miercuri, 30 martie 2016

MonGift, peștișorul de aur care-ți îndeplinește dorințele


Înfășurat în pătură pufoasă de nea a venit Moș Crăciun...Buzunarele...aproape goale, gerul înghite lemne multe și nemestecate, hainele mele groase și facturile și-au dublat prețurile, plus că trebuie să cumpăr cadouri pentru femei și bărbați. Timpul mă presează. A nins mult și nu pot circula pe străzile pustii nici pe jos, nici cu mașina, dar bărbații și femeile din viața mea așteaptă!!!
Mă așez în fața tastaturii și rostesc:„Sesam, deschide-te!” În fața mea se deschide un site, adevărat peștișor de aur: MonGift.
-Spre deosebire de peștișorul din poveste eu pot îndeplini dorințele nelimitate ale celor care doresc să dăruiască, îmi spune! Am mii de cadouri pentru femei și bărbați După ce îți vei face cont, ai de făcut trei pași în direcția alegerii cadourilor:
1) Adaugă evenimentul
2)Adaugă cadourile
3) Invită prietenii!
Împreună putem realiza cea mai tare comunitate a dorințelor împlinite! În același timp cu darurile făcute de prieteni, primim gândurile lor pozitive și dovezile vii de iubire!
-Căutam demult o comunitate a prieteniei și a iubirii adevărate, peștișorule, pardon, MonGift! Prietenii mei să-mi admire și să îndeplinească dorințele, eu să pot livra fericire la pachet în toată țara! Doar tu realizezi calendarul dorințelor și mobilizezi oamenii să nu lase un vis neîmplinit, oricât ar fi de îndrăzneț!
-Peștișorul de aur nu poate face nimic dacă nu îți spui dorințele și dacă nu ești generoasă! MonGift nu există fără energia iubirii pe care i-o dați voi, dragi oameni!
Ceeea ce descopeream pe site, îmi încălzea inima. Dorințele mele înfloreau ca orhideele în sere, iar alături analizam cireșii plini de dorințe ale celor dragi.
Viața se transformase într-o feerie de cadouri pentru bărbați și femei...
În curând va veni tip-til iepurașul, scuturându-și blănița de ultimele zăpezi ale anului, fiindcă primăvara este foarte capricioasă.
Pe malul oceanului de cadouri, pe valul dragostei de oameni, poleit în razele generozității, peștișorul de aur ne așteaptă să ne îndeplinească dorințele și să contribuim la fericirea colectivă a celor care explorează tezaurul de sentimente al umanității! Nu vă cenzurați dorințele, puterile MonGift sunt nelimitate în oferta de cadouri pentru bărbați și femei!

Tatăl miresei


Se întâmplaseră atât de multe lucruri la nunțile cunoștințelor și rudelor, încât cu trei luni înainte de a-și mărita fata nu putea dormi și avea coșmaruri. I se părea că trebuie să îmbrace în rochie de mireasă un nou-născut și că în timp ce dansa în rochie albă, minusculă de dantelă, copilul său era în primejdie de moarte. O revedea ținând suzeta în gurița delicată ca o cireașă, iar lumea râdea în hohote. Mireasa își bea laptele din biberon, iar părinții uitaseră să-i pună pamperșii în cea mai importantă zi din viața ei. Cu ochii minții văzu cum întinde mânuțele delicate, spunând neajutorată:
-Tatii, tatii!
Apoi în urma ei rămase o dâră umedă a rușinii în salon. Rochia s-a udat, mirele a fugit stânjenit cu banii, nuntașii au râs în hohote!!!
 În alt coșmar vedea că mirele nu va veni la propria nuntă și  trebuia să găsească discret  un înlocuitor, adică să aibă în vedere planul b, dacă ginerele va da bir cu fugiții ca fata lui să nu fie făcută de rușine. Apoi în mijlocul nunții se terminase mâncarea, iar invitații băteau cu furculițele și cuțitele în farfurii și protestau. Își amintea toate nenorocirile din lume de la toate nunțile la care fusese prezent, de aceea avea de gând să se ducă la organizator cu agenda în care notase secvențe care năruiseră căsnicii promițătoare și să se asigure că fiica lui nu va trece prin așa ceva...
-Doresc o nuntă perfectă în București pentru fata mea, le spuse celor de la Salon du Mariage Toujours l'Amour!
-La dispoziție dumneavostră, îl liniștiseră organizatorii!
-În primul rând nu doresc să-mi duc fata la spital cu burta umflată pentru că nu se poate duce la toaletă din cauza rochiei incomode și a faptului că trebuie să stea la coadă!
-Vă asigurăm că avem toaletă specială pentru mireasă.
Tatăl miresei bifă prima problemă. Apoi își aminti cum văzuse nuntași care se îmbătau, apoi se ridicau la dans și sfârșeau spărgându-și capetele în stâlpii salonului.
-Câți stâlpi există în salonul unde se va organiza nunta, întrebă socrul mic direct?
-Ne-am confruntat cu acestă problemă, domul meu! A dat cu capul de stâlp chiar mirele disperat de nenorocirea în care a intrat sau din prea multă fericire... Salonul nostru este spațios, fără stâlpi în interior.
-Nu aș dori ca în timpul dansului nuntașii să calce pe rochia fiicei mele. Am văzut cum i-a fost smuls vălul de pe cap miresei, cu agrafe cu tot, iar părul aranjat în coc arăta ca o căpiță!
-Ringul de dans este generos, dansatorii nu se vor călca pe picioare, rochia fiicei dumneavostră nu este în pericol!
-Cu riscul de a fi un client pisălog, nu voi închiria salonul până nu mă voi asigura că totul va fi perfect, spuse tatăl miresei! De pildă există superstiția ca mireasa să nu vadă altă mireasă în ziua nunții ei, dacă dorește să fie fericită!
-Vă asigurăm exclusivitate fiindcă nu obișnuim să inchiriem salonul pentru două nunți!
-Referitor la focurile de artificii, nu aș dori să sară vreo scânteie pe rochia sau în părul miresei, nici să se aprindă fețele de masă de culoarea untului din mătase!
-Vom organiza focuri de artificii deasupra piscinei.
-În ceea ce privește meniul, doresc să vă spun că nu toți invitații adoră fructele de mare, spuse tatăl miresei gândindu-se la cei care ar mânca delicatesele ca Mr. Bean stricând pofta tuturor nuntașilor.
-Pregătim un berbec la proțap pentru amatorii mâncărurilor tradiționale! Și să știți că avem și spațiu verde, iar sala va fi asortată cu tematica aleasă de dumneavoastră și culorile preferate ale miresei!
La o lună după acest dialog, nunta a fost un spectacol de gală, fără scene de comedie sau tragedie.
Articolul a fost scris pentru  Spring SuperBlog 2016.

Castigatori campanie „Cum ti se pare platforma carefamily.ro?”


Care Family este o platformă de servicii, recent lansata. Dacă ai nevoie de o bonă, o menajeră, meditații sau un instalator, poți să-ți faci cont pe carefamily.ro și să alegi de-acolo cine să fie persoana care să se ocupe de serviciile de care ai nevoie, în funcție de oraș, experiență, disponibilitate sau tarif orar.
Am provocat bloggerii din Blogal Initiative București să scrie pe blogurile lor câte-un articol în care să recomande cititorilor platforma, dar să ofere și feedback în urma testării ei. Am pregătit și două premii de câte 50 de euro, care, în urma jurizării, s-au transformat în 3 premii de câte 50 de euro, pentru că organizatorilor le-a plăcut implicarea bloggerilor în această campanie și au hotărât să suplimenteze numărul de premii.
Astfel, în urma jurizării, am stabilit ca cei 3 câștigători să fie:
1. Diana – https://dianasolomon23.wordpress.com/2016/03/15/trei-povesti-o-singura-solutie/
2. Claudiu – http://www.secretelezeilor.ro/care-family/
3. Elena – http://enigel.blogspot.ro/2016/03/care-family-inlocuieste-instalatorul.html
Felicitări!

http://bucuresti.blogalinitiative.ro/2016/03/30/castigatori-campanie-cum-ti-se-pare-platforma-carefamily-ro/#comment-339

marți, 29 martie 2016

Cu Dell am împărțit bucuriile și dezamăgirile

Când am primit primul meu laptop, un Dell second-hand pe care cumnatul meu făcuse programare la greu, nu am fost prea încântată...Eram învățată cu tastatura mare pe care degetele mele apăsau de parcă aveau plumb în vârful lor și cu plasarea diferită a funcțiilor.
„Calul de dar...nu se caută la dinți” mi-am spus muțumindu-i frumos. Era un dar fără preț, fiindcă nu pot să stau o zi fără să scriu ceva. Calul meu bătrân, cu care cuceream mediul virtual, avea memoria limitată, se speria de virușii-balauri și mă trântea, cădeam împreună la probele cu obstacole...
Șchiopătând, ridicându-ne după accidentări am fost o echipă, dar după patru-cinci ani de trudă, a clacat și a murit într-o zi. L-am plâns câteva zile, fiindcă a murit și cu câteva documente importante de-ale mele în memoria sa, dar mi-am zis că am nevoie de alt alergător virtual, așa că mi-am cumpărat tot un Dell.
Mi-a fost bun și credincios până l-a lăsat bateria, iar acum lucrez cu el doar în priză. Nu are autonomie, sărmanul!!!
Să nu credeți că vreau să-l tai și să-l dau hrană la pești! Îl voi păstra poate și ca piesă de muzeu, dar pentru competiții îmi achiziționez un campion tânăr, un laptop din Seria Latitude de la Dell.
Ce-l recomandă pe acest calculator refurbish? Autonomia mare a bateriei, performanța care satisface fără rezerve cei mai exigenți utilizatori, dotările și funcțiile de care dispune. Latitude este gama folosită de arhitecți, de designeri, graficieni și artiști deoarece pune în valoare nuanțele cele mai subtile ale creativității.
În trecut, cu bătrânul meu Dell am împărțit bucurii, dar și dezamăgiri crunte, acum, Laptop Dell Latitude E6400 îmi va aduce multe victorii în palmares!
Omul și computerul alcătuiesc echipa menită să cucerească lumea în epoca actuală.
„Dați-mi un Laptop Dell Latitude E6400 și voi transforma totul într-o împărăție a cuvintelor constructive!”

luni, 28 martie 2016

Ascult istoria pe ulițele pavate cu piatră din Faro...

Portugalia, țara portocalelor sau a vinului de Porto? Închid ochii și imprim în minte peisajele feerice în care luxul și istoria coexistă. Pe ulițele de piatră ale orașului Faro aud pașii soldaților romani, dar văd evantaie cochete și umbrele de soare, acele obiecte aducătoare de confort când temperatura urcă la 40 de grade C în verile secetoase.
-Tot noi am inventat păturile de mătase, iar din lungile călătorii pe mare am oferit Europei ceaiul, trestia de zahăr și porțelanul din China, spune ghidul cu mândrie!
La vestul și sudul țării se-ntinde Oceanul Atlantic, în timp ce la nord și est Portugalia se învecinează cu Spania.
Faro, portul invadat de ambarcațiuni luxoase, dar și de bărci din lemn, este presărat cu terase și cafenele cum este covorul pe care calcă mirii la cununie plin de petale de trandafiri. Nisipul fin apare simultan cu fluxul și dispare cu refluxul. Este o vrăjitorie a valurilor din dantelă fluidă...
Mâncarea portugheză este delicioasă și sănătoasă fiindcă ingredinetele de bază sunt: ceapa, uleiul de măsline, ciupercile, vinul de Porto sau peștele.
În timp ce parcurg orașul vechi, sub formă ovală, iar clădirile viu colorate în stil maur îmi bucură privirea, binecuvântez ziua în care am văzut oferta Aero Travel.
De-aici a pornit totul. Mai întâi am văzut ofertele tentante de pe site-ul lor, apoi căldura cu care promovau Portugalia și Orașul Faro m-a convins. Am călătorit deasupra norilor, apelor și orașelor 8 ore și m-am bucurat de escala la Frankfurt pentru a vedea Faro, minunea lumii. 853 de euro pentru 8 ore de zbor reprezintă un chilipir. Biletul de avion este pașaportul spre frumusețile lumii, viza spre tărâmurile exotice.
Viața este prea scurtă pentru a ne cunoaște și admira planeta, de aceea ar trebui să călătorim mai mult, să investim mai mult în explorarea cerului, a pământului și a apelor Terrei!
 Muzeul Orășenesc de Arhitectură, Muzeul Maritim, Muzeul Regional Algarve m-au fascinat prin diversitatea exponatelor și prin modul în care au reușit să fie adevărate jurnale de cultură care leagă generații și naționalități diferite.
Respir aerul sărat și uscat al orașului. Ochii dansează pe imagini unice, memorabile, picioarele se odihnesc pe ulițele de piatră, închise circulației autoturismelor și mă gândesc ce săracă aș fi fost dacă nu aș fi văzut oferta Aero Travel!!! 
Ei au aprins dragostea mea pentru țara exotică. Apoi am căutat un hotel. Am ales unul de patru stele datorită piscinei de pe acoperiș și asezării sale în inima stațiunii Faro.
Merg 6 minute pe jos și ajung la Catedrala din Faro, iar vechiul oraș este la 125 de metri distanță. Piscina de pe acoperiș are o cafenea, iar Restaurantul panoramic Harune satură și ochii de foamea de imagini de basm..





duminică, 27 martie 2016

Vâslașul incurabil


Vâslașul incurabil își scoate barca în larg chiar și pe vreme de furtună...Îi place să simtă răsuflarea vântului în ceafă, valurile uriașe scuturându-i barca și punându-i în pericol viața și să vadă lava topită din vulcanul cerului stingându-se pe luciul mării în fața sa!
Cutezătorul este cel care deschide căi de navigație noi și descoperă țărmuri virgine fiindcă străbate mereu golgota originalității. El vâslește ore întregi împotriva curentului vieții, fie că dorește să fie singur, fie că nu-și încalcă principiile.
Pescar ciudat, dacă găsește peștișorul de aur îl lasă să plece și plânge după larva minusculă pe care a dorit să o prindă, dar nu a putut. Vâslașul ciudat sare din barca sa să salveze de le înec pe cei cuprinși de tentaculele valurilor, deși știe că atunci când el va avea probleme, nimeni nu va fi acolo să-l apere sau vor întoarce privirile instantaneu să nu se simtă vinovați că l-au abandonat pericolului. Pescarul ciudat este blamat pentru că nu are fățărnicia să spună tare zâmbind:„Vânt bun la pupa!” și încet, scrâșnind din dinți:„Înghiți-te-ar valurile!”
Pe apa vieții vâslim cu toții, unii în derivă, alții în direcția cea bună parcurgând cinstit sau cu fățărnicie milele ce ne-au fost scrise pe foile de parcurs!!!

Scrisul, maratonul vieții mele

Scrisul îmi menține mintea suplă și mâna utilă și generoasă. Fie că particip la campanii publicitare, scriu proză sau onorez diferite comenzi pentru clienți (despre care nu pot să vorbesc) sunt mereu în contratimp. Este ca și cum particip astăzi la o cursă de maraton la București, iar peste câteva ore la o altă competiție din Sydney.
Prezența mea în colțurile diferite ale lumii simultan sau după câteva ore este posibilă doar cu un computer performant. De la o vreme, calul meu virtual a îmbătrânit. Se urnește greu, se gândește îndelung, eu tastez un e, el dublează literele. Când mă aflu în plină competiție, ecranul se albăstrește, de aceea trebuie să salvez mereu tot ce lucrez, iar ca măsurile mele de precauție să se dubleze, îmi trimit ceea ce lucrez prin e-mail.
Sunt și momente când calul meu măiastru și virtual se prăbușește în mijlocul cursei și orice i-aș face nu se urnește...
Prietenii care pariază mereu pe noi doi riscând să-și piardă economiile de încredere, m-au informat că pot să apelez la două magazine pentru a-mi achiziționa un dispozitiv care să asigure o viteză instantanee de acces și transfer a aplicațiilor și a fișierelor, rezistența la șocuri (uneori îl mai bruschez pe bătrânul meu laptop, fie îl lovesc, fie mai dau suc, cafea sau apă pe tastatură) și fiabilitate).
Primul magazin online se oferă să-mi facă un cadou surpriză, să-mi asambleze noul meu PC dacă voi cumpăra componentele de la ei. Cum sunt sentimentală din fire, îmi este greu să mă despart de bătrânul cu ajutorul căruia am câștigat atâtea competiții. Nu-l pot arunca așa pur și simplu ca să sufere enorm când mă va vedea călare pe tastatura unui nărăvaș tânăr care mănâncă jăratec...Mai bine îi dau lui să mănânce jăratec!
Cum eu am început să uit îngrozitor și deși nu iau medicamente pentru memorie, notez totul în agendă, lui îi voi cumpăra Hard Disk notebook Western Digital Blue 500GB SATA3 8MB. Noua memorie a alergătorului meu în mediul virtual este garantată 24 de luni.
-Un SSD este ideal pentru revigorarea armăsarului tău obosit, îmi spune râzând cumnatul meu, care se pricepe să îmblânzească mereu caii sălbatici din mediul virtual. 
El mă conduce galant către Oferte SSD.
Îmi explică răbdător că SSD este dispozitivul care optimizează viteza de citire și de scriere având o garanție de 36 de luni. Peste umărul lui, citesc comentariile cumpărătorilor:”Mulțumesc băiatului de la distribuție. I s-a stricat mașina și totuși a venit în aceeași seară!!!
Felicitări.”
Deci oamenii aceștia sunt hotărâți, plasez comanda și sunt gata să o onoreze călătorind și pe jos sau cu mijloacele de transport în comun sute de kilometri...
-Să căutăm promoții, mă îndeamnă ghidul meu în muzeul virtual al computerelor, promotii SSD Kingston!
Performanța costă, adaugă hotărât, arătându-mi SSD Kingston HyperX Savage 2.5 480GB SATA3.
Detaliile tehnice mă depășesc, dar știu că acasă mă așteaptă cuminte partenerul meu de competiții care merită echipamente de lux.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.
 

 


sâmbătă, 26 martie 2016

Gala Spring SuperBlog 2016 la Hotelul Golden Tulip Times


Să alergi 16 probe fără să te oprești,  după ce anumite jurii te-au pus cu genunchii pe cojile unor note zgârcite până la sângerare sau ai epuizat apa din termosul inspirației, iată ce înseamnă să fii mafiot! Am trecut linia de sosire, am salutat întreg stadionul și m-am prăbușit pe gazon să-mi trag răsuflarea. Concurenții șoptesc cu mulțumire:
-Ne vedem la Laleaua de Aur nu este așa? Și anul acesta gala se organizează la Hotelul Golden Tulip Times din București!
Particip pentru prima dată la o gală a bloggerilor și vreau să fac o impresie bună, de aceea îmi pregătesc temeinic lecțiile. Caut explicații pentru Golden Tulip și aflu că este o rețea de lux care are peste 909 hoteluri de lux în 50 de state europene, africane sau din Orientul-Mijlociu. Golden Tulip are patru stele. Organizatorii au ales o locație pentru eveniment de patru stele.
Ce servicii justifică numărul stelelor? Toate cele 70 de camere au  suprafața de 24 mp, deși 18 este standardul pentru cele patru stele de aur. Lenjeria, prosoapele, halatele de baie sunt albe ca zăpada, iar turiștii cazați aici sunt conectați la lume prin: internet wireless, cablu digital TV, linie telefonică directă pentru apeluri locale și internaționale.

 În baie ne așteaptă uscătorul de baie și papucii, minibarul frigorific din cameră este plin cu toate bunătățile din lume, iar securitatea complet garantată, fiindcă accesul în camere se face pe baza cartelei magnetice.
Situat pe Bulevardul Decebal, hotelul pune la dispoziția organizatorilor diferitelor evenimente etajul nouă.


 Pe geam se etalează panorama capitalei României cu arhitectura sa comsopolită: monumente ale arhitecturii interbelice coexistă cu kitchurile. Bisericile vechi din lem au termopane și mă întreb dacă în curând nu vom vedea și străzi cu palate cu turnulețe în Băneasa sau Romană???
Cu toate acestea este un oraș frumos, civilizat, cu cele mai frumoase femei din lume! Ce sală vor alege organizatorii? Intru virtual prin toate: Belvedere oferă o imagine de ansamblu spre Piața Muncii, Panorama ne arată Parlamentul, iar Ronda, sala-semicerc este ideală pentru conferințe, publicitate, evenimente!
Închid ochii și savurez succesul obținut prin efort supraomenesc. Pe holurile hotelului ni s-a întins covorul roșu și suntem întâmpinați de o pereche de tineri în costum popular care ne așteaptă cu pâine și sare. Fiecare participant la eveniment primește o lalea stropită cu aur și o batistă fină pe care este brodată monograma hotelului de lux care ne găzduiește. Suntem anunțați la sosire ca la un bal din înalta societate ca să ne cunoaștem între noi.
Cei de la Café Times ne-au pregătit un bufet suedez. Putem servi orice cafea dorim , fiindcă personalul ne prepară pe loc: Irish Coffee, Choco Mint, Keoke coffee sau Frappe Times și un tort uriaș așteaptă să fie sacrificat după ce vor fi anunțate premiile. Unii savurează succesul cu Lovely Grapefruit Sour, Flavored Lemonade sau Sex on the Beach...
Ne vor da și la știrile de la ora 5 la ProTV, iar pentru prima dată articolele câștigătoare se vor tipări într-o antologie ce va fi personalizată și înmânată finaliștilor.
Nimeni nu mă poate împiedica să visez că voi participa la Gala Spring Superblog 2016, de aceea am scris acest material pentru Spring SuperBlog 2016!

Puterea vindecătoare a buchetului de trandafiri albi


O iubea pe Coralia de două ori mai mult decât își iubea mama sau viața, fiindcă nu ar fi putut să trăiască fără ea, numai că fata îl considera ca un frate. Îi trimise de zeci de ori flori prin curier, dar nu îndrăznise să semneze felicitarea niciodată. Prefera să rămână expeditorul și admiratorul anonim care își plasa mereu comenzile dragostei pe site-ul florărie online.
Buchete de flori de Ziua Îndrăgostiților, de 1 și 8 Martie, de ziua ei, de Crăciun și de Anul Nou...Știind-o îndrăgostită de trandafiri accesa pagina livrare buchete de trandafiri în București de dragul ei!
Of, nici nu știa cât de sadică putea fi când îi povestea neîmplinirile ei în dragoste! Îi descria detaliat cât de mult suferă la gândul că D. îi este infidel. O asculta cu ochii în lacrimi, iar Coralia avea grijă sa-i spună:
-Ah, dacă aș fi avut un frate ca tine! Un frate ca tine!
„Eu aș dori să fiu iubitul tău, îi cerșea el din priviri!” Dragostea era lângă ea, o ținea de mână, dar fata nu putea să vadă. În ziua aceea ploioasă de martie au vorbit mult. El a ascultat-o și i-a șters lacrimile, apoi a încercat să o facă să râdă. Toată tristețea din lume se citea pe chipul fetei.
-Scuză-mă o clipă, a spus hotărât! Te rog să mă aștepți aici zece minute!
Dorea să-i însenineze ziua cu o nouă comandă de flori.
Știa numărul de telefon pe de rost, așa că formă 0732971297 și îi comandă 101 trandafiri roșii ca sângele.
De data aceasta s-a hotărât să scrie pe felicitare:„Iubirea adevărată împlinește sufletul, nu-l rănește. Iubirea ne ține adesea de mână, dar nu-i simțim atingerea...”
În trei-patru ore va primi buchetul. Se hotărî să o țină în parc, fiindcă dăduse datele de contact și dorea să vadă ochii iubiți inundați de fericire. Primul buchet de trandafiri a fost roz, acum trecuse la roșu ca ea să-și dea seama că este iubită. Complice la fericirea Coraliei, el, băiatul pe care-l considera ca un frate, fu rănit din nou când curierul sosi cu imensul buchet.
-Mă iubește, mă iubește, striga Coralia! Mi-a trimis flori, dragul meu. Vezi? Știa că alerg prin parc și avrut să mă surprindă...
Fața băiatului ardea ca trandafirii, dar nu a scos o vorbă. Contribuise fără să vrea la împăcarea lor?
Apoi a sunat telefonul:
-Pe unde ești, Coralia? Mă gândesc la tine și trec să te văd mai târziu.
-Sunt acasă, iubitule, și îți mulțumesc pentru tot, îi răspunse fericită.
Îi venise așa să-l mintă din senin. După 10 minute, continua să meargă fericită cu buchetul de trandafiri prin parc, când inima i-a sărit din piept. Pe malul lacului, pe o bancă, D. se săruta cu o blondă. O ținea în brațe și toată lumea părea să fie a lor. Și-a ieșit din fire și a început să-l lovească în cap cu trandafirii. I-au intrat țepi prin piele, s-au umplut de petale, iar reproșurile ei se auzeau în liniștea indiscretă și apăsătoare:
-De ce? De ce m-ai mințit atâta timp? De ce mi-ai cumpărat flori dacă ieși deja cu alta?
-Nu ți-am trimis niciodată flori, Coralia, i-a spus răspicat! Nu ai înțeles că ne plictisim împreună și cel mai bine este să ne despărțim???
Abia când a văzut fața tristă a celui pe care-l considerase din egoism „fratele ei” a înțeles totul.
S-a îndepărtat de D. și de păpădia lui, spunându-i pentru totdeauna ”Adio și-un paz verde” și l-a luat de mână pe băiatul care-i comandase trandafiri.
-Dragul meu, iartă-mă că am rupt trandafirii în capul celui care nu m-a meritat niciodată! Mă poți ierta că ți-am ignorat iubirea atâta vreme?
-Scuză-mă zece minute, a implorat-o el, în timp ce a lăsat-o la o terasă cu o cupă mare de înghețată pe masă.
De data aceasta i-a comandat 101 trandafiri albi, buchetul pe care i-l va comanda și la cununie și la nuntă!
Trandafiri au puteri vindecătoare ieșite din comun. Ei deschid ochii celor care nu văd atingerea și prezența iubirii adevărate!
Am compus Serenada Trandafirilor pentru  Spring SuperBlog 2016

vineri, 25 martie 2016

Primul premiu la SuperBlog Spring, 2016!

Câte un pachet cu 3 DVD-uri, la alegere dintre titlurile de mai sus:
  1. Irina Bek – Animația – what else? – 97 puncte
  2. Ecaterina Barbăneagră – O copilărie… animată! – 97 puncte
  3. Raluca Brezniceanu – Metoda sigura de facut poligloti – 97 puncte
  4. Diana David – Desenele animate între ieri și azi – 96 puncte
  5. Alina Vrînceanu – LECȚII DE VIAȚĂ PRIMITE DE LA TOM ȘI JERRY – 96 puncte
  6. Cristina Dragomir – Unde ești copilărie cu filmele tale de animație, cu tot? – 96 puncte
  7. Georgiana Mihăilă – Top 3: Desenele copilăriei mele – 96 puncte
  8. Amelia Tuță – Retrăim copilăria cu animațiile de la Empire Film – 95 puncte
  9. Elena Stan – Mihaela, dragostea copilăriei mele – 95 puncte

miercuri, 23 martie 2016

Flori De Lux pentru o ființă de lux!

Florile sunt apogeul frumuseții și promisiunea reînnoirii vieții. Primăvara, simultan cu sărbătorirea mamei, celebrăm de fapt darul pe care-l face umanității ființa de lux: își oferă sufletul și trupul ca temple în care să se dezvolte copilul ei și viitorul om care va avea un rol important în univers...
Timpul zboară. Acaparați de îndatoriri ne trezim că sosește ziua ființei de lux și nu am găsit cadoul potrivit pentru ea! Întotdeauna îmi place să o surprind, iar o personalitate de lux, nu poate fi surprinsă decât cu o comandă plasată pe Flori De Lux.
Suntem prieteni vechi. De ziua de naștere a mamei, anul trecut, am făcut-o să-i tremure mâinile de emoție pe buchetul de trandafiri albaștri.
-Ați dat voi, mamă, atâția bani pentru mine? Nici nu știam că există trandafiri albaștri!
Nimic nu este prea scump ca să arate prețuirea pe care o avem pentru ele, pentru mamele care ne-au dat viață sau să aprinzi bucuria în ochii unui copil!
Am străbătut ofertele de pe site în lung și-n lat, am comparat culorile, parfumurile, speranța de viață a plantelor. Fiindcă doream ca bucuria ei să țină mult, am ales 4 orhidee la ghiveci.
De ce patru orhidee și nu una mare?Pentru că mama crede că „Dar din dar se face Rai” și se simte vinovată dacă nu împarte cu mama, cu sora și prietena ei darurile pe care le primește!
Curierul a venit la timp. Șoferul a sunat-o pe fix, iar ea s-a dus emoționată la poartă. Eram în casă. Nu am prevenit-o. S-a întors de la poartă ca fata moșului cea harnică ducând bucuroasă pachetul. L-a desfăcut cu emoție, apoi fericirea i-a invadat ființa de lux! Felicitarea cu mesajul era acolo, florile superbe, mărțișorul din partea firmei fin și elegant...
-Florile astea...erau preferatele știu eu cui în regimul trecut! Doamne, ce norocoasă sunt să le pot primi! Chiar sunt pentru mine???
 Iată motivul pentru care prietenia mea cu Flori De Lux va dura o eternitate pentru ca ființele de lux ce-mi luminează existența să fie fericite!

marți, 22 martie 2016

Bateți până la sânge animalul care trage!


Mă întreb dacă acest principiu nu s-a generalizat și nu s-a extins și în lumea oamenilor? Dacă în universul animalelor docile ne îngrozim când brutele lovesc până la prăbușire vitele de povară, de ce nu luăm atitudine când semenii noștri critică oamenii care muncesc cel mai greu?
Să acuzi de lipsa spiritului estetic gunoierul care ne scapă de rezidurile aruncate la întâmplare pe stradă este ilogic, dar poate fi o strategie. O acuzație ilogică acoperă de cele mai multe ori una absentă și îndreptățită...
„Ai noștri” vor fi tratați totdeauna cu milă. Caii de rasă trec etalându-și gleznele de invidiat pentru că provin din părinți campioni, în timp ce boul care trage merită să fie bătut până la sânge! Nimeni nu te va trage la răspundere din cauza lui.
Dacă a rezistat să care bagajele celor „sus-puși” 20 de ani, să i se dea un spor de pedeapsă! Să care până pică sub povară, iar când obosește să fie „recompensat” cu sudălmi și lovituri de bici!
Și, domnilor, dacă se poate, faceți în așa fel ca animalul de povară să moară înainte de bătrânețe! De ce să mai mănânce când nu va mai produce? Determinați-l să clacheze și să moară când riscă să-și piardă capacitatea de muncă!
În linii mari, povestea este tristă, dar, dragi stăpâni de sclavi sau de animale de povară, nu uitați că uneori, boii care trag și în care dați cu biciul fără milă se revoltă: vă ia în coarne și vă aruncă sub copitele lor!!!
Boii, animale răbdătoare, nu pot fi opriți când își ies din fire.

CND Turism oferă viză turistică pentru lumea întreagă

Lumea, o oază de frumusețe ce așteaptă să fie cucerită! Site-ul Vacanțe speciale  singura autoritate turistică menită să ofere vize pentru explorarea peisajelor mirifice și a pregătirii în diplomație turistică.
Doamne, câte oferte turistice tentante de la care nu-mi pot lua ochii! Ambasador în Spania pentru 14 nopți!
Închid ochii și după călătoria cu avionul printre nori, mă trezesc în țara care ocupă locul patru ca mărime în Europa, după Rusia, Ucraina și Franța. Tot ea obține medalia de argint la campinatul european al țărilor muntoase, după Elveția care ia aurul. Punte între Europa și Asia, Spania este raiul maslinilor și împărăția citricelor. Pentru 1080 de euro, primești dreptul de a fi ambasador turistic în Spania, arena toridelor.
Să petreci vacanța călătorind de la  Madrid la Barcelona, apoi la El Escorial și traseul să continue cu  Vale de los Caidos, Toledo, Aranjues, Marbella, Cordoba, Sevilla, Zaragoza, Granada, Malaga, Valencia, Montserrat înseamnă să te naști norocos, fiindcă beneficiezi de consiliere turistică la superlativ!
Cei care nu au toți banii, nu trebuie să-și facă griji. Mai întâi se depune un avans de 350 de euro, iar diferența de achită cu 21 de zile înainte de plecare. Cazarea va fi asigurată la hotel de trei stele cu demipensiune, iar în Spania se asigură transport cu autocarul prevăzut cu aer condiționat. Un ghid român va prezenta în permanență Catedrala din Barcelona, dantelăria de piatră a catedralei din Zaragoza și castelele răspândite pe întreg teritoriul țării.
Dar până la vară mai sunt multe zile de muncă! Să „nu ne facem castele în Spania” hrănindu-ne cu iluzii, ci până la vacanța estivală să ne oferim  evadare de week-end!
Cinci capitale în trei zile, trasportul fiind asigurat cu autocarul ca turistul să evalueze liber și în tihnă diferențele culturale și de peisaj...
Cinci țări care ne-au marcat devenirea și cultura națională vizitate într-un moment de respiro pe care-l merităm pe deplin!
Viena – Belgrad – Zagreb – Bratislava – Budapesta pentru sume ce pornesc de la 180 de euro.
Ieftin ca braga și educativ ca o adevărată școală a vieții!
CND Turism acordă întotdeauna reduceri pentru copii sub 12 ani, făcându-le astfel mici cadouri micuților. Sumele rezultate din aceste bonusuri pot fi cheltuite de părinți pentru a le cumpăra haine, dulciuri și jucării sau pentru a-i duce în parcurilede distracție.
Castele, grădini zoologice în care animalele trăiesc ca în mediul natural, spectacolele artistice la care vom participa, schimburile comerciale, ciocnirea de mentalitățile celor cu care venim în contact, obiceiurile și mâncărurile tradiționale vor contribui la formarea noastră ca diplomați turistici.
Vacanța înseamnă deconectare provizorie de la sarcinile cotidiene de serviciu și de la responsabilitățile gospodărești, dar inițierea în tehnici de supraviețuire în contexte noi de civilizație.
Este ca și cum plecăm la drum naivi, considerând că în vacanțe nu trebuie să ne adaptăm, să luptăm pentru viețuire, că totul vine de-a gata și ne întoarcem acasă victorioși ca Harap-Alb și capabil să ne reluăm îndatoririle de-acolo de unde le lăsasem!
Ne poate ieși Spânul în cale înainte de a pleca în călătorii? Evident. Agențiile turistice neserioase care țepuiesc clienții naivi sunt un fel de Spân care fură banii oamenilor oferindu-le iluzia că-și vor petrece o vacanță de neuitat și își rezervă ei vacanțe din naivitatea unora...
 Vacanțe Speciale este partenerul de nădejde care ne asigură o vacanță de neuitat în țară sau în străinătate! Am scris acest eseu turistic pentru Spring SuperBlog 2016.

vineri, 18 martie 2016

Freon auto cu efect afrodisiac

El, băiat simplu și muncitor, dar cinstit și cu inimă de aur, ea, frumoasă, dar fițoasă, cu nasul pe sus, un pachet de mofturi, trei șifoniere pline cu haine de firmă și sute de perechi de pantofi. El o iubea așa cum era, ținea la ea fiindcă știa că are nevoie de iubirea lui mântuitoare. Ar fi invitat-o la plimbare, dar Zambilica lui era veche: un termos care ține cald vara și în care îngheți iarna. În plus, zâna abia îi răspundea la salut și strâmba din nas când schimbau câteva replici.
Să riște să-i deschidă portiera vechiturii sale nu putea fiindcă uneori mașina se umplea de un miros dubios.
-A trecut camionul care cară resturile de la abatorul de pui, se scuza el către cei pe care-i lua în mașină. Obișnuia să ia la ocazie pe toți ce-i care-i făceau cu mâna, fiindcă 10 ani stătuse în ger, ploaie și soare, așteptând un mijloc de transport să ajungă acasă după o zi de muncă. Mâncase pâinea amară a navetistului, de aceea era atât de înțelegător.
Într-o zi, Doru, cel mai bun prieten, îi spuse:
-Știu ce ai pe suflet. Prietenii sunt făcuți ca să se ajute la nevoie. Te-aș sfătui să închiriezi o mașină scumpă și să o păcălești, dar știu că nu ești genul. Zâna va primi lecția vieții ei astăzi. Iubitul din lumea bună o ia de-acasă în oraș să-i dea papucii, deși ea speră să o ceară în căsătorie. Să te ții ca o umbră după ei și să o consolezi când va fi cazul!
-Să profit de nenorocirea fetei?
-Nu, dragule, să-i oferi un umăr pe care să plângă! Dar sper să-ți pui puțin la punct vechitura! Aerul condiționat auto nu funcționează, deci apelează la firma ce asigură încărcare freon auto la domiciliu, în București!
-Ușor de zis, dar știi că o ajut și pe sora-mea să-și termine facultatea și îmi susțin financiar familia. Nu stau așa de bine cu finanțele...
-Nici pentru investiția vieții tale nu poți aloca un buget minim??? Consultanța de specialitate se face gratuit. Specialiștii care vine la domiciliu stabilesc tipul de freon auto și cantitatea în funcție de marca mașinii. Apoi instalația este curățată și vidată cu aparatură profesională. În 30 de minute, cu suma modică de 95 de roni îți asiguri confortul pe timpul călătoriei cu autoturismul. Am uitat să-ți spun că la sfârșit beneficiezi de teste de funcționare.
-Și ce legătură este între aerul condiționat și nefericirea mea în dragoste?
-Chiar nu înțelegi că m-am interesat pentru tine? Te-am văzut cât suferi și dacă am observat că nu vrei să renunți la fițoasă, mi-am zis:„Fițoasă vea, fițoasă va avea!” Am vorbit ieri la un pahar cu iubitul ei, cu Ovidiu. S-a săturat de ifosele fetei, iar tu ești odihnit psihic, prin urmare pregătit să suporți capriciile frumuseții. El va opri mașina și o va abandona la jumătatea drumului, fără să fie pregătită. Fii acolo pentru ea! Atmosfera din mașina ta să fie decentă, iar tandrețea la dispoziția inimii ei rănite!
-Dar mașina mea scoate mirosuri dubioase...
-Cei pe care ți i-am recomandat igienizează aerul condiționat în 15-20 de minute. În mașina ta va mirosi a primăvară și a dragoste!
După acest dialog constructiv mirosurile din mașină au dispărut. Mirosul aerului condiționat s-a dovedit a avea efect afrodisiac.
Începuse ploaia, iar o fată frumoasă și răsfățată plângea cu hainele de firmă șiroind de-a lungul trupului sculptat. Băiatul cinstit, simplu și omenos care o iubea a oprit mașina și a recuperat-o. Au rămas împreună o viață, iubirea lui mântuind-o pentru totdeauna de capricii. Curățarea mirosurilor din mașina, la sfatul celui mai bun prieten, plus capacitatea de a fi la locul potrivit, în momentul potrivit au alcătuit împreună o poveste cu happy-end!

joi, 17 martie 2016

Care Family înlocuiește instalatorul care scuipă în chiuvetă și se șterge de unsoare pe fața de masă!

Serviciu după serviciu...Stau în bucătărie să pregătesc cina. Masa de seară trebuie să fie o poveste care-i reunește și farmecă pe toți, de aceea va trebui să pregătesc ceva delicios și ușor, iar prezentarea să fie ireproșabilă. Conturez un plan de atac și încep să spăl legumele. Ghinion! Chiuveta s-a înfundat, mai mult de-atât s-a spart o țeavă și apa îmi amenință covoarele și parchetul scump. Oftez. Nu voi mai spune eu basmul culinar, că voi plasa o comandă la restaurant, dar problema țevei sparte va trebui rezolvată!
Un prieten îmi recomandă un instalator. Vine după o oră. Intră cu țigara aprinsă, mă salută, fără să catadicsească să-și scoată drogul din gură. Îi spun problema gândindu-mă că va acționa rapid.
-Mai întâi să-mi trag sufletul, îmi spune, în timp ce dumneavoastră îmi faceți o cafea fără zahăr! Am rămas fără țigări. Fumați?
Îi răspund fără diplomație că mă deranjează fumul și la noi nu fumează nimeni. Se face că nu înțelege și-mi cere un avans să meargă până la colț să-și ia un pachet să aibă la cafea.
-Știți, primesc bacșișuri grase fiindcă nu numai că-mi fac bine treaba, dar mă și deplasez cu mașina mea la fața locului!
„Ăsta o fi crezând că trebuie să mă duc cu țeava spartă la el acasă???” constat în timp ce-i întind banii de țigări încălcându-mi principiile:„Nici eu nu mă droghez, nici pe altul nu finanțez direct să se drogheze!”
La cafea îmi povestește cum a divorțat el și cât de bine știe să gătească. Între timp, apa din casă crește. Îl rog din ochi să se grăbească și să lase prostiile și îi arăt verigheta ostentativ.
-Gata, spune victorios! Se apucă băiatul de treabă!
Înainte de a se apleca sub masca de la chiuvetă scuipă în locul în care noi spălăm vase și legume și își scutură mucul de la țigară. Stă ghemuit preț de cinci minute, iese cu mâinile negre de unsoare și îmi cere un prosop. Plec să-i aduc unul, dar nu are răbdare să aștepte și se șterge pe fața mea de masă albă...
-Trebuie să mă duc în oraș să cumpăr ce-mi trebuie și să merg acasă să iau un dop din lemn pentru orice eventualitate, mă anunță sigur pe el!
„De ce naiba nu a venit pregătit că nu l-am chemat la vreun spectacol?”
-Nu pot pleca așa, îmi spune! Mașina mea merge cu motorină, nu cu apă, iar motorina costă! În plus trebuie să cumpăr materialele pentru reparație!
Îmi cere de la obraz 200 de lei. Îi dau, deși nu am nicio garanție că se va întoarce. Între timp iau apa din bucătărie și măsurile necesare ca să nu-mi fie casa inundată. Instalatorul lui Pește vine după două ore.Zâmbește, intră încălțat, scutură scrumul de la intrare, iar eu sunt un pachet de nervi...
Nimic din ce a cumpărat nu se potrivește, dar le pune la pachet:
-Și-așa dumneavostră nu vă folosesc, eu le pot utiliza la alte reparații. Dar faceți ochii mari, vă rog, să vedeți ce inventiv este băiatul! Până mâine vă fixez un dop de lem pe țeavă să nu vă mai curgă apa.
Improvizează și nu pleacă până nu-i achit manopera: 200 de roni.
Și afumată, și fraierită, și cu banii luați!
Caut cu disperare o soluție să nu-l mai văd și mâine pe Gâgă. Găsesc platforma de serviciii CareFamily unde totul este la vedere: prezentarea persoanei care se ocupă de servicii, experiența și calificativele, disponibilitatea celui ales și tariful serviciilor.
După ce mă înregistrez și solicit serviciile unui instalator, îmi notez și alte oferte tentante de pe platformă: bonă, meditații, menajeră, îngrijire bătrâni. Am noroc că instalatorul ales de mine este disponibil. Apare în 20 de minute. Se descalță, nu fumează, nu cere cafea, ci se apucă de lucru. Constat că a venit cu tot ce-i trebuie, iar când găsește dopul de lemn înfipt în spărtură începe să râdă:
-Sunteți o doamnă inventivă!
-Nu l-am pus eu, ci instalatorul care a venit înaintea dumneavostră, îi spun roșind.
Roșesc eu pentru stângăciile și neobrăzările lui.
-Presupun că nu v-a costat atât de scump reparațiile...
-Ieftin, ieftin de tot! Ieftin ca braga, spun repede să nu fiu obligată să-i dau detalii!
Într-o oră termină totul. Îmi cere voie să meargă la baie să se spele pe mâini. Mă ofer să-i fac o cafea și să-l servesc cu o prăjitură înainte de plecare. Merită din plin. Acceptă din politețe și îmi comunică prețul. Suma este un sfert din ce a jumulti de la mine bădăranul care mi-a scuipat în chiuvetă și s-a șters pe fața de masă!
Suntem amândoi mulțumiți și ne despărțim ca doi prieteni. Îl voi recomanda fără rezerve tuturor cunoscuților care vor avea aceeași problemă!
A doua zi, către seară, ghiciți cine suna la ușă! Instalatorul cârpaci. L-am invitat să stingă țigara, să se descalțe și să intre, apoi l-am condus victorioasă în bucătărie. Când a văzut că totul este perfect a făcut o criză de isterie:
-Și eu am venit degeaba până aici! Trebuia să dați un telefon să mă anunțați. Mașina mea consumă multă motorină, iar aceasta nu se dă gratis, cucoană! Pot să capăt măcar o cafea și bani pentru un pachet de țigări că tocmai am rămas în pană?
I-am spus că-i mulțumesc pentru colaborare, dar aștept musafiri. Vine în vizită cel care l-a recomandat cu familia. S-a ridicat brusc și s-a precipitat către ieșire:
-Sper că nu aveți nimic să-i reproșați, mi-a spus!
În vitrina din sufragerie am pus dopul de lemn ca la expoziție să-mi amintească de naivitatea mea în relația cu anumiți instalatori grosolani...

miercuri, 16 martie 2016

Mihaela, dragostea copilăriei mele

Empire Film mă urcă în mașina timpului. Închid ochii și mă reîntorc în universul copilăriei...Banane nu am mai mâncat demult, nu știu gustul ananasului sau al curmalelor, în magazinele cenușii se vând doar conserve de pește, marmeladă la kilogram și bomboane cu gem. Avem rație la ulei, zahăr și pâine, dar sunt copil! Am tot timpul la dispoziție să alerg, să cutreier poienele și vâlcelele din sat, să mă joc cu prietenii:„Țară, țară vrem ostași”, „Țările”, „Țăranul e pe câmp” și „Omul negru”.La televizor se emite trei ore, iar înainte de jurnal mă pot întâlni cu Mihaela, personaj pozitiv din desene animate.
Sunt animații cuminți, fără scene violente, fără tehnologie și înjurături. Pe fond muzical se derulează acțiunea, iar eu, care doresc să devin scriitoare când mă voi face mare, pun replici în gura personajului.
Pentru că este Ziua Copilului, după serbările pionierești de mulțumire, adresate partidului și conducătorului iubit, primim în dar două filme. Ochii mi s-au lipit de ecran. În „Mihaela, prietena noastră”, fetița cuminte, inteligentă și frumoasă se plimbă cu bicicleta, se bucură de soare și de natură și desenează pentru că-și va expune lucrările într-o expoziție.
(poză preluată de pe)
Desenele ei prind viață: elefantul stropește cu apă coșarul, intră în fântână cu ajutorul cumpenei să bea apă, apoi ajută la stingerea unui incendiu, după ce golește apa dintr-o piscină. Personajul meu îndrăgit intervine și în poveștile pe care i le spune bunica. Dintr-un copac înalt sare pe arcul vânătorului care vrea să o ucidă pe Albă ca Zăpada, apoi îi rupe arma acestuia și o conduce pe prințesă la căsuța piticilor. După aceea înlocuiește coșul în care se afla mărul otrăvit al mamei vitrege cu alt coș de fructe, salvând-o pe Albă ca Zăpada de la moarte și în sfârșit o scoate din căsuța piticilor la timp ca să nu fie gazată...
Retrăiesc totul ca pe vremea copilăriei, adică îmi fac temele devreme, fiindcă pe la ora 20, 30 se ia lumina și trebuie să ne băgăm în pat sau să ne facem treburile la lumina lampei sau a lanternei...
Și cum mă confund cu timpurile apuse ale copilăriei pline de „fericire-amară” aud deodată la televizor:„Mihaela, dragostea mea, am învins! Tată din cer, îți mulțumesc!”
Nu, nu era Mihaela copilăriei mele, ci o farsă electorală. Cineva își ridicase poalele înainte de a ajunge la râu.
Deci nu mai sunt copil, iar comunismul este pe punctul de a fi uitat. Am un nepoțel drag și scump, iar el nu se mai uită la Mihaela. El se joacă pe tabletă și-i plac filmele cu Strumpfii 
de aceea îi voi căuta câteva DVD-uri.
Îmi face cu ochiul și titlul Stă să plouă cu chiftele de aceea îl voi cumpăra fără să stau pe gânduri. Niciodată nu pot petrece suficient cu nepoțelul meu drag. Între noi se interpun nemilos criza de timp, profesia mea, școala lui și distanța, dar când ne întâlnim stăm până la miezul nopții la jocuri și la povești.
De curând a descoperit Empire Film, distributor important și independent de film și animații din România și alegem împreună cadourile, fiindcă gusturile copilăriei mele nu mai sunt de actualitate...
Am călătorit cu mașina timpului în vremea copilăriei mele pentru Spring SuperBlog 2016!



marți, 15 martie 2016

Scenă din prostia omenească rezolvată cu un certificat energetic...

Omul pândea soarele ca un hoț. Era iarnă, lunecuș și zăpadă peste tot, iar astrul bolnav ieșea uneori să se plimbe peste oraș, deși nu mai avea deloc putere. Tras la față, lipsit de energie respira aerul poluat, apoi se ascundea în nori. Uneori întețea gerul.
-Soare cu dinți, spuneau trecătorii scrâșnind din dinți!
Doar el, omul de la etajul șapte, ieșea alergând pe ușile blocului, iar trecătorii îi făceau loc instantaneu. De ce îi făceau loc? Simplu. Nu se uita pe unde merge, ci cu capul dat pe spate urmărea traiectoria soarelui și razele acestuia. De Crăciun a dat peste plasele cu ouă ale unei doamne și le-a făcut omletă, iar de ciudă, aceasta i-a aruncat în față singurul ou rămas întreg.
-Erau pentru cozonaci, neatentule! Ce alergi așa?
-Car soarele în casă, cucoană, îi spuse în loc de scuze. Dunmeata îți convine că ai centrală, în timp ce eu mă descurc ca românul sărac...
Abia atunci colocatarii au observat că omul nostru ducea o oală sub presiune de inox cu capac. O așeza în direcția soarelui, apoi punea capacul și alerga pe scări.
-Măi, omul lui Dumnezeu, mai eficient ar fi să lași ușa deschisă să-ți intre căldura de pe hol, decât să cari soarele în casă!!! Doar un certificat energetic te poate face sănătos!
-Dacă sunt inventiv, nu înseamnă că sunt nebun, spuse omul hotărât!
-Atunci de ce nu chemi un specialist, un doctor în energie, care să-ți elibereze un certificat energetic ieftin.
În 4-24 de ore vei ști cum să rezolvi problema căldurii din apartamentul tău!
-Doctor în energie???Precis vrea șpagă, iar eu am buzunarele întoarse pe dos. Și ce să fac mă rog cu această hârtie, că sunt bolnav după căldură. Doctorul în energie îmi va prescrie doze de căldură. De unde să le iau? Să alerg din nou pe scări și să mă aleg cu ouă, roșii și carne crudă în cap?
-Consultul apartamentului costă în funcție de mărimea acestuia. Iată care sunt tarifele:130 de roni pentru o garsonieră, 150 de lei pentru două camere, 160 de lei pentru trei camere, ai un apartament cu patru camere, scoți din buzunar 170 de lei, 180 pentru cinci camere și tarif negociabil pentru case, vile și spații comerciale...
-Și după aceea pun certificatul în ramă și emite căldură?
-Nu, dragule, pasul următor îl reprezintă solicitarea unei termoviziuni. Certificatului energetic confirmă boala,  termoviziunea stabilește tratamentul. După ce ai părerile doctorilor în energie, începi să tratezi gerul din apartament! Iată două imagini care radiografiază lipsa de căldură și prezența acesteia:
Știu că este mai eficient să speri, fără să inveștești nimic și să alergi după soare, dar nimicul nu se transformă în căldură peste noapte! Gândește-te omule, cât vei scuti dacă îți vei pune la punct apartamentul:
1) Nu vei mai face farmaciile cu bani să tratezi multiplele răceli din familie!
2) Nu vei mai primi ouă în cap și înjurăturile celor cărora le răstorni bagajele când alergi după soare!
3) Nu vei mai fi suspectat de prostie și nebunie incurabile!
4) Vei înjumătăți întreținerea!
5) Vei îmbunătăți relația de cuplu, fiindcă nu-ți găsești niciodată soția acasă din cauza gerului siberian din apartament, ci își vizitează prietenele pe rând și-ți pune pe masă hrană rece când revii de la serviciu!
Omul a urmat instrucțiunile amicului său și nemaifiind suspectat de prostie și-a trimis textul la  Spring SuperBlog 2016...


Amintiri din Viena și aplicația GTI TAXI care nu ne-a făcut să ne simțim străini în propria țară...

Ne întorceam de la Viena cu sufletul plin de nostalgii. Cutreierasem străzile orașului, vizitasem Palatul de iarnă retrăind experiențele nefericite ale împărătesei Sissi, scotocisem pe la toate tarabele cadouri de Crăciun pentru cei dragi...Și luminile și catedrala, slujba și spectacolul operei erau vii în inimile noastre. Masa festivă petrecută la o familie de Crăciun, ospitalitatea lor fără limite, ieșirile în oraș și deserturile luate la cofetăriile de cartier în care personalul ne ajuta să ne îmbrăcăm și ne așeza cu grijă și amabilitate paltoanele de parcă ne-am fi cunoscut decând lumea!!!
Puiului drag de om venit cu noi îi lipsea limba maternă:
-M-ați adus aici, printre străini, să nu înțeleg ce spun oamenii ăștia, ne reproșa mereu!
Se liniștea doar seara când îi spuneam povești și ne jucam prin cameră...
Tot ce este frumos trece repede. Fericirea s-a evaporat și iată-ne în avion. Ne întoarcem spre casă la serviciu, la facturile de achitat, la stresul și provocările cotidiene. Ninsoarea a început în ajunul plecării.
-Hei, dacă nu puteți să vă întoarceți și nu mai aveți bani de hotel, vă așteptăm la noi, ne-au spus gazdele!
Era în glasul lor o sinceritate naturală, dar nu puteam abuza, așa că ne-am îmbarcat. Matei a dormit de frică.
Deasupra pământului s-a dezlănțuit spectacolul, pe ferestrele din stânga avionului soarele poleia totul în aur, în timp ce în dreapta ningea dezlănțuit.
-Să ne ajute Dumnezeu să aterizăm cu bine, dar ninge de două zile în București!
Un oraș paralizat sub pătura albă???Cel puțin să ducem copilul acasă, să-i facem patul să se culce...
Aripile de metal despicau furtuna de zăpadă. Ningea cum nu am mai văzut demult și eram atât de aproape de îngerii albi ce patinau pe oglinda cerului ca să cadă epuizați pe Pământ.
Peste câteva ore cădeam din cer pe aeroport.
-Mare noroc avem că ni s-a permis aterizarea, ni s-a spus!
Zăpada acoperea totul, în curând pista avea să fie oprită. Pe noi nu avea cine să ne aștepte cu mașina, așa că stăteam ca niște străini căutând o soluție.
-Nu vă speriați, ne-a spus ferm cumnatul meu! Cu aplicația GTI TAXI ajungem și la marginea lumii!
În cumnatul meu aveam infinită încredere, dar într-un șofer de taxi venit să ne ia la miezul nopții de la Băneasa???
-Un filozof citește gândurile altui filozof, mi-a spus! Nu este ce crezi. Șoferul nu are tenul măsliniu, nu înjură și nu ascultă manele în timp ce își servește clienții! Nu va fugi, dragă, cu cadourile fiindcă standardele lor sunt altele decât ale taximetriei în general. Șoferul pe care l-am solicitat are doar calificative excelente.
Oamenii plecau pe rând, noi așteptam rezultatele unei aplicații.
-Este la cinci kilometri distanță de noi, dar se circulă greu prin oraș, ne anunța Laurențiu.
Mie îmi venea să râd. Era ca-n basmele pe care i le spuneam eu lui Matei, totul se termină cu bine, dar nu se vede nimic. Dacă nu ai imaginație bogată, basmul nu are valoare.
-Acum a intrat în aeroport. Oprește la intrare și vine să ne caute!
Peste 10 minute, un bărbat îngrijit și politicos ne-a abordat. Mirosea a spălat și a parfum bun și vorbea frumos. Ne-a ajutat să ne cărăm și să ne așezăm bagajele, apoi ne-a dus acasă. Conducea atent, nu vorbea mult, nu era agasat. La sfârșitul cursei care a costat sub 100 de roni era pregătit să ne dea rest, dar am considerat că merită un bacșiș substanțial.
Aplicația GTI TAXI se poate descărca gratuit din App Store (iOS) sau Google Play (Android), în funcție de tipul telefonului pe care îl folosești și te salvează de la o înnoptare în aeroport și de la a te simți străin și abandonat în propria țară!

luni, 14 martie 2016

De la pantofi de mort, la pantofi care țin toată viața

Ani de liceu, cu emoții la chimie și fluturi în stomac pentru cel mai popular băiat...Ea învață bine, dar este o Cenușăreasă fiindcă părinții se întrețin din salariul de muncitor al tatălui, plus că mai are trei frați la școală.
Ah, dacă ar fi mai fost obligatorie uniforma, ar fi fost salvată! Așa...Colegele își etalează zilnic hainele de firmă, în timp ce ei îi alege mama fuste și bluze de la second-hand. Uneori i se pare că în timp ce merge pe stradă, doamnele cochete și bogate o arată cu degetul strigând.
-Porți fusta pe care am avut-o eu, dragă, acum 10 ani! Am donat-o unei organizații de caritate și a ajuns pe tine.
De aceea în drumul de la școală spre casă mai mult aleargă. Minte are cu carul, trăsături delicate de asemenea, dar sunt marcate de cea mai cruntă sărăcie. Pe Bogdan l-a remarcat de prima dată, dar cum să ridice ochii la el? Fiu de director general este adus la liceu de șoferul angajat de tatăl său pentru asta și are mai mulți bani de buzunar într-o zi, cât cheltuiesc ei într-un an...El strălucește, pe hainele ei se văd cusăturile care astupă găurile...
-Doar învățătura mă salvează, spune încleștând pumnii mici! Voi merge pe țară la Olimpiada de Chimie ca să intru fără examen la Medicină, mă voi angaja la vară ca să am bani să mă îmbrac pentru facultate!
Ce a sacrificat nu se știe, dar este în clasa a XII-a și s-a întors de curând cu premiul I de la Națională. Colegii o privesc ca pe o legendă și șoptesc în spatele ei. În sfârșit i se pare că hainele nu mai reprezintă o barieră de netrecut.
Într-o zi, Bogdan oprește mașina de lux în dreptul ei și o invită să se urce.
-Te ducem pe tine acasă întâi. Nu ai vrea să ne vedem într-o după-amiază,  acum că ți-ai îndeplinit obiectivul? Vreau să intru la Facultatea de Medicină, iar dacă ai dori, ne-am putea pregăti împreună la chimiei...Știu că tu nu mai ai nevoie, dar sper să mă ajuți puțin...
De data aceasta el nu-și mai găsește cuvintele, acum câteva luni ea roșea și înghițea în sec când îl vedea trecând cu cea mai frumoasă și elegantă fată din liceu, cu Dora...
Au fixat întâlnirea, apoi a regretat enorm că promisese. Nu avea pantofi. Cum să iasă cu tenișii de școală???Și-a amintit de plicul acela cu bănuți de la olimpiadă. Văzuse pe tarabă niște pantofi ieftini și delicați, cu câteva pietricele lucioase. Erau negri, cu toc fin. S-a uitat la ei mult timp, iar cei care o vedeau admirându-i bufneau în râs. Nici asta nu înțelegea. Doamne, câte anomalii sociale!
Se pregăti intens pentru întâlnire fiindcă îl plăcea pe Bogdan. I-ar fi plăcut să studieze cot la cot, să lucreze într-un spital mare amândoi, apoi să-și întemeieze un cămin...Era prea departe de asta, mult prea departe, dar speranța întreține viața! Nu avea bogății, dar avea o prospețime spirituală de invidiat, iar el va aprecia naturalețea ei!!! Alese o rochie verde crud, de culoarea primăverii și își puse pantofii. Îi venea să privească doar în jos.
Bogdan i-a adus trandafiri și a sărutat-o pe frunte. S-au plimbat ca doi copii prin parc până a început ploaia din senin. Ea presimțise nenorocirea când și-a simțit degetele mult prea libere în încălțări, apoi pe măsură ce apa acoperea trotuarul, pantofii ei s-au dezlipit și s-au topit.
-Pantofi de mort, i-a spus fără tact, abandonând-o în ploaie!
Plângea în hohote, iar ploaia îi masca suferința. S-a întors desculță acasă și a răcit îngrozitor, dar a promis că va purta numai pantofi de calitate! Cât a stat acasă pentru a se însănătoși și-a făcut un blog despre încălțăminte.
 Așa a aflat de magazinul de pantofi Carmine Shoes. 

Nu crezuse că pot exista strânși laolată atâția pantofi frumoși, din piele, nu pantofi „pentru mort” cum îi strigase arogantul Bogdan.
-Sunt prea săracă să-mi cumpăr încălțăminte ieftină, spuse suspinând, de aceea începând din acest moment voi purta numai pantofi din piele naturala!
Și a început să scrie cu pasiune despre pantofi, iar cei de la Carmine Shoes au invitat-o să-și aleagă o pereche de pantofi ca recompensă pentru articolele ei. 
„Pentru prima dată voi avea pantofi noi din piele! Sunt pe drumul cel bun”, spuse bătând din palme, deși îi era frică să se-ntoarcă la liceu. „Vor râde în hohote de mine! parcă îi aud spunând:
-Ți-au ieșit cartofiorii, domnișoara chimie, prin pantofii de mort! Degeaba ești olimpică pe țară, dacă nu știi să alegi o pereche de încălțări ca lumea! Sau nu ai bani? Prețul face diferența! 
Era primăvară. Verdele crud domnea pretutindeni, de aceea privirea i-a rămas ca magnetizată pe pantofii de culoarea primăverii din  colectia JACKIE KENNEDY.

 S-ar fi potrivit la culoarea rochiei, iar Bogdan nu ar fi abandonat-o în ploaie la prima întâlnire!
Zânbi ca prin vis, amintindu-și cuvintele de îmbărbătare ale mamei:
-Fata mea, dacă te-a abandonat pentru un fleac, gândește-te că nu ți-ar fi fost alături când greutățile vieții v-ar fi lovit!
Nu era pregătită totuși să poarte rochia verde. rănile din suflet o dureau îngrozitor, așa că alese o pereche de pantofi  stiletto Red Queen.
A doua zi, la școală:
-Măi fraiere, băiat de director general, să nu deosebești tu pantofii de mort, de pantofii care țin toată viața!!!Ai văzut ce încălțăminte de lux are fata și ce elegantă și frumoasă este?
Bogdan se freca la ochi și nu-i venea să creadă cum se transformase Cenușăreasa. Îi cumpără un braț de trandafiri albaștri și o rugă să-l ierte și să-i mai acorde o șansă că-i va cumpăra toată viața pantofi de pe CarmineShoes...
Au rămas împreună până la adânci bătrânețe, iar astăzi se mândresc la nepoții lor cu colecția impresionantă de pantofi. Și-am încălecat pe-o șa și am scris pentru Spring SuperBlog 2016 așa!

miercuri, 9 martie 2016

Astăzi parcă mi-a fost încătușat trecutul


Stăteam așa cu ochii pironiți în ecranul televizorului când am auzit vestea șocantă. Un profesor universitar acuzat de crimă. L-am văzut când i s-au pus cătușele, am aflat numele universității unde predase și parcă mi s-a încătușat deodată trecutul. Anii studenției cu amintiri luminoase au fost băgați la închisoare.
Pe-atunci nu aveam bani, dar aveam multă, multă tinerețe de cheltuit!
Mi-am amintit numele, după ce am auzit ce disciplină preda, numai că bărbatul de-atunci, în putere, elegant, distins, cu părul închis la culoare a devenit un moșulică...
Aceiași ochi vii și rotunzi se miscă îngroziți evidențiind ridurile și bărbia dublă...Fac un efort. Chipul, disciplina, locul de muncă, faptul că mi-a fost profesor...se leagă de un nume. Îl rostesc înainte de a fi spus de către crainică.
Pe internet caut detalii ale nenorocirii...Îmi amintesc și de tatăl celui care este suspect că și-a ucis iubita și de notele de la 8 la 10 pe care le primeam cu generozitate la literatură modernă sau la literatură comparată, fiindcă mi-a plăcut mereu literatura!
Când a decedat bătrânul am simțit că a murit o parte din mine. Tinerețea aceea pe care o cheltuiam prin București...Acum simt că am intrat puțin la închisoare, chiar dacă nu am făcut nimic rău.
Media online îl desființează. Citesc și îmi pare bine că nobilul tată nu este târât în acest scandal mediatic, că a închis ochii la timp pentru a nu muri de durere că fiul său, căruia i-a dat un post pe care mulți îl doresc și-a petrecut prima noapte în închisoare și este posibil să iasă la 80 de-acolo sau să moară la „facultate”...
Vreo amintire frumoasă cu el, acum când toți îl strivesc cu bocancii fiindcă este la pământ?
Da. Noi, boboci în anul I, așteptăm la ușă și ne este frică să intrăm. Avem serviciu, ne împărțim între școli și examene, învățăm la gramatici, istorii ale limbii, literaturi, stilistici, iar la Istoria Artei...Dumnezeu cu mila!
El așteaptă un sfert de oră. Nu intră nimeni, apoi iese în prag și spune:
-Dacă nu intrați în cinci minute, plec! Vă întreb eu în așa fel, încât să scoateți un 5 cinstit. Ce nu înțelegeți?
A mai ieșit de doră ori până ne-am hotărât. Am promovat toți examenul.
Iată de ce simt că o seară din studenția mea am petrecut-o în arest!!!

Farmecul femeilor din România


Ileana Cosânzeana trecuse de 25 de ani. Era încă o româncă frumoasă, dar avea momente în care uitându-se în oglindă crezuse că se pătase cristalul sau se fisurase ușor suprafața lucioasă a acesteia. Ce simplu să dai vina pe oglindă!
În ziua în care observă țesătura de riduri fine de pe fața ei ca motivele populare discrete pe o ie elegantă și primele pete galbene cum sunt cele de pe țesăturile vechi, nu se mai minți.
Cum să mai aibă piele de adolescentă când era stresată de condusul agresiv în oraș, de substanțele nocive cu care venea în contact pretutindeni, de sarcinile interminabile de la serviciu și de acasă? Se dusese vremea când frumoasele doar își scuturau pletele lungi și ondulate de aur și umbreau priviri albastre cu gene lungi, negre și dese neașteptându-se altceva de la ele decât să fie frumoase...
Femeia era fotomodel, șoferiță, gospodină, mamă, intelectual, contabilă și educatoare.
-Știu undeva un estetician, îi spuse o prietenă. O injecție cu colagen, puțin silicon, îndepărtarea petelor cu laser și a surplusului de piele cu bisturiu!
-Dacă apelez la chirurg de-acum, ce fac la 50 de ani? Găsesc eu pe cineva să-mi facă un Farmec să reîntineresc. La noi, la țară, femeile făceau vrăji de dragoste cu plante. La fel voi face și eu. Plec în toată țara, bat la toate ușile, intru pe toate site-urile până aflu secretul frumuseții!
Ileana Cosânzeana a luat iarba fiarelor adusă în dar de Făt-Frumos și a deschis lacătul de la site-ul frumuseții https://www.farmec.ro/. Erau acolo multe flori de mac.
-Ah, dacă mi-ar deveni fața fină ca floarea de mac! Să am obrajii roșii, plini de prospețime, catifelați ca fragilele petale de floare!
Sfânta Gerovital Plant îi zâmbi. Era o bătrână frumoasă și cumsecade. avea păr de nea, dar fața era netedă, fină și imaculată ca a unei adolescente.
-De ce ți-ai vopsit părul alb, fiind încă tânără, o întrebă Ileana?
-Sunt ca bunica ta, draga mea! Am aproape un secol de viață.
-Ești vrăjitoare? Ți-ai vândut sufletul diavolului pentru frumusețe? Să plec înainte de a-mi face rău!
-Ce copilă ești! Suntem în anul de grație 2016, iar Gerovital Plant utilizează în toate produsele cosmetice elixirul tinereții: uleiul organic din floarea de mac care are efect calmant, protejează, combate ridurile, hidratează, calmează pielea și o reîntinerește. Vrei să fugi de frumusețea veșnică?Este o șansă că am găsit-o la o sumă modică aici, în România! Vezi această cremă antirid revitalizantă? Costă doar 21,42 Lei? Îți vine să crezi că îți asiguri frumusețea eternă cu atât de puțini bani:
Florile de mac poartă noroc!
Ileana Cosânzeana găsise ceea ce căutase și cum era iubitoare și generoasă din fire, a alergat în întreaga Românie să spună că și-a notat peripețiile din aventura căutării frumuseții veșnice în jurnalul blogului personal și le-a scris pentru Spring SuperBlog 2016.

duminică, 6 martie 2016

Cel puțin o dată-n viață te crezi nemuritor...


-Tati, tati, eu cred că sunt nemuritor, spune copilul frumos cu ochi migdalați, încântat de descoperire.
-Cum ai ajuns la concluzia asta?
-Păi am căzut de pe bolta de vie și n-am murit, mi-am rupt mânuța și n-am murit, m-am înecat cu o coajă de măr și cu bomboane și nu am murit! Ce zici de asta? Nu-i așa că sunt nemuritor?
Sunt timpuri când nenorocirile se succed cu o viteză amețițoare lovindu-ne din plin și nu murim. Este acolo o mână puternică pe care o simțim cum ne ferește, cum ne apără, cum ne ridică pentru ca rana să nu fie fatală...
În astfel de momente, copilul crede în puterea magică a nemuririi sale, în timp ce omul conștinetizează fragilitatea sa. Copilul are puterea să spună:„Sunt nemuritor!”, în timp ce adultul șoptește: „Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai salvat din nou, dar va veni ziua în care...”
Să te crezi nemuritor mereu înseamnă să te păcălești singur, să lași multe lucruri nerezolvate, să te războiești cu condiția ta de muritor. Din când în când avem nevoie să uităm faptul că vom lăsa totul și vom pleca spre o destinație necunoscută...
Cei care se cred mereu nemuritori comit greșeli pe care nu le regretă, rănesc oamenii din jur, fără să stea pe gânduri, au impresia că sunt la cârma omenirii și își impun autoritatea, nu sfârșesc niciodată lucrurile pe care le încep, ci se încred într-o himeră. O dată-n viață poți crede că ești nemuritor, a doua oară este deja prea mult!!!

sâmbătă, 5 martie 2016

Mi-e casa colț de rai


Renovările sunt gata, dar casa noastră pare un paradis gol: fără perdele și covoare, fără mobilier, doar pereții sunt proaspăt zugrăviți. Totul este imaculat și gol ca un pahar de cristal ce-și așteaptă băutura bună să o pună în valoare...
 Amețim din cauza substanțelor și ne dor ochii. Grădina din fața apartamentului ne bucură privirile. Florile de primăvară scutură clopoțeii colorați și parfumați în văzduh, un cais înflorit bagă capul pe geam să stea la taifas cu mine:
-Curat, dar gol și urât! Să nu te superi pe mine!
-Știu. Ne chinuim de două luni să ne transformăm cuibușorul acesta în colț de rai, îi spun. Nici bani nu mai avem ca la început. Uite, avem nevoie de perdele. Voi cumpăra materialele, apoi va trebui să le duc la tăiat și la tivit...Alți bani, altă așteptare!
-La Diego ai încercat, îmi vinde un pont caisul.
De fapt mi-l oferă gratis că tot a auzit de problemele cu care ne confruntăm.
-Dau bani împrumut cei de la Diego? Suntem împrumutați pentru două vieți și jumătate, îi șoptesc să nu audă vecinii.
-Nu. Au produse ieftine și bune și multe servicii complementare! Perdelele sunt confecționate din materiale moderne, cromatica inedită și asigură o eleganță luxuriantă a camerelor.
În plus, citește: ai croire, tivire și călcare gratuită!
-Ce bine că te-am găsit aici! Ești o comoară lângă casa omului îi spun, prinzându-l de degetele parfumate!
Iau laptopul la geam și să alegem împreună! Doamne, ce au oamenii aceștia aici:„ covoare, perdele, draperii, tapet, mochetă, covoare moderne, covoare copii, covor pvc, traversă, galerii perdele, fețe de masă, covoare moderne, covoare baie, covoare clasice, mochetă cu model, mochetă copii, preș, parchet, parchet laminat, pardoseală rezistentă la apă”!
-Ți-am zis eu! Am aflat de la vecinii care s-au mutat anul trecut. Eram înflorit și mi-am băgat capul pe gem. Ea tasta cu viteză uimitoare Diego, apoi magazinul s-a deschis pe ecran și a început să plaseze comenzile. Să știi că nici nu s-a deplasat la magazin, ci produsele au venit acasă.
-Ce zici de perdeaua acesta verde crud? Nu-i așa că parcă aduc iarba și pădurile la geamul meu, la ceas de primăvară?
-Dar pe mine mă lași să trag cu ochiul în casa voastră din când în când fiindcă suntem prieteni, nu?
-Pentru că m-ai ajutat, vei fi oaspetele nostru permanent, dragul meu! Comand patru perdele. Una costă 69,99 Lei. Calculează tu cât am de plată! Ești bun la matematică, măi caisule?
-Nu mă lua pe mine cu matematica! Sunt atent la detalii și asta face toți banii. În colțul acela nu ai citit. Te poți înscrie în club, poți aplica pentru un card de fidelitate și ai 50% reducere! Ah, femeile acestea! Nu au răbdare să afle întreaga surpriză!
Mi-e casa colț de rai cu cardul de fidelitate Diego și cu un cais parfumat, prietenos și băgăcios pe care-l am la fereastra apartamentului...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.



Un copil care dorește să fie iubit!!!


Copilul din fața mea este ca un înger trist căruia i s-au smuls sau ars aripile. În ochii migdalați și oblici se citește o imensă tristețe.
-Mi se spune un metru și o flegmă, mi se confesează dureros.
Oricât ar fi de rea, definiția este de o cruzime fără precedent... 
-Ești o fată frumoasă, îi spun ca să alung urmele tăieturilor de lamă din suflet!
-Știu, răspunde mulțumită fluturându-și părul lung pe care și l-a împletit ca să fie ondulat.
Uneori se agață de cineva ca o vietate care caută protecție, un strop de dragoste sau o picătură de înțelegere.
-Dacă ați știi cât sufăr că eu nu pot să fiu ca V! Ea este cuminte, frumoasă, deșteaptă și o admiră toți băieții...
Admirația pentru V este comună. De 1 martie i-am admirat brățările și mărțișoarele. Avea o colecție întreagă și știa de la cine primise fiecare simbol al prețuirii. Când o privesc pe V mi se umple sufletul. Frumusețea fizică și cea morală se combină divin în aceeași ființă, dar ce facem cu copilul care vrea să fie iubit din fața mea și care te agasează și te aduce la exasperare???
-Tu nu ai mărțișor?
-Mi-a dat doar mama, spune tristă și l-am făcut cadou la rândul meu, fiindcă eu nu am bani de cadouri și de mărțișoare. Dar am primit un pix, spune arâtându-l mulțumită.
-Merge în loc de mărțișor.
Era o vreme când sora mea îmi dădea cadou agende și caiete știind pasiunea mea pentru scris, iar eu mă bucuram ca un copil primindu-le. Cele mai bune prietene mi-au dat agende de Crăciun și m-am bucurat de parcă filele erau din aur curat!
-Stați să vă explic! Nu mi l-a făcut cadou, ci am pus mâna pe el și mi-a spus:„Ce atingi este proprietatea ta! Eu nu mai pun mâna pe el după ce ai pus tu...”
Este primăvară. Pământul se-mbracă în haine noi, balul pomilor stă să înceapă, sevele sufletului sunt gata să erupă...
Are cineva un mărțișor de înțelegere și puțină dragoste pentru această copilă?


Sinan Pașa și Art&Craft Design


-Poți glumi cu toți domnitorii din lume, dar cu ghiaurul Mihai nu este de glumit, spuse Sinan Pașa ascuns sub grămada de crengi verzi de fag din pădure!
Abia scăpase cu viață din bătălie. Îi futurase barba-n vânt fugind pe calul său, pletele au intrat în ochii animalului, acesta s-a împiedicat de un ciot și l-a proiectat cu fața în balta puturoasă, iar sângele ce i-a umplut gura și senzația ciudată a limbii ce se plimbă nestingherită prin gură, i-a dat vestea cea bună: pierduse trei dinți...
-Ah, Allah, Allah, ghiaurul trebuie să plătească pentru dinții mei, pentru vitejii morți pe câmpul de luptă, pentru umilința de a mă fi înghenunchiat în țărână, spuse în timp ce se ridică și fugi cu ultimele puteri să-și scape viața!
Cal nu avea, pe jos nu se putea întoarce, cartea de identitate nu și-a recuperat-o din apă...Singura soluție era să plece cu avionul, după ce i se făcea pașaport fals și carte de identitate. La om nou, înfățișare nouă...
Se va tunde și se va bărbieri, își va pune lentile de contact, va învăța câteva cuvinte în limbi de circulație internațională:
„Mangeare, mangeare! I am a rich american...”
Călătorise în toată lumea și era un dicționar ambulant. Dar cum să facă rost de acte false? Mai repede ia pensie de handicap un om care bagă ață  pe urechile celui mai mic ac, aici...Ei, asta era! Dacă un om care are permis și își parchează cu grijă mașina, fără să o lovească, ia pensie de handicapat, va reuși și el să iasă din țară!
Noroc că avea telefonul agățat de gât și conexiune la internet. Mai întâi căută aeroporturi românești și găsi Aeroportul Internaţional Henri Coandă. Apoi nu știu cum se face că nimeri la Art&Craft Design descoperind salvarea lui pe 27 de metri pătrați.
După ce citi sloganul de la intrare:
spuse mulțumit:
- Îl voi umili pe ghiaur cu armele sale! Îi voi fura un avion și imaginea pe care o voi duce la inamic, iar românii vor crede că este un trădător!
Scotoci printre rafturi la raionul de produse tradiționale.
-În afară de ia aceasta bărbătească, nu au nimic, spuse exasperat!
Ar fi dorit un costum popular și putea declara că este un meșter popular din Maramureș care se duce la un târg de produse la Instambul. Putea lua demonstrativ și ceramică sau ouă încondeiate...
-Este bună și ia bărbătească, spuse oftând și o puse în coșul de cumpărături. Cu o pereche de șalvari, merge!
Îi plăcu așa de tare ștergarul roșu țesut, încât dori să-l așeze pe cap în loc de turban.

 -Dacă tot caut printre produsele românești autentice, nu găsesc la ăștia și o sticlă de palincă să-mi amorțesc durerea de dinți? Ar fi culmea să aibă whisky?
Căută disperat, dar nu găsi. Se retrase într-un colț, își frecă șalvarii de noroi, luă ia bărbătească, își puse ștergarul pe cap în loc de turban și o porni hotărât spre poarta ce ducea către avionul ce pleca la Instambul, nu înainte de a lua și obiecte realizate de meșteri populari. Mascotele folclorice din lemn, din zona Oașului îi aduceau aminte de soldații care înaintau dansând pe câmpul de luptă.
-Trăiască prietenia româno-turcă, strigă tare!
-Vă rugăm să nu stricați liniștea aeroportului, i se adresă cei de la pază!
„Deci așa nu merge. Trecem la planul B”, se gândi rapid, văzând de unde vine salvarea. În spatele său se afla un grup numeros de viitori indieni cu statut internațional care plecau la cerșit. Când se apropie de ghișeu începu să urle și leșină teatral:
-Au dispărut actele și valuta mea! Am fost jefuit! Am fost jefuit!
Realizând că țara se face de caco, iar schimburile economice dintre România și Turcia sunt în pericol, directorul aeroportului îi ceru scuze lui Sinan Pașa, deși își stăpâni cu greu râsul când îl văzu cum este îmbrăcat și îi asigură transportul gratuit.
- Vă cerem scuze pentru pierderile avute, își turnă managerul cenușă în cap!
-Știu din proprie experiență că nu toți românii sunt așa, spuse Sinan. Unii, domnule, mai și ucid sau îți dau vânt în noroi!
Apoi își dădu cu palma peste gură, noroc că nu i-au fost înțelese cuvintele...
-Despre stilul dumneavoastră vestimentar, adăugă managerul, Iuliei Albu i s-ar părea cool, dacă nu i-ar veni ideea de a vă reține și a vă transforma în găina ei de companie...
Fu rândul lui Sinan să nu înțeleagă înțepăturile.
În timp ce se instala la geamul navei, Sinan se gândi:
-Ospitalier popor, domnule! Îți iau calul, îți omoară tovarășii de luptă, dar te trimit acasă cu avionul, la clasa I. Trebuie să trimit un mesaj acasă, înainte ca personalul să ne spună să ne închidem telefoanele. Tastă cu hărnicie:
„ Să vină presa turcă la aeroport, iar ziarele să titreze: Mihai Viteazul își trimite dușmanul cu avionul acașă, Domnitorul român i-a dăruit lui Sinan Pașa un avion, Aeroflota româniei vândută străinilor...
Nu vă cer decât inventivitate ca ghiaurul să fie suspendat!”
Adormi în scaun și nu mai știu nimic. Se trezi târziu când era luat pe sus de poliția aeroprotului:
-Domnule Sinan Pașa, cu toată dragostea dumneavoastră pentru România și pentru produsele românești sunteți arestat. Ziariștii noștri v-au filmat la îmbarcare, iar domnitorul a ordonat să fie oprite toate zborurile fiindcă v-a recunoscut! V-a rămas un firicel de sânge la colțul gurii și o pată de noroi la lobul urechii stângi!
Poveste culeasă din tezaurul de înțelepciune turco-român  pentru Spring SuperBlog 2016