joi, 28 aprilie 2016

Și mă dor dinții, mă dor!

23 aprilie, 2016, ziua Sfântului Gheorghe. El a învins balaurul, mie îmi este frică să scot o măsea! A început deja să se umfle și nu mai pot ieși din casă. Mi s-a deformat obrazul. Plănuisem să petrecem de Paști în Grecia. Ne-am cumpărat și bilete de avion, am rezervat și un conac boieresc pe malul mării...S-a dus totul pe apa sâmbetei!!!
24 aprilie, 2016. Mă cert cu toți din casă. Sunt nervoasă din cauza durerilor de dinți și a faptului că ei vor pleca, iar eu voi rămâne. Sunt trei ani decând mi-am pus aparat dentar fix fiindcă îmi ieșeau dinții ca la un iepuraș. S-au purtat frumos cu mine, m-au tratat cu mănuși, dar am jurat să nu mai intru într-un cabinet stomatologic. De ce naiba oi fi jurat? Este bine acum  că zici că am zece prune în gură în dreptul obrazului stâng? Aparatul dentar fix mi-a înfrumusețat surâsul fără să dau o avere, dar eu nu am avut grijă de zâmbetul meu! Blestemată să fie ziua când nu m-am dus la timp la dentist!
25 aprilie, 2016. Dau un regat, pardon, o excursie în Grecia pentru extracții dentare! Nu mai pot să stau zi și noapte cu dușmanul în gură. Mă pândește ca un hoț, când sunt gata să adorm, înfige cutițul durerii în gingie, iar suferința se generalizează. Arăt ca un monstru, cu ochii roși și umflați. S-ar speria grecii de mine să mă vadă așa.
26 aprilie, 2016. Caut cu disperare bilețelul pe care am scris adresa clinicii unde mi-am pus aparatul dentar și numărul lor de telefon. La 200 de metri de Maternitatea Giulești se va naște speranța mea de a nu rata excursia. Pe hârtia boțită abia descifrez datele de contact: Mobil: 0765 449 033, Telefon: 021/ 367 28 28, E-mail: office@clinica-dentalpraxis.ro. Fixez o programare/chiar de știu că mă doare.
27 aprilie, 2016. Intru hotărâtă și tremurând în cabinet, uit că nu trebuie să le spun medicilor ce au de făcut și urlu cu eroism:
-Domnule doctor, vă rog s-o scoateți!
Începe să râdă și realizez cât de amuzantă este limba română uneori când nu este mânuită în direcția cea bună. Medicul nu s-a gândit la ce m-am gândit eu după ce mi-a iești porumbelul din gură!
Îmi explică răbdător că măseaua mea poate fi tratată, că o să practice endodonția pe mine.
 -Doamnă, credeți-mă nu este încă timpul s-o scot! Situația mai poate fi salvată.
Mă ridic precipitată de pe scaun și-i spun că mă duc să iau o gură de aer și revin, cu gândul să fug cât mă țin picioarele. Mă citește perfect și îmi explică ce semnificație are termenul, apoi începe să lucreze cu grijă...
28 aprilie, 2016. Ultima zi de tratament. Nu mai arăt ca un monstru și am început să-mi fac bagajele pentru Grecia. Mi se pare că a început să-mi crească măseaua de minte, din momentul în care m-am prezentat la Dental Praxis. Ca să nu rămân fără bani în buzunar, voi achita tratamentul în 12 rate cu cardul. Îi explic doctorului, îi spun că voi pleca în excursie, fiindcă îl percep deja ca pe un prieten.
-Ei, ce mai spuneți acum? Mai doriți să o scot, mă întreabă mulțumit de modul în care mi-a rezolvat problema înainte de a pleca?



Oamenii care ne ajută să ne dezvoltăm



Oamenii care ne ajută să ne dezvoltăm sunt o adevărată sărbătoare, în timp ce aceia care ne atârnă pietrele criticilor nefondate de picioare sunt un blestem existențial. Societatea, adevărat parteneriat al supraviețuirii, este un mozaic de comportamente. Unii nu întreprind nimic și nu-i lasă nici pe cei din jur să se dezvolte. Adepți ai fatalismului îngust, consideră că orice ar întreprinde nu se pot salva de la sărăcie, de la mediocritate, de la neștiință, de la rutina și inechitățile vieții.
Este dreptul lor să aleagă pasivitatea, dar să nu îndrăznească să spere că aceasta reprezintă vreo cale de mântuire din fața problemelor vieții!
Alții te împiedică să te dezvolți, fiindcă vor considera că ei nu vor mai avea loc, dacă tu te extinzi. Și cum s-a inventat roata, cineva a și pus un băț în ea!!!
Și totuși mesianismul în oameni există. El se concretizează în acel umăr pus pentru ca tu să te poți urca în copac să culegi roadele, în vorbele de încurajare când te afli la pământ, în admirația sinceră față de munca ta!!! Orice colac de salvare întins, orice cuvânt constructiv este fărâma de divinitate ce se află în semenul nostru...

Festivalul Filmului European, arhivă culturală peste timp


 Dacă i-aș spune unui copil că am crescut fără tabletă și nu existau decât puține telefoane fixe în sat, la casele celor bogați, nu m-ar crede. Aproape nici mie nu-mi vine să cred că pot trimite prin eter manuscrisele mele editurii, că pot vorbi  instant cu sora mea care-și petrece concediul in Grecia, că se pot face fotografii fără film și îndelungatul proces de developare... Tocmai de aceea avem nevoie să arhivăm ceea ce trăim în mod colectiv, nu individual.
Să ne arhivăm memoriile, greutățile, revoluțiile, atentatele, suferințele generate de o iubire imposibilă sau de risipirea iubirii pe cei ce nu merită!
Să conservăm realitatea prin cinematografie!
De ziua ei, Europa ne învită de 20 de ani la un ospăț al filmelor sale, iar unui eveniment atât de frumos nu pot decât să-i doresc viață veșnică! Să se bucure de peliculele-arhivă toți cei ce vor veni după noi!
Prin intermediul imaginilor, călătorim în Irlanda, Danemarca, Germania, Republica Moldova, ne reîntoarcem în România, apoi plecăm din nou în Franța, Slovenia, Belgia, Austria, Polonia și Bulgaria!
Un circuit al artei de neuitat! 
Sincretismul cultural, adevărată catedrală ce surpinde spiritul european, m-a cucucerit!
Fie ca Festivalului Filmului European să i se ofere ceea ce merită: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!


miercuri, 27 aprilie 2016

Prețul dorinței nu are preț!!!



Oamenii trebuie să recunoască faptul că depind unii de alții, că au nevoie de ajutor pentru a supraviețui. Atât de fragili în fața naturii, ei s-au constituit în grupuri sociale și din când în când își sărbătoresc victoria pentru o viață mai bună! Organizarea socială este garanția supraviețuirii, a prelungirii duratei de viață.Oricât am blama lumea în care trăim, să medităm profund la faptul că nu trebuie să avem în vedere doar avantajele pe care le oferă societatea, ci și inconveniențele sale.
9 Mai, zi de triplă sărbătoare pentru români! În anul 1877 s-a proclamat independența de stat a României, în anul 1945 Coaliția Națiunilor Unite a ieșit învingătoare în al doilea Război Mondial și este și Ziua Europei!
Festivalul Filmului European demonstrează că popoarele bătrânului și valorosului continent supraviețuiesc prin multiculturalitate fiind deschise la tot ce este frumos și valoros. Arta, știința, solidaritatea umană nu au granițe. Ele călătoresc pe oceanele lumii, prin deșert, junglă sau pe calea aerului, făcând lumea mai bună prin didactica multiculturală și prin etica planetară pe care le transbordează.
6 Mai 20016 este ziua magină în care se-mplinesc 20 de ani de la Primul Festival al Filmului European.
https://www.facebook.com/ffeRomania
Inima Europei bate la unison în cinematografele din multe state europene, la noi vor rula 85 de filme în 6 orașe gazdă: București, Baia Mare, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Hunedoara și Timișoara.
Să ne bucurăm împreună de virtuțiile cinematografiei europene este o cerință actuală a vieții, iar Adler spunea că „Au fost exterminate popoare, au fost distruse familii, fiindcă răspunsurile lor la cerințele vieții erau necorespunzătoare. Procesul dramatic se desfășoară sub formă disimulată, iar efectele sale dezastruoase apar la a treia sau a patra generație. Iată de ce Festivalul Filmului European trebuie să aibă o viață lungă!
Prețul dorinței de a avea o casă solidă, apărată în fața intemperiilor de orice fel, o familie continentală nu are preț!
Fie ca sărbătoarea Filmului European de Ziua Europei să se desfășoare fără patimi, ci să fie o reînviere a dorinței pământenilor de a folosi în comun toate comorile lor!


marți, 26 aprilie 2016

„Ultimul tren spre succes pleacă peste cinci minute de pe peronul Provident!”

Gară cenușie în care se intersectează existențe. Cele mai multe trenuri pleacă în direcții cuminți: Rutina, Mediocritata, Lecții predate de viață, Necunoscutul...Ascult cum se anunță plecări și nu mă pot hotărî...Așa am fost întotdeauna, m-am urcat la repezeală în ultimul tren, dar l-am prins. Biletul spre destinațiile banale costă puțin, dar stau și chibzuiesc dacă nu ar trebui să investesc în călătoria mea de inițiere în afaceri o sumă considerabilă, să pot merge toată viața la clasa I după aceea...
O călătoare hotărâtă mă sfătuiește să nu ratez ocazia de a-mi lua un bilet la trenul de lux Provident și de a mă îndrepta spre succesul în afaceri. Îmi spune că personalul preia toate bagajele/grijile mele, că nu trebuie să mai mă agit pentru ziua de mâine, căci asemenea păsărilor cerului voi primi hrana și îmbrăcămintea, iar facturile vor părea că nu vor mai fi!!! Fost-au, n-au fost sau au fost un vis? Ea a devenit clientă fidelă a trenului, fiindcă se afla odată cu moralul la pământ și a făcut un împrumut pentru un aparat de fotografiat performant, apoi s-a trezit la destinația numită Fericire, care venea cu Bunăstarea la pachet.
Mă inivită să vizionăm împreună jurnalul evoluției sale sociale!
Rezervările se fac la 021 2757575 sau 021 9877 sau printr-un simplu SMS la 1805. Programul cu clienții este mai mult decât generos: în cursul săptămânii de la 7.30 la 22, iar sâmbăta și duminica de la 8, la 18.
Călătoria de inițiere constă într-un împrumut generos pe care-l pot investi. 10 000 de lei pe care-i voi rambursa în 18 luni, având o rată lunară de 737 de lei.
„De mi-e dat să urc zilnic câte-un munte/Am să caut fericirea în lucruri mărunte” sunt versurile care mi s-au întipărit în minte. Știu exact ce am de făcut cu acești bani! O fermă mică, la țară, cu ponei, capre jucăușe, pui de aur, curcani uriași și iepurași fricoși pentru oamenii de la oraș, plictisiți să-și petreacă viața între betoane. Ateliere de îngrijit zarzavaturi proaspete pe care să și le culeagă singuri ca să le mănâne, expediții la cules fructe de pădure și borcanele de dulceață cu care se vor întoarce din concediu...
Concursuri de orientare în natură, de cățărare în copaci, de construit case din crengi pentru a se adăposti de ploaie. Lecții de supraviețuire în care să numere bătăile inimii naturii și să-i sărute mâinile în semn de respect că ne suportă și ne întreține!
Visez cu ochii larg deschiși așteptând pe peron. Cineva mă lovește cu un geamantan vechi, din care-i cad hainele în dezordine, apoi țipă la mine numindu-mă „încurcă lume”.
Pornesc hotărâtă spre ghișeu când aud anunțul: „„Ultimul tren spre succes pleacă peste cinci minute de pe peronul Provident!”

În timpii morți, oamenii își plâng de milă sau se gândesc la banalități...


Nefericirea personală este direct proporțională cu timpii morți. Dincolo de faptul că o zi în care nu am făcut nimic este ireversibil pierdută, în secundele de lâncezeală spirituală, gândurile negre ne dau târcoale, așa cum stolurile de vulturi urmăresc o ființă muribundă pentru a aștepta clipa morții ca să-i devoreze cadavrul...
Momente de decădere, de îndoială față de ceea ce facem sau de modul în care acționăm avem cu toții.
Condiția de muritor este un dat genetic de la naștere, cu toate acestea, de câte ori melancolia ne domină, să privim cu mulțumire, nu cu resemnare, la cei aflați în situații mult mai dramatice decât noi.
Când ne dorim o casă în care trei-patru camere să fie de rezervă, să rămână mereu goale, să ne gândim la cei care locuiesc sub cerul liber sau în canale. Știu, veți spune că unii își merită soarta, dar nu uitați că alții au fost păcăliți de semeni în care au avut încredere. Când ne doare ceva, primul gând ar trebui să fie:„mă doare pentru că sunt viu!”, al doilea să se refere la faptul că nu suferim de o boală incurabilă și prin urmare moartea se află încă la orizont, nu stă cu sabia deasupra noastră...
Timpul irosit este o ușă deschisă ispitei de orice fel, în timp ce activitățile utile ne țin mintea ocupată și ne valorifică potențialul creativ. Putem fi creativi, prin soluții, chiar și în rezolvarea banalelor treburi gospodărești.
Timpul irosit nu se mai întoarce, ci ne aruncă nemilos și anticipat în brațele morții, de aceea să ne bucurăm de virtuțiile timpului viu!

luni, 25 aprilie 2016

Sufletele alese!


Sufletele alese nu-și aruncă niciodată gunoaiele în ograda altora. Chiar dacă au primit un pumn de cianură, nu se mulțumesc să răspândească otrava tuturor sau dacă sunt bolnave de melancolie, ascund asta pentru a nu tulbura liniștea celor din jur...
Spiritele alese aplică principiul „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”! Se străduiesc să nu dezamăgească, chiar dacă ies în pierdere. Din grădina sentimentelor adună cele mai frumoase flori pe care le dăruiesc oamenilor din jur. Empatie, generozitate, încredere în forțele proprii sunt schimburi necesare și elegante între oamenii adevărați. Ajutorul necondiționat în situațiile limită consfințește apartenența la umanitate.
Sufletele alese nu epatează, ci se caracterizează prin modestie. Nu au prostul obicei să se bată cu pumnul în piept, să înceapă frazele care elogiază succesul cu „eu” și pe cele care critică  eșecul cu „voi”.
Sufletele nobile nu calcă pe cadavre, nu-și întemeiază fericirea pe nefericirea altora, își ascund lacrimile sau hohotele de plâns, nu se bucură de nenorocirea altuia și nu râd de infirmitatea cuiva.
Spiritele valoroase trăiesc pe pământ după standardele divine, iar prin intermediul lor, oamenii pot vedea mereu un colț de rai!

Independență versus dependență


Cuplu antonimic existențial, dependența nu se poate percepe în afara independenței și invers. Suntem dependenți de mediul în care trăim, deși ne proclamăm independența. Credem în independență fiindcă forța superioară nouă, este așa de generoasă, încât ne-a oferit ca dar suprem demnitatea alegerii. Chiar dacă apucă, pe un drum greșit, nu vine niciun călău să ne decapiteze pe loc, nu suntem trăsniți sau luați de guler și aruncați pe veci în temniță, ci consecințele neascultării se manifestă în timp.
Gândim autonom, ne pretindem independenți, dar nu putem fără internet, mijloacele de informare în masă, fără apa pe care-o bem și aerul pe care-l respirăm, fiind concomitent: dependenți și independenți.
Libertatea? Se mărginește la îndeplinirea cu bucurie a rolurilor sociale și familiale, la ceea ce permite bugetul, la raza de acțiune trasată de statutul social. Suntem dependenți de resursele naturale, de timp, de starea de sănătate a noastră și a celor apropiați!
Există momente când ne credem mai independenți decât cei mai slabi din jur și atunci comitem greșeala de a-i face dependenți de noi. A atenta la independența unui semen înseamnă a-l omorî pe jumătate. Părinții nu au dreptul să-și crească pruncii în spiritul supușeniei totale, nici să trăiască în locul acestora.
Sistemul de învățământ ar trebui să pregătească personalități independente de o programă, de un timp dedicat învățării, fiindcă aceasta are loc de-a lungul întregii vieți.
Adevăratul triumf al independenței are loc atunci când respectăm dreptul celorlalți de a acționa autonom, când nu atentăm în niciun fel la independența lor! Dependența materială sau spirituală a unei persoane de alta nu-i face cinste și reprezintă un risc de avarie, dat fiind dinamica relațiilor interumane. Granița dintre dragoste și ură, prietenie și dușmănie este alarmant de fragilă.
Și da, alpinistul spiritual învață de mic că trebuie să urce singur Golgota încercărilor vieții, fără să-i care cineva crucea sau bagajele către vârf!!!

duminică, 24 aprilie 2016

Trofeul omului modern, inima frântă a aproapelui

Dacă omul sălbatic își măsura gloria în numărul de scalpuri, omul modern a schimbat strategia: trofeele sale sunt inimile frânte ale semenilor. Mulți fac un titlu de glorie din a răni de moarte, din a defăima sau a-și bate joc de cei care manifestă o slăbiciune...
Pe fondul generozității duse la extrem, vânătorul de trofee speculează și se află mereu în poziție de tragere. Naivului cinstit nu-i vine să creadă, chiar dacă este prevenit, că va fi atacat și transformat într-un vânat.
În rolul de vănător feroce, omul modern smulge cuvintele din gura victimei, îi atribuie declarații și fapte pe care nu le-a comis niciodată, se joacă nemilos cu destinul acestuia, se preface că o grațiază din milă, pentru ca în secunda următoare să o rănească mortal...
Dacă rana inimii a fost superficială, iar victima încearcă să se însănătoșească, vânătorul modern de trofee se reîntoarce. Mai crud ca prima dată el rănește nemilos. Aplică lovitură după lovitură și pleacă ducând trofeul gloriei sale netrebnice!!!
În familie, în dragoste, în prietenie, la locul de muncă există vânătorii moderni care atentează la inimile noastre.
Până când inima frântă a semenului va deveni un trofeu al rușinii, să avem grijă de sănătatea noastră spirituală și să nu fim naivii care plătesc tribut încrederii oarbe propria inimă!!!

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Fuziunea sufletelor


Diferența dintre un suflet simplu și unul complicat este rutina. Sufletul complicat este pervertit la rele, practică disimularea, trădează, are momente de schimbare profundă la față în care nu-l mai recunoști.
Și când dovedește empatie are ascendență asupra celuilalt.
Sufletul simplu, chiar dacă este sălbatic, nu este capabil de o surpriză comportamentală uimitoare. În general el evoluează în aceiași parametri, spre deosebire de spiritele complicate care se adaptează circumstanțelor.
Pot fuziona două suflete aflate la extreme? Greu de răspuns. Uneori simplitatea completează sau suplinește o schemă complicată, alteori complexul lasă asupra simplității tocmai ceea ce-i lipsește. Relațiile interumane sunt atât de ciudate, încât multe răspunsuri vin după ce sufletele fuzionează. Existențele complexe pot scurtcircuita pe cele simple sau le pot transforma în opere de artă.
Uneori și mesajele simple schimbate între doi oameni situați diferit pe axa culturală nu sunt decodificate corect. Se-ntâmplă ca sufletul simplu să-și dorească drept palmares unul complicat neștiind la ce muncă titanică se-nhamă.
Oricât am idealiza sufletele; simple sau complicate, ne jucăm cu ele pe tabla de șah a vieții sociale. Doar generoșii fac mutări greșite să le dea impresia adversarilor că sunt buni și că au câștigat pe merit, în rest competiția este o vânătoare feroce de slăbiciuni sau erori!!!

Oameni mult mai liberi ca alții!!!


Spun unii că libertatea nu are grad de comparație, dar privind în jur, realizăm că există anumiți oameni mult mai liberi decât alții. Ce face diferența? Banii? Statutul social? Autoritatea fizică sau morală? NU!
Diferența o face libertatea interioară a fiecăruia dintre noi, modul în care ne raportăm la societate, la circumstanțe, la tradiții și norme.
Cum poți fi un om liber când te lași condus doar de principiile:„Așa se face!” și „Așa nu se face!”? Nimeni nu îți cere să fii mereu un „Gică contra” (cacofonie expresivă care plasticizează comportamentul contestatarului en titre), dar nu este demn să fii marioneta care se sacrifică de dragul armoniei sociale.
Libertatea interioară ne determină să găsim echilibrul, mulțumirea personală, călăuzindu-ne spre clipele de fericire ale vieții. Un om care trăiește sub teroarea că încalcă reguli și în curând va fi lovit puternic pentru asta, nu poate fi fericit. Oricum plătim orice decizie greșită și achităm dobânzi extreme pentru secundele irosite ale vieții...
Oricâți bani ar avea, omul care devine sclavul lor nu este liber! Oricât ar conduce și ar comanda pe alții, omul dependent de putere, nu este liber.
Oamenii mai simpli sunt mai liberi decât cei complicați, oamenii mai săraci sunt mai liberi decât cei bogați, dacă au spiritul liber.
Mintea noastră ne deschide porțile succesului și ne condamnă la eșec, ne dăruiește perechi de aripi sau ne aruncă după gratii de oțel...
Deși formula libertății este unică, există oameni mult mai liberi decât alții. Cei care știu să-și păstreze libertatea spiritului cuceresc lumea!!!

Cu cartuș de ceară/Zborul să nu doară...


Fascinat de soare
Icar a vrut să zboare
Și ca să nu îl doară
Și-a făcut aripi din ceară...
Dar soarele fiind gelos
Că tânărul zbura frumos
I-a ars aripile de ceară
Ca zborul să-l înfrângă
De dragul lui să moară...
Zdrobit de stânci căzu eroul în Marea Egee
Lăsând dragostea de ceară în inimă de femeie...
Căci și femeia vrea să zboare spre infinită frumusețe
Să-și smulgă părul de prisos, să fugă mereu de tristețe
Și cu formele-i de rai să se-nalțe către soare
Să posede veșnic trupu-i frumusețea răpitoare!
Icar a vrut să zboare
Femeia gânditoare
Își dorea doar un trup curat
Alb ca un crin imaculat...
Și pentru ca zborul spre-naltul frumuseții să nu doară
Alese-un aparat de epilat cu ceară!
Un aparat de epilat cu ceară Free
Ce face pielea de copii...
Ce se poate folosi la salon și-acasă
Lăsând pielea preacurată și netedă și frumoasă!
După ce se introduce ceara de unică folosință
În 20 de minute te gândești la o dorință
Până ceara se topește și se poate aplica
Peste părul care crește, apoi vei pune banda.
Iar hârtia specială
Lasă pielea ca o coală
Ca o coală de hârtie
Unde dragostea va scrie:
„La ce salon a fost Domnia Voastră
De are pielea ca o pasăre măiastră?
De unde și-a luat Kit-ul pentru epilat
De o divinizează oricare bărbat?”
Femeia-Icar își cumpără și ceară
Ca epilatul să n-o doară
Ea investește în ceara de epilat
Luând cartușe de unică folosință
Căci păstrează mereu a perfecțiunii credință!
Icar și-a pus aripi de ceară
Zborul spre soare să nu-l doară
Dar l-a durut așa de tare,
Încât s-a prăbușit în mare...
Femeia știe că epilarea cu ceară
O ridică în slăvi și nu o să o doară...
Și cu un cartuș de ceară
Devine a dragostei vioară
Femeia unică, cea fără de pereche
Purtând dorințele bărbatului la ureche!!!



vineri, 22 aprilie 2016

Telenovela marca Provident

Fuseseră crescuți amândoi printre picioarele tarabagiilor, înfășați pe mesele de piatră ale pieței, alăptați între doi clienți ce veneau să cumpere un mănunchi de pătrunjel sau ridichi. Copii amărâți, care nu s-au jucat decât printre brazdele de ceapă, deprinși să smulgă buruienile în loc să alinte păpușile sau să se întreacă pe piste cu mașinuțele de jucărie...Dulciuri? Le-ar fi mâncat cu ambalaj cu tot. Locuință modernă? O colibă acoperită cu stuf, imperiu al certurilor și al greutăților...
Un lucru era cert: fata cu păr blond și ochi albaștri și băiatul brunet cu ochii verzi au crescut împreună și nu puteau trăi unul fără celălalt. Visau amândoi cu ochii deschiși la un viitor prosper, fără albinele de care fugeau vara când acestea invadau tarabele cu fructe, fără mirosul de legume aflate în descompunere.
Crescuseră mari și aveau nevoie de multe lucruri. Părinții îmbătrâniseră, afaceriștii care țepuiau producătorii îi alungaseră din piață luându-le marfa pe lucru de nimic, așa că îmtr-o zi, ea a apărut cu o tavă de gogoși proaspete printre oamenii care o crescuseră, strigând:
-Ia gogoașa-nfuriată!
În urma ei, venea el:
-Și cârnatu' la băiatu!
Oamenii au râs de inventivitatea lor, dar le-au făcut vânzare. Fiindcă tinerii își croiau un viitor ilicit în care credeau, garda financiară le-a dat un avertisment la început, apoi le-a aplicat o amendă usturătoare.
-Asta ne lipsea, spuse fata! Am zis că ne cârpim și mai mult ne-am rupt.
-Vom vinde gogoși și cârnați și la „academie”, spuse mai optimist tovarășul său de copilărie chinuită...
-O, Doamne, cum să merg la Academie când nu mi-am terminat nici liceul?
El i-a explicat totul pe înțeles, apoi la televizorul vechi la care se uitau în timp ce beau „un zaț” s-a dat reclama care avea să le schimbe viața.
-Ce-ar fi dacă am studia atent oferta celor de la Provident, iar din bani ne-am plăti amenzile și ne-am deschide un fast-food în piață în care să vindem gogoși și cârnați, spuse el care avea întotdeauna optimismul la purtător?
-Cine ar împrumuta un coate-goale, întrebă descurajant ea?
-Dincolo de împrumut cei de la Provident dau viață celor mai ambițioase proiecte și năstrușnice idei! Ce ne constă să încercăm? Putem suna la 021 2757575 sau 021 9877 sau trimitem un SMS la 1805 și ne contactează ei! La alte bănci trebuie să te duci la sediul lor, iar funcționarii îți radiografiază potența finaciară prin haine. Dacă ne-ar vedea tocurile de la pantofi scâlciate și hainele tocite, ne-ar invita elegant afară, spunându-ne:„Cu ce vă plătiți ratele, pârliților, când vi se vede pielea prin răritura hainelor?”
 La Provident completăm formularul de împrumut și solicităm banii acasă. Eu zic să luăm 10 000 de lei pentru o perioadă de 18 luni, cu o rată lunară de 737 de lei.
-Ți-a pus cineva iarbă în țigară, dragule? Tu ai luat Mariana (marihuana în limbaj de cartier)?
-De unde bani de droguri, iubito, când am fiert cafeaua asta a treia oară? Dar jur că vom deveni atât de bogați, încât vom bea cea mai scumpă cafea din lume!
-Aoleu, decât să-mi dai cafea din excremente de maimuțe, mai bine zaț!
Au aplicat în glumă pentru credit, iar banii au sosit. Au rămas nopți de nesomn și muncă titanică. Toate cheltuielile au fost achitate, ratele onorate la timp, fast-food-ul din piață fiind cel mai căutat pentru calitatea produselor. Acum soțul și soția vin la localul lor cu o mașină de lux, au șofer și sute de angajați, dar nu au uitat de unde au plecat. Se opresc în piață, vorbesc cu oamenii printre care au crescut, de sărbători le oferă gustări și cafea caldă.
Și printre tarabe și sute de indivizi care curg valuri-valuri, aud vocea amintirilor:
-Ia gogoașa-nfuriată!
-Și cârnatu' la băiatu!
-Nu da banii pe prostii/Ia gogoașă la copii!


joi, 21 aprilie 2016

Puterea de reînviere este în noi...


Puterea de a reînvia spiritual este în fiecare dintre noi, iar moartea morală este mai gravă decât cea fizică!
Multe „cadavre vii” alunecă fără țintă pe stradă. Vieți trăite în virtutea inerției, de pe o zi pe alta, fără o țintă anume...Unora li se pare că și-au epuizat toate bucuriile și motivele de a trăi și se complac într-o existență cenușie. Puterea de reînviere este la îndemâna oricui, dacă are un strop de voință. Dacă pomii renasc în fiecare primăvară și noi putem să găsim mii de motive de fericire în jur. A te reinventa înseamnă a privi cu ochi plini de recunoștință toate frumusețile din jur, a alege să împarți buchete de frumusețe celor din jur!
Șirul de lamentații duc către depresie și moarte spirituală. Să înlocuim lacrimile și nemulțumirile cu zâmbete, chiar dacă uneori sunt ușor amare. Omul superior se detașează ușor-ușor de tot ceea ce-l mărginește și-l împiedică să se dezvolte.
Cine se plânge tot timpul nu poate pune la punct strategia învingătorului. Nu ne putem irosi viața plângându-ne de milă, ci trebuie să cîștigăm competiția chiar dacă mereu concurăm în contratimp.
A te reinventa înseamnă să fii destul de înțelept, încât dincolo de usturimile metodei, să apreciezi virtuțile didactice ale erorilor...
Să privim cu luare aminte toate vietățile din jur, să învățăm și de la cele mai neînsemnate! Să folosim la maximum toate secundele vieții, fără să le irosim!
E primăvară, anotimpul reînvierii, de aceea să descoperim și să ne bucurăm de infinita putere de reînviere care sălășluiește în noi!!!

miercuri, 20 aprilie 2016

Despre iubire, să scriem în tăcere!!!


Despre iubire aș fi vrut să scriu în tăcere. Sentimentul acela care-ți pârjolește inima și te chinuiește nu este iubire adevărată. Imaginați-vă că un copil răsfățat își dorește o jucărie, iar când o are în mâinile sale o sfârâmă de pereți...Iubirea desăvârșită este aceea care acoperă o mare lipsă a sufletului, care vine pe fondul unui spirit fin, ce simte când cineva este abandonat și pentru a nu naufragia, se-ndreaptă spre cel aflat în pericol cu un colac de salvare sau cu o barcă.
Iubirea adevărată minte ca să nu rănească. Știu pe cineva care nu a dorit să spună familiei că avea cancer în stadiu terminal, că a plecat să moară departe și dacă nu ar fi existat presimțirea și aparținătorii nu ar fi sunat, nici nu ar fi aflat că a murit. Lăsase vorbă să fie chemați doar la parastasul de 40 de zile!!!
Dragostea puternică, constructivă se află dincolo de instincte. O simți cu ochii, o respiri prin toți porii, te liniștește ca o mare.
Când iubești pe cineva cu adevărat, timpul și spațiul nu reprezintă obstacole, locul rezervat în inimă persoanei iubite nu va fi niciodată ocupat de altcineva, chiar dacă va rămâne gol. Se poate să se ridice și să plece cel iubit, dar locul acela rămas gol va fi venerat, iar ura nu va înlocui niciodată pierderea...

marți, 19 aprilie 2016

Să-ți pierzi capul, o obișnuință, să-l găsești și să-l porti cu demnitate după aceea...o fiță!!!



Cred că fiecare și-a pierdut capul de mai multe ori în viață. Deși credea că-l poartă pe umeri, când a scotocit după o rațiune sau o idee, a constatat că-i lipsește. Sunt multe circumstanțe în viață care ne determină să pierdem ceea ce prin definiție se află mereu la purtător, iar când cei din jur constată incidentul nu se mai opresc din șoptit...
Fie că este destul de curajos să recunoască, fie că nu, acest lucru se întâmplă fiecărui om în viață. Cei care joacă teatru foarte bine dau impresia că au rațiunea în buzunarul mic întotdeauna...
Momentul 0, oricât l-am regreta nu poate fi șters. Este așa o țesătură de secunde, exigența de neînduplecat a timpului, plus atitudinea noastră de a ne arunca înainte cu capul, încât nu se poate reveni asupra greșelilor.
Partea plină a paharului este că didactica erorilor este cea mai eficientă, chiar dacă este cea mai dureroasă.
Tot aici se încadrează și constatarea că trebuie să ne regăsim și să pășim cu demnitate înainte spre covorul roșu.
Se-ntâmplă oricui să-și piardă capul pentru câteva secunde, pentru câteva zile, dar să-l regășești, să-l scuturi bine și să-l porți cu demnitate spre succes este deja o fiță!!!

PPT, Paradis în destrămare




Cum au auzit că la PPT sunt reduceri de primăvară de peste 40% la sute de produse, 6 milioane de clienți mulțumiți au luat cu asalt cele 160 de magazine din România, Bulgaria și Republica Moldova.
Așa cum puteți vedea la televizor că oamenii își dau în cap unii altora cu coada de la tigaie, pentru a nu li se smulge obiectul magic din mână, tot așa, după ce au spart ușile și geamurile virtuale ale site-ului, cumpărătorii au intrat buluc, blocând prin comenzi funcționarea magazinelor virtuale.
A fost necesară intervenția energică și inteligentă a iepurașului, care a ieșit în prag spunând:
-Oameni buni, nu vă mai împingeți, că sunt produse ieftine pentru toată lumea! Iepurașul PPT aduce cele mai mici prețuri la tine acasă.
 
În zadar striga iepurașul cât îl țineau puterile, căci văzând „două doamne” care s-au luat la păruială pe o  șepcuță înflorată, a fugit cât l-au ținut picioarele preferând să onoreze comenzile la domiciliu, decât să stea la fața locului, riscând să fie tras de urechi, de mustăți sau de coadă pentru că a fost atât de generos...
Și una dintre ele chiar a avut nevoie de ea după confruntarea cu rivala sa, fiindcă a pierdut o cantitate considerabilă de păr din vârful capului!!!
Când și-a văzut buclele blonde printre degetele adversarei sale, a înnodat o eșarfă de 5,99 lei și a început să-și lovească „dusmanca de șapcă” peste tot. Bătaia pe haine s-a transformat în bătaie cu haine, având în vedere prețurile așa de mici.
Mi-am dat seama că nu am timp de pierdut și trebuie să mă țin de-o parte dacă nu vreau să mă aleg cu o zgârietură bonus sau cu o lovitură de pumn, palmă sau picior. Știam că am nevoie de o geacă de blugi, așa că am pus ochii pe una frumoasă și ieftină ca braga la cei 34, 99 lei.
 Curajoasă ca iepurașul, am decis ca restul să las pe seama lui. Pentru ceilalți voi aștepta produsele comandate acasă că este mai comod și mai sigur. PPT, Paradisul în destrămare al hainelor fiindcă practică prețuri minuscule, vizibile la microscop...

luni, 18 aprilie 2016

Au înnnebunit reducerile la PPT!





Au înnebunit salcâmii
Iepurașii umblă-n țară,
De la PPTne-aduc
Haine noi de primăvară!

Curând fi-vor salcâmii-nfloriți
Și șase milioane de clienți fericiți
Străbat cele 160 de magazine pline
Cu prețuri senzaționale pentru tine!


Au înnebunit salcâmii
Poartă haină parfumată
PPT are reduceri pentru marfa toată.
În acestă primăvară minunată!

Păsările aiurite
Privesc rochii felurite
Femeile elegante
Ar cumpăra hainele toate.

Când soarele mângâie omenirea dulce
PPT cu drag ne-aduce
40% reduceri la preț
Printr-un iepuraș isteț!

S-a-mbătat pădurea verde
Primăvara cum mă vede,
Îmi pune în braț de vânt
Rochie verde de crâng...


Nu-mi vezi salariul cum dispare
În haotice facturi,
Lasă, prețul nu e mare
Tu nu vrei să mă bucuri?

Privește hăinuțele pentru copii
Blugii frumoși ce le-aduc bucurii!
Să-i luăm fetiței cu flori brodate
Cu parcurile primăverii asortate!

 Și pentru băiețel să pariem pe-albastru
 Căci el e-al casei noastre astru
 Să-i bucurăm, să râdă primăverii
 Copiii vestesc raza învierii!

Hai, lasă, nu te supăra!
Că vei avea și tu surpriza ta,
Am să-ți cumpăr o cămașă,
Pentru pieptul tău mătasă...

Produsele atent măsurate
O lună sunt garantate
Trasportul lor e gratuit
Cumpărătorul supramulțumit! 

Mult mă doare-un cal măiastru
Îți iau carouri cu albastru
Să fii frumos, să fii și bun
Ca un cireș în floare sau ca un păun...

La PPT reducerile sunt în floare
Pomii și-au pus straie de sărbătoare,
Hainele par rupte din soare
Și Paștele nu mai are răbdare!

Au înnebunit salcâmii
Punând flori peste morminte,
Raiul hainelor e-n minte
Și tu-mi ceri să fiu cuminte?



Vom fi flori de primăvară
Cu hainele elegante
Țesăturile-s finuțe
Croielile minunate!




Lasă-mă să iau, bărbate
Tot ce pe site am comandat
S-avem liniște în casă
Și un Paște minunat!




Au înnebunit reduceri
La PPT, la haine fel de fel,
Și tu-mi ceri economie
Și tu vrei să cumpăr meri!

Căci în primăvara asta elegantă în ținuta-i de mătasă
Iepurașul PPT aduce cele mai mici prețuri la tine acasă!