vineri, 31 martie 2017

LaFemme.ro și culorile primăverii 2017

Dorul de verde

Nu-i așa că ți-e dor de verde, femeie, primăvară eternă? „Fată verde, cu părul pădure”, cu fire de iarbă-n privire, cu muguri de viață în suflet! Unde-ți poți tu alina dorul de verde, decât pe LaFemme.ro?
De-aici îți poți alege rochii de culoarea frunzelor și a florilor, haine țesute din lumina dragostei, cu firul eleganței, menite să sublinieze feminitatea și să reliefeze frumusețea.
Să foșnească rochii verzi pe trupul tău de zeiță!
De ce verde și nu albastru? Albastru este pe primul loc în topul culorilor preferate de către oameni. Fiindcă poți aduce vegetația între betoane, alungi depresia, anulezi stresul, calmezi privirile din jur și stimulezi creativitatea.
Poate tocmai de aceea când simți că viața te învinge, culcat pe sânul ierbii cauți alinare în căldura pământului! Ai nevoie de îmbrățișarea copacilor, de cunună și boltă de frunze!
Pentru o seară de primăvară, bluze elegante de seară. Umerii goi de fildeș să răsară crini rotunzi din materialul kaki, verdele răscopt la soare.
Femeie, niciodată să nu te plictisești de verde! Este forma de manifestare a vieții în garderoba ta!

Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru

Cum să nu-ți fie sete de albastru, izvor infinit al vieții? Femeie, prospețime de apă curgătoare izvorâtă din munți, liră de râu la care cântă vântul pentru a potoli îngrijorările și supărările bărbatului...
Îmbracă-te-n albastru oriunde: acasă, la serviciu, la petreceri! Lasă frumusețea să curgă la poalele admirației celor care nu-și pot lua ochii de la tine! Zâmbește încrezătoare! Hainele de la La Femme te pun în valoare.

Să nu fii niciodată galbenă de invidie!

Ce ne-am face fără lumina soarelui și florile galbene care zâmbesc în grădină. Da, și galbenul este culoarea anului 2017! Să nu fii niciodată galbenă de invidie, dar să te-mbraci în galben să te asortezi cu florile de păpădie, cu cornii înfloriți și puii care abia ies din ou!
Gingașă ca floarile de piersic și de cais, te poți asorta și cu ele!
Draga mea, La Femme te-mbracă la fel de elegant, de colorat și de frumos cum se îmbracă primăvara!







Jaful secolului cu ciorapi femei Marilyn pe figură

Cum devine un soț model infractor

De când soția mea a descoperit magazinul Carouri.ro, m-a adus la disperare și în pragul falimentului. Când mi-e lumea mai dragă, mă tulbură cu pretenții absurde:
-Dragule, fă o minune să capăt exclusivitate asupra acestor ciorapi! Nu suport să vadă dresuri Marilyn 
în picioarele altei femei. Nu se agață, nu miros, nu-mi scot în relief ceea ce trebuie ascuns...
-Te întineresc cu 20 de ani, adăug eu cu ironie.
-Nu-i așa că ai observat și tu că îmi fac picioare de adolescentă? Nici nu zici că sunt mama a doi copii.
Tot este bine că știu cum să o împac când plec de-acasă când începe curățenia generală și mă întorc după ce camerele sunt zugrăvite, covoarele spălate, geamuri lucesc de curățenie. Ce m-ar lăsa ea cu copii să facă ordine prin casă, așa că găsesc un pretext și plec la mama! Iar eu sunt un bărbat modern, pfiu, model, fiindcă nu stau cu ziarul sau cu meciul în calea curățeniei ei. Îi respect intimitatea și dreptul de a fi gospodină, închid ochii mereu la pasiunea ei nebună de a face colecție de ciorapi buni și frumoși...
Mă-ntorc după 10 zile cu un braț de dresuri Egeo. 
Cumpăr toate mărimile și toate culorile să astup și gura soacrei care a stat ea cu cei mici. Bag banii ca un disperat în ciorapi, nu la ciorap!
Plătesc orice greșeală cu patru-cinci perechi de ciorapi femei Knittex, ciorapii de pe Carouri.ro au devenit monedă de schimb la noi în casă.
-Mă iubești?
-Ca viața mea, dulceață.
-Bine. Te cred, dar unde sunt ciorapii Egeo si Knittex?
-Pe Carouri.ro, draga mea.
Urmează partea exasperantă care m-a determinat să trag un ciorap Knittex pe cap și să încerc să jefuiesc magazinul:
-Atâta lucru am vrut și eu de la tine, ciorapi de calitate. Nu vrei să-mi cumperi o pereche de ciorapi. Să stai cu copiii că mă duc la serviciu să cumpăr toate produsele din magazin. Nu sunt așa de săracă, încât să umblu fără dres în picioare.
Copiii încep să țipe:
-Nu pleca, mama, nu pleca, stai cu noi! Tatii, cumpără-i ciorapi mamei, nu o mai lăsa cu picioarele goale.
După un sfert de oră apare soacra:
-De ce te-ai însurat, dacă știai că n-ai bani să-i cumperi ciorapi? Măcar pentru că ți-a făcut copiii ăștia frumoși și sănătoși, fă-i toate poftele. Nu-i ușor, mamă, să porți în pântece o ființă nouă luni.
Amețesc. Îmi vâjâie capul și văd numai ciorapi frumoși în fața ochilor.
Exasperat, iau o pereche nouă, nefolosită de nevastă-mea, o trag pe cap și ameninț că mă duc să sparg magazinul să iau toți ciorapii și să-i dau ei.
Senzația este unică și pentru ea sunt gata să mă transform din cel mai cuminte soț într-un infractor. Parcă am  pe obraji mii de petale catifelate de trandafiri. Mătasea mângâierii curge lin pe chipul meu. Mă simt fantastic.
Același lucru îl simte și ea pe picioare, de a devenit dependentă de ciorapii vânduți pe Carouri.ro.
Ele încep să râdă.
-Ce, vrei să scapi de noi? Sunt atâția ochi pe ciorapii din acest magazin. Nu vrem să ajungi în arest. Hai, dă-ți repede ciorapii de pe față jos.
-Nu vreau și nu vreau! Nu pot și nu pot!
-În cazul acesta cumpără-ți și tu câte o pereche și trage-i pe cap din când în când, mai ales când te îmbeți, dar nu-i lua pe-ai mei!


IUBIREA SE SFÂRȘEȘTE ACOLO UNDE ÎNCEP ACUZAȚIILE ȘI REPROȘURILE...

Lucrul cel mai important este acela că nu poți să pierzi ceea ce nu ai avut vreodată sau ceea ce ți s-a părut că ai...Iubirea, un sentiment atât de nobil și de important, se piede și se confundă în mii de nuanțe. Din nefericire, de  forma sa adevărată, unii nu au parte întreaga viață sau sunt vrăjiți/orbiți de ea foarte puțin.
Iubirea ca și prietenia este duală și liber consimțită; ea nu există când numai unul se sacrifică și oferă, iar celălalt așteaptă să primească și să risipească.
În fața dragostei adevărate, oamenii au reacții diverse. Unii se sperie și fug, alții luptă din răsputeri să ucidă ceea ce este frumos și să degenereze în simțul posesie, gelozie, dependență, până se ajunge la ură, iar ura se stinge în indiferență și uitare...
Pot oamenii să-și păstreze intactă iubirea adevărată, să lupte pentru menținerea ei întreaga viață?
Da. Ruptura se produce acolo unde încep acuzațiile și reproșurile. Ca și minciuna, o acuzație generează alta, un reproș este urmat de un contraargument, discuția se prelungește la nesfârșit, iar deteriorarea sentimentului este ireversibilă. La borna acuzațiilor și reproșurilor începe lupta, iar cooperarea se termină. Încercările disperate de a prelungi o relație toxică se soldează cu multe răni, prea multe răni pentru ca iubirea să supraviețuiască...
Dacă doi oameni care se iubesc opresc la timp cutia acuzațiilor, etichetărilor și reproșurilor, au șanse să fie fericiți toată viața.

Cine nu are husă și folie de protecție să-și cumpere!

Colaj de coșmaruri cu smartphone-ul neprotejat

1) E miezul nopții. Miros de fum înecăcios intră din toate părțile în dormitor. Mă ridic cu greutate. Mă doare capul de frică. Deschid ușa apartamentului să văd de unde vină vâlvătaia. Simt că gâtul și ochii mei au devenit guri de furnal. Apartamentul vecin este în flăcări. Iau smartphonul să sun la urgențe, dar mă impiedic de pragul ușii și îl scap pe gresie.
Salvarea noastră se face fărâme. Încerc să strig, dar fumul mă îneacă. Tușesc și scot sunete guturale, pe scară nu este nimeni.
-Ah, dacă aș fi avut husă și folie de protecție eram salvați, așa vom muri arși de vii, repet șoptit.
Bărbatul iubit care doarme alături de mine se trezește speriat:
-Ai visat urât, iubita?
Ne trezim amândoi și mergem la bucătărie să bem un ceai. Îi povestesc coșmarul.
-Chiar trebuie să cumperi husa de silicon pentru Allview, draga mea, ai văzut cât de providențială este protecția telefonului tău!

 2) -Iubesc tale, tale mult toate luclulile tale, îmi spune Matei privindu-mă cu ochii migdalați. Știi am să-i dau înghețată telefonului tău și-l voi învăța să înoate.
Fiindcă-l iubesc mult de tot, cum iubește el lucrurile mele, îl las uneori să se joace pe telefonul meu. Fermecată de chipul său proaspăt, nu am timp să reacționez când înfige mânuțele în telefonul meu și fuge cufundându-l în cutia de înghețată cu mentă și ciocolată.
-Ce s-a muldălit! Să nu te supeli pe noi că ne-a plăcut înghețata, spune tacticos, apoi fuge la chiuveta din bucătărie, se-nalță pe vârfuri și-l bagă sub un jet de apă!
-Ce-al fi să jucăm un fotbal cu smaltphone-ul tău?
-Nu poți face asta până nu cumpăr folie de sticla securizata pentru Allview, îi spun. 
Mă trezește un râs puternic de bărbat:
-Iar te joci cu Matei, iubito? Ce-ar fi să facem și noi un Matei mic? Eu nu i-am dat înghețată smarthone-ului tău să mănânce să știi, nici nu am jucat fotbal cu el.
3) -Nu ai fost în stare să-mi dai un telefon de ziua mea să-mi zici: „La mulți ani”? Ce băiat frumos ți-am dat eu! Cât de bine l-am crescut ca să te bucuri tu de eforturile mele?
-Mămico, mi-am scăpat telefonul în zăpadă și s-a blocat. Vă respect și vă iubesc, dar nu uitați că și mama mea v-a dat o noră la fel de frumoasă și de educată cum este fiul dumneavostră! Vă rog să-mi acceptați scuzele și să nu mai plângeți. Vom veni mâine cu un cadou frumos.
-De ce nu ți-ai luat husă și folie de protecție, dacă ești așa neglijentă? Dar când veți avea un copil, îl scapi și pe el în zăpadă???
Cearta începuse să degenereze, când am auzit o șoaptă dulce-n ureche:
-Iubito, nu mai amâna! Ia-ți husă și folie de protecție pentru smartphone și nu uita, mâine chiar este ziua ei! Ai grijă să o suni că fain băiat ți-a mai dat.



joi, 30 martie 2017

Cumpărați timp pentru toate femeile din România de la Dwyn Shop!

Lângă un bărbat adevărat, orice femeie întinerește

Lângă un bărbat atent, protector, iubitor și grijuliu, orice femeie întinerește, fiind primăvară veșnică și parfumată. Poate el să ofere tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte celei care i-a dat viață sau partenerei de viață? Cu Dwyn Shop răspunsul este pozitiv. Este singurul magazin online care vinde timp pentru femei, la un preț rezonabil: timp pentru îngrijire, timp pentru somnul de frumusețe, timp pentru o cafea și timp pentru o sesiune de shopping!
Plasezi comenzi aici și te trezești cu cea mai valoroasă resursă achiziționată la pachet cu produsele.
Alege aspiratoare potrivite și scutește de efort fizic toată familia!

Strânge covoarele, bate covoarele, spală covoarele, întinde covoarele!

Să zicem că nu faci parte din categoria soților trimiși să bată și să spele covoarele, dar la curățenia de Paște tot trebuie să participi! Tocmai te-ai așezat în fotoliu, cu ochii în ziar, cu cească de cafea aburindă și aromată în față și te faci că plouă.
Când să afli scorurile din campionatul național de fotbal, auzi o voce ascuțită din sufragerie:
-Dragă, nu este suficient că gătesc toată ziua, mai vrei să mai și trag de covoare singură? Lasă ziarul și hai să ridici canapeaua și biblioteca! Vezi să nu mi le trântești peste degete de ciudă că te-am deranjat! Prietenele mele se descalță, dragă, când vin în vizită, soacră-mea și prietenii tăi intră cu tot praful și noroiul în casă...
Să zicem că ești galant și te oferi tu să strângi covoarele, să le speli, să le bați și să le întinzi! Își convine să-ți intre în ochi și pe nas tot praful?
Poți spăla covorul „la botul calului” cu ajutorul Aspiratorului cu spălare Karcher SE 5100, aspirare umedă și uscată.
Cu 1199 lei scapi de „oase rupte”, de imaginea dezolantă a casei până la uscarea covorului și economisești timp, enorm de mult timp. Covorul poate fi curățat în profunzime la locul său, iar simultan cu acesta se spală și gresia sau pardosela. Există o dotare care asigură uscarea cu 50% mai repede a suprafeței proaspăt spălate.

Ce-i coca asta? Ce-i coaja asta? Îmi place friptura bine făcută, nu arsă sau în sânge!

Este periculos ca în loc să spui: „Sărut mâna pentru masă”, să te strâmbi și să pui întrebări retorice:„Ce-i coca asta? Ce-i coaja asta de cozonac? Cum de ai lăsat carnea crudă? Ne servești arsura asta în loc de friptură?”
La ea te gândești? A spălat covoarele, a spălat gresia, a frământat cozonacul și l-a băgat în cuptor, dar fără cel mai bun produs din oferta  de cuptoare cu microunde, electrice, plite, hote ce ai fi vrut să facă? Cât a băgat tăvile cu pască și friptură la copt, s-a dus ocupat de curățenie, iar mâncarea scrum s-a făcut.
Samus Cuptor electric CS35B2, 1600 W, 35 litri v-ar fi scăpat de dezastru, așa v-a costat mai mult să comandați mâncarea la restaurant, să scăpați cu fața curată la musafiri.
Vezi? Dacă l-ai fi comandat la timp, v-ar fi avertizat sonor la terminarea timpului și nu ați fi dat degeaba bani pe curcan! Puteați controla temperatura, ați fi utilizat selectorul de programe și nu ieșea un așa dezastru. Să nu mai punem la socoteala cearta și reproșurile.

Eu țin cură. N-ai știut? Nu vreau decât carne la grătar.

Încă mai ai timp să comanzi și să profiți de reduceri. Fii prevăzător! Gândește-te la invitații care țin cură de slăbire și asigură-te că vei face față tuturor cerințelor și exigențelor.
Sarmale, drob, curcan umplut, salate, dar cine ține cură de slăbire va dori carne la grătar, așa că alege cel mai bun dintre grătare! Grătarul Moncton pe gaz, 4 arzătoare, Tarrington House poate fi utilizat și în casă.
Cu 4 arzătoare, aprindere electronică și alimentare pe gaz, el asigură scrijeluțele de cartofi, porumbul copt și pulpele la grătar pentru toți invitații, fără să existe sacrificatul de serviciu care împarte tuturor, dar lui nu-i rămâne nimic!




Atunci când orgoliul anulează recunoștința...

Ideal ar fi ca omul să-și inscripționeze recunoștința pe stâncă și resentimentele pe nisip. Brațul acela întins când erai pe punctul de a fi înghițit de apele vieții, nu ar trebui să fie uitat niciodată!
Mâna aceea alinătoare așezată pe fruntea înfierbântată de gânduri, merită toată prețuirea din lume.
Este posibil ca omul care ne-a salvat de la moarte în momentul crucial al vieții, să fie nepăsător cu noi în altă împrejurare similară sau  să ne  lovească puternic intenționat sau involuntar.
Niciodată, dar niciodată orgoliul și furia nu ar trebui să ne orbească și să ne determine să-i anulăm meritele de salvator și recunoștința care i se cuvin pentru acest fapt.
Heraclit spunea că: „Este imposibil să sărim de două ori în acelaşi râu. Chiar dacă intrăm în aceleaşi râuri, în ele curge întotdeauna o altă apă.”
Oamenii au toane și priorități care se schimbă, de aceea nu le putem pretinde să ne ajute mereu.
De fapt de înseamnă să fii recunoscător? Să admiți că un om ți-a rupt o frântură din timpul, din sufletul, din puterea lui, când aveai cea mai mare nevoie și ți le-a oferit ca să prinzi puteri și să poți merge mai departe. Să primești darul divin cu toată deferența pe care o merită. Să-i oferi donatorului un loc de cinste în inima și în mintea ta, chiar dacă pe viitor te va nedreptăți în vreo împrejurare.
Să-i mulțumești neîntârziat și din toată inima și să încerci să oferi mai departe ceea ce ai primit pentru împrospătarea umanului din noi.
De momentele acelea penibile în care orgoliul mi-a anulat recunoștința îmi este rușine, tocmai de aceea am ales pentru ei (nedreptățiții mei cu voie sau fără de voie) liliacul, floarea memoriei.
Să mulțumești celui care își face datoria elegant mi se pare o probă de noblețe, nu o formă de slugărnicie sau de lașitate.
Da, le-am mulțumit părinților pentru viață și educație, profesorilor pentru note, curierilor pentru cadourile pe care mi le-au adus.
Pe viitor, doresc să fiu destul de realistă ca orgoliul să nu mă mai orbească, iar recunoștința să înflorească din belșug în sufletul meu!


miercuri, 29 martie 2017

Nu-i permite fricii să te paralizeze!

Matei arată cu degețelu-i roz păianjenul negru, fuge și începe să plângă:
-Mă papă, mă papă!
Mai trece puțin, iar mingea cu care jucăm fotbal pică într-o tufă de urzici. Nici nu apuc să-i spun bine, că întinde mânuțele și se umple de bășicuțe.
-Câte pelicole aici, la tine. Plante calnivole. Ched că mi-au păpat deja călnița.
Încerc să-l inițiez în viața de la țară și să-l învăț lucruri elemementare: spinii înțeapă, albinele introduc acul cu venin, iar locul respectiv se umflă și devine durereos...
-Hei, Matei, eu am crezut că ești „Mateică/Fără frică”, dar se pare că ești „Mateică/Mare frică”.
Mă privește cu ochișorii săi negri, pătrunzători:
-Să nu mai faci glume de-astea cu mine, niciodată! Ai glumit nu? Cum să fiu eu „Mateică/Male flică?”
 Principiul frica păzește bostana se dovedește funcțional din copilărie, chiar dacă nu ne place să recunoaștem. Frica este bună fiindcă reprezintă forma circumspectă a manifestării înstinctului de supraviețuire.

Frici puerile

Copil fiind mi-am petrecut mult timp pe dealurile și izlazul satului. Stăteam cu oile, aduceam vaca de la văcărie, mă duceam după apă de la fân, de pe pășunile pierdute sub poalele codrilor. Copilăria mea a fost marcată de fobii puerile și de fobii provocate de iresponsabilitatea altora.
Prima frică puerilă a apărut când răsfățată fiind plângeam mult și din orice să mi se facă pe plac. Mama a avut o idee:
-Ciocănitoarea! Te ia ciocănitoarea dacă nu ești cuminte.
Auzeam zgomotele făcute de ea din casă, când curăța mărul tămâios de viermișori. Ecoul loviturilor amplificate de trunchiul bătrân al pomului mă făcea să tremur de teamă.
Deși nu știam cât de veninos este un șarpe, când l-am văzut pe primul am rupt-o la fugă. Un lucru este cert, nu am lăsat niciodată să mă paralizeze frica în momentul în care trebuia să mă apăr, ci am acționat fără frică să supraviețuiesc.

 Nu mușcă, se bucură la tine!

Iată-mă venind de la școală, pe drumul public, pe jos 4 kilometri. Nu ni se puneau la dispoziție microbuze pe-atunci. Un câine ciobănesc, cât un vițel aleargă de la turma ce paște pe marginea șoselei și se repede la mine în piept. Nu mă las doborâtă și țip cât pot de tare. Rog ciobanul să vină să-și ia câinele să nu mă facă bucăți, iar el râde:
-Nu mușcă, se bucură la tine și se joacă!
Uniforma îmi este deja sfâșiată de ghearele lui ascuțite, iar ciobanul continuă să-și bată joc.
Peste trei zile, fratele specimenului duce văcăria de la pășune în sat, iar eu sunt trimisă la pâine. O vacă dă din coarne la mine. Îl întreb dacă împunge. Râde și spune ceva bâlbâit. Am timp să rup un băț destul de gros dintr-un pom și să fug. Animalul furios vine după mine. Încep cu vaca o luptă pe viață și pe moarte de supraviețuire, iar văcarul privește tâmp spectacolul, deși el este matur, iar eu un copil.
Prezența de spirit m-a salvat, fiindcă animalul pleacă destul de șifonat, dar și eu am urme de coarne pe brațe.
Frica mea cea mare era însă să nu-mi moară părinții și să rămân singură pe lume, de aceea când plecau undeva și întârziau,inima bătea să iasă din piept.

Frica de a vorbi în public

Poate că frica acesta am dobândit-o de când mă certau adulții:
-Taci! Nu te mai amesteca în vorba celor mari și nu mai sta în gura lor!
A fost frica mea majoră, fobia care m-a determinat să amân cât am putut examenele de grad. De când eram elevă, știam răspunsul corect, dar nu ridicam mâna. Învățătoarea știa și mă solicita. Profesorii s-au învățat și ei cu mine, dar le-a trebuit timp pentru asta. Între timp, mă durea și pentru faptul că înghițeam în sec, fiind lăudați alții, în timp ce ideile mele anticipau de multe ori spusele profesorului. În sala de clasă, în amfiteatru, luptam mult cu mine până mă hotăram să deschid gura și să-mi exteriorizez ideile. Am ales să fiu profesor, fără să-mi dau seama câte inspecții și activități vor veni peste mine și de câte ori voi fi obligată să vorbesc în public...
Cu o săptămână înaintea susținerii tezei de doctorat („Etica în comunicarea verbală”) am crezut că mă îmbolnăvesc de frică. Muncisem mult la redactare, era o lucrare bună, dar dacă nu aș fi putut să deschid gura să o prezint în ziua aceea??? Sau dacă mă încurcam??? Am făcut prezentarea și mă trezeam lac de sudoare în mijlocul unui coșmar. Comisia aștepta să deschid gura, iar eu nu puteam să articulez un cuvânt. Nu-mi ieșeau vorbele din gât. În altă variantă, ieșeau cuvintele, dar fără noimă, mă bâlbâiam, mă prezentam ca un patefon stricat.
-Nu lăsa frica să te paralizeze! Pregătește-te, în loc să-ți plângi de milă! Învață prezentarea și repet-o când ești în baie, înainte de culcare și la trezire, m-a sfătuit sora-mea!
În loc să visez că mă blochez, am început pregătirea intensă, iar frica a fost învinsă.
Cititorii care doresc să povestească modul în care și-au învins temerile, pot dona o poveste. Povestea lor devine lecție de viață pentru alții, dar și un euro pentru ajutorarea copiilor vulnerabili, care nu sunt ajutați de familiile biologice.  Prin acest articol, am răspuns provocării umanitare formulate de Blogal Initiative și Dr. Oetker

 





 



marți, 28 martie 2017

Un credit pentru o viață!

Suflețelul meu zace în pat și are buzișoarele arse. Întinde topit mânuțele către mine:
-Mama, este atât de frumoasă primăvara! Simt cum se sfârșește viața în mine. Uite, mamă, cum se scutură mii de petale de viață din trupul meu abia înflorit. Nu plânge că-mi rupi sufletul! Să mă ierți și să știi că nu am venit în lume să te supăr. Am vrut să te bucur. Hai să repetăm din nou nașterea, mamă! Naște-mă un copil sănătos sau chiar dacă sunt bolnav, naște-mă din nou să petrecem mai mult timp împreună!
Strâng din dinți și îmi mușc buzele până la sânge. Vreau să fiu tare de dragul lui, să nu mă vadă plângând, să nu-mi arăt toată suferința.
-Să ai grijă de mama, tată, când voi pleca eu! Îmi propusesem să mă fac mare repede de toot să o apăr și să o protejez de tot ce este rău, dar în curând mă veți pierde. Să mă uitați repede și să faceți alt copil. Voi fi îngerul vostru păzitor și vă voi veghea din cer!
Adoarme. Săptămâna viitoare suntem programați la operație, la Viena. Am vândut tot ce se putea vinde, am apelat la toți cunocuții și toate rudele să mai găsim 2000 de lei, dar în zadar. Atât îl desparte pe copilul meu de viață! Ce contează că banii aceștia, un tânăr bogat îi cheltuiește într-o noapte în club, iar o adolescentă de bani gata îi face praf în câteva ore la mall.
-Sunt gata să mă vând pe mine, îi spun soțului plângând în hohote, să-mi scot inima mea sănătoasă și să o pun în locul celei bolnave din pieptul lui!
-Vom găsi pe cineva destul de uman să ne acorde credit urgent, credit fără acte, mă liniștește sufletul meu pereche.
Brațele sale puternice mă liniștesc. S-a ținut de cuvânt în tot ceea ce mi-a promis. A făgăduit că-mi va fi alături la bine și la rău, a fost, mi-a promis că mă va face fericită, a făcut tot ce a fost omenește posibil și mi-a adus fericirea pe tavă, dar s-a năruit când am descoperit boala copilului nostru.
-Lasă-mă să fac eu turul băncilor, l-am implorat! Tu ești bărbat, dar eu am să plâng, la nevoie le cad în genunchi, le vorbesc ca de la mamă la mamă să obțin împrumutul.
-Mă tem să nu te întorci și mai rănită, draga mea.

Un credit pentru viața copilului meu, vă rog!

Mi-am scris cu atenție scenariul, m-am înarmat cu răbdare și curaj și am plecat la atac.
-Vă implor, dați-mi un credit pentru viața copilului meu! Fie-vă milă! Și dumneavostră sunteți părinți.
-Doamnă, la noi nu ține cu înduioșarea! Avem credite pentru prima casă, pentru excursii, pentru electrocasnice, pantru nevoi personale, dar categoric niciunul pentru viața copilului dumneavostră!
M-am săturat să primesc de 10 ori același răspuns crud. În ochii lor, viața copilului meu nu valorează nici 2000 de lei! M-am prăbușit pe-o bancă, mi-am laut capul în palme și am început să plâng în hohote.
Cum să mă întorc acasă fără bani? Cum să-i spun micuțului că pentru el țara asta nu are 2000 de lei să-l salveze de la moarte?
-V-a murit cineva drag, mă întreabă o doamnă cărea i s-a făcut milă de mine?
-Nu , doamnă, dar mai este puțin. Copilul meu se stinge încet-încet fiindcă îmi lipsesc 2000 de lei ca să-l duc la operație la Viena. Nicio bancă nu i-a dat o șansă la viață.
-Telecredit.ro oferă împrumut urgent și nu vă întreabă la ce folosiți banii, doamnă. Nu mai plângeți! Duceți-vă repede acasă și solicitați online împrumutul  sau sunați la 021.9933! Primul credit este gratuit, valoarea împrumutului fiind între 100-2000 de lei, iar perioada de rambursare între 10 și 30 de zile. Banii sosesc urgent în cont, iar operația va fi făcută la timp.

Mama, avem banii pentru operație!

„Sigur, mi-a spus o poveste frumoasă, așa cum spui unui copil care plânge, dar cum să mă întorc cu un răspuns negativ la ei. Dacă aș ști că nu au atâta nevoie de mine, mi-ar fi frică să mă mai întorc. Cum să mă uit în ochii lui și să-i spun că nu se găsesc bani ca să trăiască?”
Pașii de plumb, sub un cer de plum, într-o lume de plumb se-ntorc acasă. Inimile de oțel m-au alungat din birourile lor fără milă azi. Ce mi-a rămas? Să aștept zi după zi ca doliul să-mi înfășoare inima?
Lacrimile cerului cad acum peste trupul meu înfierbântat de gânduri și de durere. Plâng îngerii de mila mea și inima aflată pe jarului incertitudinii sfârâie sub stropii reci.
La geam mă așteaptă un chip de înger. Îmi face cu mânuțele nevinovate. Ploaia mi-a spălat și diluat lacrimile. Voi da vina pe ea pentru ochii mei roșii, umflați.
Aș vrea ca drumul de la poartă la ușă și către camera lui să fie interminabil, cum își doresc cei care conduc pe ultimul drum pe cel drag!
-Mama, avem banii pentru operație.
-Nu, dragul meu, iartă-mă! Nu am putut să-ți găsesc banii care să te salveze, dar vom vinde...
-Verighetele le-am dat deja, draga mea! Nu era o întrebare, ci o veste bună. Am căutat pe internet, cât timp tu băteai la ușile băncilor și am găsit cel mai simplu sistem de creditare care a și funcționat. Am solicitat împrumutul, mi s-a procesat rapid cererea și am primit deja un mesaj care m-a anunțat că banii au intrat deja în cont. Telecredit este prietenul oamenilor care rămân fără bani de lemne și de medicamente, amicul părinților care și-a vinde sufletele să-și salveze copilul de la moarte!
Ei îți dau banii fără să te întrebe la ce-i folosești și fără să pună condiții.
-Mama, Telecredit a oferit un credit pentru o viață. De astăzi vom fi prieteni pe viață: eu, tu, tata și Telecredit. 
Și iată cum am întocmit testamentul prieteniei noastre pentru Spring SuperBlog 2017.




Vă iubesc ECCO COOL, picioarelor!


Vă iubesc, picioarelor, așa cum altă încălțăminte nu v-a iubit niciodată! A iubi înseamnă a crea confort și a proteja.
Voi sunteți încă îndrăgostite de pantofii cu toc cui care v-au trădat. Încă puțin și v-ați fi frânt și gâtul, nu numai glezna când ei au călcat strâmb...De câte ori încălțămintea cu toc vă frângea inima, îmi venea să urlu și să spun:
-Eu,perechea de pantofi sport pentru femei ECCO COOL, sunt aici, vă iubesc și voi avea grijă de întreaga voastră ființă!

Ah, picioarelor, picioarelor, dragostea adevărată nu produce suferință nici în glumă! Știu, nu ar trebui să vă amintesc ce v-au făcut încălțămintea cu toc, dar nu pot trece cu vederea lacrimile și complicațiile pe care le-au provocat relația voastră.

Unde a dus relația voastră cu pantofii cu toc!

La început o fost o durere trecătoare urmată un suspin, apoi a apărut prima bășică. Au venit la rând bătăturile, durerile degetelor și călcâielor, până când relația toxică a devenit durere cronică (spate, călcâie, zonă lombară, șolduri și coloană).
Primele monturi v-au deformat degetele bijuterii. Tendonul lui Ahile a început să se scurteze, unghiile reîncarnate vă dădeau dureri de cap, osteoartrita genunchilor stătea la pândă...
Plimbările-n oraș au devenit torturi pentru voi, dar vă încăpățânați să nu renunțați la relația toxică, chiar dacă pierduserăți bucuria simplă de a vă bucura de viață!

Ce pot să vă demonstrez prin fapte

Eu, încălțămintea ECCO COOL îmi voi demonstra iubirea față de voi numai și numai prin fapte. Pantofi sport-casual dama ECCO Cool 2.0 sunt parteneri de încredere fiindcă:
1) Vă asigură o ventilație perfectă
2) Vă ferește de șocuri când călcați pe suprafețe dure, ucați sau coborâți multe scări
3) Vă distribuie greutatea uniform pe toată talpa, nu în mod excesiv la vârfurile degetelor și călcâie
4) Vă feresc de transpirație, de mirosurile neplăcute și de murdărie
5) Vă protejează de umezeală, frig, durere, inconfort.

Într-o relație cu Pantofii sport-casual damă ECCO Cool 2.0

Început de primăvară și de relație nouă. Cea veche m-a distrus fizic și emoțional. Amintirile încă „mă chinuiesc”. Ajung la Universitate. Trec printre tarabele cu cărți. În timp ce primăvara mă parfumează cu zambile și flori de cais, roșesc ușor. Aici m-am împiedicat și mi-am scrintit glezna anul trecut când am călcat strâmb cu pantofii cu tocul cui. Unii m-au ajutat, alții m-au certat:
-Nu vă mai săturați de pantofi cu toc! O să vă frângeți gâtul într-o zi.
 Pantofii mei frumoși de-acum mă privesc ștrengărește:
-Nu are rost să te rușinezi de trecut! Este zestrea experimentală a fiecăruia.Pășește cu încredere în tine! Îți suntem alături.
Am chef să merg la pas până-n Unirii, apoi să trec pe celălat trotuar și să ajung în Romană. Să mă epuizez privind oamenii, părculețele, viața îmbobocind prin București. Să-mi clătesc ochii în vitrine și admirând rochiile de petale și volane ale pomilor, să plec creștetul să mă mângâie soarele! Fără metrou azi! Fără mijloacele de transport în comun! Doar eu și ei într-o poveste de dragoste adevărată, în care niciunul nu ne lăsăm la greu și nimeni nu calcă strâmb!
-Am putea să stăm două ceasuri la Unirii. Să admir stilourile cu penițe de aur, iile cusute manual, parfumurile și bijuteriile. Pe urmă la pas cu amitirile până-n Romană. Știi în dreptul Teatrului Național mi s-a desfăcut talpa anul trecut, iar un grup de adolescenți gălăgioși au râs cu lacrimi cum căscaseră ciocul pantofii mei...
„Le este sete, mă. Vor și ei să bea apă din băltoci.”  Plouase torențial, iar picioarele mele erau ude și nu puteam să mă duc să-mi cumpăr încălțăminte așa.
Altă dată mi s-a rup un toc pe trecerea de pietoni și a trebui să merg șontâc-șontâc la primul magazin să-mi cumpăr altă încălțăminte.
-Ne plimbăm și prin Cișmigiu, le spun. Îmi este drag să vă scot în lume!





duminică, 26 martie 2017

Atunci când bunătatea are identitate, chip, dar nu i-ai strâns niciodată mâna...

În zilele noastre, bunătate gratuită rar întâlnești. Monedă de schimb, ea funcționează după legea lui OM:„Ești om cu mine, sunt om cu tine”, adică ești bun cu mama ta, cu copilul tău, cu soțul tău (aplicând principiul când merită), cu un prieten căruia îi ești dator.
Poți fi și un bun coleg, gata să-l ajuți, să construiești relații la serviciu pentru ca locul de muncă să devină mai suportabil.
Să fii bun cu cei cunoscuți poate fi o strategie: imaginea publică trebuie să fie ireproșabilă. Tocmai de aceea se întâmplă ca unii să fie buni în societate și răi în familie pentru că acolo nu sunt văzuți.
Am cunoscut pe cineva care este de o bunătate molipsitoare cu oameni aflați la sute, mii de kilometri distanță și nu are nevoie de imagine pentru că și-a consolidat-o deja. El este atât de bun în mediu virtual, încât îi invidiez pe cei cărora le aparține.
Dacă ajută, împacă, încurajează și iartă oameni pe care n-o să-i întâlnească niciodată, mă întreb câtă fericire răspândește în jur!!!
Cu siguranță că-i tratează regal pe cei pe care-i iubește. Ai lui nu pot fi altfel decât niște oameni prea răsfățați.
Cum a fost? „M-am supărat ca văcarul pe sat” și i-am reproșat vrute și nevrute. Nu mi-a răspuns cu același ton, ba a încercat să mă împace și să mă facă să înțeleg că nu este corect ceea ce fac. Nu i-am mai vorbit, deși mă durea ceea ce făcusem, îmi era și rușine de finețea lui, dar el continua să comunice cu mine ca și cum nu s-a întâmplat nimic și trecuse cu vederea momentele mele de rătăcire.
Nu știu dacă va citi aceste rânduri, cert este că eu mă înclin în fața bunătății pe care o știu acolo, undeva, departe, la butoane. Are identitate, chip, dar nu i-am strâns mâna niciodată...

Să-mi aduci o tabără educațională, Iepurașule!

Dragă Iepurașule,

Nu-i așa că ești mai mult generos decât fricos și ți-ai trimite și tu copiii într-o tabără educațională? Nu-i poți lega de culcușul matern, dacă dorești să cucerești lumea prin istețimea lor. Oricât ți-ar fi de dor de ei, le-ai permite să plece peste hotare, să stea acolo câteva săptămâni, să învețe să se descurce pe cont propriu: să vâneze oportunități, să țâșnească pe fiecare circumstanță, să se informeze, să ia lumină din univers și să producă lumină pentru univers, să se pregătească pentru viața de student. Așa că, să nu invoci motivul: „Sunt și eu părinte și nu mi-aș lăsa copilul printre străini!” Tocmai fiindcă ești părinte știi că noi, copiii, trebuie să ne obișnuim să trăim pe cont propriu, să găsim soluții pentru provocările vieții, să negociem pentru supraviețuirea în condiții optime!
Să nu spui că nu ești suficient de bogat pentru a mă trimite la vară în Tabăra Academic Summer Cambridge pentru că investind în mine, vei câștiga însutit!
Sunt un licean ambițios, Iepurașule! Din satul meu, situat la poalele munților, visez să studiez la Cambrigde și nimeni nu mă poate împiedica. Merit un loc la una dintre universitățile de elită ale lumii, fiindcă doresc să dau o mână de ajutor la schimbarea în bine a societății în care trăim. Nu te strâmba, Iepurașule, crede-mă știu ce vreau de la viață! Nu mă păcăli cu școala de șoferi, cu laptop nou și telefon de ultimă generație, fiindcă acolo găsesc arta, tehnologia, distracția și provocarea la un loc! Ca să-ți dovedesc că sunt informat, îmi voi susține argumentele pe puncte.

Pofta de studiu crește

În tabăra educațională aleasă de mine, pofta de studiu crește pentru că sălile de clasă sunt ultramoderne, cursurile fiind personalizate după nevoile și atuurile studenților. Cursanții pot alege 4 materii pe săptămână, având în programă 40 de ore săptămânal. Evident comunicarea se face în limba engleză. Am pus ochii pe disciplinele considerate „Cenușăresele” învățământului românesc sau care lipsesc cu desăvârșire din arria noastră curriculară: arta, teatrul, mass media, literatura (ateliere creative), scriere eseu, societate și mediu înconjurător.
„Realiștii” pot alege ore de: matematică, biologie, chimie, fizică, economie și afaceri și informatică.
Știu că voi avea la dispoziție laboratoare, studioul de artă, terenul de sport și sala de fitness, fără taxe suplimentare. Pas cu pas voi fi îndrumat să mă informez și să-mi dezvolt aptitudinile IT. De fapt tabăra mă va ajuta să fac față viitorului interviu de admitere.

Respectarea intimității

Dacă în România, studenții sunt obligați să stea câte patru-cinci în camerele din campusuri, la Cambridge există camere individuale cu baie. Respectarea intimității este principiul de bază al succesului școlar, profesional, național și individual. Te poți dezbrăca și îmbrăca fără teama de a fi văzut de către colegi, accesul la baie nu este condiționat de urgențele celor cu care împarți locuința, lucrurile personale nu sunt „inventariate” de ochi străini. Gândul că ai un loc de cazare al tău și numai al tău, te face să te simți ca acasă. Cum păstrezi curățenia în cameră, așa o ai, cum îți administrezi liniștea și timpul, așa te vei bucura de virtuțiile acestor resurse. Este exclus ca bolnav fiind să fii supus torturii de a  asculta muzică, fiindcă așa i-a venit cheful colegului care nu știe nimic despre empatie sau să ți se umple camera de colegi puși pe băutură, chef, glume nesărate care degenerează în scandal!
În plus, pensiunea completă nu mă va obliga să stau în bucătărie ore întregi, sacrificând timpul alocat studiului.

Excursiile, sportul, divertismentul

„Nicio zi fără excursie!”, aceasta cred că este deviza taberei din moment ce în program există 2 excursii de o zi pe săptămână și 3-4 de câte o jumătate de zi. În sfârșit voi ajunge în vestitul Turn al Londrei, dar voi putea admira și cea mai înaltă clădire din Europa, noul Turn al Londrei.
Turnul Londrei, arhivă istorică și edificiu cu multiple roluri în conducerea unei vechi civilizații: „a servit drept armurărie, trezorerie, menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice, și sediul Bi
Bijuteriilor Coroanei Angliei” (sursa de informație aici)
Voi poposi la Palatul Regal și voi admira tablourile lui Van Dyck, Rembrandt și Rubens, admirând decorurile somptuoase în care trăiește regina. (Peste câtva timp poate fi ultima din istorie, cine știe?)
Voi avea la dispoziție de asemenea programe sportive și de divertisment, pentru ca mintea mea sănătoasă, luminoasă să colaboreze cu un corp cu o sănătate de fier.

Securitate

Știu, Iepurașule ce as scoți din mânecă să nu mă lași în tabăra aleasă de mine. „Teroriștii, pericolele din lume!”
Ești rău și nu ai dreptate deloc! Suntem monitorizați pe toată durata taberei, accesul în campus și în școală fiind ultrasecurizat, iar în caz de urgență se asigură telefon 24/24 de ore.

 

Raportul ofertă-preț

Raportul ofertă-preț este fabulos! Tarifele sunt următoarele:
2 săpt. Iulie 8, 15, 22, 29, August 5, 12    £ 2500
3 săpt. Iulie 8, 15, 22, 29, August 5         £ 3750
4 săpt. Iulie 8, 15, 22, 29                        £ 5000.
Se oferă o formare completă a personalității adolescenților care nu poate fi plătită cu tot aurul din lume!
Pachetul educațional cuprinde:
1)Cazare și pesiune completă
2) Materiale studiu, accesul la săli, laboratoare, studiouri, terenuri de sport, certificatul de absolvire al cursului
 3) Pachete săptămânale de excursii
4) Activități sportive și de divertisment
5) Asigurarea securității și monitorizarea cursanților

Făgăduiește-mi că mă lași în tabără!

Cât de mult mă iubești, Iepurașule? Hai, blănosule generos, făgăduiește-mi că-mi vei aduce de Paște un loc la tabăra educațională aleasă de mine!
Cu speranță,
E.S.





sâmbătă, 25 martie 2017

Interviu despre Primăvara Blog Awards 2017



Reporterul: Vă rog să-mi spuneți la ce este coada asta! Așteptați cuminți unul în spatele altuia ca în „perioada de tristă amintire”. Ce se dă?
Bloggerii (în cor): Se fac înscrieri la Primăvara BlogAwards 2017. Concursul începe în martie și se termină pe 15 mai 2017.
Reporterul: Să detalieze unul dintre voi regulamentul să mediatizăm!
Enigel: A fost odată ca niciodată un doctor și un blogger inimos căruia i se spune Blogatu. Având puteri magice în mediul virtual s-a gândit să construiască un castel fermecat BlogAwards, locul unde sponsorii se întâlnesc cu bloggerii și participă împreună la ospățul campaniilor, după ce au ieșit învingători din luptele publicitare. Fiindcă trofeele sunt limitate, iar bucatele cele alese trebuie să  ajungă la toți, Marius Călugăru organizează de sărbători campanii maraton, cu premii garantate pentru cei curajoși, care participă la cât mai multe întreceri. Așa s-a gândit și în această primăvară. Vor fi medaliați mulți dintre soldații mediului virtual care vor lupta pe viață și pe moarte să se exprime cât mai frumos și convingător, participând la minim 75% dintre bătălii. Finaliștii primesc premii garantate. Ca să nu murim de epuizare, nu vor fi organizate mai mult de 10 întreceri. Bloggerii au libertate deplină: se pot înscrie la maraton, dar și la campanii individuale, echipa Blog Awards acordând notele corect doar în campionatul intern.
Reporterul: Ce premii sunt puse în joc?
Enigel: Smartphone, tabletă, ochelari VR și multe alte produse.
Reporterul: Vă exprimați metaforic, iar conotația lasă loc interpretării. Încercați să-l imitați pe Marius, să prezentați concursul în stilul lui.
Enigel: „Bloggeri, scrieți, scrieți, scrieți! Se dau niște campanii și se participă la cât mai multe dintre ele. Se întocmește un clasament, apoi se dau premii gadget-uri sau accesorii utile oricărui blogger. Să fie mulțumită toată lumea!”
Reporterul: Vă doresc succes tuturor, în special domnului Marius Călugăru care dorește să mulțumească pe toată lumea!

Amprenta iubirii cu autocolant de la Urban Print

Iubești, nu este așa? Dacă ar exista o mașină a iubirii probabil ai transforma sentimentele tale în flori pe care i le-ai aruca în cale să nu-și rănească tălpile de trotuarul dur, prea aspru pentru o făptură delicată...
Pășește și ai impresia că frumusețea ei se află în pericolul să se dematerializeze. Este frumoasă ca o idee, ca un vis pe care nu îl poți atinge decât în gând sau imaginație!
Ploaie fermecată de primăvară ai fi pentru buzele ei arse de sete, dar îți stăpânești englezește sentimentele de teama respingerii. Poate te-ar ucide vorbele:
-Îmi pare rău, dar am pe altcineva...
O problemă sentimentală cu autocolant, doar cu autocolant se rezolvă! 
Poți să-i faci un pod al sentimentelor de la inima ta, până la inima ei, să se trezească călcând pe 50 de metri de autocolant Avery Dennion lucios pe care este imprimată inima ta la picioarele ei. Îi transmiți un mesaj cu Urban Print ca ea să înțeleagă...
Poți rezolva problema ta de suflet cu etichete și stichere, adică îi lipești o inimioară pe cana de cafea pe care ai umplut-o special pentru ea, pe dosarul pe care i-l duci să-l rezolve rapid, pe ușa de la biroul ei.
Un comportament de adolescent demonstrează că poți iubi cu dăruire, nu că ți-ai pierdut mințile...
Comandă autocolant în culorile ei preferate. Îmbracă-i scaunul în verde sau albastru, masa în roșu sau în violet, „prinde-i fluturi”, „culege-i flori” să se simtă specială!
Câștigă-i inima cu autocolant, etichete și stichere și păstrați obiceiul toată viața!
Îi place liliacul înflorit în toiul iernii, comandă-i autocolant special și umple-i pereții, podeaua, lucrurile din jur cu brațuri de crengi de liliac!
Comandă etichete cu numele ei, însoțite de declarația: „Te iubesc!” și lipește-i-le pe oje, creme de față, produse cosmetice și de îngrijire personală. Se va simți vinovată că te neglijează și va petrece mult timp cu tine!
Martor al iubirii voastre fie autocolantul, căci datorită lui o poveste de iubire începută englezește va fi trăită frumos, cald, românește!
Când iubirea vostră va rodi, nu uitați să transmiteți din generație în generație obiceiul exprimării sentimentelor prin autocolant, etichete și strichere!
Ce poate fi mai frumos decât să-ți înflorească în fiecare dimineață zidul cenușiu cu inimioare și cu declarația sinceră a celui drag: „Te iubesc”?


Viața bară la bară

Circulăm așa, bară la bară pe autostrada vieții având ca destinație moartea. Uneori avem impresia că ne încurcăm unii pe alții, în special când drumurile sunt închise sau ne aflăm în mijlocul ambuteiajelor și ne claxonăm nervos.
Cu peste 100 de lilometri la oră ne îndreptăm spre destinație, uitând să ne oprim și să admirăm peisajul din jur. Pe autostrada vieții este suficient ca unul să-și piardă controlul și vor avea de suferit toți din jur.
Reguli? Dar cine mai știe de reguli! Pe unii parcă-i atrage destinația finală ca un magnet, alții se zgâiesc pe geamuri să-ți tulbure intimitatea...
Cel mai rău este când viața celor dragi se stinge ușor-ușor și nu poți face nimic. Atunci încerci să sufli din răsputeri ca într-un foc pe jumătate stins, să-i împrumuți viață dintr-a ta. Clipa te minte cu un momentul  fulgerător de glorie. Respiri ușurat; ce a fost rău a trecut, flacăra se reaprinde înșelător, promite să ardă din nou, dar fumul morții se-nalță din trupul încă viu!
Fumul înecăcios și cenușa ne arată că timpul s-a mistuit, resursele trupului de a lupta pentru viață sunt pe sfârșite
 Și uite așa, bară la bară ne grăbim să ajungem la final de drum...


Aventurile celor doi Ștrumpfi prin oraș


Doi Ștrumpfi în satul bunicilor.

-Să mă duci la râu, spune ștrumphul cel mic și să-mi faci un foc pe malul apei. Eu pescuiesc, iar tu-mi frigi peștii. (Peștii sunt cerculețele pe care el le ia tacticos cu degetele micuțe din vârful undiței, un băț improvizat, le pune în găleata invizibilă, apoi mi le aduce la foc). După ce mâncâm, pornim în aventură prin pădurea interzisă.
Astăzi voi fi iar ștrumph șef, șef doar cu numele. Să fii ștrumph șef este cea mai mare responsabilitate din lume! Trebuie să mă prefac că văd ceea ce nu văd și să aud ceea ce nu scoate un zgomot. Să fac o magie, să mă dau de trei ori peste cap, iar din piatră seacă să scot suc, să storc pietrele și să iasă acadele.
Ștrumphul cel mic profită că se află în compania ștrumpfului șef și amândoi radiază de fericire când scapă de ochii vigilenți ai părinților... Ștrumphul cel mare, adică ștrumphul șef, nu vrea să-l dezamăgească pe ștrumphul cel mic, adică pe ștrumphul șef peste șef, de aceea uneori mai ia și decizii greșite...
-Ți-am spus să-mi cumperi Cola. Nu te spun. Destul că ei nu-mi dau. Vrei să mă pedepsești și tu?
Astăzi vii cu noi la București să mergem împreună la film! Este 31 martie 2017 și vreau să văd Strumpfii: Satul Pierdut!
Ștrumphul cel mic este ca o adiere de primăvară pentru mine, ca o livadă în care înflorește viața. Îl dezmierd, închid ochii și-i savurez mirosul proaspăt de inocență care mă liniștește.
-Știi că tu nu ai voie să îmbătrânești, să te îmbolnăvești, să fii săracă, dar mai ales să mori, îmi spune pe un ton grav? Tu trebuie să te joci toată viața cu mine, să mă duci la film, să-mi cumperi dulciuri și jucării și să mă duci în parc când voi fi la liceu. Da, da, să vii cu mine, să ne plimbăm, să-mi spui povești inventate de tine și să hoinărim prin oraș.
-Ei, Matei, când vei fi la liceu, vei ieși cu fetele în parc: cu iubitele tale, cu prietenii.
-Și ce, ești geloasă? Nu poți să vii și tu cu noi???
-Voi vă veți ține de mână și vă veți săruta, iar eu voi fi în plus, îi spun!
- Îți spun un secret. Să știi că sunt îndrăgostit de o fată dintr-a opta. Ieri am sărutat-o, dar nu pe gură, că nu am avut tupeul, ci doar pe spate!

Cu Istețul prin oraș

Cu flori de piersic în obraji, cu copilăria în pletele-i negre, cu infinite speranțe de fericire în priviri, Istețul mă prinde de mână.
-Fără magazine de haine astăzi, îmi spune categoric! Lasă că știu eu cum ești tu. Intri în 20 de magazine, te holbezi la toate fustele, rochiile și bluzele, ba mai și probezi și s-a dus ziua noastră în oraș!
-Doar 10 minute, Matei.
-Să nu aud. 10 minute înseamnă 20 de ore la tine. Facem așa: mergem la film pentru copii. (S-a oprit o clipă din plan și m-a privit, în timp ce găsea o soluție să iasă din încurcătură.) Da, astăzi și tu ești copil. Apoi mâncăm și poate îmi dai și mie o guriță de frappé că tare este bun și nu te-am spus niciodată când m-ai lăsat să gust și mă duci prin magazinele de jucării. Nu te lasă inima să nu-mi cumperi una nu este așa? Tata mi-a dat grijă să nu te chelesc de bani și să aleg una de 50 de lei, dar tu îl suni și-l rogi frumos să ne lase să venim acasă cu una mai scumpă! Ce lego să iau eu cu 50 de roni? Am strâns 250 de roni. Ce, tu ai bani mai puțini decât un copil?
-Păi nu spuneai că astăzi sunt copil și eu?
-Ești copilul care plătește.

Prinde un ștrumph și bagă-mi-l în buzunar!

Matei este captivat de filmul de animație. Se ridică de pe scaun și întinde mânuțele să prindă unul și să-l bage-n buzunar. Ia floricele și le întinde și lor, ba vrea să le deau și suc să bea.
-Prinde unul și bagă-mi-l în buzunar, te rog, sunt așa de drăguți!
-Am prins, Matei, îl am aici în palmă. La plecare ți-l pun în buzunar, îi spun.
Am primit un ștrumph micuț în același timp cu biletele, dar nu i l-am arătat să-i fac o surpriză.
-Să nu se termine niciodată, îmi spune rugător!
Sala este răsfățată de rîsete cristaline de copii. Molipsiți de veselia lor râd și bunicii sau părinții care-i însoțesc. Când animația s-a terminat și s-au aprins luminile s-a auzit oftatul simultan al zecilor de spectatori.
Ieșim. O vreme, Matei tace. Tristețea se abate asupra lui ca ploile de vară care vin din senin și pleacă din senin.
-Vreau și mâine, îmi spune! Te rog! A fost așa de amuzant și captivant.
Bagă degetuțele în buzunarul de la haină și iese cu ele la lumină ducând ceva:
-Nu s-a topit bomboana în buzunar ca data trecută, ci chiar mi-ai băgat un ștrumph în buzunar. Venim și mâine să mai prinzi unul? Până atunci, hai să-i dăm să mănânce ștrumphului și să-i cumpărăm o jucărie!
Trei ștrumphi s-au pierdut în oraș o zi pentru Spring SuperBlog 2017...



vineri, 24 martie 2017

Trezirea din coșmar cu AVBS Credit

Tortura psihologică

Am ajuns la fundul sacului, iar angajații simt asta. Mă tratează cu răceală, de parcă eu aș fi vinovată că renovarea castelului m-a secătuit financiar, că utilarea bucătăriei a însemnat altă cheltuială, că am standarde înalte pentru clienții mei: doar produse proaspete și bio. Restaurantul meu este vedetă în oraș, aș muri dacă l-aș pierde!
Merg pe trotuar și mi se pare că văd euro pe jos, dar până să mă aplec, trecătorii îmi iau hârtiile prețioase. Mă duc să dau o mână de ajutor la bucătăria restaurantului, iar oalele-mi spun: „În curând vom ajunge la fier vechi. Vom rugini. Ușile acelea din stejar masiv vor fi ferecate pentru totdeauna. Vezi ce înseamnă luxul?”
Înfing furculița în bucata de pui și mi se pare că duc la gură bancnote.
„Nu poți traversa strada fără bani, îmi spun angajații, răsucind cuțitul în rană.”, „Mama, pot invita toată școala de ziua mea? Se vorbește-n oraș că în curând localul nostru se va închide. Promite-mi că nu este adevărat!”
Tac și negociez în gând. Caut un finanțator, dar nu știu unde să-l găsesc.

Coșmarul cămătarilor

Oamenii aceia fioroși au oprit la poarta mea și înarmați cu săbii sparg poarta. M-au amenințat de trei luni, iar acum s-au ținut de cuvânt:
-Îți răpim copilul dacă nu ne dai banii. Când te-ai împrumutat, nu știai că trebuie să-i dai înapoi? Nu faci rost de bani, revenim, te tundem și îți scoatem unghiile.
Dau din mâini neputincioasă în întuneric:
-Ajutooor! Să mă audă cineva! Vin cămătarii peste mine să-mi răpească băiețelul, iar pe mine să mă tortureze că nu am putut să-mi dau la timp datoria!
Sparg ușa și intră. Sunt câtă frunză și iarbă. Au săbii lucioase, prea lucioase după gustul meu și pistoale.
Strâng copilul la piept și ne ascundem în lada patului. Ni se aud inimile bătând la unison de teroare.
Nu am aer. Strig, dau din brațe, până când o mână puternică și iubitoare mă trezește:
-Iubita, este doar un coșmar. Niciodată nu aș accepta să ne împrumutăm la cămătari, când există soluție de creditare.
Îmi revin greu, confundând câteva minute realitatea cu coșmarul. Îmi aduce un pahar cu apă și încearcă să mă convingă că totul are rezolvare:
-Cu un împrumut pentru afaceri de la AVBS Credit rezolvăm și ne repunem pe picioare. De la ei vom primi ajutor financiar de nădejde.
 -Păi noi nu am achitat nici datoria la...(era să zic cămătari, că și ei mă tot sună și mă amenință în ultimul timp, deși sunt o bancă)
-Facem o refinanțare, draga mea.

Coșmarul băncilor mofturoase se sfârșește cu AVBS Credit

Adorm din nou. Am scăpat de cămătari. copilul este în siguranță la școală, iar noi, adulții, mergem la bancă. Nu, nu la AVBS Credit, ci la una dintre băncile acelea care te face să te rușinezi că ai nevoie de împrumut.
Ținem teancul de dosare în brațe și ne mai cer hârtii. Ei cer, noi le aducem și ne îngropăm în hârtii. Apoi suntem supuși unui interogatoriu despre venituri, bunuri, posibilitatea de recuperare a datorie.
Operatorul de credite ne privește de sus și râde în hohote:
-Nu vi se pare că sunteți prea săraci pentru un credit? Chiar credeți că avem bani de aruncat în drum?
Ochii mi s-au umplut de lacrimi, rușinea și revolta mă copleșesc.
-Hai să plecăm, hai să plecăm de-aici! Nu vezi cum ne umilesc?
-Iubita, trezește-te! Unde să plecăm? Suntem acasă, în dormitorul nostru. Nu ne umilește nimeni.
-Știi am visat că ne cereau acte peste acte și râdeau de noi că suntem prea săraci ca să ne împrumute...
-AVBS Credit nu ar face asta niciodată clienților. Uite: putem lua 630 – 88.000 LEI credit fără garanții pe o perioadă cuprinsă între 6-30 de ani și 5000 – 400.000 EURO creditul cu garanție. Important este să consultăm un expert, iar acesta va găsi cel mai bun produs pentru noi. Nu este nevoie să luăm la rând toate băncile din România, expertul va găsi creditul perfect pentru noi!

O bancă la dispoziția consumatorilor de credite

Cu AVBS Credit mi-a dispărut bancofobia fiindcă ne-a tratat omenește și ne-a salvat de la faliment.
Avem o relație excelentă, iar afacerea merge ca pe roate. Între timp am deschis și un hotel în aripa vestică a castelului.
Mă gândesc câte coșmaruri aș fi mai avut, dacă nu găseam aceste providențiale date de contact:
Sediu central str. Matei Basarab, nr.16, et.1, sector 3, Bucureşti, România
Tel:       021 2304343
Email:    office@avbs.ro?
Credit de refinanțare acordat pentru Spring SuperBlog 2017!


Prea tehnic pentru gustul meu, prea lucios pentru gustul lui...

Dragă Marius Călugăru,

Spui că împlinești doar zece ani, când vârsta ta biologică are la activ decenii, iar realizările tale virtuale valorează cât un secol! De ce faci asta? Dacă ai fi femeie, aș înțelege să-ți ascunzi vârsta...
Norocosule, îți stau la dispoziție toate jucăriile acelea pentru oameni mari de la Allview și ne faci să murim de invidie când le testezi. Ai la îndemână produse de calitate, poți să te joci lucrând și să lucrezi jucându-te.
 Adevărul este că nu ai stricat nimic în direct și noi te urmărim, chiar dacă nu suntem tehnici ca tine, din următoarele motive:
1) În general ești foarte priceput, pui piesele la locul lor, când este cazul și nu-ți rămâne „rest”.
2) Testezi numai produsele foarte bune.
3) Mânuiești gadget-uri cu precizie de chirurg
4) Când vrei, ai umor și se face primăvară din când în când cu câte o metaforă și la tine pe blog:  ”Smartphone Allview X4 Soul Style, un cadou de suflet pentru persoana ta de suflet”(De la Blogatu citire).
Cum să nu fie acest smartphone un cadou minunat  pentru persoana de suflet, când posedă funcția de înfrumusețare a feței?

5) Promovezi produsele relizând opere de artă. Pozele pe care le faci aparțin unui  artist veritabil, deși proclami tehnica în toate prezentările tale.
6) Respecți oamenii și lucrurile, prin urmare îți mai trimiți telefoanele în vacanță din când în când (Trimite unul și la mine, va respira aer curat și se va bucura de peisaj!)
Relația ta cu Alview este perfectă. Vă meritați reciproc, în sensul bun al cuvântului. Și ție îți aparține puțin trofeul European Android Partners primit de brand din partea Google ("Gogăl, Goagăl, Gagăl", cum spunea un clasic în viață) în cadrul Mobile World Congress.
Ce ai putea să faci mai mult? Să ne arăți cum se procedează când se blochează telefonul, să nu-l mai punem în congelator așteptând zile-ntregi să-și revină. Congelarea memoriei nu este o soluție.
Să strici și să repari în direct, să demontezi și să montezi din nou, ca în cazul în care din telefonul deștept de odinioară ne-au rămas câteva bucăți, să-l putem asambla.
Nu uita că uneori prea tehnic, prea lucios, prea literar pentru cineva înseamnă prea frumos!
Casă de piatră cu Allview și să ai mereu ce testa!
Cu respect,
E.S








Fapt divers

Viața este mult mai frumoasă cu umor

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă duc spre clasă, iar câte o elevă să mă aștepte cu ochii roșii de plâns:
-Doamna, X m-a făcut urâtă.
Să-l cert pe X nu este o soluție pentru rezolvarea problemei pe termen lung. Se va găsi mereu un Y sau Z care ca să o supere și să-i spună același lucru...Fiecare om trebuie să învețe să-și fie suficient lui însuși în mod constructiv pentru a supraviețui. Dacă mi se spune că sunt urâtă înseamnă că nu sunt pe gustul celui care evaluează, dar nu are nicio putere să-mi știrbească din frumusețe sau să mă urâțească în ochii celor care mă plac! La fel se întâmplă cu nivelul de inteligență, cu creativitate, cu sufletul pe care-l posed.
Și-atunci tot ce am de făcut când un copil plânge pentru că a fost „făcut urât” este să-l conștientizez de valoarea sa, să-l fac să fie sigur pe el și să nu-i pese de evaluările exterioare.

Victorie decisivă: să ți se spună că ești urâtă și să râzi copios pe tema asta!

Astăzi am râs copios cu o colegă. Mi-a relatat cu lux de amănunte cum se ducea la oră, iar în curtea școlii a auzit un elev, pe care nu-l avea la clasă, spunând în timp ce se strâmba: „Ce urâtă-i asta, mă!”
-Am auzit și mi-am continuat drumul. Am întors puțin capul și l-am văzut schimonosindu-se în timp ce vorbea de urâțenia mea de parcă aș fi fost Muma Pădurii... Și-acum îmi vine să râd. Când mi-a întâlnit privirea, m-a întrebat:„Ce faceți, doamna?”, iar eu m-am făcut că nu aud și i-am spus: „Bună ziua, copil frumos!”

Când poștașul mi-a întins ultima pensie a tatei, mi s-a sfâșiat inima

A fi profesor este suficient de stresant să nu mai apuci pensia sau să te bucuri foarte puțin de ea. Cei din afară au impresia că este foarte ușor:„Plimbă catalogul dintr-o clasă în alta, au vacanțe domnii, au zile libere și chinuiesc și încurcă elevii! Mai sunt și plătiți în perioada vacanțelor...” Pe cei care gândesc așa i-aș lăsa în locul meu cel puțin o săptămână. A fi profesor înseamnă a înțelege și a ierta la infinit, a fi supus stresului pe toată perioada carierei (examene, asistențe la ore, inspecții, corectat teze, suportat excesul de energie și orgoliile unora). Astăzi am vorbit cu o colegă pe care o prețuiesc foarte mult. Părinții, cadre didactice au murit destul de tineri.
-Știi, de când eram mică trăiam cu teroarea că voi rămâne singură. Am avut sentimentul că-i voi pierde și așa a fost. Ieri a venit poștașul și mi-a întins ultima pensie a tatei. El la cimitir, eu țineam în mână ca pe o povară munca lui de-o viață și m-am gândit la ce bun atâta zbucium???


joi, 23 martie 2017

La hotel de două stele, confort de patru

Cele două stele, esența calității

15 iunie, 2017, ora 13, 30
Știu că nu este frumos să stric dispoziția grupului, dar tot drumul am stat îmbufnată. Mergem și noi din an în Paște la mare și soțul meu alege un hotel de două stele!? Atât valorăm noi, cei dragi, două stele. „Două stele merit eu?/Să te bată Dumnezeu!”
Dacă avem baia și toaleta pe culoar, ce ne facem cu copiii? Mă aștept să ne trezim într-o cameră neaerisită, din care pică tencuiala, cu aspect dezolant, încât să-mi doresc să fi rămas la soacră-mea...
Canicula ne-a prins pe drum, se circulă bară la bară și înaintăm ca melcii. Un copil plânge, altul cere apă, bunicii de enervează că nu este liniște, din mașina din spate Adela îmi face semne disperate ridicând două degete (de la două stele).
El îmi pune o mână iubitoare pe umăr și îmi arată o poză, spunând cu mândrie:
-Piscina hotelului Aurora, draga mea. Ne cazăm la un hotel cu piscină.
 
 -Lasă că am mai văzut noi oameni care au peste 60 de ani și pun pe Facebook poze făcute la 30. Cred că au fotografiat piscina de la hotelul vecin de patru sau cinci stele.
- Mă vei felicita pentru alegerea făcută, vei vedea. Știi de ce? Nu găsești cazare mai bună ca la Hotel Aurora Mamaia. Vom avea esența calității în cele două stele.
Tac. Să promiți cuiva marea cu sarea este ușor!

Cum poți avea la tarif de două stele confort de patru.

15 iunie, 2017, ora 18.
Drumul până aici a fost un adevărat maraton. Copiii au adormit extenuați de plâns, bunicii au ațipit și ei, patru oameni visează frumos la vacanță, doar eu sunt îngrijorată de coșmarul care ne așteaptă. Probabil este o clădire cu bulină roșie, acoperiș spart, iar când plouă, plouă și-n camere să fie așa, o vacanță de neuitat.
-A fost renovat de curând, domnește curățenia aici și vom avea vedere la mare, îmi șoptește iubitor soțul.
„Doamne, dă-mi răbdare să nu divorțăm, spun printre dinți!”
Oprește mașina în fața unei clădiri impozante.
-Gata, hai să-i trezim pe „micuți”! Ne ducem bagajele în cameră apoi coborâm să mâncăm la terasa restaurantului. După ce ne vedem sătuli, tu hotărăști: la piscină, la locul de joacă pentru copii, sau o plimbare pe malul mării să vedem apusul...
„Vom prefera să stăm afară, dragule, cât vom putea mai mult! Cine știe cât de mici sunt camerele, cum arată lenjeria și covoarele și cât de tari sunt paturile!”
Nu credeam să existe o ușă care să-mi demoleze toate prejudecățile legate de numărul de stele al unui hotel.
Ne așteptau. Copiii au primit ciocolată și sucuri, noi am fost întâmpinați cu apă rece limonadă, ceai cu gheață înghețată și salată de fructe.
Ne-au ajutat să ne instalăm și am apreciat că din respect pentru oaspeți, exista și rampă pentru persoanele cu nevoi speciale.
Inspectez camera, cum inspectează soacra mea „fericirea copilului ei”. Decorată în gri, alb și albastru este curată lună. Patul matrimonial este impecabil, lenjeria proaspăt spălată, călcată și apretată, la baie miroase a flori de parcă aș fi într-o grădină. Avem frigider în cameră, televizor și cablu, baie cu duș modern, conexiune la internet. Ies în balcon și mi se taie respirația de fericire. Imaginea mării și a lacului îmi alungă toată oboseala și amărăciunea provocate de ambuteiajul de la venire.

Distracție la piscină

18 iunie, 2017
I-am cerut iertare celui iubit că m-am îndoit de alegerea lui. A ales ce se putea mai bun pentru noi! Noi, înotători experimentați, ne petrecem ziua, când marea este agitată sau plină de alge, în piscina pentrun adulți, bunicii și copiii în cea pentru copii. (Bunicii motivează că-i supraveghează pe cei mici, în realitate le este frică de apa adâncă).
Dacă în mare te poți tăia în cioburi sau în scoici, aici apa este filtrată, curată, sterilizată. Pentru copilași se organizează concursuri de înot, de construit castele din nisip, de desene pe nisip cu premii simbolice, dar important este faptul că micuții noștri sunt învățață să se poarte sportiv și când pierd.
La bar au o înghețată să te lingi pe degete, sucurile naturale au pulpă de fructe 598%, locul de joacă al copiilor este feeric, plus că există personal calificat care are grijă de ei, când soții doresc să organizeze o cină romantică pentru ei sau să se plimbe de mână pe țărm să admire asfințitul.
Am consemnat în acest jurnal amintiri deloc scumpe oferite de un hotel de două stele oferind confort de patru pentru Spring SuperBlog 2017


marți, 21 martie 2017

Un Paște de neuitat cu Dwyn Shop

Cadou pentru mâinile și picioarele mamei

Totul este imaculat. Grajdul este spălat și proaspăt văruit, aleea pare făcută din piatra abia scoasă din apele râului, pomii înfloriți din livadă poartă manșete albe și răspândesc un parfum de vis. Ograda, imensa bucătărie a mamei, este curată ca o farmacie. Scapi bucata de cozonac jos și o lași acolo numai din generozitate: dorești să faci un dar păsărilor cerului de Paște...
Venirea noastră acasă de Paște și de Crăciun sunt cele mai mari sărbători ale părinților. De Crăciun, iarna întinde covor alb peste bătătură și clădirile din curte, scăpând-o pe mama de muncă dar primăvară, mâinile și picioarele neobosite ale celei mai dragi ființe participă la maratonul curățeniei generale. Câtă trudă și câte pericole implică ținuta impecabilă a casei noastre!
Mai întâi, mama se urcă pe scară și curăță șindrila de praf și de casele de păianjen, apoi cară apă cu gălețile fiindcă furtunul nu ajunge și spală pereții, zidurile și aleea. De câte ori m-am oferit să plătesc un om să o ajute, mama ripostează:
-Nimeni nu face cum fac eu. De ce să dați bani, cât sunt în putere?
Anul acesta nici nu își dă seama ce surpiză i-am pregătit. În coșulețul cu ouă roșii fiecare are numele său înscris pe oul ce-i aparține, iar un răvaș lipit de coaja frumos decorată, îi dă indicii unde să caute cadoul.
Ceilalți îl urmează curioși pe „premiant”. Cum am aflat că au înflorit livezile cu reduceri la Dwyn Shop (până la 40% reduceri) am profitat și am plasat comenzi pentru cei dragi. Am găsit produse pentru toate categoriile de vârstă și toate preocupările.
Acum, mama își ia cu emoție oul din coșuleț și citește cu atenție:„ îndepărtează praful, spală cu jet puternic de apă și detergent de la sol, la patru metri înălțime. Face curățenie totală în curte, în grajd, garaj și exteriorul casei.”
Mama ridică ochii umezi din răvaș.
-Nu vreau menajeră filipineză în casa mea! Dacă pleacă într-o zi cu tot ce am reușit să strâng pentru voi!
Cu toate acestea urmărește săgețile care o duc către garaj. O urmăm să-i vedem reacția.
Am ascuns acolo cadoul pentru ea, ales cu grijă dintre Spălătoare cu presiune Karcher.
Mama mângâie zâmbind sistemul de spălare cu jet. Îi simt teama dincolo de privirea plină de recunoștință:
-Și un copil îl poate folosi, mamă. Nu este deloc complicat, în plus a costat 805 lei, are 2 ani garanție, iar munca pe care o va presta pentru noi de azi înainte valorează milioane. Nu-ți vor mai amorți mâinile și picioarele de la căratul găleților pline cu apă și „nu vei mai da kilometrajul peste cap”.

Grătare pentru iubitorii de natură

Sora și cumnatul meu parcă ar fi făcuți dintr-un ou, așa se portivesc de bine. Muntele cu piscurile sale semețe și peisajele alpine îi atrage în orice anotimp. Cel mai potrivit cadou de Paște pentru ei este un grătar pe care să facă cele mai delicioase frigărui de legume, scrijeluțe de cartofi, porumb copt și pulpe de pui.
Anul trecut ne-am pierdut vreo trei zile în munți, printre peisajele sălbatice și lacuri răcoroase. Auzeam și vedeam turme de mioare, câini ciobănești, fântâni cu cumpănă proiectate pe cerul de alabastru, păduri nesfârșite. Când au aprins jarul și au pus pe pietrele improvizate carnea și legumele la copt, ne-am trezit înconjurați de câini și de ciobani.
Acum mâinile lor iau în același timp oul lor pe care am scris:„bucătărie pe roți de luat pe munte, cu suprafețe de lucru laterale și grill cromat două bucăți”.
Cum dar din dar se face Rai nădăjduiesc să-i facem safteaua aici, în mijlocul livezii înflorite, iar petale de flori de prun, măr și cais să vină neinvitate la masă. Săgeata îi conduce sub nucul bătrân cu miros ușor amărui. Sar ca niște iezi de bucurie, bat din palme și aduc grătarul Goudette lângă masa rustică din stejar, cu scăunele de lemn. Peste puțin timp, legumele și carnea sfârâiesc ademenitor, iar peste capetele noastre ninge multicolor cu fericire.

 O dronă pentru nepoțelul meu.

Ciudat mai este acest Matei, nepotul meu de soră, copil dulce și frumos, când vine vorba de cadouri! Mă privește cu ochi negri, plini de reproș:
-Pentru mine nu ai nimic? Grătarul este pentru ei, dar pentru mine ce ai pregătit?
Întinde mânuța și ia oul său, apoi citește silabisind (are șase ani): „Știu că do-rești să cu-ce-rești ce-rul, de a-ce-ea dă ca-pul pe spa-te și pri-veș-te sus ca-do-ul tău. Nu este a-vi-o-nul pe ca-re-l ur-mă-reai cu pri-vi-rea din că-ru-cior, ci u-na din-tre Drone.”
-Ți-ai dorit mereu o dronă, dragule. Acum ai una, îi spun arătând cu degetul jucăria femecată care zboară prin livadă.
Timp de 9 minunte, drona ne imortalizează fericirea.

De ce anul acesta iepurașul trebuie „să țâșnească” de la  Dwyn Shop.

1) Pentru că aici se află cele mai bune produse, la cele mai mici prețuri.
2) Reducerile de Paște sunt substanțiale. Cu banii cu care ai cumpăra un cadou din altă parte, aici poți avea două-trei pentru cei dragi la care trebuie să vină iepurașul în 2017!
3) Se găsesc daruri pentru toate vârstele: copii, adolescenți, tineri și bătrâni și pentru toate sexele, prin urmare nu trebuie să alergi prin 1001 de magazine, să comanzi de sute de ori, să cari pachete imense din magazine în mașină, apoi din autoturism în casă, fiindcă tot ceea ce ai cumpărat primești acasă.
4) Îm magazinul virtual sunt postate aprecieri ale clienților asupra produselor, calitatea mărfii fiind transparentă. Cine ar lăuda un produs rău? După ce ai cumpărat de la ei, ești invitat să evaluezi produsele și serviciile de livrare. Dwyn Shop te consideră prieten căruia nu dorește să-i înșele încrederea din momentul în care ți-ai făcut cont și ai plasat prima comandă.




 


luni, 20 martie 2017

Cool la pas prin București

București, orașul studenției mele.

Doamne, ce tânără și plină de speranțe eram pe-atunci! Spre deosebire de alți colegi care aveau buzunarele pline de bani, portofelul meu era îndesat de speranțe. Eram prea săracă pentru luxul orbitor din Romană, dar sufletul îmi era așa de răbdător, încât mă bucuram că sunt acolo și că am câțiva bănuți cu care să-mi cumpăr un pateu cu brânză și ciuperci și un iaurt sau un suc de la dozator. Mult timp Cărtureștiul mi-a fost interzis. Mi se părea că o să mă oprească la intrare cineva și o să mă întrebe: „Câți bani ai dumneata de îndrăznești să intri aici? Doar așa să-ți clătești ochii, nu merge!”
Locurile studenției mele mă atrag în orice anotimp. Picioarele știu deja drumul, sufletul se întristează când constată că plăcintăria s-a desființat, iar de aici puteau să-și cumpere ceva și studenții săraci, ochii urmăresc traiectoria unei frunze îngălbenite de vreme care s-a desprins de copac, sau mâna înlătură fulgii de zăpadă de pe gene... La Cărturești mă răsfăț copios. Stau mult printre cărți, le răsfoiesc, le mângâi cu palmele recunoscătoare față de truda autorilor și nu mă las dusă mult timp din împărăția lor. Timpul se oprește între rafturile cu cărți. Târziu trec la ceaiuri. Le adulmec parfumul, închid ochii și mă revăd la masa de lucru, cu o cană de ceai fierbinte scriind. Ideile mi se dizolvă adesea în ceai și în cafea. Ca un copil care a avut jucării de la numărai pe degete, mă opresc și la jucării. Și după cum în viață sunt atâtea scări de urcat și de coborât, la fel prin oraș și prin magazine...
Ce m-aș face să străbat locurile dragi din București pe tocuri sau cu o încălțăminte care să mă strângă și să-mi facă bașici la picioare? Orice călătorie este un drum de documentare, de inițiere. Îmi place să mă inspir din realitate (dură, amară, așa cum este), de aceea adeseori hoinăresc în căutarea poveștilor de viață, a chipurilor expresive și a galeriilor variate de suflete!
Uneori alunec ore în șir pe străzi lăturalnice sau bulevarde punând sub microscopul observației tot ce mișcă: un copil care mușcă pofticios dintr-un covrig, o buburuză ce stă la soare, un bătrân care abia se mișcă, o cerșetoare care-și ciupește discret copilul să plângă pentru a obține mai mulți bani...
Întotdeauna când pornesc în expediția de colecționare a materialelor de viață port Pantofi sport pentru femei ECCO COOL.
Și în timp ce picioarele mele se destind beneficiind de 360% respirabilitate și fiind ferite 100% de umezeală, revăd cu ochii minții două fete cucuiete traversând bulevardul. A plouat torențial, iar în mijlocul trecerii curge un râu învolburat. Apa le fură papucii, iar ele aleargă cu tălpile goale printre mașini să-i recupereze. Lumea este magnetizată de tinerețea, prospețimea și frumusețea lor. Poate era o lume mai bună sau tinerețea te făcea mai iertător, cert este că acum m-aș înroși să rămân fără încălțăminte pe trecerea de pietoni!
Pantofii aceștia  ECCO COOL mă fac sigură pe mine fiind comozi și eleganți și având grijă de picioarele mele. De ce se simt în ei picioarele mele ca-n sânul lui Avraam?
1) Materialele din care sunt făcuți sunt cele mai bune.
2) Fețele exterioare din piele nu se deteriorează și acționează ca niste scuturi pentru degete. Acestea nu pot fi rănite de pietre, de contactul dur cu scările metalice sau din beton, de un pas greșit.
3) Căptuțeala delicată este un răsfăț pentru picioarele suprasolicitate, în plus asigură o respirație naturală a acestora.
4) Încălțămintea atenuează șocurile.

Fără turul unui Mall, o vizită la Muzeul Satului și o plimbare în Herăstrău, vizita mea la București nu are haz.

Numai cine nu a intrat în toate magazinele dintr-un mall nu știe câtă nevoie ai de o pereche de pantofi comozi pentru o asemenea întreprindere îndrăzneață. Îmi place să „iau pe inventar” toate mărfurile, chiar dacă nu cumpăr, să văd ce a apărut nou, să compar prețuri, să fiu un om informat. De la parter, la etajele superioare parcurg zeci de kilometri. Revin în magazine de două-trei ori, probez, urc, cobor, străbat ca la maraton. După acest periplu simt nevoia să mă opresc la o terasă și cu o cafea bună și o prăjitură să admir fețele oamenilor.
Unele sunt la fel de extenuate ca a mea după „cucerirea Everestului”.
Nu poți face în aceeași zi drumul la mall,vizita la Muzeul Satului și plimbarea prin Herăstrău din cauza limitelor de timp și de loc și pentru că „afacerile” nu se pot amesteca simultan cu frumosul (unii se încăpățânează să rămână raționali în afaceri, să nu pună un strop de suflet în ele să nu le piardă, dar asta-i o altă poveste...).
Ador lebedele din Herăstrău, trandafirii, lacul, fericirea copiilor, a părinților și a bunicilor! În general prin parcuri se face risipă de fericire. Lacrimile sunt cauzate de răsfăț: nu i-a cumpărat jucăria pe care și-o dorea sau nu l-a lăsat de zece ori în mașinuțe...
În orice caz, în parc mă molipsesc de fericire, iar la Muzeul Satului simt cum rădăcinile mele din pământul acestei țări devin mai puternice.