sâmbătă, 22 iulie 2017



Finețea doare mai mult decât grosolănia!

Mi s-a întâmplat din anii de școală să observ cât de mult doare finețea cuiva și cum te îndârjește sau te face să nu-ți pese grosolănia. Sufeream mai mult când vedeam că un profesor la care țin este dezamăgit din cauza comportamentului meu, decât atunci când altul exigent țipa la mine sau mă amenința.
Așa este și în viață. Rămâi interzis când cel iubit îți întoarce spatele și pleacă, dar, culmea! nu-ți reproșează nimic, deși ar avea multe de spus...
Te simți rușinat când într-o dispută, omul fin știe să tacă pe măsură ce tu te aprinzi și arunci cu flăcări. Îl împroști cu noroi, iar el este acolo, și-și șterge petele aruncate de tine prin tăcere. De fapt, procedând așa, îți aruncă tot veninul înapoi. Tu, cel care spumegi, care ameninți, în acele momente ești ridicol și ești demn de milă!
Dacă izbucnești și mai tare, este pentru că realizezi câtă finețe se opune instinctului tău primar. Finețea, ca orice lucru fragil, doare al naibii de tare! Ea provoacă suferință posesorului, dar și celui care o calcă în picioare.
O ignori, încerci să o zdrobești și îți provoacă atâta durere, încât continui să urli!
O, da, un alt dat al fineții este acela că ea nu poate fi înlocuită de grosolănie, după cum, nici grosolănia nu este compatibilă cu finețea, iar oamenii, cum ar fi ei, nu pot să nu o aprecieze.
Cea mai dramatică este însă pierderea companiei fineții. Când pierzi un om fin, ți se pare că a murit insantaneu tot ce era mai frumos în univers.
Finețea doare al naibii de tare și pe posesorul ei, dar mai mult pe cel care o pierde, iar grosolănia este sinonimă cu hidoșenia sufletului. Și sufletelor diforme le plac finețurile și frumosul, de aceea când pierd compania lor rămân multă vreme în bernă...


vineri, 21 iulie 2017

Gelato Siviero Maria și Dragoste infinită...

Scot din congelator Gelato Siviero Maria și sunt fericită fiindcă voi simți gustul dragostei infinite dintre un bărbat și o femeie: în anul 1958, un italian a făcut manual cea mai bună și consumată înghețată din lume pentru soția sa, Maria.
Voi consuma tacticos cu lingurița dragostea cu aroma de amaretto a lui Guglielmo Visani pentru Maria. Fără să vreau îmi vine o întrebare în minte: „Dar eu am fost iubită atât de mult, încât cineva să gătească sau să facă un gest copleșitor pentru mine?”
Am fost iubită cu toată flacăra ființei, apoi urâtă cu aceeași intensitate distructivă și cred iubită mocnit după aceea, în tăcere, sub cenușa aparentă a uitării, din moment ce după ani și ani spune cât de mult îl doare despărțirea. M-a iubit violent, tocmai de aceea faptul că mocnesc în inima lui și acum, nu-mi produce plăcere.
Îmi amintesc multe nopți geroase, când cineva cobora din pat să facă focul pentru mine și se-ntorcea cu cana fierbinte de ceai wild cherry știind cât îl ador! Dragostea poate fi prezentată într-o cupă de înghețată, într-o cană de ceai fierbinte, scrisă pe petalele unei flori, în cuvinte frumoase și obligatoriu sincere și în gesturi.
Urmează episodul unei ierni bacoviane și imaginea lui pe jumătate înghețată, după ce a mărșăluit 20 de kilometri pe jos, prin locuri pustii, fiindca era oprită circulația să vină cum mi-a promis. M-a ținut multe ore în brațe să se încălzească și-acum nu știu nici macar unde este!
Alt episod? El zâmbind fericit fiindcă m-am despărțit de ex, apoi întrebându-mă șoptit:„Îmi dai cea mai mică speranță acum, după ce între voi s-a terminat totul?” Pe măsură ce tăcerea era însoțită de lacrimile din ochi-mi triști, hotărârea lui amară luată de-aș răstigni inima de dragul meu: „Lasă, nu-i nimic! Mai așteapt. Poate voi avea noroc într-o altă viață. Am înțeles, mă duc să ți-l aduc!”
Acesta a fost filmul vieții mele, dar începe Dragoste infinită și trebuie să-mi răcoresc frustrările...
Îl văd pe Kemal și îmi vine să înghit pe nerăsuflate desertul aerat și înghețat.
-Dacă există în univers o creatură atât de frumoasă, de ce nu am șanse să o ating? Ce corp, ce ochi, ce păr, ce buze! O avea și sufletul la fel de frumos?
Kemal, frumosul căruia îi scânteiază ochii când iubește și când este nedreptățit, bărbatul care iubește ocrotitor ca o ploaie liniștită după o secetă îndelungată mi-a vrăjit inima, dar el trăiește numai pentru Nihan.
Dragostea lor infinită este izvor de nenorociri. Cei dragi sunt uciși sau arestați, iubirea masacrată de răutatea celor din jur.
Of, iubirea lor infinită se sfârșește brutal pe pământ și sincer, nu știu dacă există șanse să continue în cer, iar gândul acesta mă face să termin toată cupa cu Gelato Siviero Maria!


 

joi, 20 iulie 2017

Legătura dintre devianță și păcat

În mod sigur devianța este rodul păcatului. Nu în toate cazurile al păcatului deviantului împotriva sa, impotriva semenilor sau împotriva divinității, ci mai întâi al păcatului care a generat trauma care a produs întâi declicul și după aceea derapajul comportamental. De cele mai multe ori la originea unei devianțe stă un abuz, abuzul unui om lipsit de omenie asupra unuia lipsit de apărare sau de curaj.
Empatia ne obligă să manifestăm toleranță față de devianții cuminți. Ce este acela un deviant cuminte? Cel care nu încearcă să contamineze oamenii normali cu maniera lui deviantă profitând de vulnerabilitatea acestora sau uzand de forță. Deviantul care-și consumă devianța cu tipi asemenea lui și nu traumatizează oameni cu un comportament normal.
Nimeni nu ne dă dreptul să-i distrugem sau să-i desființăm, pentru că și divinitatea le permite să conviețuiască alături de noi.
Ne putem imagina devianța ca fiind un fel de  virus HIV. Nu avem dreptul să-i marginalizăm social pe cei bolnavi de SIDA, dar este datoria noastră ca împreună să luăm măsuri împotriva celor care trasmit în mod voit boala...
Deviantul care transformă cu de la sine putere un om normal într-unul de la periferia comportamentală, trebuie să plătescă scump pentru asta!
Devianța voită, aspect al autodistrugerii, reprezintă păcatul de neiertat pe care-l face omul împotriva lui însuși, dar dacă se limitează la atât, el greșește, el plătește.
Dar ce pedeapsă merită devianții care contaminează prin forță oamenii normali, profitând de functiile sau de statutul lor social? Există penitență prin care să plătească distrugerea personalității, a stimei de sine, a viitorului semenului său pe care l-a distrus???
 Cu siguranță că acești devianți nu merită clemența noastră pentru faptul că, deși au fost victimizate, victimizează la rândul lor, nenorocind pe alții!
Deviantul luciferic nu numai că duce în ispită, ci obligă la practicarea devianței...





marți, 18 iulie 2017

De ce istoria reală a învățământului românesc ar trebui studiată la școală

Noi, oamenii avem ingratitudinea de a urî și a blama tot ceea ce s-a obținut cu mari eforturi, lucruri fără de care nu ne-am putea dezvolta, iar lipsa lor ne-ar condamna să trăim în sărăcie și în întuneric.
Știți voi, elevii de azi, că în trecut cei bogați se opuneau din toate puterile ca știința de carte să nu fie accesibilă copiilor sărăci? De câte ori cineva iniția o lege prin care și copiii țăranilor să învețe să scrie și să citească, boierii se opuneau din rasputeri: aveau nevoie de neștiutori de carte pe care să-i exploateze și să-i înșele la socoteli!
Ar trebui să aflați că primele școli aveau pământ sau rogojină pe jos, în ferestre se puneau adesea piei de animale și nu exista baie sau toaletă în interior. Cercetând documentele aflăm că în spatele clasei se afla o putină din lemn cu apă, din care luau cu cana toți copiii.
Caietele nu au existat de la început, ci primii școlari scriau pe tăblițe cu creta, iar după fiecare utilizare le ștergeau. Vă imaginați cât de atenți erau, dacă notițele lor erau șterse în secunda următoare pentru ca pe caietul primitiv să se scrie altă lecție!
În școlile de demult, fiecarul elev îi revenea o jumătate de metru pătrat, în sălile de clasă de astăzi aveți mobilier ultramodern, table inteligente și vă revine un spațiu de doi metri pătrați.
Directorul locuia la școală și primea indemnizație de locuință. Anumiți manageri își iubeau așa de mult elevii, încât:
-au pus la punct grădini de zarzavat și cantine școlare, iar orfanii și copiii săraci primeau mese gratuite
-au înființat diferite ateliere: de cusut, de țesut, de împletituri de răchită. Produsele erau vândute la târguri, iar banii utilizați ca ajutoare pentru elevii săraci.
-elevele orfane sau care nu aveau haine, primeau materiale și erau ajutate să-și croiescă rochii frumoase și elegante.
Interesant este că nimeni nu râdea de copilul sărman sau nu-l disprețuia.
În timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial multe școli ploieștene au fost ocupate și transformate în spitale germane.
Școala de astăzi, bună, rea, dar gratuită, a fost obținută cu eforturile susținute ale multor minți luminate și ea este instituția care te ajută să-ți depășești condiția, dacă îți dorești asta și acționezi în acestă direcție.
Citind istoria acestei instituții atât de încercate de-a lungul anilor, mă simt vinovată pentru timpurile în care am urât-o sau am judecat-o greșit...


luni, 17 iulie 2017

Petrecere cu bere rece, povești captivante și femei calde!

Niciodată viața nu a fost mai frumoasă ca acum. Bani pentru bere bună sunt, căci altfel am fi fost nenorociți!
„Viața este prea scurtă pentru bere proastă!” Ea, blonda cu rochie de spumă albă din pahare este rece, în timp ce noi suntem oameni calzi și spunem povești captivante.
Prima poveste de succes a berii
O privesc cu admirație pe Adela. Are trăsături frumoase, grație de zână și forme apetisante. Până  mai ieri era anorexică si depresivă, acum radiază de fericire. Are încredere în ea, umor și știe să spună cele mai bune bancuri. Abia a terminat de spus ultimele bancuri despre bere, iar hohotele noastre de ras nu s-au oprit. Acesta a fost primul:
„Un bețivan întreabă barmanul:
- Câtă bere vindeți pe zi?
- Cam patru butoaie...
- Vreți să vă spun cum ați putea să vindeți cinci butoaie pe zi?
Barmanul interesat:
- Cum?
Umpleți halbele ca lumea...”
Al doilea banc sună așa: „După ce a născut copilul, sotia îi spune soțului că trebuie să reducă drastic din cheltuieli, iar acesta este nevoit să-i facă pe plac. Într-o zi însă, când a observat că nevasta lui a dat 300 de lei pe farduri, i-a zis:
 - Păi bine, măi nevastă, eu am renuntat la bere, dar tu chiar la nimic?
Ea a răspuns:
- Eu trebuie să-mi cumpăr farduri ca să arăt frumoasă în ochii tăi!
Atunci soțul intrigat a întrebat-o:
- Dar berea aia pentru ce crezi ca era? (Sursa bancurilor aici).
Rezumatul primei povești de succes despre bere:
Berea conține nutrienți și combate anorexia. Cei care o beau se fac mai frumoși și au mai multă încredere în ei.
A doua poveste de succes.
Gelu își trece încântat mâinile prin păr (până mai ieri avea chelie) și se uită victorios spre noi că nu i se umplu mâinile de șuvițe. Berea, cel mai bun balsam pentru păr, și-a facut efectul. Acum ne spune fără reținere bancuri despre chelioși: „Vine la coafor un tip cam chel... avea doar patru fire de păr.
-Păi bine, domnule, cum ai vrea să te aranjez?
-Cu cărare pe mijloc, două fire într-o parte și douăîintr-o parte.
Peste un timp îi mai cade tipului un fir și se gândește să-și aranjaze iar părul. Frizerul:
-Ei, acum cum il aranjăm?
-Păi așa și cu cărare într-o parte...
Când rămâne cu două fire...
-Păi cu cărare pe mijloc, cum altfel?...
Dar îi mai cade un fir...Coafezul:
-În ce parte il aranjăm?
-Ei p-asta lasă-l vâlvoi...(Sursa bancurilor aici)
A treia poveste de succes
 Aura și Costel erau în pragul divorțului anul trecut, acum ea se mângâie pe burtică, iar el acceptă cu mândrie felicitările noastre. Au băut bere în fiecare seară, iar efectul afrodisiac al berii s-a concretizat: sarcină cu gemeni.
Iată motivele pentru care trebuie să participați la Oktoberfest, care este organizat de Bere Ciucaș între 7-17 septembrie, 2017, în zona fostului Stadion Municipal din Brașov!
 

sâmbătă, 15 iulie 2017

Atmosferă Havana Club în București

De ce cred oamenii că-n fundul fiecărei sticle sau pahar de alcool se află libertatea deplină și rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă? Câte speranțe-și pun ei în tărie! De pildă, cei care și-au pierdut libertatea zăresc in lichidul alb sau colorat ciocanul care le zdrobește lanțul de la picioare, cel care și-a pierut norocul vede un trifoi cu patru foi deasupra fiecărui pahar, iar omul care și-a pierdut iubirea, chipul celei dragi, reflectat in oglinda alcoolică...Iubita trădătoare devine un fel de Fata Morgana, tragi o înghițitură apare, pui sticla jos dispare, încât te apucă nebunia și îți vine să spargi sticla!
Alcoolul este un fel de anestezie a durerii, iar efectele negative apar la trezire. Romul s-a născut din deznădejdea sclavilor de pe plantațiile de trestie de zahăr determinată de trasmiterea din generație în generație a sclaviei, de faptul că erau considerați simple unelte vorbitoare, iar stăpânii aveau dreptul de viață și de moarte asupra lor...Se spune că la început băutura era așa de rea, încât oamenii îi spuneau „mai rea decât Diavolul”.
Rafinată, aromată, cu proprietăți dezinfectante și capacitatea sporită de a oferi  senzație de răcoare în cuptorul verii, Havana Club este emblema Paradisului terestru; Cuba, țara cu nisipuri din aur alb și cu plaje turcoaz. Aici turiștii înoată înconjurați de delfini și printre recifele de corali.
Dar să ne întoarcem pe străzile Havanei! Avalanșa de culori vii și imprimeuri tropicale îți cucerește privirea. Femei frumoase și fierbinți sunt puse în valoare de bijuteriile si accesoriile lor și mai ales de modul în care își unduiesc sânii și șoldurile. Merg dansând de parcă celebrează feminitatea în fiecare secundă. Rumba topește într-un cocteil amețitor pasiunea și agresivitatea, salsa se realizează prin mișcările electrizante ale brațelor și lente ale picioarelor. Rom cu gheață, nu alta.
Mai sunt și grămezile de fructe și legume exotice din piețe și ghirlandele de orhidee.
Atmosfera acesta o vreau în Bucureștiul canicular! Da, trupurile acelea bronzate și bine făcute electrizate de dragoste de viață să fie  prezente în graffiti realizat de cei de la Sweet Damage Crew, fiindcă dumneavostră alegeți orașul meu preferat ca povestea Havana Club, cu sclavi deznădăjduiți, pirați răi și oameni vii, îndrăgostiți de viață să prindă contur pe pereții unei clădiri din București.
Prindeți-vă în concurs! Intrați pe ritm de rumba pe site, completați datele dumneavostră, continuați povestea, alegeți orașul și dați share pe Facebook! Puteți câștiga numeroase premii, iar premiul cel mare vă duce în țara culorilor tari, a ținutului cu cele mai frumoase femei ce poartă imprimeuri exotice  pe trupuri de abanos, prinse în rumba vieții!



vineri, 14 iulie 2017

Fii oaspete VIP la Pensiunea Aqua Villa!

E vremea vacanțelor, când valurile-și schimbă culoarea pentru a fi mai seducătoare ca niciodată, când peștii înoată zglobii sub sărutul tandru al sălciilor pletoase. Ni se dăruiește pământul țării mai mult ca niciodată să-l iubim și să-l dezmierdăm în voie, se dezbracă de mistere orice ținut, iar dantela miturilor ne acoperă păcatul voluptății!
Cum să nu trăim povestea unică de iubire cu cel mai tânăr pământ al țării, așa de fraged, încât are zâmbet de nuferi, așa de seducător, încât ai vrea ca vacanța să nu se sfârșească?
Ziua I.
M-am gândit că la pensiune Delta Dunarii Aqua Villa pot să-mi reunesc familia și să-i ofer fiecăruia distracție maximă, în funcție de vârstă. Astăzi, Matei, mezinul familie este regele. Trebuie să se simtă unic, special să i se pară că este prințul universului la picioarele căruia fericirea este adusă pe tavă. Voi reuși? Îl vor seduce plaiurile acestea sălbatice pe copilul pretențios, deprins cu lucruri extrem de scumpe și cu plimbările prin mall? Va plânge după tableta lui?
-Astăzi eu voi fi regele, întreabă cu ochișori de mură plini de uimire? Ce aș putea să aleg? Mi s-a spus că locul este plin de țânțari.
Copilul este ușor lipsit de tact, dar gazdele noastre îi prezintă oferta.
-Puteți pescui, domul Matei, apoi peștele dumneavoastră va fi preparat la bucătăria pensiunii noastre. După aceea ce-ați zice plimbări cu iahtul în Delta Dunării? La întoarcere veți asculta poveștile pescarilor la gura focului.
-Povești de groază, cu monștri marini?
-Da, cele mai înfiorătoare povești!
Gazdele satisfac nevoia de utilitate a copilului, îi potolesc setea  de mister și îi oferă accesul la luxul pe care-l vede doar în filme. În mod sigur nu se va plictisi. Noi, maturii, acceptăm programul stabilit de el.
Mâncarea a fost delicioasă, mai ales că peștele a fost pescuit de noi, cafea, apă plată și minerală am avut din belșug, ochii s-au desfătat admirând frumusețea, sufletul s-a îmbogățit cu oameni generoși și povești.
Nimeni nu a pus mâna pe tabletă sau pe telefonul mobil, în schimb am făcut multe fotografii.

Ziua a II-a
Sunt fericită că prima zi nu a fost ratată, iar prințișorul abia a așteptat să se trezească și nu a mai fost morocănos dimineața!
-Se poate să fiu tot eu prinț și să repetăm ziua de ieri, întreabă plin de speranță? 
-Aici nicio zi nu seamănă cu cealalătă, răspund gazdele. Cine este în centru atenției azi?
-Sportivii familie, răspund simplu, arătându-i pe sora și pe cumnatul meu.
Mișcarea nu face rău nimănui, așa că ne mișcăm după cum ne permit anii și articulațiile.
Este captivant și să-i privești pe oamenii dragi practicând sport în împărăția capricioasă a apelor și îmblânzind-o prin voința lor!
Doar la tir cu aer comprimat ne reunim din nou. Aerul curat din jur, timpul binecuvântat petrecut împreună, râsul cristalin și sănătos provocat de mișcările stângace sau complet ratate ale sportivilor ne vindecă de stresul cotidian, de tristețe și înstrăinare...

Ziua a III-a
În sfârșit a venit ziua mea. Mă întreb ce voi propune, dacă s-au sfârșit opțiunile? Nici pe departe gazdele nu sunt în pană de idei! Ne pun la dipoziție bicicletele pentru a explora vegetația pe alocuri virgină din jur. Apoi ne urcăm în șalupă sau în barcă și despicăm frumusețea fluidă și tulburătoare a Dunării. Visez cu ochii larg deschiși, mă hrănesc cu peisaje, iau pulsul locului și colecționez povești în timp ce Matei înghite informațiile pe nerăsuflate.
Ziua a IV-a
Ultima zi, ultima noapte a unui sejur de vis. Parcă am venit acum un sfert de oră. Părinții mi-au întinerit aici.
E ziua lor. Oare nu a mai rămas niciun fel de distracție? Când pensiunea are piscină, toată lumea este liberă să se relaxeze aici!

De ce recomand Pensiunea Aqua Villa? Pentru că are oferte tentante pentru toate vârstele.
Timpul se oprește-n loc aici, iar vacanța de lux petrecută pe aceste meleaguri se-ntipărește-n inimă pentru toată viața!
 

joi, 13 iulie 2017

Cine se complace în mizeria ta te iubește sau îți este prieten bun!

Din păcate mizeria este ominiprezentă în viața omului, fie că vorbim de cea fizică, emoțională sau morală. A nu se restricționa semantic termenul de mizerie la lipsă de curățenie sau sărăcie crasă, pentru că el exprimă mai ales starea dramatică a omului situată dincolo de limita suportabilului care este impusă sau  cauzată de neglijență, lașitate, lipsă de prudență! Există și mizeria atroce cauzată de boală, situația penibilă în care omul își pierde independența și până și igiena personală depinde de generozitatea altora.
Suntem uneori nevoiți să înghițim nedreptăți (tot forme ale mizeriei sociale de data aceasta) sau plătim scump reabilitarea pentru ilegalitățile săvârșite.
Există oameni minunați care înfruntă mizeriile alături de tine ca să-ți ofere suportul moral și să te încurajeze să nu renunți la luptă. Indiferent de tipul de mizerie în care te afli, să nu crezi că i-ai păcălit sau cucerit cu farmecul tău irezistibil, ci aceasta este natura lor spirituală, nobilă, se complac în situațiile tale jenante, reprobabile, fiindcă te iubesc sau fiindcă îți sunt prieteni buni.
Descoperirea unor astfel de persoane reprezintă binecuvântarea care derivă din mizerie, partea ei luminoasă, dacă se poate spune așa.
Să ai un asistent personal care să-ți susțină brațele obosite, să accepte să meargă alături de tine, când ești arătat cu degetul, este darul divin care înjumătățește suferința.
Este normal ca oamenii să se ajute, ca solidaritatea să înlănțuiască suflete și să dubleze puteri, anormal este sa crezi că totul ți se cuvine, iar după ce ai fost mântuit de mizeria care-ți altera viața să nu dai înapoi darul de preț pe care l-ai primit!
Ține minte, este cea mai mare mizerie să nu apreciezi omul care se complace în mizeria-ți personală ca tu să fii mai puternic!

luni, 10 iulie 2017

De 20 de ani Steinel luminează România!

Sunt 20 de ani de când magazinul oficial Steinel a cucerit România prin lumină. Ce-nseamnă asta? Că o ajută să se scalde în lumină chiar și în nopțile întunecate datorită produselor originale de iluminat, caracterizate prin design, fiabilitate germană, o perioadă generoasă de garanție a produselor și consiliere la instalarea lămpilor cu senzori.
 Iluminatul cu senzori de mișcare bine făcut se poate obține din magazin cu 20% discount fiindcă Steinel împlinește 20 de ani luminați de când ne ajută să învingem întunericul.
Lămpile cu senzori reprezintă saltul uriaș pe care-l face omenirea de la lumina artificială, încremenită, la limina aprinsă în caz de nevoie. Cine alege senzori de mișcare pentru iluminat de la Steinel va avea următoarele avantaje:
1) Iluminatul se trasformă dintr-un lucrur banal, într-un adevărat spectacol. Copiii vor trece de multe ori prin zona care brusc se luminează, când vor observa trucul și dacă nu vor fi în brațele lui Moș Ene, chiar și adulții se vor prinde în acest joc al luminilor.
2) Economiile la consumul de electricitate vor fi substanțiale, fiindcă aplica (prevăzută) cu senzori de mișcare se aprinde doar în caz de nevoie, iar consumul va fi redus la minimum.
3) Securitatea locuinței este garantată fiindcă aveți cei mai siguri gardieni din lume: senzori de mișcare pentru iluminat. Ei nu adorm și nu se strică niciodată și vă anunță când intrușii se află în curte.
4) Previne incendiile fiindcă becurile care stau aprinse toată noaptea se supraîncălzesc și există pericolul să aprindă obiectele inflamabile din jur (La Măneciu, Prahova a ars o vilă și o mocrofermă din cauza unei veioze aprinse, iar gospodarul și-a văzut munca de-o viață făcută scrum în câteva minute!).
5) Achiziționarea unor produse a căror funcționare impecabilă este garantată 36 de luni și rezistența sticăriei 5 ani de la cumpărare, cu 20% discount.
Filtrele de căutare funcționează ca un ghid în magazinul plin cu cele mai bune produse, în afară de corpurile de iluminat aici se găsesc și suflanta cu aer cald și pistol de lipit cu silicon.
Să răsfoim împreună ghidul  site-ului, să vedem cât de bogată este oferta pentru lămpi cu senzori!
Ce ați crezut că este ca la un magazin fizic? Te duci în fața vânzătorului și spui: „Dați-mi, vă rog o lampă cu senzori!” și atât???
Lămpile cu senzori pot fi:
-pentru exterior (50 de produse în magazinul nostru)
-pentru interior (16)
-lămpi LED cu senzori de mișcare (52)
-lămpi solare cu senzori de mișcare (6 modele)
-lămpi cu senzori de mișcare și iluminare de veghe (28)
Alegerea nu s-a terminat aici, fiindcă trebuie să decideți unde doriți să fie montată lampa cu 20% mei ieftină, aleasă: pe tavan, perete sau sol.
Producătorul și distribuitorul s-au gândit și la faptul că doriți să integrați lampa decorului, așa că vă oferă o gamă variată de posibilități cromatice: alb, negru, antacit, argintiu, inox, grafit și cromat. În funcție de buzunarul fiecăruia prețulproduselor  variază de la 100 lei, la 1000 de lei.
Și dintre lămpi cu senzor, cea solară este vedeta fiindcă oferă lumină suficientă timp de 365 de zile pe vrreme bună sau rea, fără să fie racordată la rețea. Este ca și cum ai avea un generator, iar când se oprește energia electrică, în casa dumneavoastră continuă să fie lumină.
  •  
  • XSolar GL-S LED Lampa Solara cu senzor de miscare, Steinel, stalp de gradina cu pi
  • cior, senzor infrarosu 140 grade, 5m, lumina veghe, IP44/III (Argiu) se poate cumpăra acum cu 963, 90 lei, deși înițial a costat 1.204, 88 lei. Este de ajuns să plasăm comanda, iar lampa cu senzori va fi livrată gratuit la domiciliu!

duminică, 9 iulie 2017

Arta ambalajului...tot o aparență

Nu putem minimaliza rolul ambalajului în viața socială, după cum nu putem ignora înșelătoria care se ascunde în spatele lui. Bomboane de ciocolată cu carii sau tari ca piatra în care-ți rupi dinții sunt ambalate în cele mai elegante cutii. Se întâmplă uneori la fel cu televizoarele sparte găsite în cutiile impecabile pe care ni le livrează curierul.
Și în universul uman funcționează arta ambalajului. Sunt oameni care-și aleg prieteniile, relațiile de orice fel după ambalajele semenilor: case, mașini, haine, ceasuri. Află târziu că au luat la pachet și un suflet rău, egoist, care se ascundea în spatele ambalajului.
Fiindcă ambalajul este un paravan, el poate reprezenta și mascarea realității prin păstratea aparențelor.
Omul modern trăiește sub teroarea păstrării aparențelor.
Uneori ținem mai mult la ambalaje, decât la sănătatea noastră, de pildă chiar dacă relația sau produsul este toxic, îl păstrăm de dragul ambalajului și al aparenței, care este tot o formă de prezentare socială, învăluită a unui comportament sau fapt de viață.
Nu spun că ambalajul ar trebui desființat, spun doar că orice consumator trebuie să fie suficient de prudent pentru a găsi metodele unei analize profunde a produsului, dincolo de ceea ce amețește ochiul.
Și nu pot încheia fără să atrag atenția că oricât de scump vă va fi costat păcăleala ambalajului, decât să consuați un produs „expirat sau toxic” și să vă afectați sănătatea, mai bine îl abandonați!

sâmbătă, 8 iulie 2017

Cărți

Orice carte este ca o pilulă care vindecă sau alină durerea, dacă știi să o citești în așa fel, încât să-și facă efectul. Dincolo de îmbogățirea vocabularului și de scop delectiv, acestea sunt terapeuți siguri, numai dacă vor și cititorii să-și vindece anumite traume sau porniri atavice.
Chiar și cărțile plictisitoare au rol în vindecarea ta: îți pun răbdarea la încercare și ți-o educă. Este ca și în viață. Înghiți doza de rutină cotidiană până apare ceva ieșit din comun.
În linii mari, iată cum pot fi cărțile:
1) Cărți autobiografice, de tipul „am pățit-o și eu și îți spun nu ca să mă dau mare, ci să nu treci și tu, cititorule, prin aceleași trasee ale erorilor”.
2) Cărți prea însiropate cu fericire. Pur și simplu curge siropul fericirii altora prin mâinile tale, dar nu-i simți dulceața. Nu te amărî! Aceasta este lecția refugiului în propria imaginație. Acolo poți fabrica tone de fericire pentru tine și pentru cei dragi.
3) Cărți care te revoltă: prin personaje, prin ticăloșie publică, prin sfârșit. Reacția ta îți dovedește că încă ai spirit civic și că acesta se află în alertă.
4) Cărți care-ți oferă soluții gata făcute de viață, dar culmea! ție nu ți se potrivește niciuna! Sunt și ele bune la ceva. Îți demonstrează că nu poți fi dus de nas, nici de formatorii de opinie!
5) Cărțile sumbre demonstrează cum un rău atrage alt rău și mai mare, cum viața trăită în teroare este mutilată cu acceptul celui aflat în cauză. Ele te învață tacticos să prețuiești normalitatea. Lucrurile acelea banale, dar esențiale, pe care le consideri nimicuri, când le ai, dar fără de care ești pierdut: sănătatea, libertatea, independența fizică și emoțională...
Orice carte este o pilulă, iar prospectul ei este mesajul explicit sau se citește printre rânduri, așa că timpul „pierdut” lecturând se dovedelte investit într-o viață mai bună!

Între mine și tine, mă aleg pe mine!

Această declarație nu este nici pe departe una egoistă, ci una salvatoare. Fiecare are dreptul să se salveze de la mediocritate, să se sustragă amenințării și să plece. Orbit de dragoste, de compasiune sau de generozitatea dusă la extrem există oameni care se sacrifică pentru alții, iar la sfârșit realizează că totul a fost o mare păcăleală, gestul, în loc să fie apreciat este etichetat drept prostia vieții!
Aspectul cel mai dureros este când descoperi că ai renunțat la tine și ai ales să-ți dedici viața și toate resursele dușmanului...
Prea orbit de duioșie, de dragoste, de propria bunătate vedeai trădarea în față și spuneai că este un joc sau o glumă. Probabil te-ai certat cu toată lumea care ți-a spus să te alegi pe tine, iar dacă ai ales adversarul, ai înghițit oțetul dezamăgirii. Dacă te-ai ales pe tine, suferi un timp, iar când ochii ți se luminează și realizezi care este adevărul, te declari fericit că nu ai picat în plasă!
Să renunți la tine este cea mai mare nedreptate pe care ți-o poți face.
Într-o relație adevărată nu ți se va cere niciodată să alegi între tine și celălalt, ci negocierea va fi cheia care va deschide tărâmul părtășiei.
Când ți se propune categoric să renunți la tine sau ești păcălit, ți se pare că adevărul este un vis, iar când te trezești singur și grav rănit în orgoliu și în suflet, percepi adevărul ca fiind un șarpe veninos, care te-a mușcat și a fugit.
Consider că educația are menirea de a pregăti individul să-și apere singur drepturile, libertatea, demnitatea, tot ceea ce-i aparține. A accepta orice tip de sclavie: emoțională, legalizată sau neoficializată, ierarhică este o dovad de slăbiciune.
Bunătatea se impune să înceapă din aproape mai departe, adică nu poți fi rău cu tine și bun cu cei din jur!

vineri, 7 iulie 2017

Despre oamenii care nu știu să se prețuiască

Cu siguranță că oamenii care consideră că nu fac nici cât o ceapă degerată au suferit traume severe în trecut și sunt victimele celor care i-au respins sau nu i-au vrut. Omul care-și irosește viața sau dimpotrivă o distruge autocondamnându-se la muncă silnică, are și el partea lui de vină.
Societatea este un câmp deschis al luptei pentru supraviețuire. Oamenii își dispută locurile în cele mai bune școli, statuturi sociale, funcții, parteneri de viață, resurse de hrană, venituri și bunuri. Unii concurează cu eleganță, alții își dezarmează adversarul înjosindu-l. Ce-ar fi dacă toată lumea ar depune armele când i s-ar spune că nu este bună de nimic sau că nu va ajunge nicăieri?
Omul care nu știe să se prețuiască să nu aștepte dreptatea de la cei din jur. Iată o listă de oameni care ar trebui să învețe să se aprecieze mai mult:
1) cei care termină cât pot de repede studiile, deși au potențial intelectual, căutând diverse motive de la :„Eu nu sunt de facultate”, la :„Le ce bun să pierd timpul? Oricum ajung șomer!”
2) cei care nu spun niciodată NU celor din jur și dacă li s-ar cere să se jertfească pentru ei. Când cererile depășesc limita bunului simț, se impune refuzul de apărare, altfel veninul oportunismului le va paraliza voința trasformându-i în marionete.
3) cei care se consideră vinovați dacă-și cumpără o haină mai scumpă sau pleacă în concediu. Acstea sunt bucuriile meritate pe care ni le putem face singuri, după atâta muncă. Este păcat să ne refuzăm plăcerile care ne aduc un strop de fericire.
4) cei care își impun să nu deranjeze pe nimeni niciodată și prin urmare cărora le este frică să trăiască autentic. NIMENI NU POATE FACE PE PLACUL TUTUROR, așa că persoanele care ne apreciază sau ne iubesc, nu ne vor părăsi din cauza unor greșeli minore.
5) cei care se complac în relații toxice, care le anulează stima de sine și personalitatea și nu au puterea să se desprindă din coșmar.
Viața este unică, lupta pentru supraviețuire dură și dacă noi nu investim un credit minin de încredere în forțele proprii și nu vom acționa sau nu credeți că ne va purta concurența pe brațe către locul ce ni se cuvine!

marți, 4 iulie 2017

Arta de a iubi se dobândește simultan cu experiența

Să-ți stăpânești iubirea și să o transformi în artă se învață în timp ca orice deprindere. Dacă la început iubești cu naivitate, după criterii bătătoare la ochi: brunet, ochi albaștri, păr negru, corp atletic, mai târziu realizezi că trebuie să iubești un om nu fiindcă are o anumită culoare a ochilor (care pot fi teribil de alunecoși), ci pentru că te respectă, îți acordă sprijin și atenție și are un suflet care îți va asigura securitatea și confortul, cât îi rămâi alături.
Tot în acest stadiu ai impresia că lumea începe și se sfârșește cu persoana pe care o iubești după criteriile tale. Îmi amintesc cum ofta C, când îmi spunea: „Doamna este atât de frumoasă D, mor dacă o văd cu altul!”
Am vorbit cu el pe mess mult timp și am încercat să-i spun că prin viața lui vor trece multe D, dar mintea lui era blocată pe replica: „Nu înțelegeți că nu pot trăi fără ea!”
Știți ce mi s-a părut ciudat? Trecuseră două săptămâni și văzându-l în bancă mi-am aminttit ce vorbisem în conversația aceea lungă de consolare, m-am apropiat de el și l-am întrebat șoptit:
-Ce mai face D?
-Nu mai suntem, doamna, împreună, dar ea a găsit pe altul, eu sunt cu alta!
Stadiul următor este iubirea otrăvită de orgoliu și gelozie. Te apucă așa toanele, ai vrea ca el sau ea să nu mai aibă ochi pentru nimeni, să nu mai trăiască pentru nimeni, dacă se poate nici pentru ei. Ai impresia că tu ești centrul universului celui pe care-l iubești și fără tine lumea lui s-ar prăbuși. Și gândind rațional, de nicio parte nu este iubirea adevărată.
Iubirea simulată de interese este cea care aduce cele mai mari nenorociri pe capul cui o practică. Banii și bunurile materiale se pot pierde, iar timpul îți va arăta cât de josnic/josnică ai fost, când ai păcălit pe cineva cu sentimente simulate din interes.
Dar arta de a iubi? O dobândești la maturitate, dacă ai suflet nobil și știi să înveți din erori. Atunci nu te mai gândești la dimensiuni, corp atletic, o anumită culoare a ochilor și a părului, ci la nevoia pe care o are el sau ea de iubirea ta. I-o oferi necondiționat și îi mulțumești că o acceptă...

luni, 3 iulie 2017

Omul, barcă de salvare

Dragi îmi sunt oamenii care nu pleacă nepăsători mai departe când își văd semenii în pericol de moarte! Eram la liceu. Dimineața tristă de iarnă, în gara cenușie a unui oraș de munte. Perspectiva de a călători 20 de kilometri în picioare, într-un vagon ticsit de lume, în fumul gros de țigară, încât la coborâre simțeam capul strâns ca într-o menghină, mă indispunea cumplit!
În sala de așteptare mirosea a câine plouat, iar în colțurile slab luminate a urină. Lume multă și străină strânsă la adăpost de gerul nemilos și cel mai dulce somn ucis din fașă: dacă nu plecam dimineața, adio mijloc de transport către orașul cel mare! Deodată, în mulțime, două mâini puternice de bărbat s-au încleștat în gâtul unui tânăr.Probabil era licean și el ca și mine și se zbătea ca un pui de găină în mâinile bărbatului, dar nu intervenea nimeni. „Zeci de bărci de salvare” priveau încremenite spectacolul macabru, până a venit un bărbat adevărat care i-a tras câțiva pumni nebunului și i-a deșcleștat mâinile din gâtul tânărului.
Am înțeles atunci două lucruri: în orice moment există riscul de a fi atacat de un nebun, chiar în mijlocul mulțimii, iar oamenii care sunt bărci de salvare pentru cei din jur își asumă riscuri, dar își împlinesc menirea.
Uneori simți că te cufunzi în valurile vieții și ai nevoie de cineva care să-ți spună că va fi bine. Așa procedează o barcă de salvare adevărată: se oprește în dreptul tău, te întreabă cum te simți și dacă ai nevoie de ajutor și pleacă discret numai când se asigură că totul va fi bine.
Ei, dar am văzut și oameni care în clipa necazului se înființează pe capul tău porniți să te desființeze. Ei sunt cei care te țin cu capul la fund să dispari sub apă: „În ce situație ești! Chiar că nu mai există cale de salvare! Te-ai făcut de râsul lumii. Cum vei ieși din asta?” Se poate și mai rău de-atât să-ți spună verde-n față: „Bine ți-a făcut” și să te privească în ochi radiind de bucurie...
Omul care a fost cel puțin o dată în viața sa barca de salvare nepăsătoare sau batjocoritoare trebuie să știe că într-o zi va avea parte de același tratament și va simți pe propria piele ce înseamnă să te bucuri de necazul altuia.
Dacă nu putem fi bărci de salvare nobile, de acțiune, să avem cel puțin eleganța de a ne depărta de la fața locului când nu vrem să întindem mâna și să nu privim cu bucurie nici măcar naufragiul celui care ne-a rănit!


duminică, 2 iulie 2017

Primul site de combatere a depresiei financiare

Conform ultimelor studii, depresia finaciară face ravagii în lume și în România și ia naștere pe fondul lipsei de educație financiară a oamenilor. Iată cum arată topul cauzelor care determină sinuciderea:
Locul I: situația financiară precară
Locul II: neînțelegeri în familie
Locul III: sănătatea
Locul IV: dezamăgirea în dragoste.
Analizând în profunzime problema, constatăm că lipsa banilor ocupă primele trei locuri ale cauzelor care determină sinuciderea, direct sau indirect, fiindcă și neînțelegerile din familie și pierderea sănătății au de asemenea cauze pecuniare, numai sinuciderile din dragoste sunt cauzate de motive emoționale (orgoliu, gelozie maladivă, dependența de o altă persoană).
Iată că am demonstrat cum se poate „cumpăra” viață cu bani. Cum se ajunge la depresie financiară?
În general pe fondul unor situații de acest gen:
-omul se simte depășit de facturile neachitate, de datoriile neonorate, de credite la bănci și nu găsește soluția potrivită pentru a ieși din impas
-omul cere ajutor la locul nepotrivit:bănci exclusiviste de lux, care-i cer acte peste acte și taxă de analiză a dosarului de credit și îl umilesc refuzându-i împrumutul pe motiv că este insolvabil sau la cunoscuți și prieteni care-l refuză și se strică astfel și o relație, iar cel în cauză va avea o suferință dublă.
-omului i se dă un ultimatum pentru achitarea ratelor, în caz contrar riscă să rămână pe drumuri și să piardă totul. Nenorocirea este că și copiii vor avea aceeași soartă, nu va suporta singur consecințelor erorilor sale financiare.
-omul dezamăgește un apropiat care l-a girat cu casa, mașina sau salariul fiindcă nu și-a plătit la timp datoriile.
Exemplele pot continua, dar de ce să abordăm negativist problema, când Credite pe Bune este platforma care îți aduce banii salvatori în cont rapid?
1) site-ul înlocuiește cel mai bun consilier bancar în mod gratuit. Aici găsești explicații despre:
*termenii din domeniul creditării. Toate cuvintele „străine” sunt traduse pentru tine, să nu semnezi „ca primarul” contractul de împrumut.
* tipurile de credite care-ți stau la dispoziție ca tu să-l alegi pe cel care se potrivește mănușă nevoii tale financiare. De asemenea ai la dispoziție un repertoar de unități/instituții din orașul tău care te pot ajuta.
*cel mai avantajos, cel mai rapid, cel mai simplu de obținut credit. Găsești pe site suma aceea de bani care-ți salvează casa de la licitație, mașină de la confiscare, poprirea pe salariu, eliminarea din școală a fiului sau fiicei tale, fiindcă nu ai achitat taxele.
*harta creditelor din orașul/localitatea de domiciliu.
Fiindcă în Mureș se sinucid mai mult de trei persoane pe săptămână (câte se sinucid în Prahova) , iar cauzele principale ale gestului fatal sunt cele finaciare, no să alcătuim un top credite Mureș!
 Topul celor mai bune oferte de creditare oferite de cei 10 operatori de credite disponibili în oraș este următorul:
1) Credite ajustabile necesităților clienților, oferite de CREDIUS. Avantaje: analiza și răspunsul ultrarapid la cererea de creditare (în 60 de minute), posibilitatea alegerii unor rate mai mici pentru un împrumut mare, cu un termen mai lung de achitare, oferă cele mai iefinte credite, personalul lucrează nonstop, simulatorul de credite permite aplicantului să-și controleze veniturile pe perioada rambursării creditului. Nota 10.
2) Telecredit, oferă împrumut rapid, primul credit fiind fără dobândă, desfășurătorul ratelor calculat și pe zile, dar plafonarea sumelor și a termenului de rambursare clasează instituția pe locul secund în top, cu media 9,90. Valoarea împrumutului poate oscila între 200-2000 de lei, termenul scadent fiind între 10-30 de zile.
1) Viva Credit, acordă credite până la salariu sau orice tip de credit rapid fără adeverință de salariu, fără giranții, garanții sau alte acte și sunt analizate și acceptate și cererile persoanelor cu istoric negativ. Rambursarea anticipată se acceptă fără dobândă sau alte penalități, iar în caz de foță majoră se poate obține refinanțarea creditului. Simulatorul de credite este detaliat, plafonările sumelor se înscriu în parametrii100-1500 lei, sumă achitabilă în 1-35 zile. Raiting: 9.80.



Ce-i rămâne de făcut unui condamnat la moarte?

Când am citit despre torturarea sadico-psihologică a condamnaților la moarte prin simularea execuției de mai multe ori înainte de reprezentația finală, oamenii aceștia mi s-au părut adevărați eroi! Mila era dublată de admirație: să reziști, deși condamnarea ta poate fi pecetluită în orice moment este magnific!
Gestul incalificabil al călăilor m-a umplut întotdeauna de furie! Cum să faci asta, tu, în calitate de muritor unui alt muritor!
Ce-i rămâne de făcut unui condamnat la moarte? Să-și trăiască demn și frumos ultimele clipe! Lucrurile pozitive și mărunte ale vieții alcătuiesc fericirea cea mare. Să lase amintiri plăcute în urma sa! Să ajute, să fie generos, numele său să fie rostit cu recunoștință și cu regret postum, nu cu repulsie.
Să nu irosească nicio secundă de viață!
Sunt bravi condamnații la moarte, dar fiecare dintre noi ne numărăm de la naștere printre cei care vor muri, fără să știe cum, unde și în ce condiții.
Nu știm ziua execuției, nici metoda: injecție letală, scaun electric, mașină ucigașă sau boală...
Ne aflăm într-o încordată așteptare, iar dacă suntem hiperactivi uităm. Cu siguranță că este mai bine așa! În timp ce noi ne scriem pe pereții închisorii capodopera, cineva ne pregătește execuția, dar lucrând neîntrerupt, nu conștientizăm până nu vine după noi să ne ia...
Un condamnat la moarte care are puterea iertării și a resemnării, când nu se poate altfel, înțelepciunea de a trăi eficient fiecare secundă, generozitatea de a dărui celor din jur este un om brav, cu adevărat brav!
Nu am scris că fiecare om își va ispăși condamnarea la moarte pentru a vă umple de tristețe și a vă determina să cădeți în depresie, ci să vă rog să trăiți frumos și demn orice clipă a vieții!

Dependența benefică de covrigi cu gust diVin

Stimați cititori, am primit zilele trecute o anonimă la redacție în care am găsit o știre senzațională pentru dumneavoastră! Am fost sfătuiți să luăm un interviu consumatorului dependent de Grand Papa fin, frăgezit cu vin și să mediatizăm dependența lui, care îi va aduce premii fabuloase, un circuit în jurul lumii, sănătate la superlativ și descoperirea elixirului tinereții. Am contactat consumatorul dependent telefonic, iar acesta a acceptat interviul în schimbul a trei pachete de covrigei sau biscuiţi Grand Papa cu eticheta promoţională pentru a-și spori șansele de câștig a marelui premiu:1x excursie-circuit în Riviera Italiana – Nisa – Provence sau a premiilor zilnice, câte un troler Lamonza. Ne-am interesat pentru dumneavoastră și puteți înscrie codurile toată luna lui iulie și până pe 14 august, 2017, dar grăbiți-vă: dependența de covrigi cu gust diVin se extinde în România.
Am dorit să știm ce covrigei frageziti cu vin preferă consumatorul nostru, iar răspunsul lui a fost categoric:
-Un pachet să-l pot ronțăi la micul dejun, unul pentru prânz și altul pentru cină. Să-mi asigurați consumul pentru o zi!
Iată ce produse am ales care să ne asigure răspunsurile intervievatului:
 1) Grand Papa Covrigei frăgeziți cu vin alb, sarea de mare, vinul alb și semințele de susan oferă o perspectivă optimistă asupra zilei care urmează. Se potrivesc cu un iaurt, cu un ceai parfumat sau o cafea.
 2) Grand Papa Covrigei frăgeziți cu vin roşu, garnitură pentru friptura de vită sau de pui de la masa de prânz. Gusturile  și aromele de piper,  lămâie şi boia dulce trasformă masa de prânz într-o feerie de senzații.
Mănânci, nu te mai saturi de ronțăit și îți dorești ca punga să fie fără fund...
3) Grand Papa Covrigei frăgeziți cu vin rosé sunt alegerea ideală pentru cină. Mixurile de semințe de cânepă și ierburi aromate, plus parfumul vinului combat insomnia și grijile cotidiene, astfel că după consumarea lor vom avea asigurat un somn liniștitor.
Înarmați cu întrebările și cu pachetele de covrigei, ne-am prezentat la domiciliul certățeanului dependent și iată ce ne-a declarat:
Consumatorul de covrigi cu gust diVin: Dependența de produse Grand Papa cu eticheta promotionala este cea mai sănătoasă și benefică datorită următoarelor motive:
1) sunt cei mai buni  și cei mai sănătoși covrigi din lume
2) sunt ieftini și cumpărarea lor poate îmbogăți consumatorul prin premiile pe care acesta le poate câștiga
3) consumul lor crește apetitul de viață
4) fiindcă vinul este un medicament, combinația cu grâul este divină, iar produsul vindecă orice afecțiune, inclusiv stările de depresie
Reporterul: Ce sfat aveți pentru români?
Consumatorul de covrigi cu gust diVin: Sfătuiesc toți concetățenii să se deprindă cu gusturile fine și alimentele sănătoase! De când mă hrănesc cu produsele Grand Papa nu mai am dureri de stomac și de dinți, sunt optimist și am energie suficientă chiar și pentru eforturi susținute.







sâmbătă, 1 iulie 2017

Oamenii ancoră

Se spune că o dată la 10 ani, organismul nostru și sistemul de gândire se schimbă radical, poate tocmai de aceea nu ar trebui să le purtăm ranchiună celor care, deși au jurat că rămân în viețile noastre până la moarte, se reorientează și pleacă...
Nu toate prieteniile sau relațiile noastre rezistă, unele sunt ca porturile: am venit, am văzut, ne-am odihnit puțin și am plecat. Este în legea firii să nu rămâi prieten toată viața cu colegul de bancă din liceu sau gimnaziu, mai ales dacă valurile vieții vă duc la marginile țării sau peste hotare.
Unul dintre paradoxurile umanității este acela că orice persoană are nevoie simultan și de schimbare și de stabilitate. Omul trebuie să se reinventeze să facă față erei tehnologizate în care trăiește, de aceea înlocuiește prietenii reali cu cei virtuali, pe cei noi, cu alții vechi, mai ales dacă pleacă departe sau schimbă serviciul...
Cu toate acestea, nu trebuie să negăm prezența oamenilor-ancoră în viața noastră! Ei sunt oamenii aceia de care avem nevoie mereu, pe care dorim să-i auzim la telefon în fiecare zi, fără de care nu putem sfârși ziua, dacă nu le-am spus cel puțin un cuvânt.
Ei sunt cei care nu ne lasă să ni se fărâme speranțele în caz de furtună fiindcă sunt ancora noastră care nu permite să fim acoperiți de valuri sau duși în derivă.
Dacă prietenii ocazionali sunt porturi, prietenii dintotdeauna, prietenii fideli pe viață sunt ancore! Și doar în cazurile fericite familia se dovedește o ancoră...
Trebuie să recunosc că în viața mea există multe ancore, iar unele acționează atât de discret, până la anonimat, încât nu știu sau se fac că nu știu ce importanță au în viața mea!!!
Sunt o navă care-și cunoște traseul și doar furtuna sau naufragiul ar determina-o să eșueze și mulțumesc tuturor porturilor prin care am trecut, dar în mod special ancorelor fără de care navigația mi-ar fi imposibilă!