Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

marți, 31 octombrie 2017

Te rog nu pleca, ține-mă de mână!

Dimineața merg în vârful picioarelor ca un spirit bun ca ea să nu se trezească. Are ochi albaștri, cârlonți de aur, gene lungi și întoarse de copil frumos și nevinovat și gură de cireașă coaptă.
Când îmi prinde cojocul se bagă în el și îmi spune rugător:
-Mami, ia-mă cu tine!
Nu pot să o iau la serviciu, chiar dacă ea este cuminte și nu ar deranja pe cei din jur.
O las supărată. Când doar suspină, totul este mai ușor, când plânge din toată inima, nu mai sunt bună de nimic toată ziua. Mă urmăresc ochii ei plini de lacrimi și glasul ușor răgușit prin care-și strigă durerea toată ziua.
 Atunci îi spun și eu cum îmi zice ea când iese la plimbare în parc cu altcineva:
-Nu pânge, c-a venit înapoi!
Aștept nerăbdătoare să mă întorc la ea. De fapt nu ne-am despărțit o clipă, fiindcă este vie în inima mea. Știu sigur când s-a liniștit după plecarea mea, când i-a dat să mânânce bunica, ora când a fost pusă la culcare, am ascultat și eu povestea cu ea și i-am văzut chipul semiadormit zâmbind în timp ce spunea:
-Când mă voi tlezi, mama va fi cu mine, neștiind că eu am fost cu ea mereu!
Sunt îngerul păzitor care-i monitorizez respirațiile, surâsul, clipele telefonic. Ca să nu fiu văzută (chiar dacă îmi fac în mod conștiincios munca, se știe ce cred șefii despre vorbitul la telefon în timpul programului), mă ridic și merg la baie.
-Mama, dacă pleci, cel puțin lasă-mi o palte din tine să mă țină de mână, îmi spune într-o dimineață premergătoare despărțirii în lacrimi.
„Copilul meu se face pe zi ce trece mai înțelept, îmi spun căutând un magazin cu brățări personalizate , coliere cu nume și brățări pentru copii. Îi voi găsi o brățară frumoasă pe care i-o voi pune pe mânuța mică, spunându-i că mama o ține de mână până la întoarcerea de la serviciu, iar în inimă și când va fi mai mare ca ea. Probabil voi comanda și eu o „brățară geamănă” să știe că și ea mă ține de mână.
Caut, caut, caut. La serviciu, colega de birou ridică mâna veselă:
-Fetelor, vreți să vedeți cum arată împăratul micuț din casa mea pentru care întârzii în fiecare dimineață de la serviciu? Trebuie să stau și să-l împac și să-i promit câte în lună și în stele să pot pleca. Acum vă spun și vouă, celor care aveți micuți acasă, care nu vă lasă să plecați la timp la serviciu: Ingriko.ro vă oferă terapii care fac despărțirile de moment mult mai ușoare! În timp ce eu port Bratara foto gravura, banut 16mm argint 925 rodiat, el se uită acum la chipul meu, fiindcă poartă la incheietură o bijuterie care să-l liniștească aleasă de mine cu infinită iubire de la raionul de brățări copii!
Cu 400 de lei, am făcut cea mai eficientă terapie a iubirii în familia noastră: băiețelul nostru drag poartă două brățări pe care sunt gravate chipul părinților, iar noi simțim alături chipul său frumos, nevinovat, cu infinită nevoie de iubire...
 Tot ce mi-a rămas este să comand și eu bijuteriile și să fac despărțirile matinale mai suportabile!



duminică, 29 octombrie 2017

Teorema lui Pitagora, raportată la amintiri

Nu mi-a fost deloc mintea la matematică, dar teorema lui Pitagora am memorat-o papagalicește: „suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept).”
Și raportată la viața omului se verifică astfel:„Dacă suma amintirilor frumoase lăsate celor care te-au cunoscut este mai mare decât a celor neplăcute înseamnă că ai reușit să trăiești frumos!”
Am depănat amintiri cu soră-mea și ea mi-a zis: „Ții minte că am venit odată într-o seară de iarnă de la mătușa noastră pe jos prin tot satul? Ningea frumos, ca în basmele nordicilor, iar tu m-ai luat în spate să fiu la înălțimea ta, să nu îmi fie frică și mi-ai spus povești tot drumul. Amintirea acesta nu mi se va șterge niciodată din minte! Era așa de plăcut, aveam atâta siguranță. M-am uitat pe acoperisul unei case si am vazut doi cocoși din ceramica. Erau frumoși, tot ce văzusem eu mai frumos până atunci, iar fulgii de zăpadă mă mângîiau pe față. Câți ani să fi avut atunci?”
-Vreo patru ani, ii spun.
 Nici nu știe ce mult bine mi-a făcut mărturisirea ei. Acum are 34 și nu a uitat o seară de iarnă petrecută cu mine acum 30 de ani! Încă mă vede protejând-o și spunânu-i povești. Când nu voi ma fi, îi voi lăsa seara aceea frumoasă de iarnă în dar.
Apoi ne amintim de o doamnă care a murit miercuri seară, iar ultima ei dorință a fost să fie dusă în Germania, unde îi are pe cei doi fii și unde este înmormântat sotul ei.
Pe vremea comunismului, ea si sotul ei aduceau haine și dulciuri pentru tot satul. Ne bucuram să auzim că au venit în țară fiindcă urmau hăinuțele frumoase (chiar dacă erau second-hand nu se compara cu ce găseam noi în magazine), ursuleții din gelatină și ciocolată fină.
Era genul de cuplu care aducea multă bucurie. S-au stins de tineri; intâi a murit el, acum ea, dar ne-au lăsat bucuria lucrurilor aduse special pentru noi, cei din țară.
Frații, surorile, sătenii nu putem să ne ducem la înmormântare fiindcă a fost deja repatriată, dusă cu avionul și nu se va mai întoarce niciodată cu daruri pentru rude, prieteni și săteni...
Mormântul ei va fi lângă cel al soțului. Și-a lăsat și acum părinții, cum i-a lăsat când s-a căsătorit, iar căsătoria ei a fost o binecuvântare pentru ,mulți!
Și cum întâlnesc zeci de oameni pe stradă, azi mi se pare că văd un mort în fiecare om viu care trece...


vineri, 27 octombrie 2017

Lumina ca spectacol...

Marele Arhitect al lumii a conștientizat importanța luminii în actul creației, de aceea primele sale decizii s-au referit la ea. Geneza a debutat cu sintagma: „Să fie lumină!”
Așa au apărut proiectoare LED. de pe cer menite să fie și borne de parcurs ale vieții omului.
Un cer fără stele este sărac. Astrele nopții nasc umezi pe bolta senină fiind lumini pentru vietățile cărora nu le stau în cale reflectoarele, ci doar ochii sticloși ai vânătorului. Având ca model luminătorii naturali ai universului, Savelectro a creat Proiector led 20W IP 65 6500 K.
După cum luminătorii naturali nu fac risipă de energie, nici proiectoarele cu LED nu consumă mult și nu dăunează mediului. La fel ca stelele și aceste surse spectaculare de iluminat au viață lungă.
Este minunat când omul aplică principii divine în inovațiile sale, adică nu erodează universul, ci îl protejează prin descoperirile și priceperea sa!
Cu proiectoare LED omul devine vrăjitorul care își aduce lumina selenară în grădină, in casă sau în anexe și o supune voinței și nevoilor sale. Este de ajuns sa spui ce vrei, iar Savelectro te consiliază, căci și la cumpărarea unui bec, lucrurile nu mai sunt atât de simple ca în trecut.
Proiectoarele pot fi:
-cu lumină caldă sau cu lumină rece
-solare sau care se alimentează de la sursă
-cu senzori sau fără senzori
-cu unghiuri diferite de iluminare
-cu rezistență sau fără rezistență la factorii de mediu
-cu putere mare de iluminare sau cu putere mică.
Privind varietatea surselor de iluminat din magazinul lor, îmi vine să râd la gândul că au existat timpuri în care te duceai într-un magazin și cereai becuri, iar singurele explicații erau legate de :„Avem” sau „Nu avem!”
Dacă istoria ne-a învățat că lumina poate fi folosită ca:
1) Formă de supraviețuire:„Ieșim noi cumva la lumină!”
2) Instrument de tortură: ne amintim lumina aceea albastră amenințătoare intermitentă de deasupra capului celui interogat  (ba se stingea, ba se aprindea, iar când se stingea se aplicau lovituri în ficat) din timpul anchetelor securității
3) Terapie: operațiile făcute de medici pentru a salva vieți și la lumina artificială, când este cazul,
Savelectro ne inițiază în tainele luminii văzute ca spectacol, cu banda LED
atmosfera de Crăciun devine magică.

miercuri, 25 octombrie 2017

Butonii care arata ca barbatul care îți este drag este al tău

Din păcate am văzut cămăși elegante cărora le cad nasturii instant, fiindcă știindu-le noi, nu te mai gândești să-i întărești. În fața unui astfel de accident să ne gândim la următoarele lucruri neplăcute care să ne determine să-i asigurăm manșetele celui iubit cu butoni cămașă:
-nasturele cade în farfuria cu mâncare sau în paharul de băutură, spre hazul comesenilor și nenorocirea protagonistului situației jenante
-deși ținuta soțului este impecabilă, fiindcă nu i-ai făcut cadou butoni, umblă cu manșetele fluturând dizgrațios prin toată nunta
-manșeta se desface în farfuria cu sarmale sau friptură și se umple de sos sau grăsime.
Butonii, etalonul eleganței și cheia manșetelor care vor sta garantat cuminți, pot fi utilizați strategic pentru a-ți marca teritoriul, adică a le spune femeilor singure de la petrecere că bărbatul arătos și pus pe șotii care le invită la dans este luat.
Iată câteva modele de acest tip:
1) Butonii de cămașă I Love My Wife țin loc cu succes verighetei atunci când el nu poartă verigheta, iar pe Facebook, în loc să spună că este căsătorit, trece „într-o relație complicată” la statut.
2)Butonii cămașă Pinguin, fiindcă se spune că aceste păsări își aleg partenerii pe viață.
3) Butonii cămașă ancoră, să demonstrezi că este ancorat în relație.
4) Butonii cămașă glonț care să fie așa ca o amenințare în glumă: „Să nu cimva să mă trișezi, că te împușc cu butonii!”Sau:„Fetelor, nu vă luați după acest vânător de fuste!”
5) Butoni cămașă Clepsidră, când se duce la petrecere fără tine, să-i transmiți că timpul de petrecere expiră repede când este fără ochiul tău vigilent.
Lăsând gluma la o parte există pe Accesoriul.ro butoni de cămașă inteligenți, care corespund pasiunilor bărbaților din viețile noastre, dar transmit și mesaje subtile, în plus au menirea de a face dreptate celor cărora sexul le restricționează serios accesul la bijuterii.
Poate că înghit în sec când cumpără brățări și inele pentru noi, de aceea merită și ei butoni de cămașă siguri și moderni, care să înlocuiască estetic și eficient nasturii.
Haideți să transformăm butonii de cămașă într-o bijuterie a iubirii pe care să le-o dăruim din toată inima sufletelor pereche!

luni, 23 octombrie 2017

Revelația avută în clipa în care am încetat să-mi plâng singură de milă...

În fazele de experiment ale vieții, omul trece cu rapiditate de la o stare la alta, de la un statut la altul, dacă are inteligența necesară care să-i permită desprinderea de trecut și trecerea la o nouă secvență de predare-învățare la școala vieții...
Oamenii care nu se mișcă din locul în care s-au trezit la naștere sunt acei morți-vii care nu pun preț pe capacitatea omului de a-și croi destinul cu voință, pricepere și concursul persoanelor și circumstanțelor favorabile sau nefavorabile!
Nu pot nega fazele în care ore în șir îmi plângeam de milă, fără să caut o ieșire din situația dată și cu toată răspunderea  obiectivității mi se pare că acel timp este mai pierdut decât cel în care am comis erori care am contribuit decisiv la ceea ce sunt acum.
Iată ce pierde din vedere un om care-și plânge singur de milă:
- că sunt alți semeni mai îndreptățiți decât el să fac acest lucru, dar din demnitate își ascund revolta și durerea. Am văzut oameni cu boli grave, în fază terminală care își contiuă viața ca și cum nimic nu s-a întâmplat și par să aibă convingerea că sunt cele mai sănătoase persoane de pe pământ.
-că nu ești o prezență agreabilă sau demnă de stimă, dacă te lamentezi cu sau fără motiv, fiindcă în afară de cei apropiați (și aceștia cu limitele de rigoare), nimeni nu este dispus să-ți asculte frustrările și să piardă timpul consolându-te.
-că autocompătimirea este incompatibilă cu dexvoltarea personală și cu sănătatea fizică și spirituală, ba te conduce pe nesimțite la depresie și ratare.


sâmbătă, 21 octombrie 2017

Trebuie sa merite încrederea cel carea îl aduce pe cel drag mort acasă...

Nu știu cum se face că nu poți să accepți despărțirea de surâsul drag, de brațul mângâietor, de sufletul mamă sau de sufletul geamăn! Ai aflat că a murit printre străini și citești la disperare pasajul acela despre sufletul care va poposi la loc de verdeață, adică va intra în Rai. Ai nevoie să crezi în el pentru a trece cu bine peste momentul în care fața celui drag este învelită cu pilota pământului și dispare. Între tine și el o barieră de netrecut, dar înainte de a fi primit cu brațele deschise de materia primă din care a fost făcut, trebuie să fie adus acasă de oamenii de încredere, care să nu-și bată joc de durere și să nu profite de pe urma acesteia!
-Să nu aud de firme de pompe funebre si de repatriere decedati Italia, va spune zgârcitul fără suflet al familie, uitând două lucruri:
1) Nimeni nu este nemuritor, iar „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”
2) Verifică înainte de a face o afirmație!
Nimeni nu este etern și nu poți fi nepăsător, când cel drag așteaptă ultimul serviciu din partea ta! Dacă tu ai fi condamnat să-ți dormi somnul de veci printre străinii care ți-au luat viața, ai avea odihnă? Ce te costă să ceri o ofertă de preț și să faci diferența dintre costurile practicate de agenție și cele la care s-ar ridica aducerea mortului pe cont propriu de către aparținători?
Iată de ce m-am gândit să verific dacă profesioniștii de la Funebri Santa Maria sunt persoanele de încredere care merită să ne aducă morții acasă.
1) Am verificat dacă stau de veghe și sunt gata să ne ajute la orice oră din zi și din noapte. Sâmbătă, 21-X-2017, la ora 15, 20 am plasat o ofertă de preț pentru o repatriere de la Roma la Bârlad, iar răspunsul l-am primit fix peste 7 minute. Iată dovada:

Santa Maria <funebrisantamaria@gmail.com>
To:elenalarisastan@yahoo.com

21 Oct at 15:27
Buna ziua

Prețul acestei repatrieri este de 2300 euro

Servicii incluse

- obținere documente de repatriere complete  cu toate taxele incluse

- sicrie de repatriere complet echipate

- transport funerar internațional

Va multumiM

Cu stima


Gabriela

 Va stam la dispozitie non stop la nr 0040724888853

Trebuie să vă spun că am considerat că merită să le evaluez pozitiv promptitudinea și să costat că prețurile firmei se ridică la jumătatea sumei estimate de presă că ar cheltui-o familia pentru aducerea mortului pe cont propriu în țară.
România TV apreciază costurile totale ridicânsu-se la 3000-6000 de euro, plus înfruntarea birocrației infernale, în timp ce firma percepe 2300 de euro.
Am solicitat si costuri repatriere decedați Germania selectând Iașiul ca destinație finală, iar bugetul mi s-a spus că variază, în funcție de orașul din Germania unde s-a înregistrat decesul și anume cât de mare este distanța dintre Iași și urbea X din Germania, între 1800-2300 de euro.
Cercetând și mai mult situația pot spune cu certitudine că sunt multe cheltuieli mărunte și multe obiecte care intră în componența sicrielor de repatriere de care familia neinițiată în astfel de probleme nici nu a auzit.
Iată de ce, profesioniștii prompți, serioși și cu experiență ne va ajuta să ne îndeplinim cu onoare ultima îndatorire față de cel drag!


joi, 19 octombrie 2017

Costumul de frică

-Hai, inventează povești de groază pentru mine! Neapărat să fie cu zombi și fantome. Să fie cât mai înfricoșătoare, îmi dictează ascultătorul meu!
Încerc să construiesc structuri narative captivante și cu mesaj pentru el, dar să-i decodific și sistemul de gândire: are nevoie mereu de un leac de frică pentru a ajunge bărbat, adică să înlăture prin tot ceea ce face senzația de teamă, indiferent de nuanța ei. Noi, adulții trebuie să le satisfacem nevoia de frică, adică să-i vaccinăm cu frică împotriva fricii.
Așa a juns el să adore zombii, fantomele, vampirii și vârcolacii.
-Spune-mi care erau cele mai îngrozitoare condamnări la moarte din trecut și din toate țările lumii!
Îi vorbesc pe rând de oameni îngropați până la gât în pământ, unși cu miere pe cap și lăsați în soare, de mutilarea omului de către om, apoi ciotul celui pedepsit este băgat în smoală topită să simtă totul.
Încerc să fiu corectă cu el, să-i spun ceea ce nu mi s-a spus mie și am fost nevoită să studiez ani întregi să aflu! Doresc ca puiul drag de om să prețuiască libertatea, democrația, dreptul omului la un proces corect și în cazul în care a greșit.
De ce acestă introducere? Nu pentru obținerea unui anumit număr de cuvinte, ci ca să arăt că a cumpăra costume de Halloween pentru copii nu înseamnă a îi iniția în lucruri diavolești, cum spun adversarii acestei sărbători importate (așa își exprimă ei dezaprobarea), ci a le demonstra că lumea este teatrul unde forțele binelui și răului coexistă aflându-se în permanentă confruntare.
Copilul este un vrăjitor când se uită în ochii tăi, oprește timpul în loc, iar cu un zâmbet, un sărut sau un cuvânt își cucerește pentru totdeauna sufletul. Când mama și tata uită propriile griji, dureri și își jertfesc dorințele ca să primeze ale lui, spuneți-mi cine este maestrul magiei albe în casă?
Atunci de ce vă temeți de costume vrăjitoare?
Spuneți-mi, nu este copilul un drăcușor simpatic când se preface că îl doare burtica, iar învățătoarea sună de la școală să-l ia cineva cu mașina, se strâmbă un timp (chipurile de dureri groaznice) și își pune mânuțele pe locul dureros, iar la domiciliu spune că i-a trecut și începe să se joace...
Spiritele bune și rele colindă permanent printre noi. Atunci de ce să ne deranjeze un pretext de sărbătoare și divertisment?
Cine sunt zombii? De unde vin si unde se duc ei?
Conform definitiilor din dictionar: este„ Om înviat din morți, care și-a pierdut identitatea, drogat (în stare de letargie) sau cu creierul spălat, apoi înscris cu anumite ordine, pe care le execută orbește, folosit în interes personal sau de manipulare politică.”
Fără supărare, în ultima categorie ne încadrăm și noi când alegem orbește...
Lăsați copilașii să se cotumeze, să petreacă, să depășească frica și comandați-le cele mai interesante costume de pe Carnaval24.ro! 

miercuri, 18 octombrie 2017

Justițiarul Cătălin


Lui Cătălin i-a plăcut cândva să învețe, dar s-a pierdut...Mintea lui era sclipitoare la gramatică. Orientat către real stă cuminte în bancă și gândește profund la lucruri numai de el știute, cert este că uneori reușește cu succes să facă toată clasa să râdă.
Mă simțeam epuizată ieri, când am intrat la ora lor de franceză. Trezită la ora 5, mult de lucru acasă, șase ore...
A trebuit iar să mediez un conflict sentimental: C.îl place pe E, iar el se simte jignit de admirația ei și începe să strige:
-Doamnă, luați-o pe asta de-aici!
Când eu scriu la tablă, C se întoarce și îi spune printre dinți vorbe drăguțe. Ne mobilizăm și învățăm șase cuvinte noi în franceză și ce înseamnă prietenii adevărate. Mă gândesc cât de îndrăzneți sunt copiii din ziua de astăzi față de cum eram noi în trecut. Câteodată îmi este milă de C fiindcă se îndrăgostește numai de băieți frumoși, iar ei nu-i dau nicio șansă...
Între timp se sună de ieșire, iar Cătălin vine cât este de înalt la catedră și îmi spune pe ton serios:
-Doamnă, vă rog să luați măsuri! C i-a pus mâna „la bagaje” lui E.
Mă pregătisem deja de plecare. Hohote de râs izbucnesc în clasă, în timp ce el rămâne cât se poate de serios, iar eu mă prăbușesc pe scaun, mă înroșesc și sfârșesc și eu prin râs fiindcă nu văd niciun bagaj în jur!!!

duminică, 15 octombrie 2017

Dușmănia ar trebui să înceteze, când realizezi că Spânul ți-a fost profesor...

Oamenii rămân în postura lui Harap-Alb toată viața, nu numai în tinerețe și adolescență cu condiția să dorească să învețe, să se dezvolte și să se inițieze permanent în tainele socializării.
Îmi vine să râd când îmi amintesc cu câtă neînduplecare abordam în copilărie personajele negative. Pe atunci nu îmi dădeam seama că numai răul dă adevărata valoare a binelui și numai după o boală sau suferință gravă îți prețuiești cu adevărat sănătatea pe care o consideri un dat firesc al existenței.
Abia astăzi, când eu, Harap-Alb aflat în fază continuuă de inițiere întâlnesc pe drumul vieții mii de Spâni, iar revolta supra nedreptății lor nu ține mult, fiindcă sfârșeșc prin a recunoște că aveam nevoie de ei, ca să nu rămân acolo unde m-a plasat viața la naștere, pot spune cu inima împăcată că am ajuns la un nivel superior de înțelegere a vieții.
Sub ce chipuri au trecut zeci de Spâni prin viața mea?
1) Oameni care mi-au pus la îndoială calitățile și nu mi-au dat șanse de reușită. De la profesori pedanți din gimnaziu sau liceu, până la rude invidioase sau săteni mai mult sau mai puțin rău intenționați care considerau că studiile superioare reprezintă o pierdere de timp și o modalitate de a mă sustrage de la treburile din gospodărie. Întreaga categorie m-a ambiționat atât de tare, încât le-am demontat prejudecățile legate de puterile mele spirituale.
2) Foști iubiți de care m-am despărțit și care au avut impresia că viața mea se oprește simultan cu plecare lor. Nu au făcut altceva decât sa-mi lase drum liber pentru a-mi atinge visul și a-mi îndeplini menirea pe pământ. Știți ce este ciudat? Că mă ispitesc din nou să-mi arate ce fericită aș fi fost, dacă am fi rămas o viață împreună...
3) Căutătorii de noduri în papură, oamenii care m-au criticat permanent, m-au făcut să am oroare de critici și de etichete și să privesc mereu partea constructivă a vieții.
4) Cei care mă jurizează nedrept in diferite competiții, mă modelează constructiv in două moduri:
-mă ambiționează să le demonstrez că s-au înșelat
-mă motivează să jurizez mereu corect ca nimeni să nu sufere din cauza erorilor mele...
Dacă Spânul mi-a fost/ți-a fost profesor bun pe tărâmul fermecat al vieții, dușmănia nu-și are rost!!!


vineri, 13 octombrie 2017

Repatriere postumă


Oftează toamna când își vede frunzele căzând moarte din copaci. Se desprind de familiile lor în zbor călător spre moarte. Uneori, frunzele fragile se inițiază în moarte din vară. Cele fragile nu-i rezistă soarelui arzător, se usucă și mor înainte de vreme.
Câtă vreme moartea nu ne atinge sufletele și nu ne ia tot ce ne este mai drag, o percepem ca fiind normalitate. Când se apropie de casa noastră, urlăm de durere ca niște ființe injunghiate. Din decență, păstrăm în noi lacrimi și țipete, dar tristețea ne copleșește. Sufletul se ofilește de dorul celor plecați pe care îi aștepți și nu mai vin, cu care vorbești și nu-ți răspund, mai apar in vis de câteva ori, apoi dispar definitiv de parcă nici nu au fost. Iar dimineața, când visul a dispărut, perna ți-e plină de lacrimi:
-Ah, de ce nu ai rămas cu mine sau de ce nu m-ai luat într-o lume mai bună, întrebi retoric?
De la fereastră, moartea îți face în ciudă zăludă:
-Simplu, fiindcă nu l-am lăsat eu!
Cel mai trist este insă să te înghită un pământ străin. Al tău de-acasă te acoperă cu milă, cei dragi vin să te viziteze la mormânt, departe ești abandonat definitiv uitării, buruienile iți acoperă fruntea și ochii. Așa se explică versurile cu valoare testamentară:

„Și de o fi să mor o dată las cu jurământ
Să mă îngroape în satul meu la umbră de nuc
Din pământ pământ m-oi face, dar sufletul meu
Să rămână în locul care mi-o fost drag mereu.”


Si de o fii sa mor o data las cu juramant
Sa ma ingroape in satul meu la umbra de nuc
Din pamant pamant moi face dar sufletul meu
http://Versuri.ro/w/2sp2
Sa ramana in locul care mi-o fost drag mereu
 Și pentru că în trecut nu existau servicii de repatriere decedati Italia
să  punem noi o floare la mormintele eroilor necunoscuți din România în speranța că și cei de dincolo de hotare vor face la fel pentru morții noștri, iar în prezent să nu-i mai lăsăm pe cei dragi în cimitire străine!
Este condamnabil să îi abandonăm pe tărâm străin, când serviciile profesionale de repatriere oferite de www.Repatriere-Romania.ro. sunt intens mediatizate si apreciate de cei aflați în necaz. Merită toată recunoștința din lume firma care se ocupă de repatriere decedati Germania și care face tot ceea ce este mai greu si mai dureros pentru întoarcerea celui drag acasă.
Datorită profesionalismului și dăruirii lor nu vor mai exista morminte necunoscute, in fața cărora nu are cine să spună o vorbă bună sau să plângă.
Eradicare mormintelor necunoscute este un act sacru de dreptate. Dacă omul drag a plecat din țară pe jos sau înghesuit într-o mașină plină de oameni pribegind prin lume în căutarea norocului, să-l aducem acasă în ultima lui călătorie într-o mașină de lux!

Consiliere în cazul în care ai un deces în familie, iar decedatul se află în străinătate.

Știu că îți este greu și toate vorbele mele de îmbărbătare și de încurajare nu fac decât să sporească durerea din tine. În momentele de cumpănă sufletească toți ne purtăm ca în copilărie. Când ne întreabă cineva de ce plângem sau ce ne doare și ne roagă să nu mai suferim, plângem mai tare și mai tare, încât avem impresia că vom muri plângând. Numai cine nu a avut un deces în famile nu știe cum lacrimile îți inundă sufletul și chipul în acele momente.
Cu toate acestea ești răspunzător de organizarea ceremoniei funerare a celui ce ți-a aparținut și de care nu te poți dezice acum când are nevoie de tine.
Iată ce ai de făcut:
1) Intră pe site-ul Repatriere-Romania.ro. și solicită-le ajutorul fiindcă vor face totul la superlativ!
2) Dacă ai semnat contract cu ei, încetează să te mai gândești la detalii chinuitoare cum ar fi: „Cum voi călători eu, gândindu-mă că îl aduc mort acasă? De unde să încep? Cine mă ajută să întocmesc actele, să-l îmbălsămez, să-l spăl și să-l îmbrac să fie elegant, decent, un mort desăvârșit când va sosi acasă? Ce tip de sicriu trebuie să cumpăr? Dacă nu ne vor da voie să plecăm acasă? Cine mă va ajuta să manipulez sicriul până la mașină? Ce mașină? Doamne, uitasem că trebuie și mașină să-l aduc!”
3) Alege tot ceea ce este mai bun și mai frumos pentru mortul tău, să nu te simți niciodată vinovat față de el! Ține cont de dorințele și gusturile lui! Dacă detesta negrul, firma deține și mașini albe și îl poți aduce acasă cu cea mai bună dintre ele. Dacă iubea pădurea și obiectele din lemn masiv, comandă-i un sicriu bun, de calitate și cele mai bune haine , fiindcă o faci pentru ultima dată!
Roagă-i să facă și o cosmetizare facială cum numai ei știu, de dragul celui care ținea și credea în frumusețea lui.
Sper ca sfaturile mele să fie de folos și să nu lași ca sufletul celui abandonat printre străini să strige către tine și să te blesteme că nu l-ai adus acasă.



joi, 12 octombrie 2017

Grădina cu trandafiri

Schiller afirma că:„Femeia este un trandafir ceresc în viaţa pământeană”, iar parafrazându-l voi considera mereu trandafirul floarea vieții.
Un trandafir frumos e viața, dar țepii servesc ca armă de apărare. Să nu fii jefuit de tot ceea ce ai, nu poti fi mereu un trandafir înmiresmat al bunătății, ci trebuie să spui:„Dacă nu te oprești și vei continua să mă ataci, mă înfig în carnea ta cea rea!”
Of, în prag de toamnă, trandafirul este cel care își pierde cu demnitate petală după petală, fără să plângă și fără să-și poată masca infirmitatea. El nu-și poate pune extensii de petale sau perucă și nu poate restaura nimic din aspectul său glorios din timpul verii.
 Atunci le arată el oamenilor frumoși ce preț are frumusețea fizică și cât de mult s-au păcălit cei care nu și-au cultivat grădină sufletului și a spiritului cu trandafiri.
Cât avem frumusețea fizică să ne facem și provizii interioare. Trandafirul este floarea vieții fiindcă orice poveste de iubire începe cu un trandafir roșu oferit fetei iubite, urmat de doi trandafiri în obrajii ei și doi în ai lui, când îl sărută în semn de mulțumire.
Iată de ce m-am gândit să le las urmașilor o grădină cu trandafiri celebrii cumparați de pe FamousRoses.eu.
Trandafirii aceia parfumați și delicați din care bunica făcea dulceață și sirop să fie podul de flori între mine și nepoți, între mine și cei care mi-au apreciat ideile și mi-au acceptat defectele și care m-au iertat fiindcă nu am știut că mă iubesc în ascuns sau nu m-am putut ridica la nivelul așteptărilor lor.
Și pentru toți oamenii care vor să pună bazele unei gradini a iertării, fiindcă trandafirii împacă îndrăgostiții care se despart pentru a fi mai uniți că niciodată, te informez că aici găsești “the best roses for your garden”.
Găsești aici Black Baccara : Trandafir cu Flori Mari : Meilland : Franta, iar admiratorii grădinii tale vor crede că ți-a fost dăruit de vreun sultan, care l-a plătit cu saci intregi de aur sau cu diamante negre. În realitate el a costat 14,40 de euro. Grădina ta, mândria ta spune multe despre caracterul tău.
Dacă îngrijești cu drag florile și investești în cele rare înseamnă că te înconjori de atâta frumusețe pentru ca sufletul tău să devină esență de parfum ceresc, mare de petale ce vindecă rănile celor din jur, cea mai frumoasă grădină cu trandafiri din lume!
Trandafirii ne fac mai buni și mai frumoși fiindcă pentru că reușim să prezentăm o altă frumusețe decât cea personală în modul cel mai dezinteresat cu putință.




marți, 10 octombrie 2017

Un om fuge mâncând pământul de moarte...

 La început, moartea i s-a părut balaur din poveste: lovea departe cu patimă, dar trupurile lăsate în urma ei erau străine și nu l-a durut. Apoi cercul s-a strâns: și-a pierdut mama si surorile, a rămas singurul supraviețuitor, un fel de Matusalem al neamului său.
În sat s-a întâmplat același lucru. Au murit masiv cei mai bătrâni, accidental oameni tineri, iar el a rămas. În ciuda vieții grele, s-au făcut una cu pământul foștii șefi, iar el, căruia îi înghețau mâinile pe volan și pe sacii plini de grâu sau baloții de paie pe care-i descărca, trăiește. L-au bătut multe ploi și l-au ars razele de soare în multe veri, dar trăiește! Într-o zi a venit înjurând acasă. S-a întâlnit pe drum cu o fostă colegă de serviciu și asta, lipsită de tact, l-a întrebat:
-N-ai murit, mă?
-Dacă mă vezi că merg pe drum, sigur că n-am murit, i-a răspuns răspicat, apoi a înjurat-o zile întregi.
Între timp și ea a murit, iar el a început să aibă iluzia nemuririi.
„Dacă ar fi primul om care...?”
Apoi a găsit un set de soluții, aparent nebunești și lipsite de sens prin care să fie așa de ocupat, încât moartea să nu-l mai smulgă din cuibul său și din mijlocul celor dragi.
1) Deși are 90 de ani, continuă să muncească și crede că are nevoie de o cositoare. Da, o cositoare ar fi soluția, fiindcă nu prea poate să mai tragă de coasă, dar asta nu trebuie să afle nimeni! Probabil cositoarea merge singură.
2) Trebuie neapărat să-și cumpere mașină și să-și schimbe permisul. Nu se poate să nu-i dea voie să se urce iar la volan, când mașina i-a fost a doua casă și a petrecut o viață pe șosele! Uneori îl urcau doi de beat ce era la volan, dar ajungea la destinație, fără să facă accident. Alteori, când i se luau cheile de contact, făcea contact direct cu două sârme și tot pleca...
3) Trebuie să iasă în oraș ca pe vremuri și singur. Să se descurce și să dovedească faptul că poate, iar dacă i se spune că este posibil să se rătăcească, fiindcă străzile s-au schimbat, face un scandal de pomină. Din păcate ultima tentativă s-a terminat urât de tot. I-a venit rău și l-au dus la spital, dar refuză să vorbească despre asta sau să recunoască faptul că nu prea mai poate călători pe cont propriu.
...Un om fuge de moarte cu toată puterea ființei sale, cu ultimele resurse de energie și mi se rupe inima că nu pot să-l ajut!




luni, 9 octombrie 2017

Mi-aș fi dorit să fiu un profesionist și un șef ca el!

Vestea că fostul meu șef de-o vară a plecat pe drumul fără de întoarcere, m-a năucit! Nu sunt genul de „mititel” care se șlefuiește pe el, când trebuie să evoce un MARE OM, cum spunea Eminescu, ci nu pot separa poveștile.
Totul s-a întâmplat într-o vară fierbinte, în care imaginați-vă un om care trece printr-o mulțime de oameni și ia lovituri de pumni și de picioare de la fiecare, fie că-l cunosc, fie că nu, fie că au ceva de împărțit personal cu el, fie că nu. Cam așa eram eu în aceea perioadă. În loc să clachez, cum s-ar fi așteptat mulți, m-am gândit că nu mi-ar strica o schimbare și am făcut-o: m-am angajat într-o vacanță la ziarul „Național” prin concurs.
Da, mă exprimam cu ușurință în scris, dar nu știam cu ce se mănâncă presa, nici sa redactez un document sau să cum să mă informez înainte de a scrie un articol complex. Nu am interacționat direct niciodată, fiindcă era un șef discret, dar portretul moral i-l pot face cu ochii închiși oricând după calitatea ziarului de-atunci și după felul în care tolera sau aprecia fiecare angajat.
1) Sub conducerea lui ziarul avea pagină de curiozități, știri inedite, externe, economic și sport, iar știrile despre celebrități erau totdeauna la limita decenței. Eram mândră să lucrez la un asemenea ziar, cu toate că mi-a fost greu să fiu repartizată la externe mai întâi și la economic după aceea, domenii grele pentru un începător. Se pricepea foarte bine să selecteze subiectele și ne impunea să știm tot ceea ce se scrie în alte ziare ca să nu repetăm știrile. În fiecare birou era un televizor deschis pe știrile în engleză, iar noi eram formați să tragem cu ochiul să fim la curent cu noile evenimente.
 Sunt sigură că era îndrăgostit de profesie fiindcă pleca ultimul din redacție și se informa tot timpul.
2) Am spus că tolera pe orice angajat și pot dezvolta ideea. Erau persoane care întârziau zilnic două-trei ore și deși știa acest lucru, nu intra în birouri să țipe la ele, nici nu le tăia din salarii. Se făcea că nu aude și nu vede. Nu influența patronul împotriva vreunui salariat.
3) Am făcut o greșeală regretabilă care a apărut în ziar, deși nu purta semnătura mea (era genul de știre la comun), dar nu m-a chemat în birou să mă certe sau să mă penalizeze pentru asta. Era vorba de o mare actriță englezoaică, iar eu i-am atribuit naționalitate franceză.
4) Când s-a realizat reorganizarea ziarului (la dorința patronului cred unele secții au fost desființate, iar oamenii redistribuiți), deși ar fi putut să mă dea afară fiind ultima angajată, m-a chemat și mi-a comunicat că voi lucra pentru economic. Numai atunci am vorbit față în față și i-am apreciat enorm gestul, deși în toamnă trebuia să mă întorc la școală. Sunt sigură că iubea oamenii în general, de aceea nu m-a dat afară, ci a găsit o soluție elegantă și pentru mine și era și un șef extrem de corect: m-a chemat înaintea chiulangiilor respectându-mi munca.
În redacție era o atmosferă de pace deplină, lucram în voie și de drag, neavând de redactat mai mult de 4-5 materiale. Ne-a oferit libertatea deplină. Oricând puteam lua pauza de masă, coborî să ne luăm o cafea, important era să terminăm materialele la timp. Ne rămânea timp pentru scris cărți, pentru orice lucru util am fi dorit. Colegele de redacție au avut răbdare cu mine și m-au învățat să mă descurc, de aceea și acum când trec cu microbuzul mă uit cu regret spre ferestrele birourilor unde am lucrat. Când am plecat, s-a rupt o parte din sufletul meu și a rămas acolo.
Acum voi vedea mereu doliu acolo unde până nu demult era denumirea ziarului.
De fapt ziarul s-a prăbușit cu plecarea lui, a marelui și înțelegătorului redactor-șef de la conducere.
Mi-ar fi plăcut să fiu un profesionist și un șef la fel de bun ca el, dar sunt recunoscătoare divinității că am avut onoarea să-l cunosc și să-mi fie șef.
Domnul Gheorghe Voicu a oferit tuturor lecții de profesionalism și de omenie. A evoluat impecabil pe pământ, tocmai de aceea drumul către ceruri nu poate fi altfel decât lin, linnnn.

duminică, 8 octombrie 2017

Adevărul dureros versus adevărul suportabil

Există adevăruri care ucid, iar acest lucru se poate demonstra. Îmi amintesc când cineva mi-a povestitit, copil fiind, ca doi oameni care se urau de moarte se băteau pe stradă. După un timp,  primul fugea să-și salveze viața, al doilea avea un cuțit de înjunghiat porcii în mână și o nepotolită sete de a ucide.
Fugarul a profitat de un moment de neatenție al celuilalt și s-a ascuns într-o troiță din lemn. O femeie trecea pe stradă exact în momentul acela și când cel furios a întrebat-o dacă a văzut un om fugind și poate indica unde s-a ascuns, ea a arătat fără să stea pe gânduri troița cu degetul.
Din cauza excesului ei de zel în a spune adevărul, un om și-a pierdut viața și altul libertatea...
Ce ați fi făcut să fi fost în locul martorei? V-ar fi mustrat conștiința să distrugeți două vieți în numele adevărului?
Ce răspuns îi dați cuiva foarte drag care suferă de o boală incurabilă și se află în fază terminală, când el cerșește o speranță de pe buzele dumneavoastră?
La întrebarea: „Mor, nu-i așa? Nu mai am mult de trăit.”, chiar credeți că se așteaptă răspunsul cinic:„Ți se citește moartea în față. Nu te apucă ziua de mîine.”
Chiar și condamnații la moarte speră într-o minune și cerșesc cerului încă o zi, tocmai de aceea ar trebui să învățăm să prețuim viața. Cu toate că sentința sa era definitivă, Apostol Bologa se mințea că pregătirile pentru ceremonia funerară simplă, a trădătorului, nu se  organiza pentru el:

„În stânga, la marginea gropii, un coșciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce nea-
gră  la  mijloc,  zăcea  alături  de  o  cruce  mare  de  lemn,  pe  care scria,  cu  slove  strâmbe:  Apostol  Bologa...  Numele  i  se  părea străin și se întrebă aproape supărat: “Oare cine să fie Apostol Bologa?”

Uneori suntem „paie” de care inecații în oceanul imens al realității feroce se agață în speranța de a se salva. E singurul obiect pe care îl au la îndemână, de aceea haideți să îndulcim adevărul, dacă ei, cei aflați pe punctul de a naufragia ne văd ca fiind bărcile lor de salvare!

Nuntă cu vin Jidvei




E lung pământul, ba e lat,
Ca Necșulescu de bogat
Nici astăzi oenolog pe lume nu-i,
Şi-avea doar fete, fetele lui -
Pe sticle de vin bun le pui
La închinat.
Și-avea Claudiu întinsă moșie
2500 de hectare de vie,
Și patru crame cu vin Jidvei
Și magazine-online câte vrei
Să bei, să bei și iar să bei.
Şi cum am fost peţită des,
E lucru tare cu-nţeles,
Că dintr-al prinţilor şirag,
Câţi au trecut al casei prag,
De bună seamă pe cel mai drag
Eu l-am ales.
Şi m-am îndrăgostit de el.
Când m-a-ntrebat:”Ce nuntă vrei?”
Am răspuns simplu:”Cu vin Jidvei.”
Şi s-a pornit apoi cuvânt!
În patru margini de pământ,
Că-i prima nuntă cu vin Jidvei
Și tinerei si bâtrânei
S-au tot pornit s-alerge-n zbor
Dup-un pahar de vinișor
Misterios și aromat
La noi în sat!
Şi-atunci din tron s-a ridicat
Un împărat după-mpărat
Dup-un pahar de vin curat
Şi regii-n purpur s-au încins,
Şi doamnele grăbit au prins
Să se gătească dinadins,
Ca niciodat'.
Sătuli să bea la a lor moșie
Vin produs de distinsa chimie
Iar când a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munţi şi văi, de peste mări,
Din larg cuprins de multe zări,
Nuntaşi din nouăzeci de ţări
S-au răscolit,
Să bea din vinul renumit!
Vin cu aromă de fructe și flori
Și sori si fete și feciori
Toți îmbrăcați de sărbători
Împărați putred de bogați
De vin Jidvei fiind atrași
Toți au venit la nunta noastră,
Din zarea lumii cea albastră…
Iar mai spre-amiazi, din depărtări
De dragul vinului creștea în zări
Rădvan cu mire, cu nănaşi,
Cu socri mari şi cu nuntaşi,
Şi nouăzeci de fecioraşi
Veneau călări.
Şi ca la mândre nunţi de crai
Ieşit-a-n cale-ales alai
Cu sticle de Maria fetească albă
Purtând în sticlă regească salbă
De flori de mai și fructe bune.
Ce-aluneca pe gât ca o minune!

Şi-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foişor
Ieşi Maria-n mers isteţ,
Frumoasă ca un gând răzleţ,
Cu trupul nalt, cu părul creţ,
Cu pas uşor.

Un trandafir în văi părea;
Vinul numele ei purta
 A floare de salcâm ea mirosea
 
Buzele ei aveau gust de mere și pere
Fiind cea mai prețioasă avere!
Şi-n vremea cât ne-am cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrângăneii la opinci
Ca-n port de sat.
Iar înaintea tuturora vinul cel bun
 Conducea hora!

Trei paşi la stânga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mâini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pământul tropotind
În tact uşor.
Mai iau un gât de vinișor
Și iar se prind în hota clipelor.
Iar la ospăţ! Un râu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, şi tot oaspeţi rari,
Tot crai şi tot crăiese mari,
Alăturea cu ghinărari
De neam străin,
Se-ndrăgosteau de românescul vin.
A fost atâta chiu şi cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Şi soarele mirat sta-n loc,
Că l-a ajuns şi-acest noroc,
Să vadă el atâta joc
P-acest pământ!

Şi patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit cu vin Jidvei,
Ce nu te saturi să-l tot bei.

Şi vesel Mugur-împărat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Şi, cu păharul plin în mâini,
Precum e felul din bătrâni
La orice chef între români,
El a-nchinat.

Şi-a zis: - "Cât mac e prin livezi,
Atâţia ani la miri urez!
Şi-un prinţ la anul! blând şi mic,
Să crească mare şi voinic, -
Iar noi să mai jucăm un pic
Şi la botez!
Și ca să fie petrecerea cu success 
S-aveți pe mese tot vinul ales!