Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

luni, 29 iunie 2020

Omule, MrFinance.ro te ajută cu bani!


-Iar au venit. Unde să mă ascund și cum să îi protejez pe cei dragi?
I.G. fusese un bărbat în toată firea, vesel, cu mâinile ca lopețile din cauza muncii grele. Acum rămăsese o umbră palidă a bărbatulu falnic de demult, fiindcă nu vedea nicio cale concretă de ieșire din impas.
Greșise amarnic și se gândea cu disperare că în clipa în care a ales să se împrumute la cămătari, consimțise să fie dator pe viață.
Dobânda la dobândă creștea alarmant și se temea ca în schimbul banilor, cămătarii să nu îi ia viața sau să nu le facă rău celor dragi.
Viața lui devenise o viață de fugar. Nu mai putea ieși ziua la cumpărături, dar se temea să iasă și noaptea târziu, să nu fie răpit și torturat.
Lumea din oraș vorbea despre leii cămătarilor.
I.G. are un prieten cu care discută tot timpul. Văzându-i ochii tulburi și cearcănele cauzate de insomnii, N.C. l-a întrebat deschis:
-Omule, ești bolnav? Te pot ajuta cu ceva?
Pentru prima dată, I.G. și-a descărcat sufletul plin de probleme în fața amicului său. I-a spus acestuia cum orice zgomot suspect de la miezul nopții îl face să tremure, inima bate cu putere în piept, picioarele i se înmoaie și neliniștea pune stăpânire pe întreaga-i ființă.
...Erau departe de lume, la o cabană în munți. Cei dragi dormeau în camerele lor, iar ei stăteau la sfat, când I.G. a tresărit:

-Au aflat unde sunt și au venit să mă caute? Nu ai vreo pivniță sau un tunel sub pământ? 
-Prietene, este vântul care dezmiardă pletele brazilor! Aici, târziu în noapte cântă păsările și izvoarele, iar creditorii nu ajung până la tine. În seara asta vom face o magie ca atunci când vei pleca din acest loc tu să fii un om liber, cu chef de viață, fără datorii stresante care te îmbolnăvesc. În seara asta apelăm la Mr. Finance România și vei vedea că ne va ajuta să învingem creditorii.
Mr. Finance.ro este platforma complexă din mediul virtual care îți oferă informații complexe despre bani. Dacă ai fi știut de existența ei, nu ți-ar fi apărut cearcăne și fire de păr albe.
Cu ajutorul ei poți obține un credit rapid, iar cu banii respectivi să îți plătești datoria și să nu mai apelezi niciodată la cămătari!
Au explorat împreună platforma și au constat că aici găsește rezolvare pentru problemele sale și un om disperat din punct de vedere financiar și unul liniștit, fiindcă toate informațiile financiare se află într-un singur loc. Aici oamenii găsesc:
1. Cel mai avantajos credit rapid conform tabelului de mai jos:
Tipul de credit
Furnizorul creditulu:
Credit rapid fără acte
Provident
Ferratum
Viva Credit
Credit Fix
ExtraSimplu
Zaplo
Credit online urgent
Viva Credit
CreditFix
Viaconto
Credit Prime
Provident
Ferratum

Credit rapid fără dobândă
Viva Credit (la primul împrumut)
Credit Fix (pentru primul imprumut)
CreditPrime ( prima lună)
Credit nebancar
Institutii Financiare Nebancare (IFN).
Credit rapid cu buletinul
Viva Credit
CreditFix
Viaconto
Credit Prime
Provident
Ferratum


 2. Lista completă a creditelor bancare, care cuprinde:

Erau acolo, pe platformă și tipurile de asigurări, dar cei doi prieteni au căutat creditul avantajos, fără dobândă și multe acte, care să-l mântuiască de cămătari pe omul năpăstuit.
În prezent, I.G. duce o viață normală și recomandă tuturor platforma MrFinance.ro.
Dragă cititorule, nu este rușinos să nu îți ajungă baniii, dar împrumută de la firmele/băncile/omenii atent verificați care nu te îndatorează pe viață și care nu îți iau bucuria simplă de a trăi!
Pe platforma prezentată de mine găsești cele mai multe soluții corecte pentru rezolvarea problemelor tale financiare.
Nu uita:„Un om înţelept trebuie să aibă banii în cap, nu în mână” , după cum a afirmat Jonathan Swift.

sâmbătă, 27 iunie 2020

Petrică Zarif din Oncești, monument de demnitate și iubire de oameni



E frig si vântul tăios ne îngheață lacrimile. Am venit de la sute de kilometri, să îl aducem acasă, să își doarmă somnul de veci în cavoul familiei, pe Petrică.
Urcăm plângând ulița pietruită, fiindcă nimeni nu merită să moară, când îi este lumea și viața mai dragă.
În capul uliței, l-a întâmpinat bătrânul său tată, un bătrând frumos cu ochi albaștri și a strigat cu glas blând, dar îndurerat, fără să își arate supărarea față de Dumnezeu:
-Petricăăă! Petrică, tată, mi-ai luat locul! Cine mai vine să îmi taie lemnele și să mă ajute la treburi acum? De ce, tată, te-ai dus în locul meu?
Sprijinit de un alt băiat care a rămas în viață și de una dintre fete, bătrânul urcă devastat sufletește dealul către cimitir, de parcă ar urca drumul Golgotei. Dealul acesta al morții l-a mai urcat de două ori. Prima dată i-a murit o fată în Italia, a doua oară, soția. Tocmai de aceea i-a rugat pe toți să nu îl aducă pe Petrică acasă, fiindcă nu suportă să-i iasă un alt mort din curte. În plus, Petrică era sufletul său, la nașterea căruia s-a bucurat de parcă ar fi primit în dar soarele de pe cer.
Sunt doua săptămâni de când Petrică a venit la el și în patru-cinci zile cât a stat i-a pus gospodăria la punct. Poate că îl ardea dorul de casă, de meleagurile acestea liniștite de la capăt de lume și a dorit să își ia rămas bun de la ele și de la părintele său.
Din când în când vin fulgi  de zăpadă rari și cenușii. Nu sunt curați, nu sunt frumoși, ci sunt triști ca noi cei care l-am cunoscut. Petrică nu se va mai bucura niciodată de zăpadă și nu se va mai da cu sania din capătul uliței pietruite, până la asfalt. Când era copil alerga, chiuia, se ascundea în omătul uriaș și curat și se ducea la colindat acum este urcat cu mașina funerară la cimitirul din vârful dealului, fiind în întregime acoperit de coroane. Nu mai aude glasurile oamenilor dragi și nu își mai vede plaiurile natale, dar va deveni una cu acest pământ care i-a fost atât de drag, încât a lăsat cu limbă de moarte, să i se ofere un loc în cavoul familiei.
În jur, liniște și pustietate. Omul tânăr și iubitor de natură, ar considera acest loc raiul pe pământ. Dar este o așezare fără perspectiva de a-ți câștiga pâinea cea de toate zilele si atunci, cei șapte frați au zburat în cele patru zări ale țării și ale lumii.
S-au reunit acum, plângând și îmbrățișându-se în jurul sicriului lui Petrică.
Fanfara îi cântă sfâșietor și au venit oameni din Prahova, din Spania, din Italia, din Bacău și din Brăila la inmormântarea lui.
Mi-e sufletul sfâșiat la gândul că nu am putut să îi iau o parte din nefericire și din suferință. În ultima vreme a fost atât de apropiat de noi, încât venea să ne ajute la treburi sau să ne viziteze de trei-patru ori pe zi. El ne ducea cu mașina personală la oraș la cumpărături și venea cu noi la restaurant să îl cinstim. Oare cum voi mai intra cu mama în restaurantul acela la care a stat cu noi la masă, când ea l-a bocit cu vorbe când l-au adus de la Târgu-Mureș:
-Cumnateeee! Petricăăă, știi tu ce am să mă uit în calea ta să mai vii pe la noi? Ai fost la coasă la noi astă-vară, Petrică, iar tu erai atât de bolnav! Mi-e dor de tine, iar dorul acesta crește cu fiecare zi ce trece.
Îl însoțesc pe ultimul drum și îmi vine să schițez matematic lecție de demnitate, de omenie si de iubire pe care ne-a dat-o el tuturor în cei 61 de ani.
1. Ca să nu își supere soția, a transmis ultimele dorințe legate de inmormântarea sa, menite să împace și pe familia sa, ortodoxă din tată în fiu și rudele prin alianță, majoritatea adventiști și iată cum a procedat! Înainte de a muri (acum sunt sigură că avea dureri atât de mari, încât și-a presimțit sfârșitul) a spus tuturor ultimele sale dorinte. Prima: să fie îngropat de către adventiști, iar a doua: să fie dus în cavoul familiei, în satul Oncești, din Bacău.
Un om simplu, a reușit să împace atâtea orgolii, fiindcă și preotul a fost de acord să îi primească pe ceilalti în parohia și în cimitirul său să oficieze ceremonia. Așa a considerat el că împacă ambele tabere.
2. Niciodată nu își plângea de milă și nu s-a așezat în pat, cu toate că inima lui era atât de bolnavă, încât a afectat și jumătate din plămâni, iar sărmanul meu unchi prin alianță abia putea să mai respire. Îl vedeai peste tot: pe dealuri, la coasă și la strâns de fân, la cărat și tăiat lemne, pe acoperiș punând tablă, cu toate că nopțile abia putea să respire. Era un om vesel, glumeț, foarte rar vorbea despre dorințele sale legate de inmormântare.
3. Avea grijă de bolnavii din spitale, cât era internat și de cei de acasă sau din sat, când revenea în satul său de adopție din Prahova. Pe soacra sa o plimba în căruciorul cu rotile, o masa pe spate și pe picioare, să îi aline durerile. Ea nu știe că a murit și îl strigă și acum.
4.Fiindcă nu a putut avea copii cu actuala soție, a apropiat-o de fiul său din prima căsătorie, de Mihai, gest care echivalează cu replica rostită de Mântuitorul la cruce: „Femeie, iată fiul tău!”
Biserica este situată în vârful dealului si aleea până la morminte este străjuită de brazi înalți, care freamătă. Parcă și pomii își spun durerea, când cineva își aduce aici fratele, fiul, sora, mama, soția sau vecinul.
Brazii bocesc și ei și promit odihna și răcoarea de care ei, morții noștri dragi, au nevoie. Parcă își pleacă duios crengile, să îi mângâie pe frunte și să-i îmbrățișeze de bun venit.
Când am trecut pe lângă școală, învățătoarea a ieșit la portă cu elevii săi să îl primească, apoi după ce aceștia au plecat acasă, a venit la cimitir.
Am fost acolo peste 100 de oameni din toate colțurile țării, baftiști, ortodocși, adventiști si oameni fără apartenență religioasă și am ascultat slujba de înmormântare rostită de pastorii adventiști. Reușise prin comportamentul său și prin dorințele pe care le-a avut să magnetizeze în jurul trupului său neînsuflețit atâția oameni diferiți.
În Oncești totul a fost liniștit și oamenii ireal de calzi și de respectuoși.
Oamenii erau uniți prin durerea pierderii unui suflet atât de mare și de frumos și deosebirile dintre ei fuseseră uitate.
De aici venea Petrică, din această Moldovă binecuvântată, din acest sat cu aer curat și oameni și mai curați ca aerul și ca zăpada. Am vrut să văd pe ce meleaguri s-a zămislit și acum am înțeles de unde îi venea mărinimia sufletească, dorința de muncă și întreaga capacitate de a comunica moral cu oameni de pe toate treptele sociale.
Nu purta dușmănie și dacă era nedreptățit sau cineva se purta rău cu el, ci căuta o cale de împăcare.
În mod cert că nu a fost decedat atât de plimbat ca Petrică, fiindcă îi plăcea să călătorescă și să cunoască oameni și mai ales a dorit să unească familia lui din Moldova, cu familia prin alianță din Prahova.
Eram acasă, pe 15 ianuarie, 2020, în jurul orei 16-16,30, când a sunat sora mamei de la Bucov plângând în hohote:
-A murit Petrică, fetelor! A murit la Târgu-Mureș. A trecut strada printr-un loc nepermis și l-a alergat poliția, iar de frică a făcut atac de panică, i-a crăpat inima și a murit. Răcnesc acolo și Nuța, soția lui și Marcel. Marcel strigă cât poate că el este vinovat, fiindcă i-a invitat la el.
Am închis și mi s-a părut că văd negru în jurul meu, dar am fost convinsă că se exagerează și că informația este denaturată. I-am sunat pe cei de acolo, sperând într-o minune, dar unul nu a răspuns, iar soția lui mi-a spus țipând târzu, foarte târziu:
-A murit, a murit! Bărbatul meu bun și frumos nu mai este, iar eu am rămas a nimănui.
Am inchis devastată, așteptând telefonul salvator care să îmi spună că nu este adevărat, dar m-au sunat pe la 17,30 să mă anunțe că l-au resuscitat timp de 2 ore în zadar și medicii au spus că oricum nu mai trăia mult, fiindcă inima lui era inundată de apă și umflată, în timp ce o jumătate dintr-un plămân nu mai era.
Cum s-au petrecut lucrurile de fapt? Nici nu au apucat să urce la Marcel și la cumnata lor, Ani, în apartamentul de la etajul al treilea, unde erau așteptați cu plăcintă caldă cu brânză și mere. Totul s-a petrecut fulgerător și nu a durat mai mult de 20 de minute. Ei au parcat mașina pe partea opusă celei în care se afla blocul, fiindcă acolo li s-a spus că se găsește un loc de parcare prin telefon. Apoi au luat cartonul plin de ouă și bagajele și fiindcă trecerea de pietoni se afla la 200 de metri, iar ei aveau greutate și erau obositi de pe drum, au ales să traverseze printr-un loc nepermis, după ce s-au asigurat. Toate mașinile erau oprite la semafor, dealtfel. Erau la jumătatea drumului, când mașina poliției, cu sirena pornită a început să îi alerge. Polițiștii au oprit mașina și au început să fugă după ei.
I-au prins repede, dar lui Petrică i s-a făcut rău. S-a sprijinit de mașina lor și i-a spus soției:
-Nu te teme! Îmi revin eu ca de fiecare dată. Nu mor.
Apoi a început să tremure, să se învinețească la față și să scuipe sânge. Lui îi curgea sânge din gură și continua să lupte pentru viața lui, iar polițistul îl obliga să semneze procesul-verbal. Atunci, revoltat, Petrică le-a spus:
-Hai, chemați salvarea, futu-vă muma’n cur de polițiști! Vedeți că nu mai am aer și voi mă puneți să semnez???
Acestea au fost ultimele lui cuvinte înainte de a muri.
Parcă îl aud spunând de departe șoptit:
-Văcuța voastră este și văcuța noastră. De ce? Noi nu mâncăm lapte de la ea? Cum să nu vă ajutăm la fân? Cumnată, când ești bolnavă, dă un telefon și vin eu și o mulg și am grijă de ea. 
Petrică a muncit în toată lumea și peste tot și-a făcut prieteni: la Rafinăria de la Ploiești, în Rusia, în Italia și în Ardeal.
El, Petrică Zarif, din Oncești, Moldova a devenit modelul meu de demnitate și îmi doresc să cunosc mai mult satul acela de la margine de lume în care i s-a plămădit sufletul așa de frumos!




miercuri, 17 iunie 2020

WineMe vă potolește doruri...

Restaurant select, scaune regale și paharele curate asemenea cristalului în care se vedea clar „sângele Domnului” care fusese ținut la gheață. Roșul acela strălucea feeric în bătai razelor soarelui, încât parcă beam vin amestecat cu aur.
 Licoarea dătătoare de viață aluneca plăcut pe gât, ispitindu-ne cu gustul și parfumul său și mai ales dezlega sacul cu povești.
-Eram tânăr și mă rugau copiii să îi iau în oraș. Era o bucurie pentru ei să se prindă de mâna mea și să se lase plimbați prin parcuri, pe străzi, la restaurante sau la cofetării și în magazinele cu jucării. Astăzi am îmbătrânit de tot și încă puțin și mă voi ruga eu de ei, să mă scoată la plimbare în oraș. Numai în cazul în care nu s-or rușina să ducă un bătrân de mână prin oraș...
Academician cu părul nins și ochi albaștri...Trebuie să fi fost frumos-frumos în tinerețe. Este înalt, impunător și slab. Ia paharul cu infinită eleganță de pe masă, îl ridică spre academicianul cu ochi căprui și păr nins, apoi către noi, ne face o urare și recită divin din Eminescu, iar ochii albaștri i se umezesc ca un izvor ce curge din munți.
Astăzi stăm triști în izolare și ne este dor:
-de oamenii minunați cu care am împărțit  masa și care vorbeau ca din cărți
-de vinul bun care făcea minuni pe unde curgea
-de restaurantul elegant și de parfumul de flori de tei care intra timid pe ușă.
Cel mai mult mă doare plecarea academicianulu cu ochi căprui și închiderea restaurantelor.
Mi se pare că am rămas deodată așa de săraci și că nimic nu va mai fi ca în ziua aceea de iulie din 2019. Plouă dezlănțuit. Din ochii mei țâșnesc lacrimi și parcă mi se aburesc ochii, cum se aburesc geamurile de afară.
-Știu că îți lipsește! Nu ai cum să îi uiți căldura și iubirea, dar vom comanda vinul care îi plăcea lui și vom ciocni amândoi un pahar, două, trei, apoi vom retrăi ziua aceea când eram toți la masă. Vino să îți arăt locul care anesteziază dorurile!
...Și am intrat împreună în fascinantul magazin online de vinuri WineMe. Da, mi-a plăcut că nu puteau intra și copiii în împărăția vinului.
Cititorule, intră măcar un minut și privește sticlele frumos rânduite de vin roșu, alb, roze sau vin spumant și vei vedea cum dorul de ce a fost este înlocuit de fericirea pricinuită de gândul că vei comanda 6 sticle de vin la un preț special, pe care să le bei cu cei dragi, în amintirea celor dragi!
Nicăieri nu găsești vinuri atât de bune la prețuri cuprinse între 30-50 de lei.
Ce imagini de vis în magazin!

Priveam sticlele ispititoare ca niște femei ireal de frumoase și fără să vreau mi-au dat lacrimile de dorul lui.
-Uite poți să comanzi vinul/vinurile care îi plăceau lui, stăm la povești în care el să fie protagonist, apoi tu poți lăsa două-trei picături să cadă pe gresia de pe terasă pentru el!
-Ne primea mereu cu vinuri Jidvei în casa lui. Îmi este atât de dor de prezența lui în apartamentul acela de la etajul al șaptelea. Un bătrân frumos, cu inima de aur și mintea de savant!
-Lasă, acum îl vom primi noi în casa noastră cu paharele pline. Livrarea se face prompt, în 24 de ore, plata cu cardul și calitatea produselor este garantată. Va sta cu noi la povești chiar dacă nu îl vom vedea aievea niciodată și vei simți îmbrățișarea-i caldă!
Și am ales vinul Jidvei Mărgăritar Alb, iar minunea s-a înfăptuit. I-am simțit prezența caldă alături de noi la masă și am retrăit ziua aceea din iulie, 2019.
WineMe potolește toate dorurile și îți trimite vinuri de calitate premium acasă. Pe site-ul acestui magazin de vinuri online găsește oricine paharul de fericire de care are nevoie, să îndulcească amărăciunile sau dorurile vieții!




luni, 20 aprilie 2020

Fabrica de buchete, o florărie de suflet

Nu credeam că viața te poate pune într-o astfel de încurcătură, încât să nu poți să participi la înmormântarea cuiva care te-a ajutat enorm și a însemnat mult pentru tine!
Săptămâna aceasta am trăit frustrarea de a nu putea să mă duc la capelă la 100 de kilometri distanță, să mă reculeg în fața unei persoane care mi-a fost și mentor și prieten.
Ce aș fi putut să scriu în declarația pe propria răspundere, când abia reușesc să mă duc să fac aprovizionarea?
-Cel puțin o floare, o coroană funerară să pot trimite! Mă voi interesa ce flori i-au plăcut cel mai mult și am să i le ofer pentru ultima dată, mi-am zis!
Și am aflat. În timpul vieții a adorat trandafirii rosii.
„Din câte florării cu livrare online sunt în București, voi găsi eu una”, mi-am zis, „să îmi pot îndeplini această datorie de onoare”.
Ieri, 19-04-2020 am căutat toată ziua. Da, era Paștele, dar oamenii mor și în zile de mare sărbătoare. Pe anumite site-uri era afișat faptul că nu se lucrează, să știe omul și să plece mai departe, alții însă te lăsau să plasezi comanda pe site, îți trimiteau e-mail cu faptul că se află în lucru, dar urmau să începă activitatea pe 21-04-2020.
Puteai trimite coroana după înmormântare...
Am continuat căutările pe 20 aprilie. Unde am găsit deschis, petrecuse șoferul și nu putea să facă livrarea.
Lacrimile neputinței mi-au inundat fața. Să nu pot să trimit o coronă? 
Dar căutările nu au fost zadarnice, fiindcă am găsit niște artiști adevărați la Fabrica de Buchete. Lucrau în zi de Paște și nu s-au simțit deranjați de întrebările mele, de cerințele mele. Fiindcă eu nu am putut să sun, după câteva replici schimbate pe chat, m-au sunat ei.
Au notat totul cu grijă, mi-au transmis condoleanțe, apoi am pus la punct detaliile. 
Am primit sfaturi utile de la acești artiști empatici cu suflet uriaș. Mi-au spus de pildă că ar fi bine ca trandafirii roșii să fie combinați cu alte flori de alte culori, să iasă mai bine în evidență.
S-au pliat atât de mult pe sentimentele mele, încât și mesajul de adio a fost scris în întregime, fără să se plângă că este lung.
Dar a fost o secvență din colaborarea mea cu domniile lor care m-a făcut să îmi dea lacrimile. Încerc să o relatez cu fidelitate, să înțelegeți de ce voi comand flori numai și numai de la ei.
-Aș dori să fac plata online, am spus, fiindcă nu pot altfel.
Mă gândeam că au o aplicație în care să scriu datele de pe card și să își oprească banii, cum am întâlnit pe un site care nu mai era funcțional, dar nu scria nicăieri acest lucru.
-Achitați cum doriți, doamnă! Dacă nu puteți astăzi, fiindcă băncile sunt închise, treceți mâine pe la bancă!
Aveau încredere și au dorit să mă ajute. Greu găsești oameni de afaceri ca ei! M-au ținut la curent cu modul în care a decurs totul, mi-au trimis poză, să văd aspectul coroanei și m-au asigurat că  fost livrată.
Îmi amintesc fără să vreau, când am mai fost pusă într-o astfel de situție, cum persoana care prelua comenzile mi-a spus:
-Întâi banii și pe urmă mai vorbim! Eu nu vreau să rămân cu coroana!
Mulțumesc pentru amabilitate, Fabrica de Buchete, fiindcă prin arta și înțelegerea de care ați dat dovadă ați aplicat un pansament delicat peste rana sângerândă a sufletului meu!
Dragi cititori, nu vă doresc să aveți nevoie de aranjamente funerare, ci să le dăruiți flori celor dragi, multeee de tooot, când sunt vii, dar în cazul în care este ultimul prilej de a vă arăta respectul, florăria prezentată de mine va lucra cea mai frumoasă coroană funerară cu suflet prin care să vă alinați și să alinați durerea pierderii cuiva drag!
Apelați cu încredere și veți fi mulțumiți de calitatea florilor, de manoperă și mai ales de sufletele omenilor care lucrează aici!


duminică, 19 aprilie 2020

Oameni de care îți va fi dor toată viața


De-abia a plecat dintre noi domnul academician Alexandru Boboc și deja îi duc dorul. Nu pot uita glasul său blând, brațele calde și sincere a căror îmbrățișare ajungea până la suflet, iubirea cu care deschidea larg ușa casei și a inimii sale ca vizitatorul să intre, să fie tratat împărătește și să se ușureze de toate greutățile sufletești cu care  venea împovărat.
A fost un mare om de cultură și un academician al omeniei. Niciodată nu l-am auzit criticând sau demolând cu vorbele sale.
De o empatie genială avea darul de a comunica adecvat cu toți oamenii pe care îi întâlnea și de a-i ridica prin apreciere la înălțimea spirituală a domniei sale.
Această minune de om nu te făcea să te simți inferior, cu toate că  a citit mii de volume și vorbea perfect mai multe limbi străine.
A fost profesorul universitar care nu punea întrebări încuietoare la examene și prin felul său de a fi a determinat studenții să iubească toată viața filosofia.
Nu pot să accept că nu mai este printre noi, fiindcă în memoria mea va rămâne omul plin de viață, cu zâmbetul pe buze, care m-a ajutat să scriu și să susțin teza de doctorat!
Mi-e dor de primirea pe care mi-o făcea în apartamentul său din Aleea Circului, mi-e dor de vocea blândă, mi-e dor de chipul scăldat în lumina bunătății sale!
Aș vrea să dau timpul înapoi și să mai beau din cafeaua pe care o făcea cu multă dragoste pentru mine.
Drum lin printre crengile pline de floare ale cireșilor ce se pregătesc să rodească, domnul profesor al filosofiei și culturii omeniei!

vineri, 10 aprilie 2020

Întreprinzători care supraviețuiesc datorită omeniei

În vremurile acestea grele avem nevoie de cât mai multe dovezi de omenie care să ne îndulcescă izolarea și „desocializarea forțată” la care ne obligă pandemia.
Noi, românii, suntem obișnuiți să petrecem, să ne îmbrățișam, să plecăm cu familia extinsă la plimbare, să găsim veselie peste tot și să lăsăm impresii excelente pe unde trecem.
Astăzi stăm închiși și sufletele ne sunt îndoliate, fiindcă au murit și mor atâți pământeni și suntem din aceeași familie.
Da, mulți au credite peste credite făcute în timpurile bune, când două salarii permiteau acest lucru, iar acum au fost anunțați că au devenit șomeri.
O personă izolată cu bani, sună un distribuitor care vine până la ușa sa cu produse și nu moare de foame, dar ce faci când nu ai nici 2 lei pentru pâine?
Iubesc oamenii care simt cu cei care nu au, cu cei care au nevoie de ajutor și nu îl cer din orgoliu.
Oameni providențiali există și în vremuri liniștite, dar strălucesc mai mult în timpuri de criză.
Ieri am discutat cu sora mea, cum vecinul de la trei i-a bătut în ușă, iar când i-a deschis, a spus simplu:
-Doamnă, am găsit drojdie și știu că și dumneavoastră aveți copii și aveți nevoie! V-am tăiat jumătate din pachet.
Acesta a fost primul gest care m-a mișcat, iar al doilea  a fost următoarea postare citită pe Facebook:



Dacă esti din Valenii de munte sau din apropiere, nu ai un loc de muncă, nu ai bani, nu primești nici un ajutor și ai terminat proviziile, TE ROG SĂ NU TE DUCI LA SOMN FĂRĂ SĂ FII MÂNCAT! Scrie-ne în privat, fără jenă, că din ceea ce avem noi în RESTAURANT, ne-ar face plăcere să împartim cu tine! De mici am fost învățati, că unde mănâncă unul, pot mânca si doi! Vom traversa și momentul acesta, va fi totul bine, trebuie să rămânem uniți!
Nu vrem răsplată. Numele tău o să rămână secret, doar noi vom ști.
P.S.MESAJ IN PRIVAT CU ADRESA SAU NUMARUL DE TELEFON SI TE CONTACTAM NOI
FAMILIA caffe italia. 
#totulvafibine
Caffe Italia este unul dintre cele mai rafinate restaurante din Valenii de Munte. Arhitectura, mobilierul, pereții pictați, tablourile și pianul fac ca momentele petrecute aici să fie trecute la capitolul ore de aur. Te simți ca în centru Romei, neștiind ce să admiri mai întâi.
Acum, ușile sale sunt închise, dar iată că deținătorii săi s-au gândit să fie alături de omenii greu încercați în perioada pandemiei.
Ieri, m-am gândit cu plăcere la întreg personlul care lucrează aici și am plasat o comandă cu toate că stau la 10-12 kilometri distanță de restaurant.
Mâncarea  fost gustoasă și a ajuns caldă la noi, livrare a fost făcută în condiții de maximă igienă. 
Cu 50 de lei am avut parte de o masă îmbelșugată și ne-am ospătat trei persoane, așa că plasați cu încredere comenzi și dacă nu puteți merge la resturant, vine restaurantul la dumneavoastră!
Caffe Italia merită să se bucure de comenzile noastre și să supraviețuiască în aceste vremuri de criză, fiindcă este mândria orașului nostru și este gata să le ofere o masă caldă celor lipsiți de resurse!






sâmbătă, 4 aprilie 2020

Încarcă.ro m-a scăpat de coșmar



Eu nu exist în visul ăsta ca persoană fizică. Nu am trup, ci suflet. Am un suflet care mă doare, fiindcă zbor desupra norilor și o văd pe mama, ducându-se cu vaca la păscut.
I-am zis de atâte ori:
-Vinde-o, mama, fiindcă te chinuiești prea mult!
De fiecare data mi-a răspuns hotărâtă:
-1, grajdul nu rămâne gol, cât sunt în viață! 2, nepoții mei trebuie să mănânce carne de pui și de vițel de la țară.
Firavă este mama și hrnică asemenea unei albine. Ce  plans când s-a operat la genunchiul stâng și a trebuit să mergă sprijinindu-se în cârje.
E primăvară, adie vântul ușor cu petale de flori de cireș și de zarzăr. Iarba este udă și vaca o trage pe mama pe unde vrea ea. Măicuța mea dragă și bună se împiedică de o piatră și cade. Vaca fuge. Ea nu mai poate să se ridice și deodată se întunecă tot cerul și începe să toarne cu găleata.
Mama scoate de la piept telefonul și plânge mai tare:
-Am rămas fără credit și nu pot să sun la vecini să vină să mă ia și să îmi prindă vaca. Ce mă fac? Nu vreau să mai știe copiii ce s-a întâmplat  cu mine să îi sperii.
Mama! Aș da toată lume, tot ce am să îi fie bine. Avea o cartelă prepay, luată tot de mine, dar nu am mai ieșit să o reîncarc.
Încet-încet cobor din vis pe pământ. Stai! De ce nu am ieșit? Suntem în plină pandemie și este mult mai cuminte să stau aici, în apartament, fiindcă încep să plângă copiii că vor și ei în parc și parcurile sunt închise, plus dezinfectarea care urmeză la întoarcere.
Păi este începutul primăverii, iar oamenii încă nu au scos vacile la păscut!
Așadar, mama nu a căzut și nu și-a rupt piciorul din nou, dar în mod sigur că are nevoie de mine și nu are un bănuț pe cartelă.
Este duminică seara. Încă puțin și va fi miezul nopții. Nu pot să mai dorm. Mă scol în vârful picioarelor, dar partenerul meu de viață mă simte:
-Ai visat urât, draga mea?
Îi povestesc coșmarul și cât de vinovată mă simt că nu am reușit o reîncărcare cartelă Orange pentru mama.
-Vino cu mine și liniștește-te! Am pentru tine cele mai bune servicii de reîncarcare Orange, Vodafone si Telekom.
-Mi-e frică să ies la ora asta! Nu, lasă! Știu cât de mult mă iubești și cât o prețuiești pe mama.
-Draga mea, mergem până la laptop, intrăm pe site-ul care permite reîncărcare Orange online 
și peste câteva minute mama ta va putea să te sune. Am luat telefonul, să iau din agenda numărul mamei de telefon și am primit un mesaj.
Nu mai aveam credit nici eu.
-Vezi de ce ai avut coșmarul? Să incepem cu telefonul tău mai întâi. Și el are nevoie de credit.
Nu știam că există servicii online de Orange reîncarcare 
Am intrat cu usurință pe site și am reuși să solicit reîncarcare online Orange.
Singură nu fac niciodată plăți online, dar când am spatele asigurat, nu mă tem.
-Lasă-mă pe mine, mi-a spus cu dragoste soțul meu! Face eu cinste și încarc și cartel ta și pe a mamei!
Mă uitam peste umărul lui și am zâmbit cu maxima bucurie văzând că de pe platforma se pot face reîncărcări ale cartelelor din rețelele Orange, Vodafone si Telekom.
Nici nu a termint bine de completat câmpurile cerute că am primit mesaj cu suma reîncărcată de el. A urmat cartela mamei și am trecut pe la bucătărie să ne facem un ceai, fiindcă somnul dispăruse.
În timp ce el pusese cănile și apa la fiert, mi-a sunat telefonul:
-Fata mea, totă ziua am vrut să te sun, dar acum s-a petrecut o minune! Nu știu de unde până unde mi-a părut un mesaj pe telefon că mi-a încărcat cineva cartela. Nu pot să dorm. Sunt foarte îngrijorată. Am vorbit cu sora mea din Spania și stă închisă la bloc. Nu au mâncare, fiindcă nu se mai găsește nimic prin magazine și nu are credit pe telefon nici să sune la ambasadă, să ceară ajutor. Nu poți tu să faci o minune, să îi aduci în țară?
-Eu nu, mama, dar platforma Încarcă.ro, da! Ginerele tău a făcut minunea, ți-a reîncărcat cartela duminică noaptea la ora 23. Sigur că îi va încărca și sorei tale cartela, să sune la ambasadă, mai les că știm că au și copii cu ei acolo. Din 2013 platforma face posibilă reîncărcarea, dar acum ea transformă coșmarul în vis frumos și reprezintă colacul de salvare al celor lipsiți de speranță!





Încarcă.ro te ajută să ții legătura cu omenii dragi în timpul pandemiei


Până mai ieri, dacă îmi era dor de sora mea, de bunica sau de mătușa era atât de simplu: mă urcam în autobuz sau în taxi, după terminare serviciului vineri după-amiază și peste două ore ne îmbrățișam.
Ieșeam cu cei mici în parc și la mall și mă pierdem și eu printre copiii alintați ai orașului. Acum mi-e dor să-i văd, dar îmi este frică să plec la un drum de peste 100 de kilometri în aceste timpuri. Mă pot trezi blocată acolo departe, iar acasă trebuie să am grijă de părinții mei care sunt în vârstă. Ei au nevoie de alimente și medicamente, animalele noastre de hrană și produse de îngrijire. Nu pot să plec atât de departe acum și ținem legătura telefonic și dacă fac un drum de 2-4 kilometri.
Când plec în oraș cu masca pe față și mănuși în mâini, păstrând distanța socială care se impune, se întâmplă adesea să mă sune mama.
Motivele? Să nu uit să cumpăr pastile pentru scăderea tensiunii, zgărdițe câinilor sau tratament de deparazitare, hârtie de copt și drojdie de la supermarket.
- Ai grijă, să nu tușești sau să strănuți pe acolo, să te ia cu izoleta și să te trezești într-un centru de carantină sau la spital! Noi ce facem fără tine? Să nu tușești, să nu strănuți și să răspunzi la telefon!
Mă gândesc în ce panică ar intra, să mi se termine creditul de pe telefon și să nu le pot răspunde.
-Mamă, nu pot să verific mereu telefonul, i-am spus. Este posibil ca atunci când suni tu să mă aflu la casă sau să vorbesc cu farmacista și nu ar fi deloc elegant să scot telefonul din geantă și să stau de vorbă cu tine, iar oamenii să aștepte în spatele meu. Tu știi că acum lumea stă afară și că nu se intră mai mult de trei-patru persoane în farmacie sau în magazin?
Îi arăt fotografii, să se convingă, dar ea îmi cere pe ton categoric:
-Nu știu, mă suni după 10-15 minute înapoi, că mor de frică să nu ti se întâmple ceva!
Îi înțeleg. În primul rând, mă iubesc, fiindcă sunt copilul lor, în al doilea rând, se tem să nu rămână singuri și neajutorați și au dreptate.
Tocmai de aceea nu am cuvinte să mulțumesc platformei ÎNCARCĂ.RO  care pune la dispoziția tuturor românilor servicii de Reincarcare online Orange și încărcare Vodafone, care nu necesită deplasare la un centru specializat în astfel de situații. 
Îți dai seama că nici nu există un punct în declarația pe propria răspundere prin care să justifici ieșirea din casă cu reîncărcarea cartelei.
Poate ai părinții undeva, într-un sat din Apuseni, cu 4-5 case locuite, iar ei stau acolo pentru tine: să ai unde să petreci vacanțe de vis cu copiii tăi. Te trezești acum pe timpurile acestea că nu mai poți să îi suni în fiecare seară, iar teama pune stăpânire pe tine.
Dacă au pățit ceva? Dacă au nevoie de ajutorul tău și nu știi ce s-a întâmplat, să completezi o declaratie pe proprie răspundere și să zbori la ei!
De acasă, poți în orice zi și la orice oră să faci o reincarcare cartela Orange, ca să te liniștești și să ții legătura cu ai tăi. Platforma de reîncărcare îți aduce următoarele beneficii:
-accesibilitate la orice oră din zi și din noapte, chiar și de sărbători.
Intră fără să stai pe gânduri și reîncarcă telefonul, să poți tine legătura cu cei dragi!
-siguranță. Îți poți încărca fără teamă cartela, fiindcă pagina este securizată și nimeni nu poate folosi datele tale de pe cardul cu care achiți reîncărcare, sau numărul de telefon.
-comoditate și rapiditate. Poți accesa platforma din mașină, iar în 5-7 minute poți suna pe cine dorești tu.
Mă gândesc cât de util este acest serviciu celor care au nevoie urgentă să sune serviciile de urgență pentru cineva sau să anunțe pompierii.
-diversitatea rețelelor și a cardului bancar cu care se poate achita reîncărcarea.
Pe aceeși platformă se pot accesa reîncărcări pentru mai mulți furnizori de telefonie: Vodafone și Orange.
-bonusuri care te ajută să faci economii.
Orice reîncărcare Orange vine cu un număr generos de mesaje și de minute, este mult mai avantajos să faci de pe platformă o încărcare Vodafone, decât să ieși din casă pentru asta, iar de la mii de kilometri poți realiza o reîncărcare cartelă Orange, adică un dar de suflet pentru părinții care sunt departe și vor să se asigure că ești bine.
Oricine își poate încărca de pe această platformă cartela telefonului, fiindcă etapele pe care le are de parcurs sunt simple:
- să intre pe pagina respectivă
-să selecteze valoarea dorită, dar și operatorul potrivit
-să facă plata online pe pagina securizată, după acceptarea termenilor și a condițiilor.
După parcurgere acestor pași, creditul de pe telefon se reactualizează.

Platforma este alături de români din 2013, iar clienții sunt 100% mulțumiți.
Încarcă.ro salvează vieți și te asigură că ai tăi sunt bine. Încarcă.ro prețuiește viața și a luat naștere din dorința de a vă proteja.
ÎNCARCĂ.RO=expresia online a generozității și a purtării de grijă!

luni, 30 martie 2020

Mulțumim oamenilor de bine din țara asta!

În situații de criză cunoști cu adevărat un om. Atitudinea față de încercări reușește să înlăture prejudecățile pe care le avem față de anumiți oameni și dimpotrivă să coboare de pe soclu pe cei căror le-am oferit toată prețuirea noastră în vremurile bune.
În zilele acestea am descoperit un patriot în devăratul sens al cuvântului și am început să îl iubesc.
El nu se duce la televiziuni îmbrăcat la patru ace, să spună că nicio măsură luată în timpul pandemiei nu este bună și că el ar fi făcut altfel. Nu împroscă în dreapta și în stânga cu noroi, ci bagă mâna în buzunar și ajută oamenii aflați în suferință, țara încercată de durere.
Un OM adevărat, cum este Gigi Becali, investește în oameni și în nevoile lor și mai mult de-atât se implică  activ alături de cei aflați în nenorocire.
În timp ce criticii de serviciu erau urcați în barcă, în timpul inundațiilor, să nu își ude pantalonii de la costum și lustrul de la pantofi, Becali era încălțat cu cizme, cu lopata în mână și muncea alături de soldați și de cei veniți să ajute.
De vorbe grele, de acuzații, de sfaturi populare ne-am săturat cu toții. Avem nevoie de bărbați adevărați, care simt cu acest popor greu încercat și îl ajută.
Revăd secvențe cu Becali în prim-plan ajutând, ștergând lacrimi, împărțind din banii lui, construind case și mi se pare un om deosebit de frumos. Îmi pre rău că nu l-am prețuit până acum la adevărata valoare.
Becali merită decorat, merită trecut în rândul patrioților adevărați.
E un noroc că este contemporanul nostru și că ne predă atât de frumos lecția generozității și a empatiei!


miercuri, 25 martie 2020

O casă a fericirii

 Mi-e dor de parcurile pline de părinți fericiți care își învață copiii să se bucure de mângâierea primăverii, să mulțumească vântului pentru florile de cireș așezate în păr și pentru parfumurile aduse de departe, să își răsfețe ochii gratuit cu tablourile clasice sau moderne expuse pe stradă, în parc, la mall!
Ce bun ar fi un dicționar de arhitectură a vieții acum!
 Până mai ieri, miroasea a iarbă verde și a muguri, a floare de cireș și a viață pregătită să germineze, să înflorească, să se restarteze...
Astăzi, pe străzi miroase a pericol, lumea a îngenuncheat și plânge în fața cerului.
Să ne fie casa activă când ne-am ascuns sub aripa ei, să scăpăm de virusul periculos!
...Mi-e dor de doi copii fără griji mergând după fragi, ținându-se de mână și de părinții tineri, harnici, iubitori și în putere.
Unde sunt poveștile copilăriei și mai ales timpul acela magic în care aveam puterea să cred în ele?
Niciodată să nu rupeți aripile unui copil!

Îmi amintesc de sora mea: un copil frumos de parcă era facut să apară pe coperțile revistelor. Avea ochii mari și albastră, umbriți de gene negre și dese de parcă erau date cu rimel, fața roz, făcea gropițe în obraji, iar buzele roșii și pline de parcă și-ar fi făcut un machiaj semipermanent.
Am avut o copilărie simplă, dar fericită. Grijile au crescut însă simultan cu noi. La sfârșitul clasei a VIII-a, profesoara de matematică i-a spus pe un ton didactic, care nu acceptă să fie contrazis nici cu argumente:
-Fetițo, nu reușești la liceu orice ai face! Tu eși de profesională!
A durut-o enorm acest „Ești de profesională”, dar a și mobilizată-o, de aceea de atunci ne-a spus:
-Îi voi demonstra că voi intra la liceu și că voi ajunge medic! Un medic foarte bun!
Vacanțele ni le petreceam la fân. Soarele ne bătea în cap, ne umpleam de praf și de transpirație și ni se făceau bășici în palmă din cauza uneltelor pe care le țineam strâns. 
Când nu aveam fân de strâns, trebuia să prășim porumbul, să scoatem cartofii, să culegem prunele, gutuile, merele, nucile și perele.
-Nu-mi place deloc viața asta, mi-a spus într-o zi sora mea după o zi de muncă grea în soare! M-am săturat să stau în pod și să înghit pleava aceea. Trebuie să îl iau repede de la bărbații care îl aruncă, să îl așez și să îl joc. Eu îmi voi câștiga existența salvând oameni!
Și soră-mea a intrat la liceu și într-o zi, profesoara de biologie a întrebat pe fiecare (ca să treacă timpul mai repede) către ce profesie se îndreaptă.
-Vreau să mă fac medic, a spus sora mea simplu.
A urmat un râs isteric care a umplut doi ochi albaștri de lacrimi.
-Tu și Medicina, baba și mitraliera, dragă! Bine că mi-ai spus, să știu și eu cum te ascult de azi înainte, că nu vreau să mă faci de râs!!!
-Hai, măi, că mă faci să râd, i-a spus și profa de chimie în loc de încurajări! Nu-mi spune că te și vezi cu halat. Ce? Crezi că la Medicină se intră așa...bați din palme și intri!
Toate aceste aprecieri negative nu au reușit să îi rupă aripile, fiindcă a știut să le întărească prin voință.
Și sora mea a fost și în Africa în calitate de misionar, fiindcă și-a pus întăriri, acolo unde programările negative ale mentorilor ei au încercat să îi transforme dorințele în cioburi.
Vei reuși, dacă îți proiectezi atent visele și muncești temeinic pentru materializarea lor.
Nimeni să nu stea în calea casei fericirii tale!

„Și după ce ai pus fundația carierei tale și ai zburat din casa părintească, este timpul să îți îndeplinești menirea pe acest pământ, ne spunea bunica, adică: să îți faci o casă, să dăruiești viață unui copil din iubire adevărată, să sădești pomi din care să mănânce trecătorii și să te pomenească și să sapi o fântână!”
Dar cum să faci o casă adevărată, primitoare, din moment ce tu ai stat cu ochii numai în cursuri de Medicină, de Filosofie sau de Jurnalism?
Un lucru este cert: cel mai sărac om din lume, medicul, poetul, filosoful, magnatul au toți nevoie de o casă, iar înainte de a apela la un proiectant de încredere, trebuie să studieze atent un dicționar de construcții.
Acolo, toate expresiile legate de construcții sunt ordonate alfabetic, iar dacă nu ai găsit cuvântul sau sintagma căutată, adaugă un comentariu și ți se va răspunde urgent.
Răsfoiesc chiar acum dicționarul, amintindu-mi cât de bine stăpânea George Călinescu termenii de arhitectură. Incipitul romanului Enigma Otiliei nu este altceva decât un tratat de arhitectură valorificat beletristic.
Stau închisă în casă, ne temem toți de dușmanul nevăzut și mă trezesc dând un click pe expresia:
„Adăpost Ala”. Iată ce explicație am găsit în acest dicționar:Abreviere apărare locală antiaeriană, adăpost de protecție civilă executat la subsolurile construcțiilor industiale, socio-culturale, de locuințe. Pentru construcțiile de locuințe suprafața este de 1mp/persoană dar nu mai puțin de 9mp.” 
Îmi amintesc cum îmi povesteau femeile din sat că adăposturile lor antiaeriene eru gropile săpate adânc în care țineau cereale. Ca grâul să nu încolțească, gropile erau afumate. Când auzeau alarma, oamenii se ascundeau în acele gropi, chiar dacă locuintele lor aveau pivnițe. În momentul în care casa ar fi fost bombardată, adăpostitul în pivniță le putea aduce moartea.
Apoi mi-am amintit principiul biblic:„Să îți clădești casa pe stâncă, nu pe nisip.” 

Principiul acesta este literă de lege pentru specialiștii de la AIA Proiect care întotdeauna acordă maximă importanță geotehnicii în proiectare.
Geotehnica este răspunsul arhitecților la principiul biblic. Ea te oprește să îți construiești casa pe nisip și să se năruiescă, iar dacă dormi în patul tău încredințat că niciun rău nu se va întâmpla, să îți pierzi viața, când vine furtuna.
„Geotehnica

Ramura tehnică a geologiei care studiază procesele geologice și fizico-mecanice ale solurilor (rocilor), a modului de comportare ale acestora în raport cu construcțiile în vederea determinării condițiilor de proiectare și execuție a diferitelor lucrări inginerești, a măsurilor necesare pentru asigurarea stabilității acestora, precum și pentru punerea în valoare a rocilor utile în vederea folosirii lor în diverse domenii. În proiectare rezultatul studiului geotehnic este determinant.”
Fiindcă în acest moment înțelegem cât de sigură trebuie să fie casa în care stăm, să apelăm la specialiști să ne realizeze proiectul!
Sunt două săptămâni de când nu am ieșit din casă, decât pentru 2-3 ore, să fac cumpărături. 
Din fericire, noi avem venituri care să ne permită achitarea facturilor, dar ce fac cei care nu primesc bani pentru perioada de izolare?
Case cu performanță energetică foarte ridicată reprezintă soluția viitorului, fiindcă sunt concepute să gestioneze factorii de mediu pentru producerea de energie suficientă ca facturile să fie simbolice.
Aceste case inteligente și independente energetic sunt roadele testelor, simulărilor și calculelor energetice realizate de specialiști.
Începând din 2020 toate casele din spațiul european vor fi construite să fie capabile de independențe energetică și să ofere locatarilor protecția și confortul de care au nevoie.
Casele proiectate de  AIA Proiect m-au cucerit prin:
-costurile reduse de întreținere, indiferent de anotimp. Iarnă oferă căldură, iar vara răcoare, apa caldă se asigură cu ajutorul energiei solare, în cazul avariilor la electricitate, ele continuă să fie luminte și încălzite.
-compartimentarea judicioasă. La parter se desfășoară activitatea ziua, iar la etaj noaptea.
-designul modern, dar rezistența la intemperii. Oamenii vor și o casă elegantă, dar vor să știe că ea rămâne intactă în caz de cutremur, de inundații sau când bate vântul cu o viteză de 150-200 kilometri la oră.
-spațiu special de depozitare a deșeurilor menajere, ca acestea să nu emită mirosuri dubioase în timpul verii, când pot intra în descompunere.
Viața înainte de coronavirus 2020 era înfloritoare, dar există viață și după această cotitură a vieții sociale.
Cu AIA Proiect vom reconstrui o lume sigură!
 Și am sculptat pe stâncă din cuvinte acest articol pentru a noua probă a SpringSuperBlog 2020!