Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

vineri, 29 iulie 2016

Premiile răsplătesc munca

Locul 1: Voucher de 300 lei de pe eMag
Rodica Mihaela Pasere cu articolul POVESTEA UNEI VACANTE CARE VA MERGE CA PE ROTI
Locul 2: Voucher de 200 lei de pe eMag
Lamiita Durac cu articolul Rent a car i-a salvat relaţia
Locul 3: Voucher de 100 lei de pe eMag
Elena Stan cu articolul Călătoria vieții…
http://www.blogawards.ro/campania-auto-car-hire/

joi, 28 iulie 2016

Fericirea este la îndemâna tuturor


V-ați gândit vreodată că pentru oamenii care nu-și pot părăsi patul și nu se pot hrăni singuri fericirea este sinonimă cu starea de normalitate? Aflați în stare de dependență sau semidependență de toanele celor din jur, dacă ar putea da timpul înapoi când puteau să-și stabilească meniul, să se plimbe când vor și unde vor, ar fi cei mai fericiți oameni.
Să fii fericit că vezi, că mergi, că știi să scrii și să citești, că ești un om liber este o dovadă de mare înțelepciune. Toți cei care au o familie, o casă, un serviciu nu au motive să se plângă. Sunt oameni care dorm în canale sau sub cerul liber, alții nu au pe nimeni sau sunt renegați pe viață de către rudele lor și continuă să lupte pentru viețile lor.
Nu poate fi fericire acolo unde lipsesc recunoștința și mulțumirea. Este ca și în cazul lăcomiei, un om lacom nu se va sătura niciodată cu ceea ce are!
Să trăiești clipa cu licărirea unică de om împlinit în privire este fericirea aflată la îndemâna tuturor. Nu ne rămâne decât să întindem mâna și să o culegem...

miercuri, 27 iulie 2016

Mobilizare națională în spațiu european ultraeficientă


Separați de țări și ape, despărțiți de situații financiare precare, rupți de dorul de acasă, românii găsesc resursele de a se mobiliza exemplar, când situațiile limită le impun acest fapt. Ești acolo, departe, dar știi că ai văzut lumina zilei în țara în care nenorocirea a lovit nemilos și te întrebi cum ai putea întinde o mână celor rămași? Două vieți, în două spații la fel de importante, responsabilități și apartenențe duble...
Înmărmuriți de tragedia de la Colectiv, oamenii își exprimau sentimentele pe rețelele de socializare. Fotografiile celor morți sau răniți alunecau ușor-ușor pe peretele rețelei, când solidaritatea românească a început să se manifeste din spațiul european: „Ofer o cameră pentru mai multe luni la Paris, în Franța, însoțitorilor unui tânăr rănit în urma tragediei de la Colectiv. Suport și cheltuielile legate de întreținerea persoanelor, acestea să se ocupe exclusiv de bolnav.”
Îmi pare rău că i-am uitat numele omului care a postat primul anunț de acest tip, dar știu că l-am contactat în privat și l-am felicitat: „Puțini oameni fac ceea ce faceți dumneavostră, i-am spus! Vă felicit din inimă.”
„Oricine în locul meu ar face la fel, mi-a răspuns. Ne-am mobilizat aici și am strâns și bani pentru cei care nu-și permit să-și aducă răniții în străinătate. Dacă știți vreun caz, vă rog să mă anunțați! Le asigurăm alimentele, produsele de strictă necesitate, îi vom vizita la spital.”
Puțin mai târziu am citit iar o ofertă care m-a emoționat: „Familie de români din Germania, cazăm aparținătorii unui rănit din Clubul Colectiv care vor sa-l aducă să fie tratat în spitalele de-aici.”
Veneau ajutoare din toate colțurile Europei: Austria, Italia, Spania.
Atitudinea celor de-acolo îmi zdruncina sufletul din temelii. Românul plecat la capătul lumii este copleșit când nenorocirea îi lovește vatra părințească.
Europa și-a deschis porțile și ușile celor mai bune spitale pentru răniții noștri. Am simțit că nu suntem singuri în fața atâtor morți tineri, cu copiii purtând pe chipuri urmele arsurilor


Fata moșului cea harnică și cuminte și portalul de turism Holidaynet.ro


Desculță, lihnită de foame și moartă de sete, cu mâinile crăpate de muncă și nervii ciobiți de stres, fata moșului cea harnică și cea cuminte zări o căsuță zidită la gura peșterii, iar deasupra acesteia scria Holidaynet.ro. 
-Oare mă vor primi, se întreba fetița? Nu merit și eu câteva lingurițe de dulceață făcută din boabe de odihnă, aromate cu relaxare, ornate cu regiuni de vis, servite de oameni cu sufletele curate ca zăpada?
Nici nu apucă să bată în ușa masivă, că aceasta se deschise larg în fața ei.
-E vremea vacanțelor, fetiță harnică. Era și timpul să vii aici. De-ai ști câți oameni mor de epuizare anual, te-ai îngrozi! Intră ca la tine acasă! Simte-te ca în casa părintească! Așază-te în fotoliul comod al ofertelor noastre, ia paharul acesta rece cu apa limpede a traseelor turistice pentru că meriți! Nu ai frământat și copt tu cea mai pufoasă și gustoasă pâine pentru cei dragi? Nu ai spălat mereu vasele, rufele și ai ținut apartamentul ca un pahar de cristal?
-Îmi amorțesc mâinile, dar fiindcă îi iubesc așa de mult și doresc să le asigur confortul, îmi înving suferințele!
-Știu, de aceea te rog, să cauți cu atenție în lada aceasta! Poți citi pe capacul sculptat manual, dacă vrei?
-Cazare Sovata! Degetele mele au găsit un diamant! Pensiunea Speranța de patru stele, incadrată de un peisaj pitoresc. La 600 de metri se află singurul lac helioterm din Europa, Lacul Ursu. Camerele au băi proprii, balcoane, bucătării, iar prețurile variază de la 160 lei pe noapte, la 300 de lei.

 -Nămolul și apele clorurate de la Sovata te vor revigora, draga mea. Afecțiunile reumatice și ginecologice dispar ca prin vis!
-Ah, dacă aș fi luat banii la mine!!! Dar am plecat așa în căutarea cuiva de încredere care să-mi ofere o vacanță de vis mie și familiei mele și am ajuns la locul potrivit!
-Nu te necăji! Rezervarea este gratuită, fără avans. Când veți ajunge acolo camera va fi pregătită și masa pusă. Veți fi primiți cu pâine și sare. Pentru că ai muncit atât, îți mai dau o ladă de zestre a României cu oferte turistice. Să-ți alegi ceva de preț, fetiță harnică!
-Mi-ar plăcea să merg pe urmele lui Avram Iancu, să-i ascult cântecul deznădăjduit din fluier să calc pe potecile cutreierate de bravii bărbați ai neamului. Să poposesc la casa lui Horea, să admir Cascada Vârciorog și să străbat Cătunul Pătrăhăiţeşti. Să trec prin Groapa Ruginoasă și să mă refugiez preț de câteva ore în Peștera Scărișoara! Să apăr fetele frumoase de Șolomățul care le fură și le ascunde printre coloanele de gheață și calcar!Primul loz a fost câștigător. Ea să încerc și acum....O perlă, o perlă perfectă, făcută din lacrimile scoicilor!  Cazare Arieșeni, Hotelul Four Season situat la confluențele județelor Bihor și Alba.
Fata moșului cea harnică și cuminte se întoarse acasă ducând lăzile pline cu nestemate ale ofertelor turitice și rezervărilor oferite de celebrul portal, iar familia se hotărî să apeleze în fiecare an la serviciile  Holidaynet.ro...


marți, 26 iulie 2016

Holidaynet.ro, cutia magică din care iese vacanța de neuitat


După ce a muncit un an, omul-creator are nevoie de odihnă, de o vacanță de neuitat pentru a se încărca de energie de la soare și de la păsările călătoare. În fiecare vară se naște o vacanță ca aminitirile frumoase să crească, tezaurul din suflet să sporească.
Pe oamenii îi apuc-așa deodat-un dor de munți, prin ierburi vor să meargă desculți, să colinde-n Maramureș prin Sovata și Banat, să soarbă verdele înnourat!
La tradiții să se-adape, să se scalde-n pure ape, să admire pe la sate, porțile din lemn sculptate. Să ajungă la Săpânța, unde râsu-și împrăștie sămânța peste sute de morminte, moartea să ne țină minte!
Din câte tărâmuri de basm țara are, cum să alegi unul fără asemănare? Cine ne spune:„încotro?Holidaynet.ro! 
Portalul de turism e o minune, cutia magică din care iese vacanța adevărată, cu cel mai bun preț garantat și seriozitate maximă la rezervat! Cazare-n pensiuni cochete, cu multă dragoste și multe margarete, cu ospitalitate și pentru client respect, doar pe acest portal găsesc. Oferte pliabile pe orice buzunar cum sunt aici, vă spun, mai rar! Clienții toți sunt mulțumiți, copiii lor sunt fericiți, nu plângeți c-aveți cheltuială multă, vă dau reduceri de 50%!
Cine nu și-ar da viața toată să doarmă-ntr-un conac de brad, pe fundație de piatră? Bag mâna-n cutia cu minuni și scot oferta de cazare, oameni buni!  Cazare Maramureș, să ne retragem în poveste, când viața e un iureș,  numai cântecul vraja-și țese:


„Fă-mă, Doamne, un lemn de brad
La mândruța-n foc să ard.
Lemn de brad și lemn de nuc
Pân' la mândra să mă duc.
Lemn de brad și lemn de nuc
Pân' la mândra să mă duc.”
În cameră miroase-a lemn de brad și  este decorată cu covoare din lână, mâncarea e bună, gazda e divină! Ai sentimentul de apartenență, parcă ai fi acasă, primit de mama ta cea bună!
Apoi, să căutăm cazare la Ocna-Sugatag să ne vindecăm de romantism și să ne tratăm de reumatism. Printre munți, vile, petale curg apele minerale, așteaptă instalațiile cu electroterapie și instalațiile pentru fizioterapie, se fac împachetări cu parafină pentru pielea fină.
Pe Iza și pe Mara tot curge mereu viața, tâșnește energie pură și nu e timp de rău și ură!
De e vară, de e iarnă, la poale de Gutâi sau apărat de creste se-ntinde un tărâm de poveste. Biserici din lemn și icoane pe sticlă pictate, cana curată de lapte, costumul purtat la biserică de sărbătoare și ceramica lucrată cu migală mare fac din Maramureș o floare.

Fa-ma Doamne un lemn de brad
La mandruta-n foc sa ard. x2
Lemn de brad si lemn de nuc
http://Versuri.ro/w/gffdfm
Pan' la mandra sa ma duc.
Lemn de brad si lemn de nuc
Pan' la mandra sa ma duc.

Cea mai prețioasă resursă: tovarășul de joacă

Poți să ai cele mai scumpe jucării din lume, cele mai moderne aplicații pe telefon sau tabletă, degeaba dacă nu ai un tovarăș de joacă în carne și oase! De copilul cu care-ți împarți jucăriile te vor lega amintiri pentru toată viața! Fie că este fratele sau sora ta, ca în versurile:
”Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm”(Doi frați cuminți, de Elena Farago)

fie un prieten din copilărie cunoscut la bunici sau la grădiniță, el îți va face copilărie mai frumoasă!
Mă plim cu Matei prin Titan. Mă roagă să-i cumpăr înghețată și câteva jucării, apoi se simte vinovat că Andrei, cel mai bun prieten, este departe:
-Dacă ar fi aici cu noi, i-ai cumpăra și lui ce îmi iei mie, nu?
-Sigur că da!
-Știi, poate vrea Dumnezeu să ne facem mari și să vină și el la liceu în București. Atunci te rog mult, mult de tot să ne scoți pe amândoi în oraș!
Zâmbesc cu subînțeles. Când ei vor fi adolecenți, eu voi fi bătrână. Vor ieși cu fete prin parc și cu tineri de seama lor...
Știu ce-l leagă de Andrei. Săbiile și luptele lor cu uriașii, cola băută pe furiș și guma ieftină cumpărată de la magazilul din sat...
Sper să le pot dărui jucăria minune: Nisipul Kinetic, să învețe să construiască, nu să ruineze, iar prietenia lor să țină o viață! Nisipul în mișcare la tine acasă este cea mai recentă fiță în domeniul jucăriilor, iar  doi copii frumoși și cuminți merită tot ce este mai bun!

Disperarea omului simplu


S-a gândit cineva că omul simplu, care a înfruntat moartea pentru a obține dreptatea pentru propria persoană și pentru alții este un erou? A luat cineva în calcul faptul că atunci când a adus în fața organelor acte de sclavie deosebit de grave, el însuși fiind o victimă, merită recompense materiale și morale din partea statului român???
El nu reprezintă doar un caz clasat, ci este o conștiință, conștiința care a lipsit satului Berevoiești și celor angajați să apere comuna de infractori.
Acest tânăr care va păstra tot restul vieții urmele topoarelor, loviturilor cu piciorul, cicatricile de pe față când a fost tras pe uliță de cal pentru nesupunere a făcut ceea ce trebuiau să facă Poliția de acolo, Primăria, statul român care trebuie să apere cetățeanul fiindcă de aceea încasează taxe și impozite de la el!
Să nu fi știut nimeni de afacerea murdară care datează din 2004 (sunt 12 ani de-atunci)? Cum au dispărut cadavrele celor morți în sclavie, în chinuri și în umilințe? Merită să mai vadă lumina soarelui cei care au făcut asta?
Omul acesta simplu a salvat 40 de tineri de la înjosire, reabilitându-le demnitatea prin actul său reparator!
Cine îi garantează că oamenii care l-au asuprit nu vor ieși în libertate după câțiva ani și nu-l vor căuta?
Să-l văd măcar o clipă, i-aș strânge cu recunoștință mâna și i-aș mulțumi pentru curajul salvator. Aștept ca statul să facă mai mult, să-i ofere recompensele pe care le merită pentru demascarea acestor orori!
Sursa de informație: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21158264-cazul-sclavie-din-arges-doua-dintre-victimele-romilor-din-berevoesti-murit-dupa-ani-intregi-fost-exploatate-prin-munca-referatul-procurorilor.htm

Prietenii mei, curierii

Profesionalismul unui curier este mai important decât credeți. Când cel drag este la cealaltă margine a țării și dorești să-i demonstrezi că nu ai uitat de ziua lui, cauți un cadou, îl comanzi, apoi îi trimiți curierul la poartă. Când devii un obișnuit al premiiilor, curierii devin de asemenea prietenii tăi. Am întâlnit unul care m-a dezgustat profund, iar dacă nu aș fi avut răbdare, l-aș fi reclamat superiorilor și m-aș fi supărat și pe cei care au ales să facă livrarea prin firma respectivă, întrerupând legăturile cu ei, dar și profesioniști de nota 20, cărora merită să le strâng mâna și să le spun un cuvânt de laudă.
Astăzi mă aflam în oraș, cu treburi, când curierul m-a sunat pe mobil:
-Vă rog să ieșiți la poartă că vă aduc coletul de la Danone!
-Nu sunt acasă, vă cer scuze, dar sun să iasă cineva să nu mai stați degeaba.
-Avem tot timpul din lume, doamnă. Aștept.
Și a așteptat aproape 10 minute calm, elegant, până când a predat coletul pe mâini sigure și s-a încredințat că ajunge la mine.
Un alt telefon mă anunță că am primit un colet mic, iar eu explic faptul că sunt la serviciu și în cazul în care nu iese nimeni, să-l pună în poartă.
-Nu pot să fac asta! Coletul acela costă, doamnă. Nu-mi bat joc de munca și de banii nimănui. Claxonez până iese cineva.
Și așa a făcut.
În sfârșit și exemplul negativ. Comand flori pentru o distinsă doamnă, foarte dragă mie, și las datele să fie livrate într-o anumită zi, la o anumită oră, într-o instituție. Las și numărul de telefon al doamnei să fie contactată de curier, care să i le dea personal. Și el, ce face?
Lasă florile la secretariat și pleacă, iar mie îmi revin a doua zi, după ce nu mai aveam cui să i le ofer!!!


luni, 25 iulie 2016

Piscina cu sirene, cu zombii și fantome...

Cerul străbate curgând și săltând peste pietre, satul meu. Nu știu cum s-a topit așa, a curs și este atât de răcoros, deși soarele stă cu capul în poala sa. Tocmai de aceea cred că apar norii negri, fiindcă razele de foc pârjolesc seninul. Animalele se opresc să se adape în cerul curgător al copilăriei mele...
-Aud pârâul. Mă așteaptă, îmi spune Matei. I-a fost dor de mine, iar eu, ca drept mulțumire voi omorî balaurul cu zece capete care înghite pescarii și fetele care vin să ia apă! Voi apăra apa aceasta și sirenele din ea. Îți spun un secret.(La ureche:) Mă voi insura cu o sirenă, dar să nu le spui părinților că-mi vor zice că sunt prea mic!
Voi distruge zombii și fantomele care ies din valuri și dansează războinic pe nisipul fierbinte!
Sultanul meu răsfățat, cu ochi negri își dorește un harem de sirene, chiar dacă nu are complet noțiunea triunghiului relațional:cadâne-harem-sultan...
-Dacă am putea să aducem apa acesta în curtea noastră, îmi zice rugător! Să stau toată vacanța în apă, să înot, să ne batem cu submarinele, iar eu să câștig războiul și să le iau pe toate!
I-am promis un distrugător marin și-mi amintește în felul lui. Oricum, în apa curgătoare l-ar pierde cum și-a pierdut peștișorii jucăuși. Au săltat până au dispărut peste pietre, în valuri spumoase.
Ce minunat ar fi, dacă oamenii nu ar polua și apele venite din munți și nu ar ucide sirenele! Pentru că anumite conducte de canalizare se varsă direct în pârâu, Matei s-a umplut de bubițe.
-Eu tot iubesc gârla asta, chiar dacă m-a îmbolnăvit și mă ustură bubițele!
Îl voi face să adore casa bunicilor, să-și aducă aminte când va fi mare cum am transferat un petec de ocean în grădină de dragul lui! Apa va fi pură ca de izvor ca să nu se mai umple de bube prințișorul.
Elcora Piscine va înfăptui minunea dragostei. Lor le voi încredința trupul și sufletul curat al copilului, timpul de aur al copilăriei lui și amintirile legate de casa bunicilor și de iubirea acestora. Oricât m-ar costa, vara acesta va avea piscina și va fi sultan al sirenelor și amiralul valurilor filtrate cu atenție. Specialiștii de la Elcora respectă termenele de construcție, prin urmare piscina va fi gata cum dorește Matei, IERI!
Având o garanție pe liner de 50 de ani și fiind garantată 100 de ani pe structura de beton, piscina nu va fi a noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri acum și-n veacul vecilor!

Povestea jucăriilor din iarmaroc


Pe vremea când nu existau mallurile, bunicii și părinții își luau de mânuțe copiii și îi duceau la iarmaroc. În ziua aceea era mare sărbătoare. Pe tarabe străluceau în soare cocoșei de zahăr cu pene roșii și creste albastre, căsuțe din turtă dulce, pălării negre de carton, ochelari cu rame de plastic și lentile de celofan pentru copii, mingiuțe umplute cu rumeguș și legate cu elastic. Jucăriile acelea cu suflet își alegeau stăpânii, îi priveau duios și le întindeau mânuțele implorându-i:
-Ia-mă, ia-mă cu tine și joacă-te cu mine!
Atunci copilul se oprea și întindea degetele cu milă să prindă mânuța jucăriei cu suflet:
-Ai bani să cumperi, copile, întreba vânzătorul tuciuriu? Hai, pleacă de-aici și lasă jucăria! Ce-mi întinzi mâna plină de mărunțiș? Nu îți ajung și eu nu-ți dau de pomană.
Mingiuțele umplute cu rumeguș, baloanele și ochelarii de soare ar fi sărit și ar fi pășit alături de copil, dacă nemilosul vânzător nu l-ar fi îndepărtat la timp din fața lor. Copilul știa că trebuie să plece de-acolo cu două-trei jucării pe care să le păstreze până la târgul următor, altfel ocazia era pierdută, de aceea apropia palmele ca la rugăciune spunând:
-Doar o mingiuță, un cocoșel de zahăr și o pereche de ochelari, bunico, te rog!
Toate nimicurile acestea adunate la un loc costau cât trei-patru zile de muncă. Adultul se înduioșa, iar micuțul și jucăriile cu suflet pluteau ca îngerii. Copilul își punea ochelarii și avea impresia că nu mai este nimeni ca el.
Oamenii se loveau unii de alții, se opreau să se tocmească, să se întrebe de sănătate, să afle cine a murit și cine se mărită sau se însoară. Copilul s-ar fi plictisit de moarte, dacă  nu ar fi avut mingiuța jucăușă. Cu o mânuță ținea strâns jucăria cu suflet (de rumeguș), iar cu cealaltă îi dădea vânt să sară. Și când jocul era mai frumos, elasticul se rupea, hârtia creponată de pe minge plesnea, iar viața de rumeguș se scurgea din ea până la ultima picătură. În zadar încerca să o salveze copilul.
-N-a trăit nici măcar o zi! Speram să rămânem împreună până la anul.
Copilul suspina și noaptea după jucăria lui, fiindcă între timp, s-au frând și brațele de plastic ale ochelarilor, în timp ce vânzătorul ambulant își număra fericit câștigul...
Pentru copiii de astăzi, iarmarocul s-a mutat la mall și este în fiecare zi. Pentru a regăsi magia jocului și a realiza că jucăriile au suflet s-a inventat nisipul kinetic.
Din el se pot face jucării pe care le ai toată viața: cățeluși, mingiuțe și castele.

Mă jucam muncind


Trăiesc la răscruce de timpuri. Am văzut demolându-se comunismul și am aplaudat ore în șir pentru că percepeam durerea părinților mei. Țărani cooperatori erau obligați să lucreze în toate anotimpurile pe câmpuri, să primească pentru truda lor ruinătoare de sănătate câțiva leuți într-o batistă. Ni se umpluse curtea de vaci și de viței, iar noi nu aveam voie să tăiem una!!!
Exodul pâinii m-a trimis de la 11-12 ani la oraș să aduc alimentul pe care noi îl furnizam tuturor românilor, dar îl primeam pe cartelă.
Am avut jucării puține și îmi erau dragi ca lumina ochilor, tocmai de aceea le-am lăsat intacte sorei mele care a venit la 16 ani după mine. Cuburile cu povești mă fascinau. O rugam pe mama să-mi repovestească de nu știu câte ori Turtița. Ochii mi se umpleau de lacimi când mi se spunea că bătrânii au rămas flămânzi și cu bărbile tremurânde că turtița a prins viață și a fugit, după ce s-a văzut frământată și rumenită. Mă înduioșam iar când povestea continua cu momentul în care vulpea cea șireată o păcălea și o mânca.
Turtița precis era o parabolă despre pâinea din comunism. Acum realizez acest fapt dureros. Bătrânii care munciseră o viață se uitau lung cum le zboară pâinea de la gură, în timp ce activiștii aveau pe mesele lor cozonac. Când rămâneam singură mângâiam turtița fermecată, spunându-i:
-Nu ți-e milă de acești bieți bătrâni, turtiță? Pleci și îi lași să moară de foame?
Îmi amintesc și poezia pe care mi-o recita mama despre tata care a plecat la război și a murit departe de casă, iar copiii se topeau de dorul lui. O puneam să o repete de multe ori și plângeam.
Am avut puține jucării, dar făceam mâncare din pământ, nisip și apă, vorbeam cu florile, cu izvoarele și cu pădurile, uneori îmi țeseam singură povești când cei mari nu aveau timp de mine. Cel mai mult m-am mândrit însă cu păpușa Sânziana. Avea peste 1 metru, rochie lungă roz și diademă, ochi albaștri și păr de aur ca zânele. Îmi era și milă să mă joc cu ea. Mai târziu, sora mea i-a scos brațele, gâtul și picioarele, a tuns-o și a făcut-o să arate hidos.
Acum, aflată la răscruse de generații, Matei, unicul meu nepot, mă transformă în tovarășul lui de joacă și în sac de povești. Știe că pot să inventez și-mi fixează fără rezerve coordonatele: „O poveste cu zombi, mai multe povești cu fantome, hai că poți! Și mai vreau să te întreb ceva. De ce îmi faci tu toate poftele, că știi...părinții la copii nu trebuie să le facă mereu pe plac!”
Chiar așa! De ce i-oi fi spunând eu povești până răgușeșc? De ce petrec cu el pe malul apei zile în șir stând la un foc, făcând întrecere cu pietre, luptându-ne cu zombi, cu fantome și cu balauri închipuiți? El prinde găleți întregi de iluzii, eu le frig. Trecem amândou printre dinți oasele jocului și imaginației.
Vreau să-l țin departe de tabletă și să-l împrietenesc cu natura. Să-l fac bun, înțelegător și generos, să-i permit să mângâie un câine și să se joace cu pisica. Rememorez replica lui când părinții i-au spus:
-Lasă câinele, Matei! Are purici și microbi.
-Și ce dacă. Eu vleau să am pulici și miclobi de la câinele ăsta!
Mi-ar plăcea să-i pot muta un colț din gârla ce curge senin în satul nostru în apartamentul său din București, mai ales că-mi rupe inima cu replica pe care o spune când pleacă:
-De ce stăm atât de puțin aici? Nu-i așa că n-am stat decât o secundă???
De acee îi voi cumpăra nisip kinetic. Matei merită jucării de top din lume, iar nisipul kinetic este ecologic, cu valențe educative mari. Copilul va învăța să modeleze, să construiască, să simtă pământul între degetele sale, să comunice demn cu lumea care-l înconjoară. Firele aurii de rocă sedimentată demonstrează că tot răul din lume se topește la vederea unui copil care se joacă. Micuțul visează să devină constructor campion, să înalțe clădiri în care să locuiască toți care-i sunt dragi, să le umple casa de fericire. Nisipul kinetic este materialul care asigură presocializarea. Fiecare bob dintr-o societate contează, fiecare om se leagă de ceilalți prin ceea ce face.Omul învață de la grăuntele de nisip că este așa de fragil, încât pentru a supraviețui este necesar să trăiască în colectivitate, să se asocieze ca să-și conserve viața! Și firul acela umil de rocă sfărâmată, amestecat cu anumite substanțe devine material de construcție ultrarezistent, la fel cum este și omul care se unește  cu alt om prin altruism, generozitate, înțelepciune, spirit creator.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Bani pentru sănătatea fizică și spirituală a cetățeanului european


Avem Parlament European, locul în care mai marii Europei aprobă legi și conturează bugete. Avem Curte de Justiție Europeană, unde pot apela nedreptățiții bătrânului continent. 700 de miliarde de euro așteaptă să fie investiți, iar suma aceasta reprezintă noi locuri de muncă. Planul de investiţii al lui Juncker a fost gândit pentru noi, europenii. „Sunt cetățean european” și am dreptul la sănătate, la cultură și la înnobilarea spiritului meu într-un spațiu securizat, de aceea mă întreb, de ce nimeni nu s-a gândit până acum:
1) Să înființeze cel mai mare spital european, cu cel mai bun personal de pe continent și aparatură de ultimă generație, dar mai ales dotat cu empatie și iubire față de pacienți. Un spital european pentru arși, pentru bolnavii de cancer, pentru copiii care-și trăiesc ultimele clipe pe acest pământ. Accesul să fie fără pașaport și fără pile, costurile de spitalizare să fie suportate de UE. Evident că pentru transparență, fiecare stat membru să aibă dreptul la un număr agal de pacienți. O clădire nouă ar însemna lispsa infecțiilor de tot felul care intră în pereții locației și greu poate fi scoasă din spațiu închis.
2) Să se înființeze Universitatea Europeană, instituția de învățământ superior care să ne țină pe continent valorile. Aici să predea cei mai renumiți profesori din Europa și să studieze cei mai merituoși studenți. Să se acorde burse de cercetare pe domenii și pe proiecte, beneficiarul având obligația să prezinte la sfârșitul perioadei produsul care să revoluționeze omenirea.
3) Să se înființeze celule de combatere a terorismului,  să se acorde premii și burse specialiștilor care depistează la timp atentatele sau celor care le previn.
4) Să se deschidă Restaurantul Națiunilor Europene, în care turistul să poată servi preparate din ce țară dorește, într-un cadru ce definește naționalitatea respectivă, să asculte muzică populară din țara aleasă, să se bucure de dansurile tradiționale și de o expoziție de unde își poate cumpăra produse specifice.
5) Europenii care fac trafic de persoane, în epoca noastră sau practică sclavia să fie pedepsiți cu executarea unei munci în folosul comunității europene în cel puțin patru state membre UE: sub supraveghere să participe la salubrizarea orașelor, la îngrijirea parcurilor și grădinilor publice.

Țață instituționalizată



Orice instituție își are țata sau țațele ei. A nu se înțelege  cuvântul de respect care denumește sora mai mare sau femeia în vârstă cumsecade de la țară, ci definiția peiorativă din dicționar „epitet pentru femeia vulgară , lipsită de gust și finețe, mahalagioaică”. De data aceasta, țață este un produs ambisex. Nu exclude genul masculin.
Țața instituției prezintă istoricul fiecărui angajat noului venit pentru a-și justifica notorietatea de țață. Dacă te vede pe stradă sau într-un microbuz, nu ezită să-ți ia interviu țățesc:„Unde te duci? Cu cine te întâlnești? Ce faci acolo? Care mai este viața ta?”
Când o vezi, ocolește-o de departe și spune în gând:„Ucig-o toaca” sau „Drag îmi este omu' nost' când mă-ntreabă unde-am fost...”
Țața instituției trebuie să știe cine cu cine și unde, ea semnează condica bârfelor și informațiilor zilnic, neglijând să semneze condica de serviciu de cele mai multe ori.
Oricât am blama-o, se vede treaba că este indispensabilă, dacă este prezentă în fiecare instituție. Poți apela la servicille unei țațe să se afle că-ți merge bine, să lansezi anumite informații false, să se simtă și ea utilă.
Cine mi-a inspirat acest articol? O prietenă dulce și pusă pe șotii. Ne aflam împreună în mașină când a zărit un specimen țățesc: „Ne-a văzut țața instituției, dragă! Luni să ne pregătim de interviu!”

Europa oferă, iar toleranța și ospitalitatea o rănesc de moarte...


Europa este mama tuturor continentelor și țărilor, fiindcă multe dintre ținuturile virgine aflate la capătul celălalt al pământului au fost descoperite grație europenilor. Cu siguranță că locuitorii Terrei ar fi fost scindați cultural, social, umanitar, dacă nu ar fi existat spiritul explorator european. Bartolomeo Diaz, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Marco Polo și toți ceilalți bărbați neînfricați ai mărilor și oceanelor au contribuit la unificarea fizică, spirituală și culturală a locuitorilor pământului.
Toleranța europeană se manifesta de-atunci, dacă ne gândim la scoțianul David Livingstone care îndrăgostit de Africa, a străbătut continentul negru de la vest la est cu scopul nobil de a combate sclavia.
Admitem că mai târziu s-au manifestat și sopuri coloniale, dar nu putem uita faptul că acest mic, dar brav continent, a fost locomotiva emancipării și modernizării multor state ale lumii.
De la colonii și marile descoperiri geografice a trecut mult timp. Războaiele Mondiale au stins cu sânge multe orgolii statale și neînțelegeri, șlefuind spiritul Europei. Egalitatea tuturor oamenilor, respectarea libertății acestora, democrația, respectarea autonomiei tuturor statelor lumii au devenit valori europene.
Atitudinea inchiziționistă a dispărut după cortina regretelor istorice, astăzi chiar și vrăjitoarele au dreptul să păcălească naivii și să-și practice „meseria”. Actualmente, în Europa există biserici pentru toate confesiunile pământului. Generosul nostru continent, organizat în structuri ale UE s-a gândit să întindă o mână arabilor amenințați cu decapitarea în țările lor de origine. Exodul acestora fără precedent a declanșat lacrimile europenilor. Cum și noi avem uscăturile noastre, s-a găsit o jurnalistă care să lovească tare cu piciorul un refugiat cu un copil în brațe, după ce i-a pus piedică.
Toți am condamnat vehement atunci. Ne deranjau zidurile înălțate în calea fugarilor, faptul că în loc de pâine și apă primeau uneori injurii, palme și piedici. Sârma ghimpată a fost dată jos, spiritele și-au dat mâna, iar ei au primit azil.
Europa le-a deschis larg porțile, cazându-i în camera cea mai bună. Nu aștepta recunoștință, ci doar normalitate. Știa că europenii nu au fost autorii niciunui atentat pe tărâm arab și sperau că nici aceștia nu vor lovi mâna care-i hrănește.
Care a fost urmarea acestui act generos? Tranfugii au ales să intre în mulțime cu camioanele zdrobind trupurile copiilor, oamenilor, dezbinând familii și lăsând jucării fără stăpân.
El, cel care a fost primit în țara cea străină, ospătat și adăpostit, a îndoliat Europa, fiindcă a acționat în locul în care erau mulți oameni strânși laolaltă, veniți din toate colțurile generosului continent.
„Politică echitabilă pe mapamond, strategie corectă”, iată principiile care au determinat hotărârea mai marilor UE ca refugiații să fie primiți cu brațele deschide și integrați, în măsura în care doresc să se integreze. Efectele toleranței și responsabilității au fost însă contrare. S-a întâmplat ca atunci când omul adăpostit de familia milostivă pe timpul iernii aspre, în toiul nopții, pândește ca toți ai casei să adormă și îi ucide în somn...
Corectitudinea politică trebuie să apere interesele cetățenilor europeni sau pe cele ale străinilor care primesc azil? Cine ne garantează securitatea când petrecem Crăciunul la Viena, amintindu-ne de traseul cărturarilor din Transilvania, de drumurile acestora „la împăratul”, de universitățile străine pe care le-au uimit cu inteligența lor?
Cine ne asigură că vom coborî vii din metroul care ne duce la serviciu, că nu suntem striviți de un colos pe trotuar???

vineri, 22 iulie 2016

Cățeluș din crizanteme

Mâinile trudite ale mamei merită tot ce este mai bun și mai frumos pentru că ale mele sunt fine datorită faptului că ale ei sunt crăpate...Mama face parte din categoria oamenilor care se simt vinovați când la sfârșitul unei zile nu-și poate contabiliza concret activitățile: am făcut curățenie în casă și în curte, am prășit, am avut grijă de animale, am scos ceapa. O privesc și gândul meu zboară fără să vrea la versurile:
„Creştini ce n-aveţi sărbătoare, 
Voi, cei mai buni copii ai firii,
 Urziţi din lacrimi şi sudoare.”
Om cu simț practic, mama nu a depus armele până când copiii ei nu și-au finalizat studiile superioare. A investit în noi și a crezut într-un viitor mai bun pentru fiicele sale. 
„Să aveți banii voștri! Să puteți să vă cumpărați tot ceea ce doriți voi, o aud și acum spunând, în timp ce-mi strecura bănuți din salariul tatei să mă duc la examene. Nu prea învățam, iar originalitatea era „marfă proastă” în comunism, dar ea nu dezarma săraca!
De aceea m-am gândit să-i aleg un cadou frumos de la Flori de Lux . Doream ceva deosebit s-o impresioneze. Trandafiri avem în grădină, gladiole la fel, bujori și garoafe a mai văzut, i-am oferit chiar și orhidee. De data aceasta am ales un cățeluș din flori: un bichon alb și drăgălaș din crizanteme, cu ochi lucioși și bot umed pofticios...
Coletul a fost livrat. Mama vine triumfătoare cu el în casă și-l desface misterioasă. Sub mâinile ei aspre și sărutările-i calde, bichonul din crizanteme albe prinde viață!!!
Costă atât de puțin să-i facem fericiți pe cei dragi! În florăria virtuală se găsesc și ursuleți, berbeci, elefanți, cal, pisică și inimi din flori!

Ritualuri matinale...




            Să ne trezim plini de recunoștință că s-a făcut dimineață, că nu am rămas cufundați în noapte și am mai primit în dar o zi!
             Să ne umplem ochii de frumusețea din jur, de copacii scuturându-și plete verzi, de soarele născut pe scutecul întins al cerului, de  ciripitul divin al păsărelelor!
     Să savurăm concomitent cu cafeaua, liniștea deplină, hotărâre neclintită de a nu ne lăsa provocați în rău, de a nu fi preocupați de griji inutile, de a nu strica echilibrul nostru cu universul!
     Să împrăștiem în jur energii pozitive, empatie, generozitate, să le dăm celor din jur motive de încredere în forțele proprii!
     Să planificăm judicios timpul ca la sfârsitul zilei să nu regretăm că am pierdut-o!
      Să încercăm să ne achităm de datoriile morale ca să avem timp să mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat. Unii pleacă intempestiv, iar datoria neachitată ne va apăsa sufletul până la sfârșitul vieții!
      Să nu permitem zgârceniei sau lăcomiei să-și bată joc de noi și de cei dragi!

joi, 21 iulie 2016

Greșeala fatală a unei mame


Una dintre greșelile fatale ale unei mame este să-și facă un idol din propriul copil, iar dacă are mai mulți, să facă diferențe între aceștia. Primul raport al unei astfel de erori este biblic: Rebeca l-a îndemnat pe fiul favorit, pe Iacob să-l păcălească pe fratele său, pe Esau, pierzându-și copiii în aceeași zi.
Dacă nu mă înșel, femeia nu și-a mai revăzut niciodată fiul pe care-l iubea mai mult și a reușit să semene vrăjmășie între frați.
Lucrul acesta se întâmplă în multe familii. Mamei i se pare că unul dintre copii este mai frumos, mai deștept, mai realizat și atunci îl favorizează fățiș determinând frustrarea și gelozia celuilalt. În loc să-și țină familia unită, ea o dezbină. Există și cazuri nefericite în care unul dintre prunci este favorizat pentru că este bolnav, iar mama îl consideră mai slab și îl protejează. Este posibil să existe multe  rațiuni pentru care mama iubește mai mult pe unul dintre copiii ei, este posibil să nu poată distribui uniform afecțiunea ei, dar să aibă discernământul de a nu-și proclama nedreptatea!!!
M-am hotărât să scriu aceste rânduri după ce am aflat povestea unei mame pentru care băiatul cel mic reprezenta lumina ochilor. Pe ascuns, i-a făcut act pe casă, i-a dat bani, tot ce a avut, sperând că la bătrânețe va fi îngrijită de el, dar s-a întâmplat nenorocirea. Băiatul ei a murit departe, l-au ars în străinătate, fiindcă ar fi costat prea mult să îl aducă în țară. Toată investiția ei sentimentală s-a dus pe apa sâmbetei. De supărare, a mai dus-o câteva luni pe picioare, apoi, deși nu era foarte bătrână, a făcut o pareză și a rămas s-o îngrijească băiatul cel mare. Se-nțelege că acesta i-a amintit de greșeala fatală până-n clipa morții...
Mamelor, dacă vă iubiți inegal copiii, fiți vă rog diplomate și nu trâmbițați această eroare sentimentală! Nu știți cu care dintre ei veți rămâne și cine vă va aduce o cană cu apă!!!

Proba „costumului de baie”.

 Dorul de mare, de valuri, de vapoare și pescăruși le apăsa greu sufletele, de aceea au hotărât să ia bani de la saltea și să se ducă să-și retrăiască idila la țărm. Încă o lună de miere pentru ei doi.
-Vom face castele din nisip ca niște copii, ne vom bate pe scoici și ne vom alerga și ne vom stropi prin apă, visa tânăra soție.
-Iubita, mă lași să-ți aleg eu costumul de baie? Aș vrea să-ți demonstrez prin fapte că, dacă prin absurd te-aș pierde, nu aș mai iubi pe nimeni, niciodată cum te iubesc pe tine.
Îl asculta și simțea fiorii dragostei răspândindu-se în tot corpul. Roiuri de fluturi în stomac, emoțiile îi colorau obrajii, timpul se oprise-n loc de dragul lor.
El consultă toate site-urile despre modă și se hotărî greu. Important este că efectul a fost„waw” la vederea costumului de baie. Litoralul, perlă acvatică îi fascina. Ea era înnebunită după valurile cu gust sărat, după nisipul de aur și mângâierea soarelui pe creștet, lui i se făcea brusc rău după două ore de plajă și se întorcea la hotel după ce ea îi făgăduia că nu-și strică ziua din cauza lui.
Cum sta singură pe cearșaf se simțea copleșită de iubirea lui așa de mare, recapitulând dovezile:
-m-a adus la mare fiindcă știe că o ador
-mi-a ales și mi-a comandat costum de baie
-deși îi este rău în fiecare zi, nici nu spune să ne întoarcem acasă, nici nu mă ia cu el să mă transforme în infirmieră, ci se întoarce singur la apartamentul nupțial.
În a cincea zi, mustrările de conștiință nu i-au dat pace: „I-am făgăduit că nu mă întorc înainte de prânz, dar nu pot să-l las singur mereu! Trebuie să mă duc la el, mai întâi trec pe la farmacie și îi cumpăr ceva pentru insolație, apoi cumpăr fructe proaspete. I voi pune comprese reci pe frunte, îi voi da ceai cu gheață! Numai să nu-i fie atât de rău, încât să fiu nevoită să-l internez aici sau să chem pe cineva să conducă până acasă...Doamne, nu cumva are vreo boală incurabilă și nu-mi spune! Aș muri să-l pierd.”
Se gândise să-i facă o surpriză și să descuie încet, să meargă ca pisica fără zgomot și abia după ce trece prin hol și deschide ușa să-și anunțe prezența. Cu sufletul la gură zbura către camera lor fastuoasă. Pe hol, lângă ușa sufrageriei masive zări aruncat un costum de baie asemănător cu cel pe care-l purta.
-Doamne, am început să delirez, gândi pentru sine? Îl iubesc, mi-e frică să nu fie bolnav de moarte și mi se pare că văd costume de baie pe jos???
Din cameră se auzeau gemete.
-Sărmanul, agonizează, își spuse, deschizând cu hotărâre ușa.
În pat, soțul iubitor dezmierda o puștoaică. Ea începu să plângă și tăie cu o foarfecă într-o secundă costumul de baie găsit.
-Acum înțeleg cât de mult m-ai păcălit. De cinci zile faci asta fără rușine, iar eu te cred bolnav și plâng pentru tine! S-a terminat, s-a terminat!
-Iartă-mă, iubito, tot pe tine te iubesc mai mult repeta sfârșit.
-Atunci să plece în acest moment intrusa!
Deja lumea se strânsese pe culoar atrasă de scandal. De frică să nu fie păruită de soție, puștoaica se refugiase-n spatele „bolnăviorului”.
-Te înfășori într-un cearșaf și te duci în camera ta până voi rezolva problema cu soția mea, îi spuse el liniștit.
Pe culoar ea trecu înveșmântată ca o mireasă din lumea a treia, ducând costumul franjurat în mână. Ziariștii o fotografiau de zori. A doua zi apăru o „bombă de presă”: „Hotel bântuit de stafiile care dau proba costumului de baie”...

miercuri, 20 iulie 2016

Cum mi-a intrat grăsimea la apă...


„Ce minunat ar fi să intre grăsimea la apă cum intră o rochie, o bluză sau o fustă! Să petreci în apă curată ore în șir, să înoți, să te bucuri de virtuțiile răcoritoare ale lichidului vital și să ieși mult mai ușoară. În fiecare zi să se topească în apă 500 de grame de grăsime cel puțin” gândeam bizuindu-mă pe propria-mi discreție, în timp ce căutam pe evoMeg.ro produse care să mă mențină în formă. „Să devin sirenă, cu forme unduioase, agilă ca un pește, o sirenă frumoasă, cu glas ademenitor, fără să fiu primejdioasă!”
Îmi doream divertismentul la mine acasă, iar când am văzut piscina aceea, am știut că vom face împreună o echipă pe cinste. Știam că investiția va fi profitabilă, de aceea am cumpărat-o cu încredere. Să ai un colț de ocean la discreție este cea mai mare minune din lume!
După ce am instalat-o în grădină, prietenele cu probleme de greutate s-au mutat la mine. Am stabilit un program serios de exerciții, partide de volei în apă, concursuri de înot și după câteva luni aveam alura unor manechine.
Sirenele au revenit la viață, născându-se în piscina aceea. Acolo și-au dat mâna realul și imaginarul, verosimilul și miticul. Lumea mi-a luat grădina cu asalt, succesul s-a declanșat instant. Veneau jurnaliști de la capătul lumii să ne vadă pe noi, sirenele.