joi, 17 august 2017

Personalizarea însemnă apropierea de suflet


Trăim în epoca personalizări, oamenii doresc să-și pună parafa apartenenței asupra tuturor lucrurilor cu care vin în contact, dacă s-ar putea, ar personaliza și aerul pe care-l respiră și pământul pe care-l calcă...
Personalizarea vine din nevoia omului de a arăta celor din jur ceea ce-i aparține și faptul că bunurile sale îi sunt aproape de suflet.
Nu poate fi satisfacție mai mare ca aceea să știi că un tricou a fost creat special pentru tine, pe o cană se află fotografia ta, că ți se acordă atenție și atâtea persoane au colaborat să-ți facă o surpriză.
Paradoxul umanității constă în faptul că doresc apartenență la grup social, în unicitatea lor. Se știe că omul nu poate supraviețui singur din cauza vulnerabilității sale, dar la masa socializării el vine cu ceea ce are unic, special.
În curând, mă gândesc ca din dorința de a economisi cuvintele, oamenii vor trasa sarcina prezentării unor tricouri personalizate .
Ei, da, petrecerea futuristă ar putea să debuteze prin prezentarea tricourilor, fiindcă aceste piese de îmbrăcăminte lejere, purtabile, ar putea fi admise și în cadrul evenimentelor care impun ținute de ocazie. Eu, care port tricoul cu poza mea, pe care scrie:”Elena Stan sau Enigel, încântată de cunoștință!” trec în revistă toate tricourile personalizate de la petrecere.
În aceste condiții ne va veni mult mai ușor și nu ne vom chinui memoria cu numele
tuturor invitațiilor, fiindcă vom avea datele de contact la vedere. Să ne amintim de petrecerile trecute, fără „prezentarea tricoului”. Ai cunoscut lume multă, iar prenumele ți se amestecă dureros în minte. După câteva pahare de vin, în loc de Milica strigi Milena, in loc de Valerica, Valeriana. Anumiți invitați râd în hohote, alții se supără, în timp ce tu continuai să amesteci numele și prenumele între ele, fără să ții cont de antipatii sau rivalități...
Petrecerea viitorului va fi personalizată în întregime fiindcă vor exista căni personalizate.
Sintagma:„Nepoftitul nu are scaun”, va fi înlocuită de expresia: „Cel care nu a fost invitat, nu are cană personalizată!”
Pentru că viitorul este al personalizării, vă recomand să exersați, comandând tricouri, căni și tapete personalizate pentru cei dragi pe Yanprint.ro!
Nu uitați că în curând toate petrecerile și evenimentele vor fi personalizate, de aceea este bine să aveți parteneri de nădejde de acum!

sâmbătă, 12 august 2017

Copii de sacrificiu

Îndatoririle unui om pe pământ sunt rezumate de acțiunile: să construiască o casă, să pună un pom, să sape o fântână și să facă un copil...
Lucrul cel mai dureros este însă că oamenii pot face o casă a groazei, pot săpa o fâtână cu apă otrăvită și pot face un copil de sacrificiu, un copil adus pe lume așa...să vadă și el cât de grea este viața pe pământ!
Astăzi, mi-a venit în minte retrospectiva vieții dureroase a unui asemenea copil. Era iarnă și țin minte cum venea în sandale la școală:
-Mi-e rușine, dar ai mei mi-au zis că nu au bani să-mi ia cizme! Oricum ei nu înțeleg de ce mai vin eu la școală, când puteam să mă mărit și gata! Mă ambiționez să le mănânc banii și acum, după ce am terminat clasa a X-a.
Ea călca cu grijă să nu i se ude șosetele groase, iar când a tras mai tare valiza dintre mulțimea de oameni care cobora din autobuz, încuietoarea veche și ruginită a cedat, iar hainele au fost luate în picioare de navetiștii grăbiți...Am ajutat-o să recupereze ce s-a putut. Ofta. Era atât de matură, încât nu emitea pretenții de la viață.
Anul viitor nu a mai venit cu mine la școală, ci m-a anunțat că se mărită cu un bărbat mai bătrân decât ea, dar bogat, care stă singur în casă, are animale, pământ și i-a cumpărat deja o pereche de cizme din piele.
Am vorbit mult la telefon cu ea și am întrebat-o mai întâi prostește dacă îl iubește, apoi am nuanțat și m-am auzit spunând:
-Îl placi? Cel puțin îți place omul asta?
-Pe naiba, mi-a răspuns! Știi foarte bine teoria alor mei cu: „Cât mai stai în spinarea noastră?”
Atunci nu am înțeles. Mi se părea că face greșeala acesta din încăpățânare, dar la nuntă tot am fost. Era o fată foarte drăguță, mireasă era și mai frumoasă, ceea ce-l făcea pe el să pară și mai urât și mai bătrân.
Nu știu de ce l-am considerat un fel de dușman personal. Ea, fericită, m-a luat de mână să-mi arate peste ce ajunsese stăpână. Dar era oare fericită???Poate era o mireasă disperată care încerca să se convingă că merită sacrificiul jucând rolul unei viitoare neveste fericite.
Primul copil i s-a născut mort. Al doilea, o fetiță foarte foarte bolnavă care a trăi 9 ani. Nu putea merge și avea dureri cumplite, dar era deșteaptă și de o sensibilitate ieșită din comun.
Bătrânul le-a dat afară din casă și și-a continua nestingherit viața. Ea nu dormea nopțile să aibă grijă de fetiță și așa s-a ales la început cu insomnii, apoi cu depresie. Le vizitam uneori și îmi plăcea când fetița venea la mine în brațe, îmi spunea pe nume și mă mângîia pe obraji. Acum îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru ele. Copilul acela iubea delicat, frumos pe toată lumea.
Într-o zi s-a stins la fel cum venise pe lume, iar prietena mea a suferit enorm. Și-a continuat viața cu bune și rele, dar nu știu de ce astăzi mi-a venit așa să scriu că mai bine nu aducem pe lume copii, decât să fie copii de sacrificiu, nu facem case, dacă dorim să le transformăm în Iaduri pe pământ și nu săpăm fântâni otrăvitoare!!!

joi, 10 august 2017

Căi alternative de obținere a unui credit




Lipsa banilor determină destrămarea familiilor, accentueăza stările depresive ale oamenilor și provoacă îmbolnăvirile grave ale acestora. Dacă situația financiară nu este remediată la timp cu un credit online  ea determină prăbușirea abisală a celui care se confruntă cu ea și a apropiaților săi.
Afirmația este ușor de demonstrat. Mai întâi suntem în imposibilitatea de a achita o factură și rata la bancă, dar niciun cunoscut nu ne împrumută și nenorocirile se acumulează ca tehnica bulgărelui de zăpadă utilizată în dramaturgie. Restanțele acelea nu ne lasă să dormim, ne paralizează gândirea și voința. Nu ne mai putem concentra și riscăm să pierdem locul de muncă. Suntem irascibili și declanșăm certuri din senin cu cei din familie sau la serviciu.
 Ne îmbolnăvim grav și avem nevoi de medicamente, deci cheltuielile cresc acum din cauza tratamentelor, iar între timp se acumulează alte plăți neonorate și penalizările aferente.
Culmea absurdului stă în faptul că un credit online, care să redea echilibrul, se poate obține în câteva minute, de acasă, de pe un telefon mobil, tabletă sau laptop.
Acest sistem facil de creditare pune capăt unui lanț întreg de neajunsuri și suferințe.
Cum am intrat pe site, am fost întâmpinată de un operator amabil căruia i-am destăinuit faptul că mă aflu în căutarea celui mai avantajos credit și iată ce informații am primit:
-sunt eligibile la un credit online toate persoanele care au o vechime minimă de o lună la locul actual de muncă pe baza unui contract de muncă, dețin cetățenie română și au un venit permanent în România
-adeverința de salariat este înlocuită de datele reale și complete frunizate de solicitantul împrumutului, care să conțină: actul de identitate, CUI-ul firmei, numărul și numele angajatorului
-persoanele în vârstă nu sunt discriminate sub nicio formă. Nu există limită de vârstă la acordarea împrumutului
-se poate acorda o sumă cuprinsă între 600 RON și 30000 RON achitabilă, în funcție de opțiunea debitorului, între 4-60 de luni
-banii sunt virați în contul indicat sau se pot ridica de la cea mai apropiată sucursală CEC, pe baza cărții de identitate.
În concluzie, este păcat să ne ruinăm sănătatea și să ne destrămăm familia, când accesul la un credit fără costuri suplimentare este așa de facil! Să aplicăm cu încredere fiindcă sistemul de creditare este funcțional în societățile civilizate din lumea întreagă!

miercuri, 9 august 2017

Povestea de iubire dintre fata săracă și domnitorul sângeros

Într-o lume guvernată de prejudecăți, ce șansă ar avea o fată săracă, a cărei frumusețe, susținută activ de esență de personalitate, să fie remarcată și divinizată de un domnitor sângeros?
De câte ori nu am auzit acel: „Leagă-ți iapa un' ți-e teapa!” cu valoare general-valabilă prescris nemilos ca rețetar de viață celui care iubește pe cineva dintr-o clasă socială superioară sau inferioară.
Și Slavici transmitea prin intermediul personajelor sale același mesaj: "Nu te face, fata mea, pui de cuc în cuib de cioară!”
Iubirea adevărată transcende orice bariera, iar povestea de iubire dintre Vlad Țepeș și Katharina Siegel, fiica săracă a unui umil țesător, demontează prejudecățile conform cărora fecioara de la baza piramidei sociale nu va întâlni niciodată prințul călare pe cal alb din vârful piramidei, care să-i pună lumea la picioare!
Dar imprevizibilul s-a produs. Domnitorul a văzut cositele de aur și ochii albaștri ai fetei inimoase și de o frumusețe răpitoare care se chinuia să împingă o sanie mare si grea din lemn, plină cu provizii pentru soldați, iar imaginea l-a cucerit pe viață!
Oricâți soldați ar fi fost acolo să împiedice impactul emoțional pe care prezența acelei fete brave l-a avut asupra inimii sângerosului voievod, nu ar fi putut!
Povestea lor demontează o altă prejudecată: iubirea adevărată se consumă numai și numai în cadrul căsătoriei, instituție sfântă! Dar câți nu-și sparg reciproc capetele, nu se înjunghie reciproc pe la spate și nu sunt dușmani de moarte care dorm în același pat, stau la aceeași masă și poartă același nume???
Deși domnitorul își ieșea din minți când o vedea seara prin oraș și era în stare să ucidă de dragul ei, iar ea i-a dăruit mai mulți copii, nu s-au putut căsători niciodată!
Se spune că domnitorul a cerut dispensă pentru a divorța de prima sa soție, Anastasia Holszanska, iar acesta s-ar fi aruncat dintr-un turn să lase drum liber iubirii celor doi, dar providența a împiedicat din nou domesticirea unei flăcări pătimașe la adăpostul căminului: întemnițat la Buda, de către Matei Corvin i se promite eliberarea, dacă acceptă căsătoria silită cu mătușa acestuia, Elisabeta Corvin de Hunyad.
Voievodul nu se poate abține și mai face doi copii cu iubirea vieții sale, Katharina!
Când nevestele negustorilor pedepsiți de domnitor au prins-o, au legat-o de stâlpul infamiei și i-au tuns codițele, Țepeș a răscumpărat cu aur una dintre cozile iubitei sale și a păstrat-o până la moarte pe o pernă scumpă din catifea, pe care nu avea voie să o atingă nimeni! Se spune că ultima dorința a domnitorului sângeros a fost să i se pună în mormânt pernița cu cosița de aur a celei pe care a iubit-o toată viața.
După ce Dracula a pierdut tronul, au putut trăi în sfârșit puțină vreme împreună fiind fericiți alături de copiii lor. După asasinarea singurului bărbat din viața sa, Katharina s-a retras la mănăstire unde și-a petrecut în lacrimi restul vieții...
O iubire mare transcende barierele de orice tip și demontează un munte de prejudecăți!

marți, 8 august 2017

Taraba ideilor la bâlciul desertăciunilor

La baza oricărei activități umane stă o idee pe care o expunem pe tarabă la bâlciul deșertăciunilor. Vindem idei de doi lei și idei de milioane, idei de aur și idei de plastic, iar succesul nostru depinde de abilitatea de a atrage atenția asupra exponatelor de pe tarabă.
Intr-o piață a ideilor se întâmplă ca unul să câștige o comoară vânzând praf de ghicit (știți povestea presupun), iar altul să scoată din mină aurul din care să-și modeleze marfa și să trudească toată viață pe doi lei.
Sunt oameni care iau pe nimic idei valoroase pe care le calcă în picioare mai apoi, în văzut bijutierului lor ca suferința să fie și mai profundă!
Oricât am idealiza că emitem idei fiindcă acesta este menirea noastră de creatori, suntem prinși în trocul supraviețuirii, deci avem nevoie să vindem și să cumpărăm. Și tot vânzând, tot cumpărând și căutând chilipiruri, nici nu realizăm că suntem sărmane marionete in bâlciul deșertăciunilor...
Pascal Bruckner susține că: „Ideile n-au niciodată vreo importanţă prin ele însele. Oricine e în stare să aibă idei, contează însă numai persoana care le susţine.”
Parafrazându-l sunt convinsă că ideile depind de cel care le vinde și de cel care le cumpără.
Ideile te pot face bogat și te pot duce la faliment, te pot înălța și te pot prăbuși, ideile aduc pacea și provoacă războaie sângeroase !

duminică, 6 august 2017

Evolio, echipamentul meu de sănătate

Oamenii au grijă să-și pornească mașinile și să meargă câțiva kilometri cu ele, chiar si când imperiul gerului se întinde peste tot. Orice mecanism dinamic trebuie pus în mișcare să nu încremenească, să nu ruginească și să „nu uite să funcționeze”.
Oare nu este la fel și cu noi, oamenii? Ni se lipesc scaunele de spate și ochii de ecrane, iar după mesele copioase nu facem nimic să ne consumăm energia, care se depune pe corp sub formă de grăsime.
Articulațiile lăsate în nemișcare nu ruginesc? Potențialul organismului nu se erodează, dacă nu este valorificat la maximum?
Hrana și sedentarismul atentează la sănătatea noastră, de aceea un gadget Evolio din categoria wearables reprezintă must I have-ul omului modern fiind un adevărat echipament pentru sănătate.
Am devenit oameni de apartament sau de birou, după cum exista plante de seră. Mersul pe jos este considerat demodat. Unii se duc cu mașinile și până la magazinul din colț să-și cumpere apă sau pâine.
Contactul cu munții, cu izvoarele, cu pajiștile este din ce în ce mai rar, deși omul ar trebui să-și încarce bateriile de la natură. Am fost creați ca ființe active, care să-și procure hrana cu sudoare, care să acționeze ziua și să se odihnească noaptea. Munca intelectuală care ne condamnă la sedentarism ca și tehnologizarea muncii fizice impun regim sever de mișcare pentru păstrarea sănătății.
Să facem gimnastică de înviorare, să alergăm prin parc, să înotăm, să mergem prin ploaie sau ninsoare! Să luăm contact direct cu natura fiindcă la început oamenii se nășteau, creșteau și se dezvoltau în mijlocul ei!
 Oricât ar fi de elegant un gadget Evolio doresc să-l am ca echipament ce mă ajută să-mi mențin sănătatea, fără să fac din deținerea lui un titlu de glorie!

Înarmată cu bratara fitness Evolio X-Fit Pro, Violet    doresc să alerg cu brațele deschise către sănătatea mea. Fără să fie pretențioasă, ba dimpotrivă foarte rezistentă, bijuteria mă va ajuta să am un stil de viață sănătos fiindcă monitorizează cu atenție:
-distanța parcursă zilnic și caloriile arse
-orele de somn și calitatea odihnei
-valoarea pulsului
-atrage atenția asupra perioadelor lungi și dăunătoare de sedentarism
-retransmite toate informațiile primite pe telefon că în momentul în care facem sport în natură se înțelege că ne despărțim de „idolul modern”.
De ce violet? Fiindcă Flacăra Violet este o tehnică de acțiune și de meditație vindecatoare, puternică, purificând atât spiritul, cât și  si corpul. Se spune că ea are puterea de a vindeca și de la distanță, prin simpla îndreptare a unor gânduri bune către cei dragi, de asemenea funcționează ca un scut ținând la distanță energiile negative și ne ajută să ne înțelegem propriile emoții și mecanisme  psihologice.
Echipamentul sănătății mele și a dumneavostră costă 179 de lei, iar cu 9,90 lei în plus beneficiez de garanție VIP+3 ani.
 d



sâmbătă, 5 august 2017

Călătoria de iertare




Moș Neculai zace pe pat de lemn, cu așternut de paie, iar aerul este irespirabil. Durerile îl fierb. Își dorește să fie iarnă, iar gerul să-i înghețe junghiurile, parcă-L bate Dumnezeu cu ciulini și cu urzici peste tot. Barba albă, podoaba lui de altădată, îi atârnă ca un blestem, iar în ea se încâlcesc bale și paie.
-Ohooo, oameni buni, acum sunt mai bine! Sunt mai bine, până acum scuipam jos, acum scuip pe mine...
Când îl apucă furia, îi vine să tragă de barbă să o zmulgă din rădăcină, dar mâinile, vreascuri pe jumătate putrezite, nu îl ascultă.
-Tinco, o cană cu apă rece, Tinco, că te omor!
Tinca îmbătrânită și slabă îi apropie cana de lut de buze. Se pregătește deja să o înjure și strânge pumnul să o lovească-n cap, dar femeia dispare cu apă cu tot.
-Tinco, am trăit cu șarpele-n casa mea! Mi-ai mâncat pâinea și ai dormit în patul meu, iar acum nu-mi dai o cana cu apă!
Moș Neculai fierbe în cuptorul morții. Un roi de muște a intrat în casă și l-a acoperit de viu. Îl ciupesc și-l bâzâie.
-Doamne, ce ai cu mine? De ce mă pedepsești așa de tare să nu  mă pot apăra de o muscă.
Gheara foamei s-a înfipt în stomacul bătrân. Setea, foamea, căldura, boala, muștele îl schinjuiesc pe rând.
-Tincoooo! Ai făcut mămăliga sau te stimulez cu-n băț pe spinare?  Pune repede apa la fiert, sare, mălai și să-mi fierbi un oușor moale! Să nu îndrăznești să mănânci înainte să mă servești pe mine, că te omor,auzi tu?
Tinca slabă, bătrână, cocoșată aleargă prin casă. Miroase a răscopt. Aburii mămăligii se ridică spre cerul gurii lui Moș Neculai. Bucata de aur comestibil se răsfață în strachina de lut, iar alături, oul moale curățit și o bucată de brânză.
-Tinco, să nu fie mămăliga cu cocoloașe sau nesărată și să mă frigă că jar mănânci! Iute, mai iute că mi se face rău de foame!
Femeia dispare în eter ducând comorile cu ea. Vecina bate la ușă și bagă capul în cameră:
-Ce te mai chinuiești, Moș Neculai, ce te mai chinuiești! Ți-am adus mămăliguță caldă, supă de pui și un copănel prăjit în unt să prinzi putere.
-Tinca, mănâncă tot fără mine! Ce femeie haină este, nici nu-ți dai seama. I-am cerut o cană de apă și mi-a adus apă clocotită. Mă omoară cu zile. Trăiesc cu dușmanul în casă, asta este!
Vecina se închină, se apropie de pat să-i dea mâncare cu lingurița în gură, apoi îi spune răstit:
-Tinca,Tinca este moartă de zece ani, Nea Neculai. Nu mai mănâncă, prin urmare nu are cum să-ți fure mâncarea.
Cu ochii ieșiți din orbite și roșu de furie, bărbatul începe să strige:
-Am văzut-o cu ochii mei. Tinca este vinovată  de toate relele din lume!
-Ah, Nea Neculai, cred că te-au ajuns blestemele ei! Era bătrână și o dureau picioarele, iar dumneata o trimiteai cu vaca și în loc de mulțumire o altoiai cu bastonul. Când se așeza la masă, îi găseai pricină și îi stăteau înghițiturile în gât.
Bătrânul înghite cu lăcomie. Abia așteaptă ca vecina să-l șteargă la gură, să-i aducă paharul cu apă rece să-i dea să bea și să plece să se răfuiască singur cu Tinca. Să i le spună pe rând cum știe el mai bine:
-Pute pământul sub tine, Tinco! Nu ai dat apă la vacă, nu ai făcut ciorbă, nu le-ai dat să mănânce la găini, nu ai săpat porumbul, nu ai tăiat via, îmi mănânci mămăliga de pomană.
Și deodată se face întuneric în jur. O perdea neagră coboară peste ochi. În semiîntuneric, vede în fața lui femeia amenințătoare cu coasa, iar el, țintuit de pat nu are unde fugi.
-Tincoooo, iartă-mă Tincooo, te rog, să nu mă mai chinuiesc atât! Recunosc că ți-am fost călău, nu soț, dar știi ce rău este să nu mai ai cu cine te certa?
Acum știe că va pleca departe, în grabă, fără să-și mai poată lua ceva. Nu are nici cine-i aprinde o lumânare, căci vecina cea miloasă este plecată departe să facă fân.
-Tincooooo, mă poți ierta, Tincoo? Dă-mi mâna de-mpăcare, te rog! Dacă ai fi în viață, ți-ar da măcar o lacrimă peste sicriul meu?
Iar Tinca-i zâmbi întinzându-i o mână de pământ, iar pe măsură ce aripa împăcării îl lua sub ocrotirea ei, degetele de pământ ale nevestei se fărâmau...




vineri, 4 august 2017