Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

vineri, 31 ianuarie 2014

Suflet de om!

Indiferent cum ar fi ambalajul, sufletul face diferența. Am văzut frumuseți răpitoate, îmbrăcate în cele mai scumpe haine, purtând bijuterii unice, ființe simple cu suflet mic, de aceea eclipsau pentru o vreme, apoi, la bătrânețe alunecau în uitare! Fiind preocupate exclusiv de aspectul fizic, sufletul le rămâne arid: un loc pustiu în care nu cresc flori, plante sau pomi, unde nu se pot adăpa oamenii însetați și unde nu găsește un pahar cu apă nici chiar posesorul...Să nu ai nimic consistent de oferit, iată drama adevărată. Să se ofilească aspectul în care investești totul și să nu-ți rămână o rezervă de supraviețuire...Să îți alegi un nume de scenă, rușinându-te cu ceea ce faci sau pur și simplu să-ți dorești să-ți pierzi identitatea sau să ți-o renegi???
Nu zdrobi sufletul de om din tine, lăsându-l de izbeliște și îngrijindu-te doar de trup! Suntem ființe duale, tot ceea ce ne compune fiind de o importanță covârșitoare.
În cerșetorul pe care-l îmbrâncim, în bătrâna pe care o ironizăm, în copilul pe care-l lovim, dorind să-l educăm prin violență stă un suflet de om. Și în cel care vine să ne ceară ajutorul stă fărâma de divinitate pe care nu avem voie să o zdrobim. Haideți să facem refuzul suportabil, haideți să împărțim cuvinte frumoase, dacă ne este greu să ne deschidem portofelul sau ușa casei! Sub haine de firmă sau sub zdrențe stă un suflet de om, care merită să fie privit cu toată deferența din lume! http://www.youtube.com/watch?v=ytc3O7MSiqc

În lumea mirifică a umbrelor

O umbră nu te jignește, nu te poate lovi și nu profită de tine. O umbră își face loc oriunde și oricând, fără să deranjeze.
În curând, Bucureștiul se va transforma într-un tărâm mirific al umbrelor deoarece aici va avea loc cel mai uluitor spectacol al anului: Shadowland, povestea magică a companiei Pilobolus Dance Theater, o reprezentație surpinzătoare, amuzantă și…înfricoșătoare.
Încep să cred că viața trebuie văzută ca spectacol pentru a face față tuturor războaielor sale sângeroase...Să ne imaginăm că amărăciunea din pahar nu este decât o licoare efemeră, că lacrimile curg și se opresc să facă loc zâmbetului fiindcă rolurile se schimbă fulgerător!
Scena semi-obscură cu fundal albastru- electric și negru este câmpul de evoluție al umbrelor http://www.youtube.com/watch?v=STK7AZ_Zs_E. Câte umbre, atâtea destine, câte umbre, atâta artă! Acest spectacol a încântat peste 500 000 de oameni din întreaga lume fiind amestec de poezie, pantonimă, dans, acrobație și comedie! Corpurile umane se contopesc, iar din ele iau neștere elefanți, monștri, uriași.
Vreau pe tărâmul umbrelor, vreau ca viața mea să fie un spectacol, iar eu unul dintre regizorii principali!

miercuri, 29 ianuarie 2014

Drumul omului între dragoste și moarte

Omul alunecă încă de la naștere către moarte, la unii deplasarea este mai lentă, la alții fulgerătoare, după cât de lung este firul vieții. Cel mai mult mă impresionează copiii care se nasc bolnavi! Pentru ei nu există o clipă de izbăvire. Trupul lor este erodat din interior din momentul în care văd lumina zilei și, oricât ar fi de copii, conștientizează iminența morții. Ei își ratează copilăria independent de voința lor și rămân cu gustul amar al unei vieți chinuite pe acest pământ. Uneori trebuie să fie mai puternici decât părinții lor și să le promită că nu vor muri sau să le prezinte despărțirea în culori suportabile.
Viața și moartea sunt realități, demnitatea presupune să nu încerci să te sustragi, să treci peste aceste experiențe frumos, cu fruntea sus, fără îngenunchieri și lamentări!
Din dorința de a nu accepta moartea, oamenii au inventat izbăvire prin dragoste, dar îmi asum cinismul: prin perpetuarea speciei, în același timp cu viața vremelnică și chinuită, oamenii perpetuează  moartea!
Între dragoste, viață și moarte rămân lucrurile utile realizate, mâna întinsă celor prăbușiți, paharul cu apă oferit celui însetat, vorba bună spusă cerșetorului marginalizat, tot binele făcut în acestă alunecare către neant!

luni, 27 ianuarie 2014

Poveste de iarnă

Poveste de iarnă, cu bătrâni uitați sub troiene de zăpadă, cu mâini ca două crengi uscate de bătrânețe, cu lacrimi înghețate și înfometate...
Și mâinile tremură pe o pâine caldă și pe o sticlă de apă, iar cerul pare supărat pe noi. S-a spart sacul și curge toată neaua din univers peste țară!
Viforul acoperă pârtiile și șuieră îngrozitor, ninge dezlănțuit, trotuarele sunt paralizate, străzile pustii.
Și tot pentru bucata de pâine și pentru maldărul de facturi pe care trebuie să le achităm, plecăm la drum, deși mașinile au devenit sănii și putem să ne trezim oricând îngropați în zăpadă.
Libertatea omului? Independență? Cum să duci ”o viață independentă”, cum spunea Moromete, când depinzi de un serviciu care-ți mănâncă sufletul și îți secătuiește toate resursele?
Nu ai dreptul să stai acasă, omule! 70-80 de ani în câmpul muncii, să cazi pe brânci la serviciu, acesta să fie deviza ta! Au avut grijă domnii să-ți diminueze perioada de pensionare (cine o mai apuca...), să-ți țină mintea și brațele ocupate, să te dreseze ca pe un animal ce evoluează la circ: ți-ai făcut numărul, așteaptă docil recompensa și pleacă. Nu ai dreptul să spui că ți s-a dat prea puțin, să nu îndrăznești să te revolți când ți se triplează sarcinile de serviciu!
Fii înghițitorul de săbii, fii Mihail câine de circ, fii om de bază al societății! Să-ți tremure mâna pe baston și să-ți sară proteza în ultimii ani de activitate!

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

”Hai vino la mine!/Că mi-e drag de tine!”

RoboCop 2014 m-a așteptat cu ferestrele blogului deschise și mi-a compus o manea, dragilor: ”Hai vino la mine!/Că mi-e drag de tine”. Ningea, ningea bacovian și riscam să-mi înghețe lacrimile pe obraz, de aceea i-am strigat să închidă geamul și să-mi deschidă ușa că voi intra. Îmi era inima prea grea. Mă gândeam să nu ne transformăm toți în oameni de zăpadă până la lansarea din 7 februarie, 2014 a filmului în cinematografele din țară http://blogalinitiative.ro/wp-content/uploads/2014/01/RoboCop.pdf. Să ne trezim acoperiți de amărăciunile vieții, să ne troienească nedreptățile, să fie potop înapoi și-nainte, să ne-necăm cu propriile cuvinte...
Poate că în 2028 va fi mai confortabil, iar cinematografia oferă soluții viabile de a evada din cotidianul hibernal https://www.facebook.com/CineForum.ro.
Sub deviza: ”Criminalitatea are un nou inamic”, umanul triumfă, valorile morale devin imbatabile!
Ninge bacovian, dar noi, românii, avem brațe puternice, minte brici și voința supremă de a supraviețui, de aceea voi mânca floricele și voi bea ceai la premieră! RoboCop mă vrea, RoboCop îmi face declarații de dragoste, iar eu nu pot să-l refuz, știind că omenescul din el va suferi și robotul din el va rugini, dacă-i refuz sentimentele...


Voluntari în brațele morții

Sunt oameni care, mă înfioară să o spun, își pun viețile în slujba altora și se duc de bunăvoie în brațele morții. Este adevărat că la momentul potrivit, moartea te găsește și sub pat și în spatele frontului, dar când bravezi asemenea lui Gavroche și ieși cu pieptul gol în fața gloanțelor, riscul de a pierde viața crește de sute de ori...
Unii au fost educați să protejeze, să se sacrifice, să urce prin eforturi proprii vârful piramidei sociale, chiar dacă se prăbușesc de epuizare, în timp ce oportuniștii își pun bagajele în spinarea altora sau simulează leșinul pentru a fi purtați de alții către înălțimi, iar când ajung acolo își proclamă cu nerușinare victoria, deși au trișat!
Ca jucător activ pe scena socială, apreciez soldații care cad la datorie, cu lacrimile înghețându-le pe obraji și îi detest pe cei slabi, care se bazează numai pe protecție și se lamentează tot timpul învocând eforturi închipuite.
Luptători bravi, este timpul să vă scuturați de toate bagajele care nu vă aparțin și să vă continuați ascensiunea! Nu vă mai lăsați înșelați și nu permiteți paraziților să-și lase toată greutatea trupului pe umerii dumneavoastră! Cei care vor să cucerească înălțimile să se antreneze, să muncească, să renunțe, să se bazeze pe propria forță fizică și spirituală!
Iar când ați ajuns acolo și vă puteți face auziți, aduceți un omagiu tuturor voluntarilor care au căzut la datorie, jertfindu-se de dragul semenilor, care și-au asumat riscul propriei morți, pentru a face lumea mai bună!

vineri, 24 ianuarie 2014

Exercițiu de imaginație 2028

Mai sunt 14 ani. De ce să aștept atât, când prin intermediul filmului RoboCop2014 http://blogalinitiative.ro/wp-content/uploads/2014/01/RoboCop.pdf pot călători în timp? Protejată de marele ecran pot urmări modul în care funcționează multinaționala OmniCorp și cum se pot construi ofițeri de poliție alcătuiți dintr-o parte umană și una robotizată.
Poate fi primejdioasă existența unui om într-o mașinărie? Vom afla răspunsul după vizionarea filmului, creație cinematografică valoroasă, menită să trezească la realitate toți oamenii care muncesc ca niște roboți, se supun asemenea unor roboți, le pretind celorlalți să se comporte ca niște roboți...

Să căutăm răspunsuri la problematica dramatică a robotizării umanului comparând următoarele surse de informație: https://www.facebook.com/CineForum.ro și https://www.youtube.com/watch?v=VugPl2DUsfU!
Este o șansă să experimentăm, artistic și virtual vorbind, în anul 2014 tehnologia din 2028

ADUNA.ro un veritabil Moș Crăciun

Pe ADUNA.ro  http://www.aduna.ro/ magia darurilor continuă cât timp cei care-și fac cont pe acest site își aleg cadourile din magazine. Până pe 3 februarie, toți ”colindătorii” primesc 10 lei în cont, apoi suma sporește direct proporțional cu plăcuta activitate de alegere a surprizelor, de recomandare a sistemului către prieteni pentru a ne bucura împreună.
Zile întregi putem călători virtual prin magazine
comparând calitatea produselor și prețul, putem obține și un RCA ieftin, bându-ne cafeluța la căldură, putem comanda bilete de avion când suntem contra cronometru:
Banii se întorc la noi, primim cadouri minunate și ne facem prieteni noi, deci să ne facem cont repede-repede pe ADUNA.ro!


miercuri, 22 ianuarie 2014

La adunat de bani

Pe ADUNA.ro http://www.aduna.ro/ cresc bani, iar oaspeții au posibilitatea să adune cât doresc să-și facă provizii. Banii se întorc la utilizatori, dar sunt folosiți și în scop nobil, 5% din venitul general fiind redirecționat către Fundația Mihai Neșu.

Site-ul este bine structurat, iar recomandările beneficiarilor sunt cea mai sinceră formă de publicitate:

  • Raluca

    Câștig cumpărând :) Cumpăram și înainte destul de mult de pe internet, dar acum am un motiv în plus să fac cumpărături online. Mi-am dat seama că e la fel de simplu ca înainte, doar ca acum accesez magazinele care îmi plac de pe site-ul ADUNA.ro și primesc înapoi o parte din banii cheltuiți. E ca și când primesc un cadou de fiecare dată când cumpăr ceva.


    Până pe 3 februarie, deschiderea unui cont pe site-ul unde se adună bani înseamnă 10 lei în cont. Recomandările făcute prietenilor pot fi contabilizate și înseamnă dobândă la dobândă, adică după ce ne-am deschis cont pe site-ul ADUNA.ro,  trimitem un e-mail la info@aduna.ro cu adresa de e-mail (pentru a crește procentul pe care-l primim de la veniturile generate de către prietenii recomandați la 15%. Procentul standard fiind 5%, detalii aici: http://www.aduna.ro/front/recomanda.
    Putem obține un salariu consistent făcând cumpărături și recomandând site-ul

marți, 21 ianuarie 2014

Cine sunt eu?

De câte ori plec din satul meu mic în Capitală și intru pe porțile unor instituții importante, mă simt atât de mică și mă întreb: ”Cine sunt eu să am privilegiul să calc pe acolo pe unde au mers deschizătorii de drumuri ai culturii românești?”
Să intru la Universitate, să merg la Academie, iar doamna secretară de la secția de Filozofie să mă primească atât de frumos și să-mi dea un teanc de reviste să citesc...
Oamenii care ocupă un loc important în cultură, știu să aprecieze efortul fiului de țăran, care dorește să-și depășească statutul social prin învățătură și muncă asiduă.
M-au umilit funcționari mărunți, deoarece parveniții nu pot avea un comportament elegant. Ei  își strivesc semenii pentru a se înălța pe trupurile și pe munca lor, nu se pleacă niciodată să ridice pe cineva, dar acolo unde au scuipat inși mărunți, au mângâiat oameni de seamă și nu voi înceta să mă gândesc cu recunoștință la ei!
De pildă, domnul profesor universitar Alexandru Boboc. membru titular al Academiei Române mi-a deschis larg ușa casei dăruindu-mi cărți, îndrumându-mi pașii către cunoaștere, iar în apartamentul domniei sale am băut împreună cu colegii și cu domnul profesor cea mai bună cafea din lume, pregătită de dumnealui!
Niciodată nu m-a făcut să mă simt inferioară, a apreciat mereu ceea ce este mai valoros în fiecare student, de aceea se întâmplă destul de des să-mi fie dor de chipul acela frumos, de omul preaînvățat și modest, care nu pune pe nimeni în încurcătură.
Avem nevoie de astfel de mentori, de oameni de cultură, care prin exemplul personal de bunătate, de toleranță, de generozitate să ne determine să ne depășim limitele!




luni, 20 ianuarie 2014

Dresorii de lei





Nu trebuie să ne temem de lei, deoarece există un sistem specializat de domesticire a lor http://www.aduna.ro/, iar după ce ne vom documenta și vom vedea cum funcționează ADUNĂ.ro http://www.aduna.ro/page-63/how-it-works aceștia ne vor mânca din palmă ca niște cățeluși.  Ne-am temut prea mult de ei: că se devalorizează, că vor crește utilitățile și prețurile alimentelor, că salariile sunt din ce în ce mai mici, dar acum avantajele sunt de partea noastră.
Niciun alt vânzător nu împarte comisionul cu clienții săi, așa cum face http://www.aduna.ro/. La orice produs cumpărat primim banii înapoi, iar plata se face săptămânal prin transfer bancar sau PayPal. Operațiunile acestei oferte avantajoase sunt simple: ne conectăm, facem cumpărături și adunăm banii. Banii se înmulțesc simplu prin cumpărături, vouchere și recomandări făcute către prieteni. M-am pierdut prin magazine admirând varietatea produselor și serviciilor: Animale de companie, Asigurări, Auto&Moto, Business&Office, Cadouri &Flori, Cărți&Reviste, Casă&Grădini, Copii &Jucării, Diverse, Divertisment, Electronice&Electrocasnice, Erotic, Fashion, Financiare, Gambling, Hobby, It&C, Mâncare &Băutură, Produse de Slăbit, Reduceri Colective, Sănătate &Frumusețe, Vacanțe &Călătorii.
Să grăbim înregistrarea pe acest site, deoarece în perioada 20 ianuarie-3 Februarie, 2014, orice nou venit primește 10 lei în cont!

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Rețeta zborului



Fiecare om tânjește să zboare, nu în sensul de ”a da colțul” sau ”a da ortul popii”, ci să se-nalțe în văzduh și să plutească deasupra munților și deasupra apelor, iar ochii celor rămași la sol să-l admire. Ușor și frumos de spus, greu de făcut! Gravitația ne condamnă la deplasare terestră, aripi nu avem, dar cu puțină imaginație ni le putem construi. Găsind o modalitate de a fi diferiți de ceilalți, perseverăm în descoperire, muncim zi și noapte la înfăptuirea visului și minunea se va înfăptui. Este posibil ca la început desprinderea de sol să țină câteva minute și să ne prăbușim în huiduielile și în hohotele de râs ale celor care doresc din suflet să zboare, nu îndrăznesc să încerce niciodată și îi invidiază pe temerari. Și puii păsărilor cad de multe ori până învață arta de a pluti în aer, dar nu renunță pentru că de ea ține supraviețuirea lor! Cel care este menit înălțimilor știe asta: când își pune aripi confecționate lumea îl crede nebun, când cade îl umilește, când reușește îl inividiază.
Interesant este faptul că zborul geniului nu este unul egoist, ci demonstrativ: prin muncă, perseverență și dăruire orice om poate să zboare și să devină nemuritor!

166 de ani de la nașterea lui Slavici

O fi mult, o fi puțin? Raportat la eternitate este puțin, raportat la cât de repede este uitat un om după moartea sa este colosal! Eminescu, Creangă, Caragiale (chiar dacă iubesc nuvelele și drama țărănească, și nu pot evalua obiectiv comediile) și Slavici, cel care prin ”Moara cu noroc” a reconstituit din cuvinte patima devoratoare a omului pentru bani și a reușit să transfere un demon într-un om, vor exista mereu. Nu pot să nu mă plec în fața măiestriei lor pentru că prin opere sfidează trecerea ireversibilă a timpului. Ei sunt învingătorii geniali care nu s-au lăsat copleșiți de critici și de jigniri, care nu au renunțat pentru a avea liniște și nu s-au retras din câmpul literaturii române.
Căci dacă scrii o carte sau publici un rând apar în stoluri devoratorii. Cât scandal pentru lipsa unei virgule, în timp ce în operele altora nu există semne de punctuație, cât blam pentru utilizarea unei variante literare a unui cuvânt, de parcă nemuritorii ar fi scris cu DOOM-ul în față atunci...
Slavă Domnului că nu era DOOM-ul pe-atunci, altfel am fi găsit în romane: ”Am mâncat o icră” și ”Am cupărat trei hreni și un kilogram de cireși.”
Dar nu vreau să tulbur ceasul de sacră sărbătoare al literaturii române, doresc doar să spun că am momente în viață când simt nevoia să recitesc pagini întregi din Eminescu, Slavici, Rebeanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu pentru a găsi resursele de a nu rămâne îngenuncheată de încercările vieții. Iar când nu mă mai înțeleg cu mine îmi spun:
- Ai grijă să nu sfârșești ca Iorgovan!

Doamne, ce scriitori geniali am avut!

Monodramă: Hârtie îngălbenită de viață

Stau sub o carte uriașă,  care mă poate transformă instant într-o virgulă. Orizontul se compune din hârtie lângă hârtie: una translucidă, alta opacă, încât imaginile par vitralii. Respir hârtii, mănânc hârtii, iar creierul meu devine plumb în care torni litere. Mâna, ușoară ca o hârtie începe să se îngălbenească și să tremure, ochiul, hârtie imaculată cândva, s-a boțit și s-a îngălbenit de vreme...
- Hei! De ce atâta singurătate printre hârtii? Poate organiza cineva funeraliile deșertăciunii de a trăi ca o hârtie? Cei puternici te pot arunca la coș sau în foc într-o clipă și dispari...
- Nu ai auzit de arhivare și organizare, suflete? Uite cineva, căruia i s-a făcut milă de tine, îți aruncă un colac de salvare http://www.dpap.ro/. Mai întâi, mâinile puternice ale ofertei zilei te scot de sub cartea uriașă, apoi agende pentru 2014 stau gata ca tu să-ți așterni gândurile acolo și să urmezi o cură de dezintoxicare a programului cotidian. Selectează doar întâlnirile de care ai nevoie, nu accepta să fii o marionetă, când șeful te pune să faci o muncă de Sisif, să-ți demonstreze cine conduce!
Șterge-ți lacrimile și îndosariază-ți bucuriile! Pune-ți lacrimile în bibliorafturi, ca ele să curgă și să nu mai experimentezi plânsul niciodată!
- Știi câteodată am impresia că întreg universul complotează împotriva mea. Sunt o hârtie îngălbenită de viață, descompusă de ape, ridată de gânduri, desțelenită de fapte!



vineri, 17 ianuarie 2014

Țară a hârtiilor

Locuiesc într-o țară, în care sunt mai valoroase portofoliile și documentele decât munca propiu-zisă și mă tem ca într-o zi să nu fim îngropați de hârtii! Vom tăia toate pădurile pentru a ne scrie pe această crimă victoria intelectuală?
De aceea am hotărât să-mi fac ordine în viață, să păstrez toate documentele, să reciclez ideile, să arhivez amintirile cu ajutorul Depozitului de Papetărie http://www.dpap.ro/. Ce îi recomandă? Produsele de calitate, cei 15 ani de activitate în domeniu, contractele ce cele peste 6 000 de companii pe lună, faptul că a fost primul magazin online cu produse de acest fel din România.
În magazin se croiesc prețuri pe măsura fiecărui cumpărător
de aceea m-am gândit să-mi organizez munca și să nu-mi irosesc viața. Ca profesor am de alcătuit teste, fișe de lucru, planuri de lecție. Documentația este istovitoare, iar arhivarea documentelor reprezintă colacul de salvare. Voi cumpăra următoarele produse de pe site: www.dpap.ro/produse-avand-discount-la-volum.html, http://www.dpap.ro/cutie-pentru-arhivare-345-x-245-x-100mm-galben-esselte-boxy.html și http://www.dpap.ro/dosar-suspendabil-cu-burduf-verde-leitz-alpha.html.
Ofertele sunt croite după nevoile fiecărui client, de aceea nu mă pot stăpâni. Petrec ore întregi în magazin și constat că aș avea nevoie de toate produsele, dar, deși prețurile sunt croite după posibilitățile clientului, nu am 1000 de buzunare!
Ador deviza lor: ”Disciplina în papetărie!”, iar parafrazând adaug: ”Disciplina în muncă!”, ”Disciplina în viață!”
Depozitul de Papetărie își adoră clienții, de aceea le oferă produse de calitate și cadouri.

Căsnicie cu tehnologia

N-aș fi crezut niciodată că voi face casă bună cu tehnologia. Am fugit de ea mâncând pământul, mi se părea cu aere de vedetă, ușuratică pentru că pătrundea în viețile tuturor aducând dispute în familie:
- De ce i-ai dat like ăleia pe Facebook? Cu cine vorbești acolo de nu mă bagi în seamă? De ce stai, dragă, la computer și lași copilul să plângă până moare?
Ea era implicată în toate discuțiile dintre soți sau iubiți. O vreme mă plimbam prin parcuri, pe munți și prin păduri, ascultam păsările, mă bucuram de mireasma florilor, mă lăsam mângâiată de șoaptele izvoarelor...
Dar ea era prea elegantă, prea în pas cu moda, prea apetisantă să nu fie remarcată. Un film, concursuri cu premii, blog, rețele de socializare și informație, enorm de multă informație! M-am îndrăgostit ușor-ușor de ea și am constata că sunt dependentă cronic de tehnologie. Ca un alcoolic îmi tremurau mâinile când nu mai aveam conexiune sau nu-mi puteam deschide e-mailul.
Și când fac aceste mărturisiri, nu pot să nu vă direcționez spre http://www.digipedia.ro/ ca să-i descoperiți farmecul deplin. Vă veți îndrăgosti și dumneavoastră de http://www.digipedia.ro/masina-de-formula-1-realizata-din-250-de-hard-disk-uri/
sau de vocea de soprană a tehnologiei http://www.digipedia.ro/xperia-e1-telefon-cu-un-sunet-impecabil-de-la-sony/
Și iată că se lucrează deja la noul chip al tehnologiei: buzele, pomeții, ridurile fine http://www.digipedia.ro/microsoft-anunta-ca-se-lcureaza-la-windows-9/.
Se pare că-mi priește parteneriatul cu tehnologia și că nu o voi lăsa niciodată să plece din casa mea!


miercuri, 15 ianuarie 2014

Manifest tehnologico-avangardist

”Jos arta, căci s-a prostituat”, sus tehnologia http://www.digipedia.ro/, căci al ei este viitorul.
Câinele de pază al comodității:
Tehnologie/Portabile/Foto&Video/Electrocasnice/Computere/Jocuri
Amestecați cuvintele în pălăria blogurilor,
Haideți să ne prefacem că nu ne cunoaștem, deși locuim împreună
Și că Top 10 al celor mai dorite gadget-uri nu există!
Și că telefonul Samsung Galaxy S 4 nu costă nimic
Sau mai ales că nu va costa niciodată cât merită...
Și că nu ești destul de sărac,
Încât să nu-ți cumperi o mașină de spălat
Mai ales că rufele nu se spală în public.
Având capacitatea cuvei de 7-8 kilograme
Și prețul, o nimica toată, dragilor,
Între 1800-5000 de roni.
Plouă, plouă, plouă
Cu tehnologie
O cameră în buzunarul hainei,
te va mântui de moarte, descompunere și uitare http://www.digipedia.ro/categorie/foto-video/
Nu părăsiți bazarul cu mâinile goale, dragii mei,
Tehnologia este ca o amantă nesățioasă,
Fiindcă a văzut că și arta s-a prostituat!


Raiul muncii intelectuale

Merele de aur se coc doar dacă pomul este îngrijit cu determinare, biroul meu devine un Rai al intelectualității  după ce fac o vizită la http://www.dpap.ro/showroom.html. Showroomul este un muzeu în care poți încerca exponatele: 12 000 de produse distribuite pe o suprafață de 100mp, de la capsatoare, la cartușe cu nuanța preferată de cerneală. La 50 de lei investiți în birou, depozitul de papetărie oferă clienților băuturi răcoritoare, ceai sau cafea, tratându-i ca pe niște prieteni vechi și adevărați.
Am planuri mari de viitor: sper să mi se joace pe scenă cel puțin una dintre piesele de teatru, să fiu invitată la premieră și să mă duc împreună cu elevii mei, dar întâi trebuie să-mi transform spațiul de lucru într-un adevărat Paradis.
O tablă magnetică http://www.dpap.ro/tabla-de-conferinta-rama-din-aluminiu-120-x-300cm-smart.html îmi este de folos în profesia mea: voi face lecțiie mai atractive, o voi utiliza la inspecții. Indispensabil mi-ar fi și videoproiectorul: http://www.dpap.ro/videoproiector-xga-optoma-ex765.html care se află în stoc limitat.
Uitați ce comoară am descoperit pe site: http://www.dpap.ro/stilou-din-aur-masiv-waterman-exception.html.

Cum să alegi doar trei produse din mulțimea de minunății. Sper ca peștișorul de aur http://www.dpap.ro/ să-mi îndeplinească toate dorințele și să nu le limiteze!

Basmul tehnologiei

A fost odată ca niciodată o fată dintr-un sat de munte, de origine nobilă din punct de vedere spiritual, de origine și mai nobilă din punct de vedere material, fiind copilă a pământului. Vara alerga de la un capăt la celălalt al fânețelor: într-o parte strângea fânul, în alta grebla, mai la vale făcea căpița și o acoperea cu nailon, să nu strice ploile munca de-o vară.
Și curgea viața ei lin, între serviciu și facultate și vacanțele petrecute în satul de munte, în campanie.
Dar într-o zi i-a venit pe cap ca șefă o zmeoaică: scotea foc pe nări și țipete isterice și mai ales ștergea pe jos cu cei pe care îi considera mai capabili decât ea.
Computerele luau amploare, iar țărăncuța a realizat că dacă nu va învăța să scrie un text, să caute o informație, va rămâne la coada vacii, deși ea își dorea să publice, să-și vadă cărțile în libărie.
Într-o zi, într-un colț de pe prima pagină a ziarului la care era abonată a văzut un anunț: ”Angajăm redactor pentru externe”. Deși nu știa cu ce se mănâncă ziaristica s-a prezentat la concurs și a reușit, dar blocaj total: totul se făcea pe computer, iar ea nu știa nici să-l deschidă. Tehnofobia, deh! Noroc că a nimerit într-un colectiv excepțional, iar într-o săptămână, deși scria articolele cu un deget și cu viteza melcului, de parcă ar fi avut degetele de plumb, a devenit de neînlocuit. I se spunea adesea: ”Ai fost harnică asemenea unei furnicuțe!” Din dușman, computerul a devenit cel mai bun prieten. A căutat concursuri de creație literară și de manuscrise și așa i-au apărut primele cărți. A participat la concursuri cu premii online și a început să câștige: un set de cosmetice, pachete de cafea, cozonaci de Paște, pantofi, mese la restaurant. Era ca o ladă fermecată, din care scoți daruri de preț și nu se mai termină. Asta a fost, iar astăzi descoperă alte și alte oportunități, cum ar fi: http://www.digipedia.ro/.
Digipedia este ca Sfânta Duminică având rolul de a-l povățui pe Harap-Alb pentru a cuceri tărâmul fermecat al tehnologiei. Darurile sale magice sunt: Tehnologie, Telefoane, Portabile, Foto&Video, Electrocasnice, Computere și Jocuri, fiecare secțiune având rolul ei în formarea omului modern. Iată că în compartimentul tehnologie am găsit două daruri pentru mine: ”Cum să-ți alegi mașina de spălat” și ”Ce spune un om de știință despre pisici; Incredibil”.Tot scotocind în lada cu nestemate, găsesc și un leac pentru a mă vindeca de ”Râie”: http://www.digipedia.ro/cum-iti-stergi-contul-de-pe-twoo/. Da m-am trezit cu un cont în rețea, iar mailul meu este sufocat cu anunțuri de la ei: se țin scai de mine. Iată de unde mi-a venit izbăvirea. Digipedia este ghidul care mă ajută să mă orientez în labirintul tehnologiei, sunt ”fiul craiului cel mic, boboc în felul lui în trebi de-aistea, dar cu ajutorul probelor de înițiere oferite de Digipedia mă voi maturiza.


marți, 14 ianuarie 2014

Conștiința valorii de sine





Orice om are o valoare imensă, deoarece în el stau puteri latente care pot revoluționa lumea. Studiile de specialitate au arătat că savanții erau considerați retardați la școală de către profesorii lor, iar dictatorii au fost atât de umiliți, încât în momentul în care au obținut puterea politică, s-au răzbunat cu o furie oarbă pe orice semen care le opunea rezistență.
Pseudoelitele au o strategie complet lipsită de etică pentru a parveni: îi desființează pe toți oamenii capabili cu care intră în contact, găsesc argumente pentru a-i determina să se îndoiască de capacitățile lor artistice, profesionale, psihice, le spală creierul, pentru a le atrage atenția de la tactica lor și de la aspectul dureros că sunt conduși de nulități.
În societatea în care cei aflați la putere lasă moștenire poziția de lider copiilor lor, conform devizei: ”Copiii noștri să fie șefii copiilor lor”, doar conștiința valorii de sine garantează supraviețuirea.
 De aceea aveți grijă ca autoevaluarea să fie făcută exigent, fără vanitate și să nu uitați că orice om are o valoare imensă, atâta timp cât nu trișează și nu are îndrănela de a nota cu 0 performanțele semenului său!

duminică, 12 ianuarie 2014

Vă întind mâna plină de cuvinte, dragi cititori!

Vă mulțumesc din inimă că poposiți aici să îmi citiți gândurile, să fim împreună la o ceașcă aburindă de idei!
Timpul dumneavostră este prețios, el nu poate fi cumpărat, de aceea mă simt onorată că îmi alocați câteva minute din viața dumneavoastră. Oriunde ați fi: în România, în Franța, în SUA, China sau Slovenia ne unește puterea cuvintelor și doresc să folosesc materiale constructive, dincolo de dezamăgirile vieții și tenebrele lumii în care trăim. Vă întind o mână curată, plină de cuvinte, în mediul virtual și sper să petrecem mult timp împreună, izvoarele mele de inspirație să nu sece, iar răbdarea și bunăvoința dumneavoastră să sporească!
Să construim împreună, cu ajutorul și îngăduința Lui Dumnezeu o lume mai bună!

UniCreditȚiriac investește în cultură

Este frumoas să fii bogat și să investești în cultura neamului din care provii și ți-a turnat apă la rădăcină!
Mulți contestatari vor comenta atitudinea ca fiind formă de publicitate, dar ei nu investesc nimic într-o carte, într-un blog sau într-o frază frumoasă.
Domnul Țiriac și-a câștigat banii prin muncă, prin ore de antrenamente, renunțare și nesomn. Departe de mine gândul de a-l elogia, dar doresc să-i mulțumesc deschis pentru ceea ce face pentru cultura română: http://www.unicredit-tiriac.ro/dezvoltare-durabila/parteneriate-si-responsabilitate-sociala/arta-si-cultura/concursul-de-debut-literar-unicredit.
Tinerii pot trimite manuscrisele la concurs și au șansa de a-și vedea cărțile în librării, lucru la care am visat de mică și pe care l-am realizat cu efort.
UniCreditȚiriac oferă cadouri pentru care pot licita cei care participă la http://blogalinitiative.ro/campionatul-national-de-blogging. Tocmai am câștigat o licitație sponsorizată de instituția menționată și doresc să fiu recunoscătoare tuturor.


Înghițitorul de săbii

Un film genial despre bădărănie și umilință. O oglindă a unei societății care-l umilește pe cel care-și câștigă cinstit existența. Geniali actori! Când îi număr pe degete pe cei care mai sunt în viață, mă îngrozesc.
Protagonistul ”înghite” săbii pentru a supraviețui, dar tocmai cel care nu pusese un bănuț băiețelului care strângea plata pentru ”spectacol” declanșează o vânâtoare publică, pretinzând că înghițitorul de săbii trișează și dacă este cinstit să înghită baioneta lui.
Singur împotriva tuturor, sărmanul om, după ce este bombardat cu roșii și ouă, este nevoit să cedeze. Înghite baioneta, scuipă sânge și moare, iar cei din jur, abia când îl văd căzut se îndepărtează rușinați.
Puștiul care-l admira și îi anunța spectacolele continuă să strige:
- Maistru Michelle! Maistru Michelle!
O tristețe sfâșietoare coboară dincolo de ecrane, cu atât mai mult, cu cât hăituirea colectivă are loc și în zilele noastre...
 Și în viața reală,”Maistru ”Michelle trebuie să se supună colectivității, uneori cu prețul vieții!
http://www.cinemagia.ro/filme/inghititorul-de-sabii-3396/

Nu-i lumină nicări

http://www.youtube.com/watch?v=Ou-7KA6Uoqs

Locuim într-o societate în care vecinii, colegii de muncă, apropiații adoră să-ți dea peste nas când o dai în bară. La cea mai mică greșeală comportamentală, de exprimare sau în scris ți se atrage atenția, se discută pe la spatele tău de parcă ai fi comis vreo crimă.
Dacă ești cadru didactic și ții o lecție deschisă, vine unul și îți spune că el nu ar fi gândit activitatea așa, dar deși este curajos nevoie mare în spatele frontului, nu a fost în stare să se avânte-n luptă și să ofere un model. Altul îți reproșează că nu ai spus clar obiectivele, iar dacă le-ai spus, se va găsi unul să-ți spună că este o pierdere de timp să faci asta, că obiectivele reies din lecție.
La anumite lucruri toți se pricep: la fotbal, la dat lecții, la bătaie de joc. Aproape că îți este frică să mai predai sau să mai așterni un gând pe hârtie sau în mediul virtual.
Se pare că au dispărut oamenii de bine, care apreciau tot ce este mai luminos într-o activitate umană și au rămas constipații intelectuali, închistați în norme care se schimbă de la un an la altul. Costipatul intelectual are crampe și flatulație la lucrurile de calitate ale altuia. El va pretinde să nu ieși din tipare și să-i ceri voie să decizi ceea ce este bine pentru tine...
Cred că astfel de momente anticipa maestrul Leșe în cântecul său, dispariția omului - om, fără crampe, fără lecții de oferit, fără aerul de superioritate.
Iar când întâlnesc un om angelic, lumina este atât de mică în întunericul existențial, încât abia mai bâjbâi.
În ciuda acestui fapt, m-am decis să nu miros vânturile constipaților, să poftească să se bucure singuri de ceea ce răspândesc în jur, eu voi respira aerul pur al originalității!


sâmbătă, 11 ianuarie 2014

http://penina-deliciilevietii.blogspot.ro/2013/01/citate-elena-stan.htmlhttp://penina-deliciilevietii.blogspot.ro/2013/01/etica-vorbirii-in-justutie-si-sanatate.html

Știu un actor bun!

Știu un actor excepțional care ar putea deveni parte a proiectuluihttp://www.we-are-here.ro/p/iubitafizica fiind el însuși o păpușă pusă pe șotii. Ieri nu avea chef de dus la grădiniță, dar nu a suflat o vorbă. Avea voie să-și ia jucăria favorită, dar s-a făcut că uită. I-a lăsat pe părinți să îl îmbrace, și-a luat ghiozdănelul, dar ochișorii îi lucea de mulțumire: găsise soluția. Când au ajuns la grădiniță, în prezența educatoare și a celorlalți copii a început să țipe:
- Mă doare urechea rău! Nu mai suport durerile acestea!
Educatoarea l-a privit cu milă, prietenii s-au apropiat de el mângâindu-l.
- Nu se poate să-l lăsați cu această durere aici, a spus cadrul didactic. Să te faci bine, micuțule! Ne vei lipsi!
Băiețelul radia de fericire pe drumul întoarcerii. Ajuns acasă, și-a scos jucăriile, a început să alerge și să se joace mulțumir, iar părinților le-a răspuns simplu:
- Mi-a trecut. Nu vă pare bine pentru mine?
Poate autorul Iulian Tănase a gândit în cartea sa ”Iubitafizică” un personaj pentru micuțul actor!

vineri, 10 ianuarie 2014

Galerie de portrete

Tot mergând pe drumul vieții, întâlnești o galerie de portrete și cu cât înaintezi în vârstă, cu atât galeria este mai completă. Orice ai spune, chiar și fața care rămâne în memorie cu un rânjet, cu un scuipat aruncat în direcția ta, fie că te-ai ferit la timp sau nu, a avut importanța ei. Portretele acelea expuse în calea existenței tale nu s-au aflat acolo întâmplător!
Ți-a fost dat să-l întâlnești pe uneltitor și pe omul de nimic pentru a nu fi ca ei. L-ai văzut împletind crispat firele intrigii, săpând cu sârguință gropile altora și ți-ai spus că nu se cade niciodată să fii la fel, mai ales că nu erau capabili de fericire personală și de consolidarea succeselor personale prin muncă...
Ai văzut pe cel care-i vinde pe cei apropiați cu treizeci de arginți și ți-ai impus să nu urmezi exemplul. Ai zâmbit amar când ai văzut că sunt oameni care se vând și pe ei înșiși, fiecare după cum valorează: unul pe un pumn de mărunțiș sau o ciorbă de burtă, altul pe milioane de dolari!
Nu are sens să faci bilanțul negativității! Tipul intrigantului, al omului slugarnic și al vânzătorului le întâlnești la tot pasul. Ele doar schimbă chipurile.  Păstrează în memorie doar omul luminos, cel care ajută gratuit, care se oprește din cursă pentru a acorda asistență celui căzut, care muncește din greu pentru a lăsa ceva remarcabil în urma sa. Restul reprezintă pleavă vânturată!


"Doar Dumnezeu mi-a rămas!”

Ușa este încuiată, dar timpul este frumoas. Stau afară, iar gândurile mă frământă. Săptămână grea și mă doare sufletul de mojicii, parcă s-a copt la foc domol. Aștept la doctor să-mi iau un medical. O batrână frumușică se apropie clătinându-se. Schițează un zâmbet. Mi-e atât de milă de bătrâni, de modul în care sunt marginalizați, de graba cu care se apropie de moarte și le citești verdictul în ochi.
- Sunteți prima? Credeam că este o coadă aici, spune încet.
- Este ora nouă fără un sfert. Mai avem puțin de așteptat. Nu a venit nimeni. Suntem primele.
Mai târziu apare asistenta. ne salută, iar pe bătrână o cunoaște mai bine.
- Nu scăpați de mine! Doar când oi muri...
Asistenta a intrat în cabinet, iar doamna de lângă mine toarce din fuiorul durerii:
- Cine nu mă cunoaște pe mine în orașul acesta, mamă? Mi-a murit toți copiii, trei flori am băgat în pământ și am rămas singură pe lume.
- Îmi pare teribil de rău să aud asta!
Încă mă gândesc la neplăcerile mele mărunte, dar ea insistă și bine face. Să mă trezească la realitate să pot vedea adevăratele nenorociri ale vieții.
- Întâi s-a îmbolnăvit fata de cancer. Doamne, ce fată aveam! Dacă mă durea ceva alerga la farmacie și-mi cumpăra medicamente. Am urlat ca o nebună, am vândut ce aveam mai de preț să o salvez. Am crezut că moare. Țineam la ea ca la un bulgăre de aur. La un an după ce s-a îmbolnăvit ea, pe băiatul meu cel mic l-au găsit mort în casă. Nici astăzi nu știu cum a murit băiatul meu. Anul următor, mi-a murit celălalt băiat, apoi s-a stins de durere și fata. Am tensiune, diabet, mă doare stomacul și nu vine nimeni să mă întrebe ce mă doare sau să-mi aducă o cană de apă. Mi-am crescut toți nepoții, le-am ocrotit și le-am ajutat pe nurori...
Începe să plângă și mă abțin cu greutate.
- De sărbători am fost singură și bolnavă. Nu am putut să mă dau jos din pat să-mi iau o bucată de pâine sau o cană cu apă. Mi-ar plăcea să am un telefon, să văd, cei pe care i-am făcut domni se obosesc să mă sune?
Intru la medic, discut cu el, iar din hol se aude glasul bătrânei: ”De ce, Doamne, de ce? De ce mi-ai luat pe toți, iar nepoții pe care i-am crescut mă tratează ca pe o străină?”

Ce-a mai rămas din oameni?

Avea dreptate Vali Sterian să îndemne până la epuizare artistică: ”Doamne, vino, Doamne/ Să vezi ce-a mai rămas din oameni!”http://www.youtube.com/watch?v=iB7DnJtrncg.
Nu în sensul că au murit toți, ci că s-au molipsit de ”sfânta” invidie, că sunt păpuși în mărime naturală, care schimbă fețele în funcție de rol și de context...
Prin vorbe, prin sfori trase sapă gropi celui pe care îl consideră un pericol, apoi îi zâmbesc dulce, ca și cum ”Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!”
Măcelul acesta pentru nimic, mă obosește și mă macină în interior. Mă simt istovită de oameni fățarnici, care țin la etichetă, care nu-și merită salutul, ci îl impun! De aceea încerc să mă refugiez în cărți, în scris, în artă.
Undeva, există un loc în care cele mai utopice dorințe ale oamenilor pot deveni realitate, prin contribuția celor care s-au vindecat de invidie, ranchiună și egoism molipsindu-se cu generozitate http://www.we-are-here.ro/. Proiecte noi, care să recondiționeze umanitatea, să înlăture chirurgical tumori malefice sunt susținute aici. Cititorul sătul de relele din jur, care dorește să facă binele poate susține acest demers: http://www.we-are-here.ro/p/iubitafizica.
Mi-ar plăcea să particip la însuflețirea cărții lui Iulian Tănase, acum când parcă purtată pe aripile înstrăinării de uman: http://www.youtube.com/watch?v=8hSBtVVWzno.
Am trecut de jumătatea vieții (zic eu, dar poate mă aflu la ultimul sfert) și am făcut de toate: am sădit pomi, am publicat cărți, am cusut goblenuri, am educat elevii care au văzut în mine un model, numai actor nu am fost!


joi, 9 ianuarie 2014

Eu sunt actorul vieții mele

Sunt actorul în mărime naturală al vieții mele, ba genial, ba neghiob, în funcție de reacție și de context.
Uf, am obosit să fac pe marioneta și să accept să fiu marionetă, deși cei care vor să mă manipuleze nu sunt cu nimic mai grozavi decât mine! Suntem biete păpuși cărora le pică un picior, li se încâlcește părul, copiii răi le scot mâinile.
Merit să am un rol în proiectul http://www.we-are-here.ro/p/iubitafizica pentru că sunt lucidă, o păpușă pe care o doare mai mult sufletul, decât piciorul care se rupe pentru că nu poate înghiți nedreptatea și răutățile gratuite ale celor care o mânuiesc.
Mă rănește mai mult gestul celui care m-a schilodit trupește sau a turnat acid sulfuric în sufletul meu, decât suferința fizică.
Poate fiindcă mă doare mai mult gestul de a ridica mâna asupra mea, decât loviturile propriu-zise, mă consider o artistă și aș dori să fiu parte a proiectului.
În plus, este admirabil să însuflețești o poveste, păpușile în mărime naturală oferă o perspectivă de 3D proiectului https://www.facebook.com/Iubitafizica. Oricum, cartea și oamenii implicați în proiect merită acestă șansă. Arta ne face mai buni pe toți, de aceea se cade să investim mai mult în ea!
Piesa care urmează a fi pusă în scenă reprezintă dramatizarea cărții: ”Iubitafizică”, scrisă de Iulian Tănase.
Proiectul este inedit, oameni buni, deschideți-vă punga pentru revoluționarea artei!

miercuri, 8 ianuarie 2014

Nedreptatea

Nedreptatea, de orice tip ar fi ea, se întoarce ca un bumerang lovindu-l pe cel care a înfăptuit-o. Este o lege nescrisă a coompensației. Mă gândesc la adolescenți care-și bat joc de colegii marginali sau de cei care au un handicap. Peste ani, vor experimenta umilința și gustând paharul amar, își vor aduce aminte de ceea ce au făcut.
Este posibil ca ”oamenii” aflați în funcții de conducere să uite de unde au plecat și să ia în ciocul opincii un angajat care se străduiește să-și facă datoria, dar roata vieții se-nvârtește. Cu ce monedă plătești, cu aceea ți se va plăti, ce cuvinte folosești, acelea se vor întoarce asupra ta, ce atitudine ai față de subordonat vei întâlni în calitate de subordonat al altuia...
Nu am de gând să mă laud, dar am avut privilegiul de a fi crescută și educată ”în frică de Dumnezeu”. Părinții mei nu au nedreptățit pe nimeni niciodată, iar eu am avut de unde să învăț. M-aș simți vinovată toată viața să știu că din cauza mea, cineva a pierdut un an din viață sau că mi-am însușit un lucru pentru care semenul meu a depus eforturi enorme. Nu am pus niciodată ”bețe în roate” celor care au ales să se afirme prin muncă, fizică sau intelectuală, iar când am putut am pus umărul să ajut la avansarea cuiva!
”Nu am săpat groapa nimănui”, doar când am fost nedreptățită am ripostat. Ferindu-mă să înfăptuiesc nedreptatea, prin exemplul personal, părinții mi-au oferit o conștiință liberă, neasuprită de remușcări, iar pentru acest lucru, nu am cuvinte să le mulțumesc!

marți, 7 ianuarie 2014

Sunt o mașină cu personalitate!

Ce vă uitați la mine așa? M-am zbârcit, fiindcă am început să îmbătrânesc și sunt bolnavă, da, da.
Nici fardurile nu fac minuni la nesfârșit! Rugina a început să mă devoreze de vie. De vină este și proprietarul, domnilor! Când eram tânără și cochetă se mândrea cu mine peste tot, dar fără să bage mâna în buzunar. Ar fi vrut să fiu și frumoasă, să mă mențin tânără mereu, dacă se poate să-i aduc și venituri, cu investiții 0...
Uitați-vă la el că este gata să mă dea pe una tânără, deși nu a avut niciun accident cu mine și nu l-am făcut de râs: nu l-am lăsat în pana prostului, am strâns din dinți și am mers cu gazele rămase din combustibil, am frânat înainte să apese el pe frână, când avea mămăliga în geam...
Nu vrea să mai audă de mine? Foarte bine! Am căutat și am găsit singură doctorul ideal:http://autoeconom.ro/. Navigând pe internet am găsit aceeași echipă de specialiști bravi în două locuri: https://www.facebook.com/autoeconom.ro. Îmi voi face operații după reparații, până voi arăta ca nouă pe banii lui fiindcă mi-a mâncat tinerețea și frumusețea!

luni, 6 ianuarie 2014

Să fii bun?Să fii rău? Să fii cum simți!

Este cumplit ceea ce ni se întâmplă în viața cotidiană, oameni buni! Dacă ești prea bun, auzi în spatele tău:”Este prost de bun!”, dacă ești rău, oamenii te ocolesc ca pe un câine care mușcă.
Întotdeauna m-am gândit că nu mă costă absolut nimic să fiu bună, înțelegătoare, să nu port ranchiună și să nu mă răzbun, să nu-mi descalific colegii de muncă în fața beneficiarului. Așa am simțit că este bine, așa am învățat de la profesorii pe care i-am divinizat pentru că m-au învățat să zbor cu aripile mele, pentru că nu erau invidioși, pentru că acela pe care l-am iubit cel mai mult și nu mai este printre noi, mi-a spus într-o zi: ”Vezi că poți ajunge importantă și cunoscută. Poți să mă întreci și aș dori să trăiesc și să mă mândresc cu tine!”
Am putut să fac o comparație justă cu alt profesor, care vrea să fie la curent cu toate realizările mele și când i-am spus că am luat premiul III la un Concurs Național de Creație și am apărut în antologia laureaților a dorit să vadă cartea și mi-a înapoiat-o roșie toată, spunând că singurul merit al concursului este slaba calitate a lucrărilor și unde am văzut eu țărani violenți, deși văzuse și el în romanele lui Rebreanu: Ion, Toader Strâmbu. Criticul neplătit mi-a mai reproșat faptul că am acolo în drama mea câteva cuvinte care nu au forma din DOOM, de parcă Slavici, Caragiale, Rebreanu ar fi scris literatură cu dicționerele în față sau cu Gramatica Academiei...
Oamenii doresc să te modeleze, să te facă unul de-ai lor. Îmi vine să râd când în fața mea cineva este îmbrățișat sau mângâiat copilărește pe creștet și i se spune: ”Ești de-al nostru!”
Detest complicitățile de acest fel, pentru că eu vreau să fiu așa cum mă simt confortabil!
Este adevărat că sunt elevi care nu prețuiesc bunătatea și înțeleg totul greșit. Dragii mei, nimeni nu vă va păzi când vă veți redacta teza de doctorat sau lucrarea de licență să vadă dacă plagiați sau nu, de aceea dacă ați copiat la teză, v-ați păcălit singuri și nu este cazul să spuneți asta de la tribună să vă audă o țară! Profesorul nu poate învăța pentru voi, deși ați auzit că este tras la răspundere pentru rezultatele voastre și speculați acest lucru!

Bucurie la început de an!

Mi-am dorit produsele oferite de http://smartatletic.ro/ fiindcă doresc să ofer multe lucruri celor dragi. Am învățat că împlinind visele altora, ale tale înfloresc și rodesc. Maieul Asics este elegant și de calitate, de aceea mi-am propus să licitez pentru el și am câștigat. Aceasta este regula. Nu știam nimic despre licitații până acum, dar se pare că am început să învăț.
La începutul anului 2014, mi-aș dori ca sponsorul https://www.facebook.com/smartatletic să ofere tuturor celor care au licitat pentru produse câte un pachet, bonus pentru noul an și pentru faptul că au investit puncte în aceste produse.
Dacă nu cer prea mult, vă rog, să nu piardă nimeni acestă licitație, oferiți un bonus al fericirii!
Fie ca noul an să vă aducă sănătate, bucurii, împliniri și să investiți enorm în visele altora, iar regulile pot fi încălcate, când putem face pe cineva fericit!

duminică, 5 ianuarie 2014

Și-aș fi vrut



Și-aș fi vrut…

Și-aș fi vrut ca-n astă iarnă,
Cerul neaua să își cearnă
Ca să aibă cei săraci
Vise pentru cozonaci!

Peste ape amorțite,
Să se-aștearnă cergi de lână,
S-aibă căldură puțină
Țarina rece, bătrână!

Un colț de pled călduros
Peste bradul scorburos,
Și un covoraș de argint
Peste râul obosit...

Și să fie în grădină
Lapte, zahăr și făină,
Vântul vină cu colindul,
Să ne troienească gândul!

Să miroas-a cozonaci,
La copii să dăm colaci,
Să avem și mere coapte,
Și în casă sănătate!

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Izbăvirea se caută

Mântuirea omului din păcat și din suferință nu vine niciodată atâta timp cât el stă cu mâinile-n sân și așteaptă, fără să creadă în șansa sa de salvare. Nu scapă nimeni de neajunsuri devenind un bocitor permanent, ci acționând. Fie ca în întreaga noastră viață, căile de izbăvire să reprezinte căutări permanente ale noastre,  oameni dotați cu demnitate, cu capacitatea de a găsi soluții de viață și cu posibilități pragmatice de acțiune!
Dumnezeu este bun, dar nu duce hrana cu lingurița la gura omului leneș, deoarece are treburi mult mai importante de făcut. Pământul rodește numai când este săpat și îngrijit la timp., evoluția noastră nu se petrece în timpul somnului. Multe oportunități ne stau la dispoziție în epoca actuală, important este să fim interesați să le culegem și să le valorificăm.
Dormitând într-o rutină călduță și confortabilă, nu vom ajunge niciodată acolo unde ne-am propus.
Este datoria oricărui om să-și asume riscuri, să se zbată, să acționeze pentru propria izbăvire de neștiință, de boală, de sărăcie! Acționând în acest fel, muritorul nu are timp să întrevadă sfârșitul, în mod cert moartea îl va surpinde în picioare luptând. Ecourile colindelor s-au stins, luminile multicolore s-au diluat, haideți să depunem eforturi pentru propria noastră izbăvire și în acest fel și universul va deveni mai bun!