, cei din jur doresc să-l ajute.
2) Fiind un om înțelept, oferind sfaturi doar dacă este solicitat, acceptând lumea așa cum este, fără să-i judece sau eticheteze pe cei tineri. Să-și amintească mereu propriile greșeli când este pe punctul de a deveni mare judecător.
3) Fiind recunoscător. Și un pahar cu apă oferit la timp face mult. Sunt bătrâni părăsiți de toți, abandonați, paralizați sau în azile. Dacă ai un copil aproape care-ți face cumpărăturile și se-ngrijește de medicamentele tale, fii mulțumit!
4) Să-și accepte limitele, fără să-și trasforme frustrările în descărcări nervoase care să-i atingă pe cei din jur.
5) Fiind generos cu cei din jur, oferind ceea ce nu mai are nevoie.
6) Trăind cu optimism, încântare și demnitate fiecare zi. Toți vom muri, este absurd să te plângi singur cât te afli încă în viață.
7) Să nu repete niciodată cu cei mai tineri din jur, greșeli care l-au rănit și l-au marcat profund.
Lista poate continua și ideal ar fi ca fiecare să adune comori adevărate în sufletul său pentru bătrânețe!

Smartphone Allview P8 eMagic

Labirintul virtual are la tot pasul surprize și capcane. Naivitatea dusă la extrem se plătește scump, dar și dacă ești conservator și circumspect îți scad considerabil șansele la câștig.
De-acum a devenit o boală să mă racordez la univers prin intermediul computerului. Călătoresc în eter, iar mii de glasuri șoptesc în același timp:
-Avem pastile garantate de slăbit!
-Nu vrei să cumperi pământ pe lună?
-Ai farmece, fetițo, vrăjitoarea X îți garantează succesul.
-Iată crema de față care te face cu 30 de ani mai tânără (dacă ai 30 și o folosești înseamnă că nu te-ai născut încă)
-Șamponul acesta triplează volumul părului( dacă ești chel...nu are ce tripla)!
Sunt năucită de mulțimea ofertelor, tocmai asta îmi place pe tărâmul virtual.
Și deodată, în mulțimea glasurilor false sau care nu merită încredere, îl aud pe Blogatu spunând: „Smartphone Allview P8 eMagic”.
„P8 e magic ”mi se întipărește în minte, mai ales că Marius Călugăru testează toate produsele pentru noi și ne învață că și telefoanele se pot proba ca o haină. Blogatu ne învață să nu cumpărăm înainte de a testa sau de a urmări modul în care telefonul funcționează, în direct, fiindcă pentru neinițiații ca mine, datele tehnice contează mai puțin. Suntem seduși de formă și culoare, de funcțiile care ne asigură accesul în categoria deținătorilor de telefoane de fițe.
Iată de ce am decis să-mi cumpăr un Smartphone Allview P8 eMagic:
1) Marius Călugărul este o persoană de încredere care-și respectă cuvântul dat și prezintă publicului consumator lucruri de calitate.
2) Blogatu este generos și oferă cele mai bune premii, prin urmare, telefonul este printre cele mai bune din lume.
3) Îmi place cum arată (telefonul), forma sa este seducătoare, iar eu, care nu sunt fotogenică, în sfârșit voi avea poze reușite datorită funcțiilor Fotografiere la zâmbet și Face Beauty.
4) Nepotul meu va avea mai multă considerație față de mine și nu-mi va zice: „Ah, nu schimbi și tu cărămida asta, să pot descărca și eu jocuri mai multe în telefonul tău, căci pe tine te păcălesc mai ușor decât pe mama și pe tata.”

Rezultatele concursului

Sunt fericită să pot dărui ceva tuturor participanților la concursul organizat pe acest blog. Mi se pare frustrant să te străduiești să îndeplinești condițiile și să nu câștigi, dar așa este și în viață.
Datorită generozității sponsorului care a acceptat propunerea mea de a împărți premiul pentru a bucura un domn și o doamnă, autorii povestirilor deosebite de pe blogul meu au câștigat: Panait Ionuț cele două sticle de vin și gelul de duș pentru bărbați, iar Andreea Unicorn cosmeticele pentru femei și umbrela de plajă.
Vă rog să mă contactați prin e-mail, să trasmit sponsorului datele voastre și vă mulțumesc pentru participare! (elenalarisastan@yahoo.com)
O toamnă îmbelșugată tuturor!

Bunica acceptă să renovez doar cu Evivo.

M-a chemat bunica pe un ton serios să vorbim. De câte ori îmi face așa, mă sperii. Îmi va vorbi iar de dor și de moarte, mai ales acum de când a trecut de 80 de ani. O iubesc mult și nu-mi pot reține lacrimile când ea devine melancolică. Îmi mângâie fața cu mâinile-i asprite de muncă și mă zgârie neplăcut, dar ca să nu o supăr, suport. Observă târziu și regretă:
-Ce față fină ai tu și ce aspre-mi sunt mâinile. Ți-am lăsat numai urme pe obraji!
-Lasă, că vor trece, bunico!
O iubesc fiindcă îmi dăruia tot ceea ce-i spuneam că-mi place din casă. Când am observat cum se golesc camerele, nu m-am mai mirat de nimic.
-Am să plec curând de-aici, îmi spune bunica senină de data acesta. M-am hotărât să-ți las casa pe numele tău, dar să n-o înstrăinezi, te rog! Aici se află munca de o viață a unei văduve care și-a crescut singură trei copii. Mă omori, dacă refuzi.
Era și timpul să-mi atragă atenția că o neglijez și că ar fi cazul să-i racordez căsuța la condiții moderne de viață.
-Te iubesc, bunico, i-am spus sărutând-o pe obrajii slabi și ridați. Și eu te rog să mă lași să-ți fac o bucătărie și o baie cu tot ce ai nevoie.
-De ce, nu-ți mai place copaia mea cea mare din lemn? O am de la străbunica. Are peste 100 de ani și nu s-a crăpat.
-Bunicuța mea dragă și bună, vom alege împreună chiuveta de bucătărie de granit sau chiuveta din compozit, panelurile de duș cu hidromasaj, bateriile sanitare de baie și bucătărie, bateriile și accesoriile retro.  Să ne uităm împreună pe tabletă! Nu este Satana pe pământ, ci tehnologia modernă. Acum vine magazinul la tine, nu te mai duci tu să vezi și să cumperi produsele! Nu obosești zilnic spălând și clătind vasele în ligheanul de plastic, apoi aruncând apa afară și punând alta curată ca să le limpezești?
-Am atât de mult timp liber, iar vecinele de vârsta mea s-au mutat la cimitir, draga mea, îmi spune tristă.
-Vei face hidromasaj toată ziua, fiindcă îți voi comanda paneluri de duș cu hidromasaj.
- Ah, vecina mea, Stela, făcea un masaj pe cinste, dar a murit fără să se gândească la spatele meu!
- Vino lângă mine, bunicuțo! Să începem cu setul de chiuvetă de granit cu baterie pentru bucătărie. Chiuveta este garantată 10 ani, iar bateria 5. Adio microbi, adio depuneri de calcar, poți să lovești din greșeală chiuveta cu orice că nu se va sparge. Privește și alege!
-Casa îmi va părea întunecată și urâtă cu astfel de lucruri de lux!

-Ai gusturi fine, bunicuțo! Acum am să aleg un set de paneluri de duș cu hidromasaj pentru dumneata!

-Nu, nu accept nici moartă, se revoltă bunica! Eu vreau să-ți dăruiesc ceva, nu să te jefuiesc! 1150 de roni pentru un duș? Vara improvizez un duș și gata!
-Bunico, banii aceștia vor fi investiți în sănătatea mea și a dumitale. Hidromasajul are următoarele efecte benefice asupra organismului:
1) înfrumusețează și întinerește pielea
2)elimină stresul și durerile
3) este cea mai eficientă cură de slăbire
4) tonifiază mușchii
5) fluidizează circulația sângelui
6) combate insomniile, artrozele și starea de nervozitate.
-Cum se numesc cei de unde ne-am ales produsele?
-Evivo pentru baie și bucătărie, bunico!
-Mă las pe mâna ta și a lor. Prietenii tăi prelungesc viața omului și livrează sănătate la pachet cu produsele lor, așa că prețul nu contează, draga mea! Cine vrea sănătate poate să-și cumpere de la Evivo pentru baie și bucătărie!

Geanta buclucașă și hotărârea de a purta „totul din piele”

(Sursa fotografiei aici)
Cine spune că își cumpără geantă și încălțăminte din înlocuitori datorită principiilor ecologiste exagerează.
Din rațiuni economice, renunțăm la genți de piele, dar strategia verifică perfect zicătoarea: „Ieftin la tărâțe și scump la făină”.
Cu ochii și urechile minții o aud pe una dintre cele mai bune prietene făcându-mi educație financiară:
-Draga mea, suntem prea sărace să ne cumpărăm lucruri ieftine!
Apoi mă revăd ducându-mă la serviciu cu geanta neagră din înlocuitori. Imita bine pielea, de aceea, bizuindu-mă pe lipsa de vigilență a cunoscătorilor, eram foarte mândră de ea. Forma era elegantă, spațioasă, ușoară. Cele două fermoare îmi asigurau bunurile de răufăcători, iar buzunarele interioare erau ascunzătorile comorilor mele.
La urcarea în autobuz am tras fermoarul să-mi plătesc biletul. Acesta s-a prins în căptușeala genții mele noi și s-a blocat. Șoferul îmi întinse biletul și așteptă banii în zadar. „O fi zicând că nu am bani să-i plătesc”, gândesc, în timp ce prima lacrimă a rușinii apare în ochii mei. El, răbdător ( a mai văzut doamne care nu-și găsesc banii de bilet din cauza rujurilor, fardurilor, creioanelor de ochi) îmi face semn să avansez și să plătesc la coborâre.
Intru în panică. Trebuie să rezolv problema în 10 minute. Mi se pare că toată lumea mă privește curioasă și contrariată. Mă așez pe scaun și trag cu putere. Căptușeala se rupe de tot, fermoarul și el, dar am cu ce plăti.
A fost ultima geantă din înlocuitori pe care mi-am cumpărat-o, mai ales că se scorojise și vopseaua pe sacoul meu alb de început de an școlar cât am tras să pot lua banii din portofel!
Acum, mă gândesc să fiu în pas cu toamna. Dacă frunzele se îngălbenesc, să-mi cumpăr o geantă galbenă din piele, Lorena, pentru că așa se numește o colegă dragă mie.
-Aceasta este geanta mea, Lorena, să fac prezentările în cancelarie, iar colegii să mă corecteze în cor:
-Doamna profesoară Lorena nu este aici!
 Gândul că geanta este produsă în Italia este reconfortant: Cu siguranță că nu mai are căptușeala ruptă sau materialul acesteia de calitate nu se va destrăma la prima atingere a dinților ascuțiți ai fermoarului.
Cele două compartimente îmi vor permite să nu amestec actele cu finanțele și cosmeticele, în timp ce în buzunarul din spate prevăzut cu fermoar îmi voi pune telefonul să-l am la îndemână.
Cu geanta mea ruptă din soare, aur topit, gutuie parfumată, măr de aur, mă voi sui încrezătoare acum în mijloacele de transport în comun. Ea va deveni o parte din decorul autumnal și îmi va asigura succesul printre elevi și colegi!

„Pedepsele” nemeritate ale oamenilor

(Sursa fotografiei aici)
Oamenilor le aplică viața multiple pedepse nemeritate. Unele sunt atât de aspre, încât ne îngrozim, dar trebuie să trecem cu bine peste ele fiindcă așa ne este dat.
Iată care sunt cele mai sfâșietoare nenorociri care ne pot atinge:
1) Să știm că o persoană dragă și apropiată suferă de o boală incurabilă și că nu putem face  nimic pentru salvarea ei. Să ne macine așteptarea unei minuni și să ne luăm rămas bun de la aceasta în mod subtil și lipsit de pesimismul care să o copleșească în ultima clipă.
2) Să ne vedem copilul, părintele, fratele murind sub ochii noștri, în timp ce ne-am salvat sau am fost salvați și să nu putem fece nimic pentru el. Secvențele acelea în care ei s-au înecat sub ochii noștri, au pierit înghițiți de dărâmături sau într-un accident nu se vor șterge din memorie niciodată ca și sentimentul de vinovăție. Până și supraviețuirea personală ni s-ar părea nedreaptă.
3) Să ne acceptăm statulul de „marginalizați” după o viață de eforturi și de muncă, să privim îngroziți cum, după ce am fost nave performante de cursă lungă, devenim încet încet epave...
4) Să pierdem capacitatea de autoservire și să depindem de mila celorlalți.
Dacă nu ni s-au întâmplat aceste lucruri, suntem niște oameni fericiți și ingrați că nu recunoaștem!

Shell Rimula Ultra 5W-30, elixirul longevității motoarelor de sarcină mare

Să conduci un colos pe drumurile lumii reprezintă o mare responsabilitate, fiindcă trebuie să protejezi „copiii din jur ai traficului rutier”. Față de un tir sau un camion de sarcină mare, un autoturism sau o camionetă par jucării cu telecomandă.
Din păcate, conform ultimelor studii, în țara noastră lipsește educația utilizării uleiului de calitate pentru motoare, mai mult de-atât la un control inopinat s-a constatat că 50% din mașinile care circulau în România aveau nivelul de ulei scăzut. (sursa aici).
De ce este foarte important să utilizăm un ulei de calitate pentru motor și în cantități sufieciente?
1) Uleiul sub nivel sau de poastă calitate duce la sporirea consumului de carburant și ajungem să înțelegem pe pielea noastră efectele proverbului:„Scump la tărâțe și ieftin la făină.”
2) Folosind ulei puțin și de proastă calitate, ne transformăm camionul în locomotivă cu aburi a șoselelor fiindcă: va gâfâi, mașina se va trasforma într-o saună, de pe eșapament vor ieși coloane de fum alb cum ies iarna în zilele geroase de pe coșurile caselor locuite... Dacă nu vom utiliza elixirul longevității, Shell Rimula, segmenții se vor bloca, iar motorul se calează.
3) Să nu facem experimențe pe mașinile noastre! Obligând motorul să meargă cu ulei puțin și prost sau fără ulei, acesta se gripează și nu se poate mișca nici tractat, dacă este în viteză.

 Shell Rimula Ultra prelungește viața motoarelor și prețuiește la adevărata valoare viețile tuturor participanților la trafic. Imaginați-vă că fumul alb ce iese de pe țeava eșapamentului orbește conducătorii auto lipsiți de experiență. Aceștia pot intra pe contrasens și vor secera instant viețile oamenilor. În plus, motorul camionului cu ulei puțin și prost „are un stop cardiac” pe autostradă. Murind în trafic există riscul ca micuții care rulează alături de el să se fărâme izbindu-se de uriaș.
Dynamic Protection Plus este bijuteria de care elefanții traficului au nevoie.Uleiurile Shell Rimula sunt eroii traficului intens fiindcă protejează vehiculele de sarcină mare prin cele trei funcții vitale pe care le oferă (protejează împotriva acidității, combate depunerile și controlează uzura), dar și viețile tuturor participanților la trafic

Toamna se numără borcanele cu miere...(Mare concurs mare!!!)

După ce au muncit toată vara adunând polen de flori de salcâm, de flori de tei, de rapiță și floarea-soarelui, albinele pun mierea în borcane curate pe care scriu etichete corespunzătoare produsului, apoi le așază în cămară.
Omul bogat își îndulcește ceaiul cu miere și se tratează de răceală mestecând faguri și bând ceai cald de lămâie. Gospodinele albine știu că nu toate doamnele și-au făcut provizii pentru iarnă și atunci, în ajutorul familiilor acestora, organizează între 9-11 septembrie, în București, pe Bulevardul Ficusului numărul 42, Platforma Apicolă Băneasa Târgul Național al Mierii. Să te lingi pe degete, nu alta de câte bunătăți vor fi comercializate acolo!
Organizatorul, Complex Apicol Veceslaj Harnaj s-a pregătit din timp pentru oaspeții de seamă. Neobositele albine îi vor invita la degustări de miere, Apix Felix, miere polifloră, miere din flori de salcâm sau din flori de tei. Aromele verii se vor răspândi feeric lunecând în gurile pofticioșilor. Gazdele vor oferi și fantasticul vin din miere, Vinum Apini. Produsele cosmetice merită să fie cumpărate fiindcă nu au conservanți și coloranți, sunt naturale, oferă senzațiile de prospețime și confort și mai ales sunt românești.
Apicultorii vor putea achiziționa unelte apicole și utilaje la preț de producător.
Va fi o poveste frumoasă. Mierea va curge unduios în soare, doamnele vor fi încântate de produsele cosmetice, bărbații îndrăgostiți de albine vor pleca acasă cu tot ceea ce este necesar stupinei.
Și pentru că suntem prieteni, Combinatul Apicol Veceslaj Harnaj va premia doi cititori al blogului meu, iar eu m-am gândit să vă pun imaginația la treabă.  Un premiu generos așteaptă cititorii creativi (un domn și o doamnă, fiecare să se bucure de produsele destinate lui). Condițiile sunt: să  dea like paginii de Facebook a sponsorului și să scrie cea mai frumoasă poveste  despre unul dintre produsele de la Târgul Național al Mierii. (Povestea să fie sub forma unui comentariu la acest articol). Poveștile voastre vor fi scrise de astăzi, 23 august, 2016, până pe 28 august, iar rezultatul concursului se va da pe 29 august, 2016.
Premiul este următorul:

Mult succes!

Îmi cumpăr haine pentru când eram copil...

Prințesa mea cea mofturoasă analizează toate rochiile de pe Ninina.ro cu aer de cunoscătoare.
-Mama, să fie și materialul de calitate: in, bumbac, mătase naturală sau pânză topită și croiala elegantă. Sigur la fel de importantă este și culoarea. Vreau o rochie cu personalitate, înțelegi, personalitatea ei să o dubleze pe a mea!
Cu ochii minții revăd o fetiță cu codițe plângând în fața unei rochițe albe cu lămâi galbene, Îmi place rochia, vreau să o văd pe trupul meu, întind mâinile implorând, iar mamei i se topește sufletul de milă, dar bugetul este limitat.
-Te rog să înțelegi că te iubesc mai mult decât orice pe lume, dar nu avem bani! Trebuie să cumpărăm și mâncare și să ne ajungă banii  până la următorul salariu al tatălui. Dacă aș putea, ți-aș cumpăra cele mai frumoase și cele mai scumpe rochii din lume!
Îmi șterg ochii umezi și mă simt vinovată că am supărat-o pe mama, poftind la rochia pe care nu mi-o poate cumpăra.
-Îți promit că nu-ți voi mai cere niciodată nimic, mama!
Vânzătoarea, mișcată de scenă, ascunde rochia care mi-a plăcut. Revine cu alta de la reduceri și îi face mamei cu ochiul.
-Ia uite, domnișoară, o rochie mult mai frumoasă ca prima, care am uitat să vă spun că este vândută!
Mama mă duce în cabina de probă și mă aleg cu o rochie de consolare, dar încă mă simt vinovată că am atentat la bugetul familiei.
-Iar visezi, mamă! Îmi place rochița acesta albă ca un zarzăr înflorit. Este din colecția 2014, dar îmi face cu ochiul!

Nu are gusturi rele, prințesa mea. Copiii de astăzi sunt foarte bine orientați. A luat rochia și a fugit la cabina de probă. Știe că nimic nu mi se parea prea scump când vine vorba de ea. Iese triumfătoare, face o piruetă, frumusețea ei mă lasă mută de uimire. Între timp rătăcesc printre haine căutând o rochie care să semene cu aceea care mi s-a refuzat mie atunci. Gustul acru al faptului că eram prea săraci pentru o rochie albă, cu lămâi galbene nu-mi dă pace.
-Uite-o! O căutam de-o viață, îi spun înfigând mâna în rochia galbenă!

Nu ți se pare cea mai frumoasă rochie? Parcă este ruptă din soare, copila mea!
-Bine, mama, o accept și pe cea aleasă de tine, îmi spune împăciuitoare! Știi, gusturile generațiilor diferite nu se potrivesc, dar să-ți fac plăcerea...
Iute probează rochia ca o cunoscătoare și se aruncă în brațele mele. Timpul se-ntoarce dureros. Fetița cu codițe scutură din cap fericită că i s-a cumpărat rochița după care a suspinat atât, mama este fericită că are bani să-i cumpere tot ce vrea ea...
Sunt copil și mă bucur de bucuria copilului meu. Mă gândesc cu recunoștință la mama care nu a permis ca eu să aștept salariul altuia să-mi pot face o bucurie sau să fac o bucurie altora...Decid să-i cumpăr o ie, în amintirea durerii pe care a simțit-o când nu a putut să-mi cumpere ceea ce-mi plăcea.
O primește cu recunoștință și spune:
-Atât de mulți bani ai dat pentru mine, draga mea? Doamne, ce frumoasă este! Păcat că sunt bătrână, iar tu îmi iei haine așa de frumoase.
Apoi își admiră nepoata spunând:
-Rochia acesta galbenă îmi amintește de ceva. Îți vine așa de bine, dar eu parcă te văd plângând și întinzând mânuțele după altă rochiță. Nu contează. Vânzătoarea îți aduce o rochie de la reduceri, iar tu, copil bun, te liniștești și pleci din magazin îmbrăcată cu ea...
-Ce visezi acolo, bunico? Mama mi-a luat două rochițe. Pe aceasta mi-a ales-o chiar ea. Mai avea puțin și îmi cumpăra toată colecția 2014 Spring!!!

Vara copilăriei

E vară. Soarele pășește mândru-n conduri de aur, tip-til, pe al cerului coviltir.
Roata timpului se-ntoarce
Sunt din nou copil!
Mă strigă vara pe nume:
-Copilă cu păr de aur și ochi de cicoare, hai să te îmbrac în bluză  de culoarea clopoțeilor senini ce înfloresc în inimile nevinovate ale codrilor! Ușoară ca un fulg și 100% din bumbac, bluza clopot albastră te va transforma în zâna copilăriei și prințesa verii.
-Mi-e foame și sete de albastru și mi-ar plăcea să mă îmbraci în petală de floare, în tulpini de iarbă, catifea de crin cu parfum de tei și muzica suavă a susurului de izvoare...
-Bluza aceasta ușoară îți va oferi aripi invizibile cu care să zbori până la nori, copilă fermecată. Toată răcoarea boabelor de rouă o vei simți în zilele toride. Poți să o asortezi cu acestă fustă nefinisată, iar vara te va ospăta cu mure, pepene, prune, pere și alune!

Copilă eternă, vei explora ulița copilăriei, vei deschide castelele basmelor și casele țărănești ale poveștilor, experimentând gustul deplin al libertății.
Așa mi-a vorbit vara copilăriei, arătându-mi colecțiile de hăinuțe pentru copii de pe ninina.ro. În hainele diafane nu-mi mai intra nici măcar o mână sau un picior și am realizat că pierdusem definitiv copilăria, dar nu dispăruseră toți copiii din lume. Câți copii, atâtea bucurii, așa că le voi cumpăra lor straiele diafane care mi-au lipsit mie!

Orientarea în viață

Nicunde nu am văzut atât de multe drumuri de urmat ca în viață: bulevarde imense și supraaglomerate, străzi înguste, cărări pe care se poate merge doar cu piciorul, fără bagaj, ulițe care se înfundă, poteci care dau către prăpastia ucigașă...
A trăi înseamnă a călători la figurat prin lume: a-ți alege un drum care te reprezintă, a pune umărul alături de ceilalți la îmbunătățirea lui, a-l părăsi când viața îți este amenințată!
Dacă ai parte de tovarăși buni de drum, te poți bizui pe solidaritatea călătoriei: îți lipsește ceva, împrumuți de la cel care merge în stânga sau în dreapta, îți este rău, cel puțin o persoană se oferă să te ajute sau se interesează sincer de starea ta.
Legat de drumurile vieții sunt de luat în calcul următoarele aspecte:
1) Nu lăsa pe nimeni să-ți impună drumul pe care mergi sau să ți-l limiteze! Este dreptul tău de a stabili traseul călătoriei prin viață!
2) Dacă nu ești un călător singuratic, alege întotdeauna însoțitori de încredere, dar marile secrete ale vieții tale să le ții ferite de urechile lor! Cardul, codul PIN, locul unde se păstrează banii și bijuteriile nu se divulgă oricui.
3) Pornește la drum cu încredere, altfel călătoria va fi compromisă de îndoieli, de pesimism, chiar și atingerea obiectivelor devine rutină!
4) Niciodată nu ești prea bătrân sau prea slab ca să alegi alt drum. A te reinventa înseamnă suplețe spirituală.
5) Să nu ai prejudecăți legate de drumuri! Uneori cărările modeste conduc către peisaje feerice.

Atunci când intimitatea omului este dusă către derizoriu...

Formatorii de opinie au dat tonul răscolirii în intimitățile oamenilor și inventarierii publice a calităților, defectelor și secretelor acestora. Ei, cei care ar trebui să ne conducă înspre rezolvarea problemelor personale și individuale, spre scoaterea bârnei din propriul ochi, ne îndreaptă atenție spre păcatele altora.
Numai cine are timp de pierdut se complace în ducerea intimității aproapelui către derizoriu. Nici la locul de muncă nu obișnuiesc să-i spionez, să-i îndrum sau să-i controlez pe alții, nici în viața particulară.
Mărturisesc că m-am simțit rătăcită printre oameni care o făceau la un moment dat. Conjunctura a fost nefericită și îmi pare rău de acest lucru.
Semenii mei sunt responsabili de ceea ce fac, suportă consecințele faptelor lor, pe mine nu m-a numit nimeni în rolul de manager al conduitei altora, cu atât mai mult cu cât mă conduc defectuos uneori și pe mine!!!
Observator social nu mă pot abține să nu fiu! Fac asta fiindcă iubesc oamenii și îi transform adesea în personaje. Mă contrariază persoana care insistă pe lângă „partenerul trădat” să-i spună ea ce știe  forțându-i acestuia mâna să-și distrugă familia. Se întâmplă ca soțul să accepte tacit situația, dar mai revoltat este cel din afară de adulter!!!
Când adulterul nu există, au grijă alții să-l inventeze.
Mizeria fizică este incontestabil detestabilă, dar mizerie peste mizerie sufletească ucide. De murdăria exterioară scăpăm cu apă și săpun, de cea interioară este mult mai greu.

Oameni puternici

Orice om are momente când are nevoie de ajutor. Unii cer insistent să li se întindă o mână, alții sunt gata să moară acolo, căzuți decât să implore mila altora. De cele mai multe ori solidaritatea umană este funcțională, astfel încât va fi ajutat și cel care nu spune că are nevoie de suportul material sau spiritual al celor din jur.
Un om puternic îi roagă pe ceilalți să-l ajute în numele instinctului de conservare și al supraviețuirii codate genetic, fără să facă din asta o obișnuință.
Nu este o rușine să decazi financiar, să intri în depresie sau într-o zonă de eclipsă socială. În numele apartenenței la umanitate, cei din jur sunt datori moral să ajute, dar principiul cerere-ofertă să funcționeze prin rotație.
Oricât i-ar fi de drag să fiu ajutat, ca om ce se pretinde puternic, după depășirea situației limită, trebuie să-i ajute și el pe ceilalți.
Oamenii puternici recunosc când au nevoie de ajutor, îl cer elegant celor din jur, iar după restaurarea situației  știu să fie recunoscători tuturor.
Am cunoscut oameni pe care i-am ajutat, despre care știam sigur cât de mult au primit de la ceilalți, dar erau așa de slabi din punct de vedere moral, încât negau totul. Este complet lipsit de demnitate cel care nu are curajul să recunoască faptul că i s-a întins o mână și că a progresat datorită oamenilor de bine din jurul său.
Și ingratitudinea este de natură omenească, așa că am văzut oameni slabi care-și urăsc de moarte binefăcătorii și îi vorbesc de rău de câte ori au prilejul, deși nimeni nu i-a ajutat atât de mult cum au făcut-o ei!
Sunt un om care am fost ajutat și m-am străduit să ajung în postura de a ajuta de dragul celor care mi-au întins mâna când eram la pământ. Consider că acesta este omagiul suprem pe care pot să-l aduc celor care au pus umărul la devenirea mea!

Dacă nu vine românul la Viotur, vine Viotur la român!

Românul a devenit pribeag prin Europa cu voia sau fără de voia sa. Împins de grijile și nevoile vieții își lasă adesea copilul gângurind și se întoarce când acesta îl primește cu brațele deschise, dar întreabă:„De ce mi-ai adus atâtea bunătăți și jucării, nenea?”
În bagajul înstrăinării, cel mai mult cântărește dorul: dorul de familie, de pietrele din sat sau din parcul orașului, de gusturile de acasă și de căldura și ospitalitatea românilor...
Să meargă cu avionul? Un terorist la bord înseamnă peste 100 de victime. O defecțiune la motor, o pasăre intrată din neatenție într-o elice și se poate prăbuși lăsându-și familia îndoliată și fără sprijin...
În plus, să călătorești cu avionul reprezintă un lux. Plătești pe cineva să te ducă la aeroport, biletele sunt scumpe și se achiziționează dus-întors, iar pentru bagajele în plus, taxele sunt substanțiale.
Cu Viotur este altceva. Empatia pe care o manifestă față de săraci este proverbială. Dacă românul nu dispune de resurse financiare și fizice să se ducă la aeroport sau la Viotur, vine Viotur în orașul lui.
Un bilet România-Anglia prin Viotur costă 80 de lire, în timp ce un zbor la Londra, cu o escală 230 de euro.
În plus, cu autocarul ajungi în orașul dorit, fără să plătești transportul din Londra. Cei de la Viotur doresc să-și facă clienții prieteni, oferindu-le servicii personalizate. Fie că este vorba de plecările spre Anglia, fie că discutăm despre Transport persoane Germania cu Viotur cursele sunt rapide, autocare și microbuze moderne, conduse de șoferi cu multă experiență, fără să fi avut accidente, aer condiționat, scaune rabatabile și toaletă în interiorul mașinii. Prețurile sunt invers proporționale cu condițiile oferite.
La toate aceste facilități se adaugă: o masă caldă la restaurant, ca între prieteni, un bagaj de 45 de kilograme, reducere pentru grupurile de turiști.
Cum era de așteptat, Viotur trece și prin cel mai apropiat oraș din județul meu, prin Ploiești.

Pentru cei care detestă să călătorească în grupuri mari, Viotur pune la dispoziție Plecări microbuz Romania – Germania.
500 000 de călători străbat Europa cu mijloacele de transport puse la dispoziție de ei, în căutarea unui trai mai bun pentru cei rămași în țară. Rezervările se fac online, la telefon sau la reprezentanța din oraș a firmei.
În fiecare an, Viotur are grijă de o jumătate de milion de români, oferindu-le garanția celor rămași acasă că îi va duce sănătoși la destinație. Ce poate fi mai nobil decât atât?

Toamna bate la ușă...

Cioc! Cioc! Cioc!
La fiecare ciocănitură a toamnei pică o frunză, se-ngălbenește iarba, se topesc concediile și cerul începe să-și arunce pe pământ ploile. S-au copt primele prune, fiorii toamnei se simt în univers. Vara și-a făcut deja bagajele și începe să-și ia rămas bun. Hainele subțiri vor fi puse la păstrare, vom scoate la bătaie sacouri, pantaloni, umbrele...ploile acelea instant ale verii vor dispărea. Cămașa de borangic nu ni se va mai usca în spate în câteva secunde.
Zilele se micșorează văzând cu ochii, puii păsărilor călătoare au crescut și și-au intensificat lecțiile de zbor.
Verile pleacă ducând cu ele tinerețea, soarele, vegetația, toamnele simbolizează senectutea, mustul înțelepciunii,  golul sufletesc, peisajul în alb-negru și gri după regalul de pictură în aer liber.
Orice anotimp are farmecul lui, la fel și etapele vieții noastre. Nu putem rămâne veșnic copii, repetenți pe viață în clasa I!
Importante sunt rezervele de lumină și de căldură din suflet, frumosul conservat acolo și izvoarele de înțelepciune și mulțumire fiindcă trăim și ne bucurăm de viață și de sănătate...
Vor veni multe toamne peste noi...Să le primim cu bucuria omului care a trăit și a văzut multe și a învățat din fiecare lucru o lecție utilă!
Cioc! Cioc! Cioc!
Ce să-i răspundem toamnei?
-Pleacă! Nu este nimeni acasă!
sau:
-Intră! Suntem bucuroși de oaspeți! Fii bine-venită!

Prețuiți-vă viața!

Nu așteptați că din moment ce dumneavostră vă neglijați, cei apropiați să aibă grijă de dumneavostră, deoarece fiecare are prioritățile sale.
Am întâlnit oameni care și-au disprețuit viața, au strâns bani toată tinerețea refuzându-și micile plăceri ale vieții și au murit înainte de vreme, iar urmașii s-au certat pe avere și i-au blestemat pentru ura semănată între ei! Exemplele strângătorilor sunt mai de răsul-plânsul decât cele oferite de personajele zgârcite din literatură. Dacă Hagi-Tudose acceptă cu „mustrările de conștiință” de rigoare să-și satisfacă o poftă: supa de pui, omul real pe care l-am cunoscut mergea în urma copiilor ce veneau de la școală nădăjduind că vor scăpa câtiva pufuleți pe jos cu care să-și astâmpere pofta...
Se apleca după fiecare bob de fasole spunând că înseamnă bani, aduna toate ouăle și le ducea la piață.
Un regim cazon de viață nu înseamnă neapărat faptul că persoana în cauză va prinde suta de ani.
Trebuie să învățăm să ne prețuim viața: să ne oferim bucurii nouă și celor dragi, să alocăm timp odihnei, să mergem în vacanțe, să avem amintiri frumoase!
Viața este extrem de scurtă și deosebit de complicată, de aceea să învățăm să o prețuim la adevărata ei valoare!

Dezmembrăripenet.ro ar putea livra și piese de schimb pentru caractere

Când am participat la campania Dezmembrăripe net.ro mi-a fost teamă să nu fac vreo gafă, fiindcă nici mașină nu am, nici la mecanică nu mă pricep de loc. Am noroc cu capacitatea mea de a colecționa povești și cu faptul că stăpânesc cât de cât arta narativă, așa că povestea pe care mi-a spus-o colega mea de cancelarie a fost câștigătoare.
De când particip la campanii întâlnesc fel de fel de oameni și atitudini despre care îmi face plăcere sau nu să vorbesc. Unii trimit premiile după ce mi-am luat deja adio de la ele, altele le primesc a doua zi, alții mă trimit la 40 de kilometri să le ridic de la sediul curierului, fiindcă livrarea este „scumpă” sau îmi propun să suport taxa de expediere.
Cu Dezmembrăripe net.ro a fost o experiență total nefericită din cauza curierilor, dar conjunctura nefavorabilă a reprezentat un plus fiindcă mi-a fost dat să-i cunosc ca oameni. Mi-am dat seama că oricine are nevoie de o piesă de schimb pentru un caracter dubios, poate apela la ei cu succes!
Au trimis premiul prin curier, iar acesta s-a întors. Curierul a spus că nu m-a găsit la domiciliu, deși nu mi-a dat un mesaj sau un apel să mă anunțe de livrare.
Mă aflam în București, când organizatorii campaniei m-au sunat să mă anunțe de strania întâmplare și să-mi ceară o altă adresă. Am dat adresa sorei mele. Până s-au gândit curierii să trimită premiul, am plecat din oraș. Mă aflam acasă, când șoferul m-a sunat să mă anunțe că livrează plicul. I-am spus că-l va primi cumnatul meu și i-am dat și numărul de la interfon, să nu aștepte pe la uși, drăgălașul de el.
Am crezut că totul s-a rezolvat și nu mi-am sunat cumnatul să verific curierul, care m-a mințit ca pe un copil. În loc să ducă plicul la destinație, l-a returnat! Premiul a ajuns pentru a doua oară la Dezmembrăripe net.ro.
Am fost sunată politicos de reprezentantul lor:
-Sunteți câștigătoarea campaniei și meritați să vă bucurați de premiu, chiar dacă vom da faliment cu cei de la curierat care returnează premiile în loc să le ducă la destinație, mi-au spus!
Dialogul cu ei mi-a umplut inima de bucurie, în ciuda comportamentului lipsit de profesionalism al curierilor.
Când dau un premiu, îl dau din toată inima și nu au liniște până ce acesta nu ajunge la beneficiar. Dacă se comportă așa când oferă ei premii, vă dați seama cât sunt de serioși când expediază piese de schimb pentru clienți!
Probabil de dragul lor voi studia mai mult mecanica, îmi voi lua mașină și voi scrie multe lucruri frumoase despre ei. Merită! Sunt oameni care pot vinde în orice moment: empatie, generozitate, cinste, politețe, lucruri care lipsesc unora!

Fii treaz la volan că nu ți-ai cumpărat autostradă!

Conducătorul auto ar trebui să fie așa de responsabil, încât să refuze să se urce la volan când este nervos, în urma unor schimburi de cuvinte aprinse cu cei dragi, când se simte foarte rău sau după ce a consumat alcool sau medicamente ce dau stări de somnolență. Motivele responsabilității sale în spațiul public sunt deosebit de importante:
1) Cei dragi îl așteaptă acasă. Mama sa nu dorește să fie îndoliată înainte de vreme, din cauza teribilismului la volan, copiii lui au nevoie de tată, animalul de companie trebuie să fie îngrijit și alintat. Șoferul care aparține cuiva nu are dreptul să asculte muzică tare în timp ce conduce, să șofeze în stare de ebietate, să vorbească la telefon sau să scrie mesaje, să discute aprins cu cei din mașină. pentru că viața nu-i aparține în exclusivitate. La formarea sa a contribuit un șir nesfârșit de oameni.
2) Dacă șoferului iresponsabil i s-a urât cu bine și dorește să moară, nu are dreptul să condamne la moarte partenerul de trafic care conduce prudent, pietonul care traversează legal, familiile care se țin de mână pe trecerile de pietoni.
3) Strada este spațiul public în care trebuie să conservăm viața partenerilor de trafic și a pietonilor. Copiii neatenți sar după o minge, ajung cu sania în mijlocul șoselei, nu se asigură când traversează, de aceea șoferul trebuie să conducă preventiv. Vigilența, reflexele, starea tehnică a mașinii să fie perfecte înainte de a porni în călătorie.
4) De cele mai multe ori salvarea și cei de la descarcerare ajung prea târziu sau nu mai au nimic de făcut.
5) Este cumplit să condamni pe cineva la infirmitate pe viață! Din cauza băuturii mulți rămân într-un scaun cu rotile și în stare vegetativă toată viața.
6) Uneori mașina ne trădează chiar dacă suntem în perfectă stare fizică și psihică. Defecțiuni survenite la sistemul de frânare sau la direcție determină situații iminente.
Pentru miile de familii îndoliate din România, pentru orfani, pentru oamenii rămași infirmi pe viață, Poliția Română, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, Radio Romania Actualități și APPA au inițiat campania „Fii treaz la volan!”
Dragul meu șofer, nu ți-ai cumpărat autostradă, nu deții monopolul asupra vieților celorlalți conducători auto și pietoni, nu ai dreptul să-i condamni pe cei întâlniți în cale să-și petreacă restul vieții într-un scaun cu rotile!
Fii responsabil pe autostradă și conservă viața prin conduita preventivă la volan! 

Dragostea Mării exprimată în dialog marin

8 septembrie, 2016. 14 veliere au încremenit în portul Constanța, iar vizitatorii curg la bordul lor, fiindcă pot fi admirate gratis. Apoi vântul va sufla în pânze purtându-le pe ape în Rusia și în Bulgaria. Regata Marilor Veliere va marca sfârșitul apoteotic al vacanței mele.
-Să nu ne despărțim ca doi străini, îmi șoptește marea! Vino cu mine să petreci nopți și zile de sărbătoare! Îmi voi pune rochia de dantelă pentru tine și perlele, voi purta cerceii de sidef la urechi de valuri. Și diadema spumată va străluci în părul meu negru.
-Vreau să trăiesc, mare, înțelegi? Eu nu știu să înot. Dacă mă vrei doar pentru tine?
-Nu am să te îmbrățișez veșnic, nu-ți fie teamă! Încă nu ți-ai rostit toate cuvintele. Trebuie să-mi compui o serenadă după ce îmi vei cunoaște secretele. Am devorat marinarii, este adevărat. Dar știi de ce? Fiindcă aveau în fiecare port o soție, deși mi-au jurat credință veșnică.
-Cum te-ai îndurat să lași soțiile de-acasă și copiii îndoliați?
-Oricum marinarul era mai mult plecat. Când se-ntorcea, copilul se bucura că „a venit nenea de pe ape cu jucării și bomboane”. Mulți s-au dăruit apelor mele. Deznădăjduiți de viața terestră, au ales să se mute pe fundul mării. Am primit cu brațele deschise sinucigașii. Mai sunt și cei care nu-i ascultă pe salvamarii și se avântă în larg la vreme de furtună...Dragostea mea este infinită. Pe trepte de întuneric poți coborî către lumea de dincolo. Comunic cu Raiul și Iadul, pe fundul mării, cimitir de oase și epave...Oricum, omul a fost cel care, din dragoste pentru misterele mele, a scobit un buștean și a ales să plutească pe oglinda chipului meu.
-L-ai inspirat, mare, cu frumusețea ta, cu drumul către necunoscut. De ce nu ești tu mereu la fel de liniștită ca acum?
-Fiindcă omul îmi ucide peștii și mă poluează. Dragostea noastră dintâi a dispărut. Petele de petrol, compușii chimici, toxinele m-au înrăit. Ce v-am făcut eu vouă să mă urâți atât de mult? Poate că ar fi timpul să vă întoarceți la corăbiile cu pânze, la puritatea sufletească din trecut, la tot ceea ce am pierdut prin invazia civilizației!

Solidaritatea umană salvează Regata Marilor Veliere

Comandantul echipajului ne-a strâns pe punte. Deasupra catargului pescărușii roiau ascultându-i indicațiile, marea ne răsfăța cu miros de alge, pește și scoici, soarele toamnei ne mângâia pe creștet.
-Doamnelor, vă rog să ascundeți oglinzile în timpul călătoriei. Cochetăria dumneavostră s-ar putea să ne coste scump, ne spuse lupul mării hotărât. Povestea cu oglinda arzătoare a lui Arhimede nu este un mit. Riscați să proiectați razele soarelui în pânzele noastre sau ale vecinilor și să ne trezim în flăcări.
„E depășit și țicnit, săracul”, îl evaluam cu nemulțumire. Blestemam momentul când vizitând în ultimele zile de vacanță cele 14 nave din portul Constanța, m-am indrăgostit de vasul acesta clasa A, iar conducătorul lui mi s-a părut neînfricat și am ales să călătoresc pe mare cu el, în Rusia și în Bulgaria. Se părea că ne conduce sigur în brațele Țarului Nicolae...
-Vă interzic să fumați, domnilor, spuse pe ton poruncitor! O țigară uitată aprinsă sau aruncată aiurea poate însemna incendiu pe mare și naufragiu. Fiecare să declare numărul hainelor de schimb și să înregistreze cearșafurile din cabină!
Iată-ne numărându-ne rochiile, cămășile, pijamalele și verificând cearșafurile. Așa ne trebuia dacă între 8 și 11 septembrie, 2016 ne rugasem de el cu cerul și cu pământul să ne ia cu el în timp ce vizitasem gratuit navele. Regata Marilor Veliere însemna explorarea mării în compania căpitanului nebun? De ce ne inventaria hainele, nu cumva dorea să ne țină dezbrăcați pe navă? Era pirat, individ deviant care ne va jefui de tot ce avem?
Cu cât era mai vigilent, cu atât fumau bărbații pe furiș, iar doamnele foloseau oglinzile și fardurile. Într-o noapte, când vântul sufla cu putere am văzut flacăra cuprinzându-se velele. Cineva aruncase o țigară aprinsă în ciuda căpitanului pe vele, iar acestea s-au aprins instantaneu.
El era la post. Apa mării a fost folosită pentru stingerea vâlvătăii de deasupra capetelor noastre. Apoi au fost strânse hainele și cearșafurile inventariate. Nimeni nu a dormit pentru a ne salva viața. Femeile au legat velele cu sfoară, bărbații se urcau să le lege și să le fixeze, căpitanul îi supraveghea pe toți.
-Am jurat să vă aduc pe toți în viață în port și îmi voi ține promisiunea. De data acesta nu vă mai iau pe încredere, ci voi confisca personal țigările și oglinzile pe care le voi arunca în mare. Acum mai credeți că sunt țicnit și depășit de situație, dragi călători?

Regata Marilor Veliere sau explorarea labirintului marin...

Septembrie, 2016. Marea se aurește a toamnă, pescăruși țipă a iarnă grea, în timp ce pântecul întunecat al apelor ascunde drame din trecut. La Tomis, exilatul Ovidiu se aude cântând de jale și de dor, în timp ce 14 nave își așteaptă oaspeții. De la bordul lor, turiștii pot călători arhaic pe coamele valurilor, străbătând apele spre Rusia și Bulgaria cu nave din clasele A, B, C și D în cadrul Regatei Marilor Veliere din 2016 sau pot vizita gratuit aceste mașini ale timpului.
Se spune că Diavolul, „cu toată puița și nagoda lui” se ascunde cel mai bine în ape, de aceea am hotărât să explorez labirintul marin în timpul Regatei Marilor Veliere, fără să mă las ispitită. Toată ziua admir peisajul marin, saramura pătrunde prin haine, mi s-a asprit deja pielea, iar când soarele arde cu putere pe scena mării, Diavolul mă păcălește.
Ieri mi s-a părut că sub nava noastră, printre valuri se zbătea un copilaș. Avea părul bălai și ochi albaștri, iar marea deschisese gura neagră și adâncă  să-l înghită.
-Ajutooor! Ajutoor! Dacă ar fi copilul tău în valuri? Îți este așa de frică să sari după mine, chiar dacă nu poți înota? Nu te gândești că toți de pe bord ar sări să te salveze?
Raționez fără să-i răspund: „Nu-l pot ajuta obligând oamenii să sară după două persoane aflate în pericol.” Mai bine le arăt ce văd eu în apă, iar ei îi vor acorda primul ajutor.
Înaintăm. Sunt tentată să mă aplec și să-i întind mâna sau o frânghie, dar copilul a dispărut. La început mă cred vinovată, apoi zăresc un flăcau chipeș mergând pe mare.
-Te iubesc, nu te depărta, te rog! Ești iubirea vieții mele, îmi strigă.
Doamne, este atât de frumos! Lat în spate, cu plete lungi, dese, negre și fluide ca marea, cu ochii verzi și buze roșii și umede, cu mersul legănat de marinar. Valurile i se supun, puterile-i sunt magice.
-Și tu poți merge pe valuri, mă asigură. Te vei prinde de mine cu putere. Ancorați în dragostea adevărată vom ajunge la tărm!
-Domnișoară, vă uitați periculos de fix la valuri! Marea are numeroase strategii să vă păcălească, îmi spune căpitanul experimentat. La început vedeam venind mori cu luminile aprinse pe apă, iar în pridvor domnițe a căror frumusețe era ruptă din soare! Trebuie să ajungem teferi la destinație, de aceea vă rog să nu vedeți ceea ce călători obișnuiți nu pot vedea!

Victimizarea, semn de mare slăbiciune.

(Sursa fotografiei este următoarea)

Lecțiile permanente ale vieții ne înțelepțesc gratuit. Am asistat și am fost protagonista unor dialoguri de tipul:„De ce? De ce mi-ai făcut asta?” Se ascundea atâta neputință în spatele acestor cuvinte, încât mai bine nu ar fi fost rostite niciodată! Înainte de a-i reproșa cuiva asta, ideal ar fi să ne autoreproșăm:„De ce am permis să ni se facă un rău atât de mare și mai ales de ce îl reactualizăm prin amintiri și socoteli tardive cu neoamenii? De ce ne-am complăcut într-o relație toxică? De ce am irosit șanse succesive pe oameni care nu meritau și le-am refuzat încrederea celor care ar fi știut să o folosească în mod constructiv?
De ce am permis să fim umiliți acceptând tacit totul? De ce nu ne-am luat măsurile de precauție ca să nu fim înjunghiați mișelește?
Victimizarea reprezintă o întoarcere dureroasă în trecut, care nu folosește nimănui. Omul lipsit de caracter se va simți bine când îi vei declara cât de mult te-a durut rana provocată de el. Câți nu se simt importanți când pot decide pentru cei mai slabi, când își pot exercita orbește puterea asupra celor din jur, deși nu sunt cu nimic mai buni decât restul?
Pentru fiecare om încercat de viață, trecutul reprezintă un apus, un exercițiu executat perfect sau ratat pe bârna vieții. Contează doar coordonatele timpului aflate la dispoziția noastră: adică prezentul și viitorul apropiat. Victimizarea indică dependența de cel care ne-a rănit, fiind o formă de sclavie spirituală.

Oameni care au fost...

 (Sursa fotografiei aici)


-Mi-amintesc de M, spune Vasile. Lucram la o casă lângă ea, iar proprietarul a spus:„Du-i bătrânei toate lemnele rămase de la renovare, să se-ncălzească și ea la iarnă!” Era săracă, lipită pământului, dar după ce i-am cărat lemnele, mi-a spus:

-Stai să te cinstesc, mamă!
Avea aproape 90 de ani, A făcut repede o cafea, a pus-o într-o ceașcă în care era praful de două degete și mi-a pus și țuică într-un păhărel. Nu am putut să le beau, dar gestul ei mi-a mers la suflet. Am mulțumit, le-am luat și le-am aruncat mai încolo. Am cunoscut oameni mult mai bogați care nu-ți dau niciun pahar cu apă.
-Ei, da. Eu mergeam la lucru în satul acela arhaic, iar ea era mai tânără. M-a chemat în casă. Făcea o turtă cât toată plita, fără aluat. Mi-a rupt un sfert din ea și mi s-a părut cea mai bună turtă din lume.
-Ei, dar să vă spun una comică! Își luase sicriu și o cruce din lemn și le purta cu ea unde se ducea. S-a măritat într-un sat mai la vale, și-a luat crucea și coșciugul acolo, dacă moare să nu bage străinii la cheltuială și să nu spună lumea că nu s-a măritat cu zestre. Apoi au izgonit-o acasă, iar ea l-a chemat pe R. cu căruța să-i aducă bunurile acasă. Pentru că n-a avut bani să-i plătească, R. a dus crucea și sicriul la el acasă și le-a pus în mijlocul curții. Băiatul acestuia s-a îngrozit când a văzut imaginea macabră și l-a plătit el pe taică-su să ducă bunurile unde trebuie...
-Să-i dea Dumnezeu sănătate, băiatului, a spus bătrâna! ce mă făceam eu fără cruce și fără coșciug?
Și-așa am muncit o viață, am șters bolnavii la fund, mi-am rupt spatele cu ei și i-am hrănit în gură, iar banii de la CEC s-au devalorizat. Abia mai cumpăr o plasă de mâncare cu ei. Ei, mamă, e greu să fii singură și bătrână! Toți mi-au mutat hotarele, mai am puțin și intru-n casa mea pe pământ străin. Mă mir că nu mi-au luat și locul de sub casă. Vrei să te înfiez, să-ți dau tot ce am și să ai grijă de mine? Cu înmormântarea nu cheltuiești așa mult, că am deja crucea și coșciugul...
Ecoul narațiunii se stinge ușor-ușor. Rămâne doar dilema: „Cum nu poate săracul să înțeleagă pe alt sărac? De ce nu-i unesc lipsurile și nevoile?” Crucea și coșciugul reprezenta totul pentru ea, dar nu a avut bani să plătească. Ce și-or fi reproșând acum pe lumea cealaltă unul altuia că și R a ajuns la parter după bătrână???

Nevoia de „proptele”

(Sursa fotografiei aici)
Cine ar fi crezut că omul va crea pomul promis omului în Rai de către Dumnezeu, care să rodească diferit pe fiecare creangă?
Iată că un cercetător de la  Universitatea Syracuse, a obținut pomul multifructifer din care recoltează 40 de soiuri de fructe diferite: nectarine, prune, piersici, cireșe și alune, iar primăvară florile sale multicolore reprezintă un adevărat spectacol, conform informațiilor oferite de această sursă.
Pomul încercat își poartă povara fructelor cu efort supraomenesc, neavând nevoie de proptele. El depune eforturi supraomenești să-și mențină crengile grele legate de trunchiul său, să le hrănească și să le protejeze. Pomul „lăudat” are nevoie de proptele, chiar și când nu are fructe. Crengile sterpe îi par de plumb și pretinde susținere în tot ceea ce face.
Există pomi încercați de viață. Sunt copăceii aceia crescuți în spiritul muncii, fără să fie aplaudați la apariția primei frunze, a primei flori sau a primului fruct. Ei știu că aceasta este menirea lor: să împrospăteze aerul, să ofere frumusețe, să dăruiască frunze, să le fie suport păsărilor pentru cântec și cuib, în timp ce pomii „răsfățați” au impresia că li se cuvine totul. Ei își însușesc proptelele tovarășilor încărcați de rod, care le-ar merita și aruncă pietre în crengile roditoare ale celor din jur ca să le frângă înainte de a se coace, pentru a nu se vedea cât sunt de sterpi!!!
Pomii „trișori„ se amestecă printre cei roditori, se erijează în conducătorul sau reprezentantul lor pentru a se mândri cu fructele întregii livezi. E scandalos ca pom să te lauzi cu proptelele ce ți-au fost puse, când a vorbi despre ele echivalează cu „a discuta despre funie în casa spânzuratului”, dar anumiți „pomi” sunt complet lipsiți de discernământ!!!

Viața te aduce în genunchi...

 (Sursa fotografiei: aici)


Viața te aduce în genunchi în fața omului pe care l-ai lovit pe nedrept cu piciorul. Dacă ai rațiune, faci orice ca el să nu te vadă sau să te prindă vreodată acolo. Strângi din dinți, îți ții mintea ocupată, stai plecat pe alte meleaguri sau ți-l scoți din minte. Este mică probabilitatea să nu te lovească după atâta timp cu aceeași forță să-ți arate ce a simțit atunci. Nu risca bazându-te pe mărinimia lui! Are și bunătatea limitele ei.

Este o dovadă de mare inconștiență să insiști să-ți mai ofere o șansă după toată bătaia de joc.
Dacă ai venit de bună voie în bătaia planului său de răzbunare tardivă, să nu te victimizezi mai târziu!
Cum ai tupeul să crezi că trecutul poate fi reînnodat când ai lovit cu toată forța într-un suflet și ai plecat?
Cum poți să mai ceri o șansă, când ai avut-o și ai irosit-o? Om de nimic, te joci cu propria-ți soartă instigându-l la răzbunare pe cel pe care l-ai abandonat demult după ce l-ai rănit, dar el, omul care nu a murit, ci s-a vindecat, va avea destulă minte să te lase acolo, în genunchi și să plece prefăcându-se că nu a priceput nimic din tot ce vrei...

„Doar eu muncesc în instituția asta!”

 (Sursa fotografiei aici)


Replica aceasta care mă intriga până la revoltă fățișă în trecut, îmi stârnește hohote de râs astăzi. „Numai eu muncesc în instituția acesta!”, am auzit afirmând „intelectuali de marcă”, deși birourile le era măturate, holurile instituției curățate de praf, curtea măturată zilnic. Femeia de serviciu nu îndrăznește să spună același lucru, considerând că nu se cade să-și bată joc de efortul celor din jur! N-am auzit-o niciodată spunând:„Numai eu mătur aici, numai eu curăț după voi.”

 Cum să fii atât de lipsit de bun simț, de modestie, de educație să consideri că ești cel mai grozav din instituție și că toți stau și tu muncești? De ce nu-i lași pe ceilalți să te aprecieze, să descopere cât de minunat ești?
„Sunt cea mai deșteaptă, sunt cea mai tare!” Replica aceasta plină de infatuare este ca a pufului de păpădie care este dus de vânt spre pierzania sa. Ce să creadă atunci despre el un savant sau un academician? Omul cu cât știe mai mult, cu atât își conștientizează propriile limite. Savantul nu se compară cu nimeni, nu se autoevaluează, ci depune eforturi pentru a se menține la înălțimea spirituală la care a ajuns prin eforturi susținute.
„Doar eu muncesc în această instituție!” și „Sunt cea mai deșteaptă, cea mai frumoasă, cea mai tare!” sunt replici pline de umorul grosolan al omului al cărui univers începe și se termină cu propria persoană...

Virtutea răbdării

 (Sursa fotografiei este aici)


Răbdarea este una dintre virtuțiile principale ale succesului. Evident nu vorbim de încrucișarea mâinilor în așteptarea fructelor mălăiețe care să cadă direct în gura deschisă a pofticiosului. Răbdarea înseamnă determinarea de a aștepta ca perele să fie coapte, apoi hotărârea de a scutura pomul sau de a utiliza scara care să ne conducă la obținerea fructului dorit.

Și când suntem nedreptățiți ardem de nerăbdarea de a ne proclama adevărul, de a-i determina pe cei din jur să admită că au greșit față de noi. Aflați sub impresia grabei, a nerăbdării precipitate, acționăm greșit, chiar dacă avem dreptate, devenim astfel antipatici.
Să ne luăm tot timpul din lume pentru savurarea succesului, pentru reabilitarea de la sine a adevărului.
Uneori este nevoie de mult timp ca oamenii care au greșit față de noi să regrete și să încerce să repare trecutul. O etichetă nedreaptă aplicată de cei din jur cade în timp, dacă avem răbdare și dacă acționăm în așa fel încât ea să se desprindă de la sine.
Răbdarea nu este sinonimă cu pasivitatea, ci cu determinarea de a aștepta activ oricât de mult timp pentru a ajunge la rezultatul dorit.

De ce ador scrisul.

Rezultate camapania:„Ce produse te ajută să te menții în formă!”
Premiul I: Ioana – http://ioanaradu.com/care-i-cel-mai-bun-produs-pentru-a-fi-in-forma-ganterele/
Premiul II: Elena – http://enigel.blogspot.ro/2016/07/forma-zvelta-perfecta.html
8 premii III:
1. Silvia – http://rayuela-rayuela.blogspot.ro/2016/07/bicicleta-mea-smart.html
2. Giulieta – http://www.giulieta.info/2016/07/ceas-runtastic-moment-classic-gadget.html
3. Raluca – http://raluthewriter.com/2016/07/14/sport-cu-bucurie-si-hrana-fara-teama/
4. Vecina – http://vecinadeblog.blogspot.ro/2016/07/cum-ma-mentin-in-forma.html
5. Alina – http://prafdestele2016.blogspot.ro/2016/07/miscare.html
6. Aurora – http://tomaaurora.blogspot.com/2016/07/eroina-cu-doua-roti.html
7. Lidia – https://lucruridetrait.blogspot.ro/2016/07/asuszenwatch-asistentul-meu-personal-in.html
8. Amalia – http://arome-fel-de-fel-amalia.blogspot.ro/2016/07/corda-de-la-joaca-la-gadget.html
Felicitări tuturor!

Micul sportiv

(Sursa fotografiei este prezentată aici)

Micul sportiv știe să facă tărăboi, deși nu a câștigat vreodată o competiție în viața lui. Se duce la masa juriului și urlă:
-De ce i-ați acordat medalie lui X? Alte evoluții au fost mult mai creative.
(A se citi în continuare: „Eu meritam să câștig!”)
De la arbitrii, pleacă glonț către podium. Este gata să ia premianții de mână și să-i dea jos, se-nfige să le tragă medaliile muncite de la gât. Le inventează greșeli, se face că nu pricepe motivele pentru care au fost aleși. Micul sportiv, la figurat, în loc să-și perfecționeze propriile exerciții, caută nod în papură evoluțiilor altora, tocmai de aceea este greu de crezut că va reuși să învingă sau că va ști cum să se comporte în postura de câștigător...
Micul sportiv nu va cădea niciodată în genunchi fiind epuizat de muncă și de neșansă, fiindcă își conservă energia. Este mai ușor să-i vâneze pe ceilalți, decât să muncească până la epuizare și să obțină o medalie.
Micule sportiv, muncesc mult și câștig pe merit tot ce am! Stai departe de mine când sunt pe podium sau sunt pe genunchi! Nu-mi place circul, ador munca și competiția, de aceea nu mă voi coborî la nivelul tău.
Este ultima dată când îți scriu și te sfătuiesc să-ți vezi de-ale tale...

„M-a iubit de mic”.

Să iubești pe cineva de mic înseamnă ca sentimentul să crească simultan cu persoana respectivă. Aceasta este adevărata formă de dragoste: să-l iubești din momentul în care a venit pe lume și încă nu conștientizează nimic despre datoriile morale și nu poate să-și exprime încă sentimentele.
Un nou născut nu este confortabil de iubit. Are nevoi speciale, plânge când ți-e lumea mai dragă, „parfumează” încăperea, dar are nevoie de dragostea celor din jur ca să crească.
Poți iubi pe cineva de mic la propriu și la figurat. Poți investi emoțional într-o persoană săracă, neînsemnată profesional, iar când se ajunge, îți întoarce spatele. Adevărata iubire este liberă de reciprocitate. I-ai oferit dragostea ta când a avut nevoie, nu-l vei urî de moarte atunci când pleacă.
Să iubești pe cineva de mic reprezintă un mare risc. „Îți mulțumesc nevasta mea/Pentru sinceritatea ta/Tu m-ai iubit cu-adevărat/Atunci când eram sărac” sunt versurile care surprind esența problemei. Ea l-a iubit când era sărac, el a părăsit-o când a devenit bogat crezând că lumea i se cuvine.

Casa părintească se întreține!

Cuibul amintirilor mele din copilărie, locul în care am gângurit în pătuțul din lemn și în care m-am îndrăgostit de lumea poveștilor îmbătrânește. Primele fire de argint din părul meu echivalează cu ferestrele mâncate de carii de la mansardă. Urc în pod să revăd imagini cu mine și cu sora mea jucându-ne „de-a v-ați ascunselea”, să retrăiesc clipe naive, unice, pline de mister și de poezie, iar din acoperiș cad bucăți mari de lemn. Se mănâncă și țigla, iar praful portocaliu colorează casele de păianjen.
-Casă bântuită, șoptește nepotul meu...Știi, mi-ar plăcea să locuiesc aici, mai aproape de stele și de fulgii de zăpadă, dar dacă-mi cade acoperișul în cap?
Deodată  copilul începe să discute cu casa:
-Mi-ar trebui alți ochelari, cu dioptrii mai mari și lentile curate.
-Înțeleg ce spui, căsuță dragă, ai nevoie de ferestre de mansardă noi să mă primești cu capul în poala ta și să-mi spui povești.
-Dacă ai putea să mă mângâi pe cap, ai găsi numai cucuie și ai înțelege de ce am migrene când plouă, dragul meu!
-Păi țigla asta antică este atât de grea, căsuță. Nu s-a gândit nimeni să o înlocuiască, să facă reparații la acoperiș și să-ți cumpere o căciulă ușoară și călduroasă din țiglă metalică pentru iarnă?
-Pot să vă mai rog ceva?
-Absolut orice, fiindcă aici s-au născut mama și mătușa.
-Vă rog să nu aduceți vreo echipă de cârpaci la restaurarea mea! Intervenția la cap necesită multă abilitate. Să nu cumva să aduceți niște diletanți care să schimbe acoperișul, deteriorându-mi pereții sau fundația! Nu vreau să ajung o epavă, nu mă lăsați în ruină!
-Liniștește-te, draga mea! S.C. Rav Construct Company S.R.L se ocupă de asta din 2005 și oferă garanție pentru toate lucrările efectuate de către ei de la 3, la 5 ani.

Ei vor fi mereu disponibili pentru tine: să repare jgheaburi și să fixeze burlane, să fixeze bureții de etanșare și să verifice ferestrele de mansardă, să se ocupe de coșurile de fum și de toate străpungerile ca ploaia să nu pătrundă în organele tale vitale.
-Știu că mă iubiți și am încredere că veți apela la cei mai recomandați specialiști pentru mine. Nu vreau să mor! Vreau să trăiesc de dragul vostru ca să nu vi se năruiască imperiul amintirilor din copilărie...

Medalii de aur pentru ambițioși!

La început v-a fost cumplit de greu! Mă gândesc cu înțelegere la voi, toți cei care ați descoperit că ați pierdut lumina ochilor, că vi s-a retezat un picior, că vi s-au extirpat sânii să trăiți, că nu mai sunteți normali din punct de vedere fizic, deși spriritual sunteți mai normali ca normalii! Câtă muncă de lămurire ați dus cu propria persoană să nu abandonați lupta vieții și să nu vă plângeți de milă, mai ales în prezența celor dragi.
Dificultățile autoacceptării au fost însoțite de replicile acide ale celor din jur. „Ochelaristul”, „Ciungul”, „Șchiopul” care dor la fel de mult ca privirile indiscrete și insistente, de aceea Edmondo de Amicis în lucrarea sa Cuore, inimă de copil realizează didactica atitudinii cititorilor săi față de infirmitate:
„De câte ori întâlneşti: vreun moşneag, vreun sărac, vreo femeie cu un copil în braţe, vreun olog cu cârjele la subţioară, pe un om încovoiat sub o povară, o familie în doliu, fă-le loc cu respect! Trebuie să respectăm:  bătrâneţea,  sărăcia,  dragostea  maternă,  boala,  infirmitatea, oboseala şi moartea...
.Când trece un pat de ambulanţă, care duce pe un bolnav, sau poate chiar pe un om ce moare, când întâlneşti un convoi funebru: nu mai râde şi nu mai vorbi cu tovarăşul tău; gândeşt-te că odată cu ei trece restriştea şi milostenia omenească.  Prefă-te  că  nu  vezi  sluţenia  dezgustătoare  a  altora...
Creşterea unui popor se judecă mai înainte de toate din purtarea sa pe stradă. Unde vei găsi mojicie pe străzi, o vei găsi şi în case”.
Dacă v-ați simțit vreodată marginalizați social, vă cer scuze în numele tuturor, pentru că este imposibil:
1) să nu vi se fi ocupat cel puțin o dată locurile speciale de parcare de către șoferii sănătoși
2) să nu fiți ținuți în picioare în autobuz, ocupantul locului rezervat pentru voi prefăcându-se că se uită pe geam și nu vede că aveți nevoie de el
3) să nu fiți chemați anual la comisiile medicale, unii dintre voi, deși nu vă veți face bine niciodată
4) să nu întâlniți zeci de clădiri în care trebuie să intrați, deși nu sunt prevăzute cu rampă  pentru cărucioare, iar  însoțitorii, stânjeniți de situație, sunt nevoiți să apeleze la ajutorul celor din jur
5) să nu vă fi împiedicat de țevile ieșite din trotuar (am văzut căzând o doamnă zilele trecute, deși vedea, dar nu a fost atentă la acest detaliu periculos și s-a rănit grav). 
11 dintre voi participați la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, care au loc în perioada 7 – 18 septembrie 2016, fiindcă sunteți atât de tari, încât practicați sportul de performanță în ciuda limitelor fizice pe care le-ați învins. Sunteți ambițioșii cu care ne mândrim și pentru care viața în demnitate pe care o trăiți reprezintă medalia de aur!
Inimile noatre vor bate la unison cu ale voastre. Vă vom urmări evoluțiile în picioare, vă vom aplauda chiar și ratările fiindcă aveți sufletele uriașe!