Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Economia la bucătărie înseamnă conturi grase investite sănătate

”Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim” spune un citat înțelept. Avem nevoie de hrană echilibrată, în cantități rezonabile pentru a menține organismul în formă.
Risipa de alimente este vizibilă cu ocazia marilor sărbători. De Paști și de Crăciun investim în mâncare de parcă zilele cu rezonanță sacră ar fi dedicate mâncării și băuturii. Coșuri vârfuite cu mezeluri, dulciuri, alimente pline de E-uri abia mai au loc în supermarket, oamenii stau nervoși la coadă să-și achite ”îmbuibarea”...
Cu siguranță că creierul este tentat să tragă semnalul de alarmă, dar stomacul se lasă pradă beției. Arome, gusturi, forme și ambalaje care orbesc, deși mâncarea preparată în bucătărie are garanția ingredientelor naturale și a satisfacerii condițiilor de igienă dorite.
Nu întâmplător, Curtea Veche Publishing ne-a oferit „Economisește cu Jamie”, un volum ce conține120 de reţete sănătoase și economice. De aceea #EroulSaptamanii este Jamie Olive, cel mai cunoscut și eficient bucătar din lume.
Irosirea mâncării va determina criza acută de hrană http://www.curteaveche.ro/blog/2015/01/27/economiseste-cu-jamie-fii-eroulsaptamanii-la-curtea-veche-publishing/ deoarece resursele naturale, de orice tip nu sunt inepuizabile.
Și Biblia ne învață să prețuim resursele:
„Aruncă-ţi pâinea ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi. Împarte-o în şapte şi chiar în opt căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ… ”
Eclesiastul 11, 1-2:
Pâinea este alimentul de bază, iar în Sfânta Scriptură reprezintă trupul Mântuitorului, de aceea este păcat să o aruncă la coșul de gunoi și să ajungă în tomberoane. Nu putem să ne batem joc de munca semănătorilor, a celor care au treierat, au strâns recolta și au măcinat grăul și de truda brutarului!
Prietena mea m-a învățat cum să folosesc pâinea uscată:
1) Pâinea rotundă se modelează asemenea unui castron în care se pune supă. Rezultatul este delicios și poartă amprenta localurilor de lux, aducând și economie celui care folosește procedeul.
2) Pâinea rotundă uscată, înmuiată cu puțin lapte devine un delicios blat pentru pizza
Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.

În lumea negocierilor dure



Trăim în epoca negocierilor dure, atât de dure, încât uneori suntem nevoiți să ne vindem părți din suflet pentru a reuși. Să nu vă imaginați că dorește cineva o ”halcă” de suflet, așa cum numea Zaharia Stancu ”hălcile conștiinței”, ci îți impune compromisuri pe care sufletul le acceptă sângerând.
Darurile, în afară de cele oferite de familie și de prietenii adevărați, sunt otrăvuri pentru conștiință. Întotdeauna doresc să cumpere ceva, deși au titlul de gratuitate și se cunoaște că lucrurile oferite degeaba costă cel mai mult, excepție făcând cadourile oferite drept recunoștință.
În lumea noastră orice se negociază intens. Uneori și prietenia are la bază târguieli lungi, rostite cu glas tare sau proiectate-n gând. Se caută prietenia oamenilor bogați, bine situați socio-profesional, cu popularitate sau foarte inteligenți. Persoanele simple sunt norocoase dacă-și găsesc câțiva prieteni buni pe care-i numără pe degetele de la o mână.
Geneza relațiilor se bazează pe cântărirea farmaceutică a avantajelor și dezavantajelor, omul pragmatic nu oferă nimic gratis, chiar mila și empatia lui au finalități bine gândite...
De la viața omului, până la educația și libertatea lui, totul se negociază dur și vai de acela care își pune în joc sufletul numai să câștige negocierea!

vineri, 30 ianuarie 2015

Oprește-te, omule!



Ruga mea se-ndreaptă la sfârșitul acestui ianuarie, către tine om plecat să distrugi și să te autodistrugi și te implor cu toată puterea ființei mele, oprește-te, cât mai ai timp!
Oprește-te să-ți mai biciuiești sufletul și trupul pentru a avea cât mai mult, atât de mult, încât nu-ți va rămâne timp să te bucuri de stăpânirea bunurilor tale! Hagi-Tudose a murit cu mâinile încleștate ca niște gheare în grămezi de aur, iar în casa lui era frig ca în Siberia și se simțea vinovat când mânca o găină sau chema doctorul să-l consulte fiindcă era bolnav. Nu, nu se simțea vinovat față de sine, ci față de banii pe care considera că-i risipește...
Consideră orele de masă și somn sacre și nu ignora clipele petrecute cu cei dragi! Nu-i vom avea mereu alături pe părinți, pe bunici, pe frați, surori și nepoți. Chiar și prietenii dispar, de aceea să petrecem împreună clipe unice, care vor deveni peste timp amintiri-balsam. Ele ne vor alina dorul de cei duși departe, mult prea departe...
Oprește-te să-ți bați joc de cei mai slabi decât tine, căci roata vieții se-nvârtește nemilos și vei fi și tu luat peste picior când nu te gândești! De ce ai mereu impresia că oamenii din jurul tău sunt dați de Dumnezeu în grija ta, să le porți sâmbetele, să-i cicălești, să-i bârfești mereu și să le contești deciziile? Creatorul respectă alegerea fiecărui om, doar tu vrei să o impui pe-a ta. Este așa în tine un soi de Lucifer care dorește să iasă la lumină, dar ține-l ascuns prin post, rugăciune și voință! Luptă cu tine însuți în sensul bun al cuvântului, nu lăsa să iasă la iveală toată mizeria morală, toată ura pe care o poți duce!
Mândria merge înaintea căderii, așa că încetează să crezi că fără tine universul s-ar prăbuși și să te victimizezi pe această temă! Fii om în orice împrejurare și ai grijă să nu cumva să te îndrepți cu viteza luminii către hăul prăbușirii ireversibile!

miercuri, 28 ianuarie 2015

Profesori care te-nvață cum să trăiești



Să nu-mi spuneți că nu s-a inventat încă această profesie! Ea există din cele mai vechi timpuri și o practică tocmai habarniștii...La tot pasul există profesori care te-nvață ce ai voie să spui și ce nu, cum trebuie să-i evaluezi pe cei din jur, ce să îmbraci și ce gesturi să excluzi din recuzita socială.
Niciodată firul nu a fost despicat în sute de mii de teorii ca acum. A învăța pe alții cum să trăiască a devenit sport național și cea mai îndrăgită profesie, chiar dacă practicantul ei este repetent la capitolul viață.
Când ai răbdarea să fii arbitrul profesorilor tăi de viață, te amuzi copios. Sunt gata să se ia la bătaie dându-ți sfaturi contradictorii, iar unii doar asta fac și ajungi să te întrebi când au timp să se mai hrănească și să mai respire...

Cum diferențiem puterea de pseudoputere



Puterea adevărată se află în noi. Am primit-o simultan cu demnitatea și este determinarea de a ajunge la destinația propusă, fără ”proptele” și aruncarea bagajele în cârca partenerilor de drum. Puterea vine din interior fiindcă divinitatea a pus fărâma de diamant în orice muritor.
Oricât de mândru ar fi de el, omul aflat în cârca semenului sau în litieră nu deține puterea nici dacă-l lovește cu biciul pe cel ce-l poartă. Picioarele nefolosite se atrofiază, în plus, purtătorul de povară se poate descotorosi de ea în noroaie.
Poziția de șef este vremelnică, de aceea nu este puternic cel care-și schimbă comportamentul în funcție de rolul social. Figura încruntată, vocea ridicată, poruncile date pentru consolidarea autorității, deși nu au nicio logică și sunt complet inutile, sunt semne ale pseudoputerii.
Puterea de a ajuta, de a renaște din propria cenușă este sublimă, în timp ce dorința de a deține puterea pentru a umili conduce în mod sigur la moarte spirituală.
Atât de mulți oameni  poartă de grijă altora, dar nu se-ngrijesc de propriul lor suflet și de trebuințele personale!!!

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Românul, tot român rămâne



Nu visam vreodată să-mi petrec Crăciunul la Viena, dar am primit un cadou minunat din partea celor dragi.
Matei, nepotul meu, a fost bolnav, așa că plecarea a fost incertă până în ultimul moment. M-am gândit ce fericit poate fi un copil să călătorească în avion la 5 ani, apoi să-și petreacă vacanțele în străinătate! Am stat mult și am analizat dacă este mai fericit decât noi la vremea când eram copii și primeam o ciocolată și două portocale, având în vedere dragostea cu care este înconjurat și posibilitățile materiale ale părinților săi și am ajuns la concluzia că atunci când ai puține lucruri, prețuiești orice atenție, iar când primești din toate părțile dorești mereu să curgă cascadă de cadouri în jurul tău... De fapt,  avea să-mi răspundă  la dilemă chiar el mai târziu, mult mai târziu.
În avion i-a fost frică, deși adoră să facă pe viteazul, așa că a dormit tot timpul lipit de mama lui. Nu știe nici când sora mea i-a umezit buzele cu suc, apoi s-a ridicat, a băut tot paharul și a adormit la loc. S-a trezit la aterizare, când românii veniți să-și petreacă sărbătorile în Austria aplaudau cu respect echipajul. Deși cineva a spus că gestul nu este elegant, m-am alăturat mulțumirilor zgomotoase ale celor care își arătau recunoștința față de grija echipajului pentru noi!
Viena era ca o mireasă de sărbători așteptându-și nuntașii care să-și cheltuiască banii în localurile și la obiectivele turistice ale ei. Germana suna cam milităros, iar urechile lui Matei erau alarmate. Pe stradă m-a tras de mână și mi-a spus la ureche: ”Nu vrei să ne furișăm de părinți (părinții lui) și să-mi cumperi o înghețată?” Adorăm să facem asta în orașele cunoscute, unde se vorbește românește, dar aici nu mi-ar fi convenit să ne rătăcim de micuțul nostru grup. I-am explicat cum stă treaba și s-a întristat.
Au urmat zile întregi petrecute la Palatul Schönnbrunn, la Grădina Zoologică, la Târgul de Crăciun și în Catedrala Sfântul Ștefan. Seara luam masa la restaurant, căutam cadouri pentru cei lăsați acasă. Pentru Matei era greu fiindcă nu știa engleză. Să-l stimulăm îl învățam cum să-și comande mâncarea și să-i mulțumească ospătarului când îi aducea comanda. Într-o seara, trebuie să recunosc că a avut răbdarea unui om de 40 de ani, la cei 5 ani ai săi. Am intrat într-un restaurant italienesc. Mama lui a comandat o salată și o ciocolată caldă, cumnatul meu o pizza și strudel cu mere, eu Tiramisu, paste cu carne de pui și ceai negru, iar Matei cartofi prăjiți. Toți ne-am primit mâncarea numai a lui nu mai venea. Deși l-am îmbiat cu ceea ce comandasem, a refuzat și a așteptat demn farfuria lui fără să plângă, iar la un moment dat am crezut că adoarme pe scaun.
La Biserică, am avut plăcerea să ne întâlnim cu o familie de români plecată de 20 de ani din țară. Cumnatul meu îmi povestea că bărbatul a lucrat toată viața în străinătate la McDonald's, iar când venea acasă aducea bomboane și jucării pentru toți copiii din sat. Soția lui era la fel de sufletistă, de aceea ne-a întrebat cu eleganță unde stăm, cum o ducem, apoi a spus clar:
- Vă bate Dumnezeu dacă nu aveți ce mânca și nu spuneți! La mine se găsește. Veniți la masă la noi!
Am refuzat politicos, iar inima mi s-a umplut de sentimentul de mândrie că sunt român. Tot timpul ne-a sunat și s-a interesat de noi, iar în seara de Crăciun am fost invitații lor. A fost o masă mare cu de toate, am vorbit, am simțit și am petrecut românește. Mă gândesc cu duioșie și acum la acești oameni speciali. În ultima seară, ea a venit cu noi în oraș fiindu-ne ghid, deși a doua zi urma să se ducă la muncă. Lucrul care m-a frapat a fost că, deși era un ger să crape pietrele, copiii nu aveau nimic pe cap.
Amuzant a fost când ne-am dus la Palatul Schönnbrunn și era coadă mare la bilete. Ne-am așezat la o masă de la o cafenea din sala de așteptare, iar lângă noi a venit o doamnă. Era bine îmbrăcată și respectabilă, întrebându-ne înainte de a ocupa singurul loc rămas liber: ”Posibile?”
Ne întrebam de ce naționalitate o fi și în ce limbă ni s-a adresat, dar enigma a fost dezlegată când ne-a auzit vorbind românește:
- Posibile, a spus din nou magicul cuvânt? Și eu sunt din România.
Fază dură, la masa vecină stătea o tipă trasnet care-și aștepta iubitul să vină cu bilete, iar doi bătrâni s-au așezat lângă ea pierzând-o din ochi. Chelnerul i-a întrebat ce doresc să comande, contrariat că ocupaseră scaunele degeaba. Ea a răspuns într-o engleză impecabilă că dorește o cafea cu lapte, dar când ospătarul s-a dus să o aducă, iubitul venise cu biletele, așa că dusă a fost. 
- Ai naibii români, a spus cu ciudă ospătarul când a adus cafeaua clientei care plecase, dar doamna de lângă noi, dorind să corecteze greșeala a spus fără să clipească:
- Posibile să mi-o dați mie.
Când ne-am întors în țară ningea dezlănțuit și priveam ninsoare de sus din avion. Multă vreme pe jumătate dintre geamurile avionului intra lumina roșiatică a soarelui care asfințea, iar de cealaltă parte ningea.
- Ei, ți-a plăcut, Matei, la Viena mi-am întrebat curioasă nepotul?
- Tot mai flumos este la noi, mi-a spus fără să clipească. Mâine să mă scoți în olaș și să-mi cumpeli o înghețată și jucălii!
Cine nu ar da totul pe astfel de amintiri și câte cărți nu ar putea fi scrise despre românii care-și deschid casele și pun mesele pentru semenii lor?
În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma


Ninsoare



Este ninsoarea, așa o anestezie a vieții: uitarea amintirilor dureroase și dansul feeric al amintirilor din copilărie.
Când cerul își scutură livezile înflorite pe pământ și fulgi imaculați din penele îngerilor dansează în univers redevenim copii, uitând durerile de șale, anii care ne atârnă greu pe umeri, firele albe pe care le acoperim cu vopsele, idealurile spulberate, compromisurile și zbaterea cotidiană pentru supraviețuire.
Mai rău este când cerul pare încuiat. Deși s-a tras cortina norilor peste albastru și copiii imploră zăpada în rugile lor, văzduhul nu-și deschide porțile, miresele albe ale iernii întârzie de la propria lor cununie.
Când ți se refuză doza de bucurie vizuală este trist. Chiar dacă nu te poți da cu sania, fiindcă nu mai ai timp, iar vîrsta din buletin te-ar face ridicol, bucuria altora îți reaprinde flacăra bucuriei în suflet!
De câte ori nu ninge, de câte ori nu plouă, să ne întrebăm de câte ori am mulțumit cerului pentru ploaie și pentru zăpadă. Zăpezile copilăriei noastre s-au topit pentru totdeauna, dar să nu fim egoiști! Au nevoie și alții de zăpezile copilăriei lor...
Neaua este așa un fel de magie, care te reîntinerește, ducându-te departe în universul magic pe care l-ai pierdut...

miercuri, 21 ianuarie 2015

Despre plagiatul în masă la examenul de bacalaureat




Primesc în fiecare an teancuri de culegeri pentru pregătirea examenului de bacalaureat la Limba și literatura română. În niciuna nu am văzut să se citeze sursele utilizate la întocmirea acestora așa cum se pretinde unei lucrări academice. Să fie pentru că este destinată uzului preuniversitar?
Fără note de subsol, fără biliografie, fără menționare coordonatelor operei literare care face obiectul comentariului (numele volumului, autorul, editura, anul și orașul unde a apărut, pagina de unde s-a extras citatul). În aceste condiții, strudenților de mai târziu li se va părea normal să-și realizeze toate lucrările și referatele plagiind.
Cei mai mulți elevi învață pe de rost aceste plagiate și le reproduc. La corectarea tezelor de la examenele scrise nu se întâlnesc mai mult de trei-patru variante de comentarii literare la partea a III-a.
Comentariile literare lungi cât o zi de post, rezultate dezastruoase, iar plagiatul atinge punctul culminant!
Nu ar fi timpul să schimbăm ceva?

marți, 20 ianuarie 2015

Oameni care-și fac datoria



Nu știu când au trecut 20 de ani la catedră. Gândul că mă voi pensiona cu definitivatul nu-mi făcea cinste, de aceea m-am înscris la doctorat. Deși sunt titular pe un post de limba și literatura română, am ales Filozofia.
Mi-amintesc când am sunat la secretariatul facultății să mă inscriu. Mi-a răspuns amabil doamna secretară și mi-a oferit numerele de telefon ale posibililor coordonatori. Tremuram cu receptorul în mână, de teamă să nu fiu umilită de necunoscutul aflat la celălalt capăt al firului. Întâlnisem supărător de mulți oameni atotsuficienți și am rămas cu gura căscată de recunoștință și de mulțumire, când domnul Vasile Morar, profesor universitar, mi-a spus cu toată sinceritatea din lume:
- Nu înțeleg de ce-mi mulțumiți atât? Datoria mea este să ajut orice om ce dorește să învețe!
Am fost admisă și am trăit cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Pe cât erau de culți, pe atât erau de înțelegători și buni. Domnul academician Alexandru Boboc m-a ajutat să finalizez studiile și să susțin teza.
Problemele au început după. Colegi grijulii își dădeau ochii peste cap, întrebându-se: ”Ce legătură are Literele cu Filozofia?”
Auzeam și mă deranja grija lor excesivă. Știam că Eminescu a scris poezii de inspirație filozofică, Blaga fusese filozof și el, Camil Petrescu la fel.
De aceea după ce am terminat doctoratul am sunat la Inspectoratul Școlar să cer detalii despre cum pot echivala titlul științific cu gradul didactic I.
- Nu aveți dreptul, doamnă, decât dacă aveți doctoratul în specialitate, mi-a răspuns răstit duduia care răspundea de perfecționare! Ce tot mă sâcâiți întrebându-mă ce aveți de făcut? De ce nu ați făcut doctoratul la Litere?
Mi-era rușine că am făcut un doctorat și că am îndrăznit să întreb cum pot obține gradul I. Amărăciunea mi se citea în priviri. Tonul doamnei îmi anula toată demnitatea, în timp ce vocile domnilor Morar și Boboc m-au motivat să țintesc obiective înalte. Apoi a nins zile întregi de părea că vom muri acoperiți de zăpadă. Mi se părea că se acoperă cu zăpadă rușinea mea, munca zadarnică...
”De ce să cred în ce mi-a spus ea, până nu cercetez?” Și cum școala era închisă, zile întregi am dat telefoane. De la Universitate, cineva amabil mi-a dar numărul de telefon al unui domn din Minister.
Mi-a răspuns prompt și m-a ascultat cu atenție.
- Doamnă, cei de la Inspectorat comit un abuz. Completați dosarul și insistați să-l primească. Legea vă permite să echivalați!
Auzeam și aveam nevoie să mi se repete. L-am plictisit repetând întrebarea ca un patefon stricat.
Am recăpătat încrederea în mine și am început să strâng actele. Am implorat-o pe doamna inspectoare de specialitate să-mi facă inspecția și m-am înființat cu dosarul la perfecționare.
- De ce, doamnă, a trebuit să ajung la Minister, să aflu că am dreptul să echivalez? Din cauza dumneavoastră am pierdut câteva zeci de milioane la salariu...
A râs isteric.
- Ha, ha, hi, hi, să vă echivaleze ministerul, doamnă atunci! În plus, veniți cu un dosar cu șină, nu cu documentele așezate în folie!
A trebuit să mai fac un drum. Data viitoare, cucoana mi-a scos documentele din dosar cu șină și le-a pus într-o folie, spunând zâmbind:
- Este suficientă o folie! Ce profesor universitar ați dori să vină la inspecția finală?
”Parcă spuneați că nu am dreptul să echivalez, am spus revoltată în gând. V-a găsit mila de mine?”
- Important este că pot echivala, doamnă, i-am răspuns calm. Nu contează cine va veni.
Am scris acest text pentru a folosi celor care se vor afla în situația mea și ca un gest de mulțumire adresat tuturor celor care-și fac cu mare eleganță datoria!
 Sunt convinsă că modul în care oamenii cu care-mi intersectez existența își bat joc de cei din banii cărora sunt plătiți sau religiozitatea cu care Oamenii adevărați își ajută dezinteresat semenii reprezintă un punct valoros de plecare pentru o carte
În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Om cu scaun la cap

Mare lucru este să fii om cu scaun la cap și să știi că nepoftitul nu are scaun, de aceea trebuie neapărat să-și cumpere unul!
Fără să țin cu dinții de scaun, intru în ”Cetatea de scaun a scaunelor” http://www.scauneonline.ro/.
În loc de sonerie stă butonul promoțiilor. Apăs din curiozitate. Scaunul de birou ergonomic OFF600 costă acum 291,40 lei cu TVA. Drept este că am nevoie de un scaun de domnie la computerul meu. Scaunul cu măsuță rabatabilă pentru conferințe se poate achiziționa cu doar 131, 44 lei. Un om cu scaun la cap nu ar mai sta pe gânduri la asemenea oferte!
Dar cum trebuie să-mi pun și stomacul la cale și nu se poate să mănânc în picioare ca la gară, am nevoie de mai multe scaune de bucătărie, de accea poposesc aici: http://www.scauneonline.ro/scaune-de-bucatarie/.
Scaunul de bucătărie BUC 235 este elegant și confortabil, vine la pachet cu o garanție de 24 de luni și livrare gratuită prin curier.
Cum jucăm toți câteodată piesa de teatru ”Scaunele” prefăcându-ne că nu ne cunoaștem partenerul de viață sau micul neamț ne obligă să facem acest lucru, voi lua cel puțin două. Unul pentru mine și unul pentru partenerul meu de dialog sau pentru micul neamț, să aibă scaunul lui și să nu-ndrăznească niciodată să-l fure sau să-l ascundă pe-al meu...
Lui am să-i cumpăr unul roșu să-l marginalizez.
Domn la computer, actor în bucătărie, răsfățat în sufragerie, de aceea să ne cumpărăm și un asistent personal pe care-l plătim o dată-n viață și ne face masaj până obosim noi. Totul este posibil plasând o comandă în acest loc minunat: http://www.scauneonline.ro/scaune-cu-masaj/.
Să obosesc stând la masaj și să plătesc atât de puțin? Cine nu și-ar dori un fotoliu de masaj:http://www.scauneonline.ro/fotoliu-cu-functie-de-masaj-mas-026/?





”Eu sunt Auto Almira” sau locul unde se repară mașina timpului...

”Un service bun pentru o mașină”, imploră prietena mea care fără mijloc de transport este ca fără picioare!
Este ca și cum în toiul luptei Richard al III-lea a strigat: "Dau un regat pentru un cal".
Nici calul nu se obține bătând din palme, nici mașina nu se repară făcând o vrajă pe malul lacului la miezul nopții. Știu asta, de aceea caut. Cu un click pornesc călătoria virtuală. ”Călare pe mouse în loc de mătură” și ținându-mă de tastatură trec peste peisaje feerice, jungle, piscuri înzăpezite și deșerturi. Îmi dau seama că irosesc clipe din timpul scump al prietenei mele și ajutând pe alții, te ajuți de fapt pe tine!
În biblioteca virtuală parcurg site-uri, bloguri, pagini publicitare. Unele apar peste tot de parcă m-aș fi rătăcit în labirint, până când zăresc oferta de vis: http://autoalmira.ro/.
M-a atras aici secțiunea specială Geometrie 3D http://autoalmira.ro/geometrie-3d/, deși nu mi-a plăcut niciodată geometria în spațiu. Citesc cu atenție din cartea de aur explicațiile: este vorba de reglajul perfect al roților și al direcției, pentru că trebuie să ajungi sănătos acasă, deoarece cei dragi te așteaptă!
Dacă șoferii ar trece zilnic pe la Autoalmira Service Auto, viețile concucătorilor auto și ale pietonilor ar avea mare preț, iar crucile de la marginea drumurilor ar dispărea! Și când te gândești că elixirul costă așa de puțin...









GEOMETRIE 3D
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
01 Turism fata 70 1.03
02 SUV / 4x4 90 1.32
03 AUTOUTILITARA 100 1.47
04 Reglaj geometrie spate 65 0.95
05 TAXI 50 0.74
SERVICII VULCANIZARE
( montat/demontat roata; montat/demontat anvelopa + echilibrat )
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
06 Montat/Demontat Roata 5 0.8
07 Echilibrat 10 0.15
08 Janta R12,R13 11 0.16
09 Janta R13C 15 0.22
10 Janta R14 11 0.16
11 Janta R14C 15 0.22
12 Janta R15 12 0.17
13 Janta R15C 21 0.30
14 Janta R16 14 0.20
15 Janta R16C 23 0.34
16 Janta R17 17 0.25
17 Janta R17.5 38.5 0.57
18 Janta R18 20 0.29
19 Janta R19 23 0.34
20 Janta R20, R21, R22 26 0.38
21 Pana SNUR (fara demontare anvelopa) 5 0.08
22 Pana SNUR (cu demontare anvelopa) 10 0.15
23 Pana petec mic 15 0.22
24 Pana petec mare 20 0.30
25 Valva cauciuc 5 0.08
26 Valva INOX 8 0.12
27 Presiune AZOT 5 0.08
28 Infoliat roata/anvelopa 2 0.03
29 Curatat janta 2 0.03
ITP
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
30 AUTOTURISM
(Diesel/Benzina/GPL)
70 1.03
31 Autoturism 4x4, AUTOUTILITARA cu masa maxima autorizata pana la 3,5t 90 1.32
REVIZII, INLOCUIRE FILTRE, ULEIURI
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
32 Revizie - (ulei, filtru ulei, filtru aer, filtru combustibil, filtru polen) 80 1.18
33 Control tehnic de siguranta
(placute frana, amortizoare, articulatie)
60 0.88
34 Inspectie de iarna - (antigel, anvelope, acumulator, solutie parbriz, stergatoare) 50 0.74
35 Inlocuit filtru ulei + ulei motor 40 0.59
36 Inlocuit filtru combustibil – pozitionat sub auto 20 0.30
37 Inlocuit filtru combustibil – pozitionat la motor 10 0.15
38 Inlocuit filtru aer 10 0.15
39 Inlocuit filtru polen (habitaclu) 15 0.22
40 Inlocuit ulei cv manuala 30 0.44
41 Inlocuit ulei diferential 30 0.44
42 Inlocuit ulei cutie transfer 30 0.44
43 Inlocuit ulei servodirectie 40 0.59
44 Inlocuit antigel motor 40 0.59
VERIFICARI REGLAJE
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
45 Control suspensie pe stand 30 0.44
46 Control sistem franare pe stand 30 0.44
47 Control jocuri elemente articulatii/directie 25 0.37
48 Control emisii motor benzina/diesel 30 0.44
REPARATII SISTEM FRANARE
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
49 Inlocuit placute frana/pereche 40 0.59
50 Inlocuit placute frana (frana parcare electrica) / pereche 80 1.18
51 Inlocuit discuri frana/pereche 70 1.03
52 Inlocuit discuri frana/pereche (fr. parcare electrica)/pereche 120 1.76
53 Inlocuit discuri + placute frana/pereche 80 1.18
54 Inlocuit saboti frana / pereche 70 1.03
55 Inlocuit discuri frana cu demontare rulment roata sau punte dubla / pereche 120 1.76
56 Inlocuit tamburi pereche 70 1.03
57 Inlocuit saboti + tamburi / pereche 100 1.47
58 Inlocuit saboti frana parcare / pereche 100 1.47
59 Inlocuit etrier frana / buc 40 0.59
60 Inlocuit cilindru receptor frana / buc 40 0.59
61 Inlocuit racord flexibil frana / buc 25 0.37
62 Inlocuit cablu frana de mana / buc 40 0.59
63 Inlocuit pompa centrala frana, curatare instalatie hidraulica frana si inlocuire lichid frana
( pretul nu include lichidul de frana)
100 1.47
64 Inlocuit capsula servo-frana, curatare instalatie hidraulica frana si inlocuire lichid frana
(pretul nu include lichidul de frana)
130 1.91
65 Inlocuit lichid frana 50 0.74
66 Aerisit frane 15 0.22
67 Inlocuit repartitor frana 60 0.88
68 Reglaj frana de mana 30 0.44
REPARATII TRANSMISIE, SUSPENSIE, ARTICULATII, DIRECTIE
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
69 Inlocuit amortizor (sub arc)/ arc spirala/ buc 70 1.03
70 Inlocuit amortizor LOGAN / buc 40 0.59
71 Inlocuit amortizor (langa arc)/ buc 40 0.59
72 Inlocuit arc (langa amortizor)/ buc 40 0.59
73 Inlocuit flanse / rulment amortizor / buc 70 1.03
74 Inlocuit amortizor cu demontare tapiterie / buc 60 0.88
75 Inlocuit rulment cu butuc / buc (exceptie 4x4) 40 0.59
76 Inlocuit rulment spate LOGAN / buc 30 0.44
77 Inlocuit rulment (tambur) – fara ABS 80 1.18
78 Inlocuit rulment (tambur) – cu ABS 80 1.18
79 Inlocuit rulment (discuri) – fara ABS 80 1.18
80 Inlocuit rulment (discuri) – cu ABS 80 1.18
81 Inlocuit bucse bara stabilizatoare (fara slabire punte) 30 0.44
82 Inlocuit bucse bara stabilizatoare (cu slabire punte) 80 1.18
83 Inlocuit bielete bara stabilizatoare / buc 25 0.37
84 Inlocuit bucsa bascula (cu 2 bucsi pe bascula) / pret per bascula 60 0.88
85 Inlocuit bucsa bascula (cu 1 bucsi pe bascula) / pret per bascula 50 0.74
86 Inlocuit bucsa punte spate cu demontare de punte 280 4.40
87 Inlocuit brat suspensie echipat cu bucsi si articulatie inclusiv inferior la suspensia multi- link / buc 40 0.59
88 Inlocuit brat superior suspensie multi-link /buc 40 0.59
89 Inlocuit pivot fixare suruburi 40 0.59
90 Inlocuit pivot fixare nituri 50 0.74
91 Inlocuit pivot prin presare 70 1.03
92 Inlocuit axa planetara cu articulatie 100 1.47
93 Inlocuit cap planetara/manson cap planetara/buc 60 0.88
94 Inlocuit cap planetara/manson planetara + rulment pe aceeasi parte 120 1.76
95 Inlocuit arbore cardanic 90 1.32
96 Inlocuit ambreiaj Vw Golf IV, Golf V si Vw Passat model 2005 300 4.40
97 Inlocuit ambreiaj Dacia Logan 300 4.40
98 Inlocuit ambreiaj pentru motoare dispuse transversal 350 5.14
99 Inlocuit cap bara
(indicat si reglaj geometrie)
20 0.30
100 Inlocuit bieleta de directie cu / fara cap bara
(indicat si reglaj geometrie)
30 0.44
101 Inlocuit caseta de directie – fara demontare punte fata (indicat si reglaj geometrie) 180 2.65
102 Inlocuit caseta directie – cu demontare punte fata (indicat si reglaj geometrie) 280 4.11
REPARATII SISTEME APRINDERE, ADMISIE, ALIMENTARE, EVACUARE
COD DENUMIRE OPERATIE Tarif LEI cu TVA Timp in ore conform normativ
103 Inlocuit 4 fise pentru benzina 15 0.22
104 Inlocuit bujii incandescente / set 30 0.44
105 Inlocuit bujii scanteie cu demontare componente - set 30 0.44
106 Inlocuit bujii scanteie fara demontare componente – set 30 0.44
107 Inlocuit debitmetru aer 20 0.30
108 Inlocuit turbosuflanta 300 4.40
109 Curatare supapa EGR – cu demontare 100 1.47
110 Curatare clapeta acceleratie – cu demontare 100 1.47
111 Inlocuit pompa alimentare carburant – la exteriorul rezervorului 50 0.74
112 Inlocuit pompa alimentare carburant – in rezervor 50 0.74
113 Inlocuit toba finala 35 0.52
114 Inlocuit toba intermediara sau primara 45 0.66
115 Inlocuit esapament complet ( fara catalizator) 80 1.18
116 Inlocuit catalizator + control emisii motor 120 1.76
117 Inlocuit esapament complet + catalizator + control emisii motor 200 2.94
118 Inlocuit sonda lambda + control emisii motor 70 1.03
REPARATII SISTEM RACIRE MOTOR
119 Inlocuit sonda temperatura lichid racire 20 0.30
120 Inlocuit pompa apa – antrenata de curea de transmisie 100 1.47
121 Inlocuit pompa apa – antrenata de curea de distributie 300 4.40
122 Verificare + inlocuire termostat fara demontare accesorii motor 40 0.59
123 Verificare + inlocuire termocupla electroventilator 30 0.44
124 Inlocuit radiator racire motor fara demontare bara fata 70 1.03
125 Inlocuit radiator cu demontare bara fata 140 2.06
INLOCUIRE CURELE DISTRIBUTIE, ACCESORII
126 Inlocuit curea accesorii motor – pentru auto fara AC, fabricate dupa 1995 40 0.59
127 Inlocuit curea accesorii motor – pentru auto cu AC, fabricate dupa 1995 50 0.74
128 Inlocuit curea accesorii motor – pentru auto la care se demonteaza ansamblu componente fata 150 2.20
129 Inlocuit rola intinzatoare/ghidaj -buc 20 0.30
130 Inlocuit kit distributie - motoare benzina, fabricate pana in 1998 – fara demontarea ansamblului componente fata + Dacia Logan, Renault Clio 1.4, 1.6 (exceptie 16V) 120 1.76
131 Inlocuit kit distributie Dacia Logan 1.5 DCI 250 3.67
132 Inlocuit kit distributie – fara demontarea ansamblului componente fata 300 4.40
133 Inlocuit kit distributie –– pentru auto la care se demonteaza ansamblu componente fata 400 5.87
134 Montat/Demontat Alternator 60 0.88
135 Montat/Demontat Electromotor 50 0.74
136 Inlocuit cablu Ambreaj 40 0.59
137 123 123 123
VERIFICARI, REGLAJE, REPARATII OPTICE SI VIZIBILITATE
138 Verificare + reglaj faruri 20 0.30
139 Verificare + reglaj proiectoare 20 0.30
140 D/M lampa semnalizare 30 0.44
141 D/M proiector / buc 30 0.44
142 D/M far (reglaj inclus) / buc – fara demontare bara fata 40 0.59
143 D/M far (reglaj inclus) / buc – cu demontare bara fata 150 2.20
144 D/M lampa spate / buc 30 0.44
145 Inlocuit oglinda exterioara manuala 30 0.44
146 Inlocuit oglinda exterioara electrica 50 0.74
147 Inlocuit motor stergator spate – cu demontare panou si instalatie electrica 100 1.47
148 Incarcare cu FREON, vacumare, schimb ulei compresor (include freon, in limita a 700g ) pret 5 ron / 50g 80 1.18
149 Inlocuit accesorii de orice fel (pretul poate sa varieze in functie de dificultatea lucrarii) 15 0.22
150 Constatare defectiuni de orice fel 30 0.44
151 Pentru AUTOUTILITARE (cu masa maxima autorizata pana la 3,5t) se aplica 30% la toate preturile afisate - -
OFERTA HOTEL DE ANVELOPE PENTRU FLOTE
PENTRU ANVELOPE CU JANTE
12 luni depozitare set de 4 buc. anvelope cu jante
SERVICII INCLUSE IN CADRUL DEPOZITARII :
DEMONTAT - MONTAT de 2 ori/an iarna,vara
VERIFICARE UZURA ANVLEOPE
VERIFICARE PRESIUNE AZOT
SPALT ANVELOPE
ECHILIBRAT
* Timp pentru montaj in baza programarii 15 - 20 min.
PRET 162 LEI PE AN
PENTRU ANVELOPE FARA JANTE
12 luni depozitare set de 4 buc. anvelope fara jante
SERVICII INCLUSE IN CADRUL DEPOZITARII :
DEMONTAT - MONTAT de 2 ori/an iarna,vara
VERIFICARE UZURA ANVLEOPE
VERIFICARE PRESIUNE AZOT
SPALT ANVELOPE
ECHILIBRAT
* Timp pentru montaj in baza programarii 30 - 40 min.
PRET 215 LEI PE AN
** PENTRU CONTRACTELE INCHEIATE PANA LA 31.03.2014 FIECARE MONTAJ BENEFICIAZA SI DE CONSTATAREA GEOMETRIEI ROTILOR.
Acest serviciu are urmatoarele caracteristici:
Se adreseaza clientilor  dar si celor care doresc sa depoziteze in incinta AutoAlmira, pe perioada iernii, anvelopele de vara, precum si pe perioada verii, anvelopele de iarna.Serviciul este unul NOU si va contine solicitarea clientului DEPOZITARE ANVELOPE.Rotile vor fi demontate in atelierul mecanic, dupa care vor fi ambalate in saci de protecdepozitare (custodie), un exemplar al avizului, semnat de client, va fi i
Verificați singuri și descoperiți ca mine mașina timpului: http://autoalmira.ro/preturi#vulcanizare!
Orice serviciu este cronometrat, așa că puțină chibzuială și veți avea mașina sănătoasă mereu. Este cumplit să depinzi de alții, să aștepți metroul sau autobuzul, să suni după taxi, să te trezești la miezul nopții să ajungi la timp la serviciu!
La Almira Service Auto clientul asistă la toate operațiunile de resuscitare ale autoturismului său, lucru care nu este permis în altă parte. Cu un click se poate obține programarea la această ”clinică de lux”. Mașina familiei va fi salvată, indiferent de gravitatea bolii, amintirile plăcute pe care le aveți împreună nu se vor umple de praf și de rugină...
Pe Facebook clienții obțin explicații instant: https://www.facebook.com/pages/Auto-Almira/1442827369267956.
La Hotel Anvelope Service-Almira http://autoalmira.ro/hotel-anvelope/ roțile de vară se odihnesc liniștite iarna, iar cele specifice anotimpului rece stau în concediu toată vara.
După documentația temeinică, i-am oferit prietenei mele o mașină reîntinerită cu 20 de ani. Tusea, ridurile, zbârciturile dispăruseră ca în vis. Mașina timpului se află la Auto Almira, iar ”eu sunt Auto Almira”!

miercuri, 14 ianuarie 2015

”Multe dureri, puține plăceri...”



Evaluând viața în general ajungem la concluzia că Eminescu are dreptate. De la durerile fizice, la cele sufletești, sub forma cuțitelor, junghiurilor, zvâcnelilor, toate ne demonstrează că suntem vii. Dacă am avea parte numai de fericire, ne-am sătura ca de o prăjitură prea dulce sau ca de o mâncare prea grasă.
Demnitatea nu ne-ar mai fi pusă la încercare și ce este mai frumos, decât să te ridici după ce ai fost în genunchi și după ce ”arbitrii sociali” te declaraseră invins?
Eminescu, poetul care a scris în limba îngerilor, a suferit mai mult decât noi toți la un loc, dar a avut puterea să toarcă fuiorul nedreptății, să împletească firul neșansei și să ne țeasă un covor de aur zburător.
În fiecare poezie a sa cuvintele sunt de aur, deși nu a fost plătit în aur pentru toată încântarea produsă consumatorilor artei sale...
Cu multele-i dureri și puținele-i plăceri viața este infinit de frumoasă, iar Eminescu ne-a dăruit harul său, care să ne ocrotească de mediocritate și egoism!

marți, 13 ianuarie 2015

Țățismul compatibil cu modul de a fi al adevăratului intelectual?



Ce înseamnă să fii adevărat intelectual? Să clevetești la nesfârșit arătând că tu le știi pe toate și deții adevărul suprem, să te pliezi ca o marionetă pe ceea ce gândesc cei din jur, ca să eviți problemele sau să-ți fixezi obiective înalte pe care să le atingi?
Analizând viețile personale ale celor din jur, riști să nu mai ai timp să-ți trăiești propria viață. Sunt mari diferențe între intelectualul autentic, care aplică în viață învățăturile din cărți și țața cu diplomă căreia nu-i mai tace gura și face din instituție o mahala sau un maidan...
Degeaba stă cineva cu nasul în cărți, să fie văzut citind, dacă nu se prinde de el nicio învățătură, niciun mesaj și nu are discernământul de a deosebi rolul expresiv al argoului de utilizarea sa în exces pentru a șoca...
Discuțiile de doi bani sunt incompatibile cu structura adevăratului intelectual. A da tonul bârfelor este sinonim cu țățismul, chiar dacă o comisie a semnat documentul care atestă studiile superioare!

luni, 12 ianuarie 2015

Tumora de pe suflet



Timpul s-a suspendat instantaneu.Am căzut în mijlocul drumului, pe trecerea de pietoni, iar oamenii săreau grăbiți peste trupul meu, până când cineva a spus autoritar:
–          Faceți loc! Sunt doctor și vreau să acord primul ajutor.
În sfârșit,  un om îmi dăruia din timpul său liber. Nu mai știu acum cum arăta, percepeam doar omenia din el. A cerut ajutorul celorlalți pentru mine și m-au scos pe brațe din intersecție pe trotuar. Cineva a dezbrăcat paltonul să-l pună sub mine.
Medicul se transformase în managerul omeniei și al funcțiilor mele vitale: îmi lua pulsul, îmi verifica tensiunea și respirația, apoi a sunat la urgențe.
Mi-amintesc sirena de la salvare:
–          Faceți loc, faceți loc, transport muribund!
Muribundul nu mai simțea pământul din el, plutea în zborul spre stele, vedea numai fluturi și îngeri albaștri în blocurile cenușii, în clădirile de pe care tencuiala albea capetele trecătorilor. Muribundul auzea ce se vorbea despre el în salvare. Descoperea astfel că anumiți medici își fac treaba și-n timpul liber, cum fusese salvatorul său, în timp ce alții înjură de mama focului pacienții pentru care nu și-au putut bea cafeaua liniștiți.
–          De ce  a plecat de-acasă, dacă a știut că este bolnavă? Să avem noi ce face acum. Lumea crede că personalul de la salvare este plin de bani și nu face nimic în schimbul lor. Ați văzut pe cineva urcându-se în vreo mașină și venind în urma salvării? Ne-o da și nouă aparținătorul, dacă există, cel puțin de o ciorbică?
”Eu mă îndrept către stele și îngeri albaștri, iar ei vor bani de ciorbică. Totul se reduce la ciorbică în lumea noastră…Doamne, pot gândi! Asta înseamnă că trăiesc și că luciditatea nu mi-a fost afectată.”
–          O lăsăm la urgențe și plecăm! Să se spele pe cap cu ea. Nu vine nimeni în urma salvării. Persoana care ne-a sunat, a plecat grăbită. Este medic și este de gardă și și-a început frumos ziua. Așa-i trebuie dacă intră în serviciu de pe stradă!
Mă simțeam vinvată de criza mea inopinată și de tot deranjul cauzat. Am vrut să le plătesc efortul în cuvinte, dar acestea mi se opreau în gât. Mă înecam cu cuvinte și nu puteam să bolborosesc o scuză pentru ei. Mi se părea că și aceea este o plată, deși nu ar fi putut să-și cumpere nimic din cuvinte.
”Doamne, am mizat toată viața pe cuvinte, de aceea am ajuns la fundul sacului și la faliment.”
Am început să râd. M-am imaginat umplându-le buzunarele de cuvinte, iar ei făcând gestul acela de refuz elementar, adică înroșindu-se și spunând cu duioșie:
–          Nu trebuia! Noi ne facem datoria din conștiință!
Asta înainte de a descoperi șiretlicul, căci după ar fi spus:
–          De mulțumiri avem podul plin!
–          Trebuie să scăpăm de caz rapid, spuse asistenta. Ia uitați-vă! Râde. A început să delireze, bolborosește în neștire și ne caută din ochi buzunarele.
”Ce naiba să pun în buzunarele voastre că am muncit să-mi întrețin viața și pentru asigurare medicală?”
Sunt dusă pe sus pe culoarele albe care au iz specific de spital. Doctorul de gardă mă examinează îndelung, îmi palpează tâmplele și gândurile, apoi îmi face o ecografie.
–          Exact ceea ce am crezut de la început. Sunteți incurabilă. Aveți o tumoră imensă pe suflet.
Știam că este acolo. Mă timora cu dureri răspândite în tot corpul, îmi accentua sensibilitatea și îmi paraliza orice întreprindere economică. Trăisem o viață, fără să am o proprietate pe numele meu, o mașină sau economii în bancă. Toți așteptaseră de la mine bani de o ciocolată sau de o ciorbică pentru orice serviciu pentru care achitam cinstit impozitele la stat. Tumora făcea parte din mine și nu putea fi operată. De la naștere ursitoarele mi-au prezis că voi fi diferită, că mă va măcina sensibilitatea ieșită din comun, iar acum, examinam lucidă rezultatele.
Medicul dădea neputincios din umeri, cei de la salvare plecaseră trântind ușa și șoptind o ofensă la adresa pacienților săraci care nu au grijă de sănătatea lor…Toată viața trăisem cu tumora pe suflet, uneori oamenii mă ocolau așa cum fugi de un lepros. Supraviețuisem mult timp, fără să știu exact ce am, iar acum verdictul doctorului fusese necruțător.
–          În noaptea acesta veți rămâne sub supravegherea mea la terapia meschinăriilor, mi-a spus medicul. Când veți avea dureri insuportabile, apăsați butonul de panică, iar eu vin.
Nu am avut timp să protestez. Tumora de pe sufletul meu zvâcnea. Mă aflam în cameră cu cel puțin patru muribunzi. Pe patul meu stăteau deja trei aparținători, care s-au uitat intrigați la mine că îi stingheresc. Simțeam nevoia să mă întind, să implor îngerii albaștri să mă ia în lumea lor. De pe patul meu, o tânără fardată strident, colecție ambulantă de bijuterii din aur, se adresa bunicului care-și trăgea ultima suflare:
–          N-ai fost în stare toată viața dumitale să-ți pui în ordine treburile! Mori și nu mi-ai lăsat averea pe numele meu. Este bine că am venit în spitale să-ți aduc apă și ți-am ridicat pensia ca să te hrănesc, iar apartamentul le rămâne moștenitorilor?
–          Duduie, noi aici avem nevoie de liniște, îi atrage atenția un bolnav. În plus, uită-te mai bine, bunicul dumitale este mort. Dumneata cerți un mort?
Istericalele tinerei nu pot fi întrerupte nici cu poliția:
–          Boșorog nenorocit, m-ai lăsat pe drumuri! Să nu ai odihnă nici în mormânt. De când te rog să-mi faci testament sau act de vânzare-cumpărare…
Încep să râd în hohote gândindu-mă ce norocoasă sunt că nu am nici moștenitori, nici o avere pentru care să fiu certată. Ofensată de râsul meu, doamna mă apostrofează:
–          Dacă ești nebună, să te ducă la balamuc, nu aici, unde oamenii aceștia de la terapie au nevoie de liniște!
O ignor voit și binecuvântez în gând tumora de pe suflet. Gândul că a pierdut apartamentul bătrânului o înnebunește:
–          Te ard, la crematoriu cu tine, moș nenorocit, că nu vin copiii din America să te înmormânteze!
–          V-a iubit mult, îi spune de la obraz o pacientă, și după cum am înțeles de la el, v-a luat de la orfelinat și v-a crescut.
–          Mai bine nu mă mai luau! Vă dați seama că mi-au stricat rostul. Statul îmi asigura locuință și serviciu!
Meschinăria meschinăriei…De sub bijuteriile de aur ale tinerei i se vede tot jegul existențial. Cineva apasă butonul de panică. Din încăpere este scos trupul inert al bătrânului și tânăra care-i lovește cadavrul cu pumnii.
–          Am înțeles că dumneata nu ai pe nimeni. De ce nu te-ai căsătorit, mă mustră o bunică? Este bine că acum nu-ți deschide nimeni o ușă?
–          Am vrut să evit scene cum au fost cea de acum câteva minute, îi spun, dar ea nu înțelege.
I se citește desconsiderația în priviri și dilemele: ori am fost prea dezmățată pentru a avea o familie, ori nu m-a vrut nimeni. Mă sfredelește cu ochi mici și răi, să-mi fie rușine de handicapul meu și să nu am unde să mă ascund de privirea aceea acuzatoare. Ușa se deschide brusc. Au venit vizitatori la ea, cele două fete cu nepoții. Rezerva se umple de zgomote, dar suportăm cu stoicism. Fata cea mare, o doamnă, scoate pe rând darurile scumpe din bagaje, inventariind ce i-au adus și prețurile.
–          Bogăția lu’ mama, spune cu glas tare și ochi umezi de emoție bătrâna. Cum să trăiești de geaba pe lumea aceasta, fără să faci copii și fără nepoți?
Mustrarea mi-a fost adresată direct. Tumora de pe suflet nu mai zvâcnește, se amuză de naivitatea oamenilor.
–          Ei, dacă dumneata ai avut grijă de noi, ne-ai adus pe lume și ne-ai dat la școli și noi avem! Să te faci bine cât mai repede că ți-am aranjat un loc la azil! Nicăieri nu vei fi îngrijită ca acolo!
Vestea cade ca un trăsnet pe capul bătrânei care-mi propovăduia nevoia de a avea urmași.
–          Lăsați-mă să mor în casa mea, măi copii!
–          Nici nu se pune problema, spune răspicat fata cea mare! Ce,vrei să ne pierdem serviciul și rostul? Dumneata mori mâine-poimâine, noi mai avem de trăit!
Deodată pulsul mi se accelerează, capul se-nvârtește, amețesc și simt că îmi pierd funcțiile vitale. De undeva apare un medic:
–          A, un puseu de hipersensibilitate, spune plictisit și sună după asistentă. Să vă injecteze o doză de indolență sau de nesimțire, recomandă! Au cam același efect.
–          Știți, domnule doctor, eu sunt alergică la astfel de tratamente, îndrăznesc să-i spun cu jumătate de voce…
–          Dar, dumneata ai absolvit cumva Facultatea de Medicină, mă întreabă revoltat? Știu mai bine cum trebuie procedat în acest caz, credeți-mă!
Bolnavii din jur mă privesc contrariați. Când mi se va aplica tratamentul, voi muri sunt sigură de asta, dar ei mă vor imobiliza să-mi bage pe vene și pe gât doze mortale de nepăsare sau de nesimțire. Mă ridic cu ultimele puteri, îmi smulg acele care mă conectează la perfuzii să fiu hrănită artificial cu judecăți și valori sociale care-mi fac mai mult rău decât bine și alerg pe culoar. Mă voi izola într-un bordei, undeva în munți cu tumora mea de pe suflet și voi sfârși în deplină demnitate și în desăvârșită intimitate! M-am săturat să mi se asculte icnetele și să mi se numere grimasele de durere.

duminică, 11 ianuarie 2015

Povestire-parabolă





Obsesia distrugătoare pentru frumusețe

Petrecea ore întregi admirându-se în fața oglinzii, fără să facă nimic, de aceea nu avea alt Dumnezeu în afară de propria frumusețe. Își admira ochii limpezi-albaștri, buzele roz de copil, fața albă fără urmă de rid și decretase că ochii negri, verzi sau caprui sunt urâți, că părul șaten, roșcat sau negru este șters, lipsit de strălucire, fiindcă părul ei galben și încârlionțat îi curgea în cascade până la talie.
”Nu există altă frumusețe în afară de mine, își repeta cu mândrie și siguranță luciferică!”
”Poate că vei muri tânără păstrându-ți frumusețea și ducând-o cu tine în mormânt, îi spunea admirativ o voce din alt univers. Doar așa îți vei conserva veșnic tinerețea și frumusețea...”
-Te previn că nu vei rămâne tânără și frumoasă o veșnicie, îi spunea cu milă și înțelegere mama, trezind-o dureros din reverie. Ești deosebit de frumoasă, Ivona, dar fă ceva util cu viața ta!
”Urăsc lecțiile de dirigenție predate de femeia aceasta plină de riduri, îmbătrânită fără vreme, cu proteză și cu unghiile mâncate de pământul din grădină! Eu nu voi ajunge niciodată așa, mai bine mor! De fapt nici nu semănăm. Frumusețea mea este independentă, unică și va rămâne la posesorul său până la moarte! Ah, dacă nu am fi așa de săraci și aș avea și eu haine frumoase! Să fiu îmbrăcată ca o prințesă, să mă plimb prin marile orașe, iar lumea să mă admire, băieții să se-ncline în fața mea!”
Ivona purta cu încrâncenare războiul propriei frumuseți. Ucidea în gând pe toți cei care admirau o altă fată frumoasă, îi ura pe cei care-i spuneau fățiș că, din punctul lor de vedere, brunetele ar fi mai frumoase, îi sugruma cu dușmănie în imaginație pe cei care-i vorbeau de frumusețea atât de trecătoare. Devenise o stâncă de răutate în fața castelului sculptat frumos de natură. Sufletul i se zbârcise, egoismul paraliza totul, lăcomia după acumularea de frumusețe îi luase mințile.
-Femeia cu sprâncene subțiri este mai frumoasă, auzi o replică într-o zi.
”Și tu ai sprâncenele subțiri din naștere. Ești norocoasă, Ivona!”
”Pot fi și mai subțiri ca ale tale, auzi vocea de dincolo. Pune mâna pe pensetă și trasează o linie perfectă, dragă! De sub sălciile pletoase ale genelor și sprâncenelor tale vor izvorî lacurile de cleștar.”
Ivona ascultă noul consilier al frumuseții sale. Ia mașinal penseta și începe să smulgă. Mâna îi tremură dorind să obțină un efect sublim. Constată acum că sprânceana dreaptă este mai groasă decât cea stângă. Încearcă să rectifice, dar rezultatul este îngrozitor. Tot smulgând firele de păr rebele constată că nu mai are din ce obține o formă. Adio sprâncene...
”Frumusețea ta nu stătea în sprâncene, copilă! Ia creionul și desenează-le!”
Ivona ascultă. Pe chipul alb ca varul de disperare, trasează cu creionul două arcade. ”Am rămas infirmă, dar vor crește la loc. Nu-i nimic. Altă dată voi avea propriile păreri despre frumusețe!”
”Bine că nu știe mama ce-am făcut. Sper să nu observe repede, până îmi vor crește la loc!”
Ivona doarme cu gândul la sprâncenele ei pierdute. ”Penseta a fost infectată, îi spune cineva, dar tu ești frumoasă și fără sprâncene. Ți le-ai smuls de bună voie, ei bine, de-acum va trebui să ți le desenezi mereu!”
Fata confundă coșmarul cu realitatea, într-un moment de semiluciditate duce mâna pe față să-și simtă sprâncenele. Nu simte nimic, locul este neted. S-a culcat cu desenul deasupra ochilor să nu o surprindă cineva și să râdă. ”Fata mea, dacă ai avea părul puțin mai deschis, îi spune vocea...Un blond platinat la tenul și la ochii tăi, ar fi mortal! Te revanșezi pentru pierderea sprâncenelor.”
”Mâine, cu banii economisiți de mine îmi voi alege vopseaua. Voi fi ca Marilyn Monroe. Ba nu! O voi întrece. Ea a jucat în filme pentru a fi celebră, eu voi apărea pe străzi și lumea va fi cucerită de frumusețea mea. Voi fi celebră prin frumusețe, fără să mișc un deget.”
”Să te vopsești pe ascuns, copilă! Dacă va auzi mama ta îți va spune fel și fel de bancuri despre blonde. Prejudecăți. Blondul platinat face minuni în capul oricui, într-al tău va fi o adevărată mină de aur!”
”Doamne, ce prostie am putut să fac cu sprâncenele! Nu cumva și vopsitul va fi o greșeală?”
”Cum vrei să fii din ce în ce mai frumoasă, dacă nu riști? Nu vezi că toate fetele se vopsesc și au grijă de ele? Înțeleg că nu ai bani să-ți cumperi haine, dar de o vopsea ieftină, nu găsești? O pui singură pe păr conform instrucțiunilor, ce este atât de greu? Când vei rămâne singură acasă, te închizi în baie, iar după trei ore vei avea în cap o culoare de invidiat!”
”O culoare unică, de invidiat, care să facă multe capete să se întoarcă, multe inimi să mă dorească, multe femei să clocotească de invidie! Blondul platinat marca Ivona. Să se ia tot orașul după mine, să relansez moda blondului platinat.”
Ivona cea fără sprâncene se trezește. Vorbește cu mama stând mai mult cu spatele, se ferește de ochii cunoscători ai acesteia. Frumusețea i-a luat mințile. Mama o imploră să se ducă împreună la bunica, la țară, să o ajute la fân. Ar termina munca mai repede și i-ar face clătite, plăcintă sau înghețată la întoarcere.
-          Dar ce vrei? Să mă ardă soarele? Să fac riduri ca tine? Să-mi lase furca urme adânci în palmă?
Mama oftează dezamăgită. Fata asta nu se gândește decât la propria frumusețe. ”Cum se va descurca după ce noi, părinții ei, vom pleca de-aici? Așteaptă să i se pună în față totul, apoi se ridică și se privește ore întregi în oglindă. Se piaptănă și se machiază. Mă gândesc să nu-și facă rău într-o zi cu atâta aranjat”.
Ivona abia aștepta să o vadă pe geam îndepărtându-se, să aibă la dispoziție pentru planul său genial întreaga zi. Va spăla repede vasele, să nu-i mai reproșeze că nu face nimic, apoi va lua bani de unde îi țin părinții ei și își va cumpăra vopseaua. Cea mai deschisă nuanță de blond!
Fata merge pe stradă, iar soarele își scutură părul blond platinat printre blocuri și case, printre crengile verzi împletite ale pomilor. Trece prin mijlocul unui grup de adolescenți și așteaptă ca întotdeauna ca aceștia să rămâne muți de uimire și să-i spună admirativ:
-          Doamne, ce fată frumoasă! Ferice de cine o are și o poate vede în fiecare zi!
Dar ei râd arătând-o cu degetul:
-          Sprâncene desenate cu creionul, ce dizgrațios! Dacă plouă sau intră în mare, fata asta rămâne fără sprâncene! Trebuie să fii nebun să ți le smulgi definitiv, apoi să ți le desenezi. Ce este al tău, este sfânt!
-          Nu-i frumos să râzi de ea, Alexandru, îl certă o fată drăguță! Poate a fost bolnavă de scarlatină și i-au căzut.
Ivona clocotește de furie. Când îi era elogiată frumusețea înainta impozantă ca o regină, acum s-a oprit și începe să le strige cu patimă:
-          Cu sprâncene sau fără sprâncene sunt mult mai frumoasă decât voi toți la un loc! Sunt cea mai frumoasă fată din oraș. În plus, îmi vor crește la loc.
Izvorul de replici secase, iar din ochii fetei curgeau pârâu de lacrimi fierbinți, fiindcă ei nu conteneau comentând: ”Să se radă pe cap, dacă tot este nemaipomenit de frumoasă orice ar face”, ”Să-și smulgă și genele cu penseta și să-și pună gene false”, ”Nu vede că și dinții din față sunt strâmbi?”, ”Are sânii cam mici pentru gustul meu, așa că nu reprezintă un etalon de frumusețe. Știu un estetician care face experimente pe cliente”.
Nu dorise o astfel de evaluare estetică. ”Sunt invidioși, ducă-se naibii! Hei, tu, voce pe care o aud și-n somn, spune-mi, nu-i așa că sunt cea mai frumoasă fată de pe planetă?”
”Cu părul platinat vei fi cea mai frumoasă și dintre extratereștrii, dragă, auzi răspunsul pe care și-l dorea. Pentru a fi în competiție cu tine însăți, poți să te interesezi și de esteticianul care face practică pe cliente. Vei fi mult mai frumoasă decât tine, cu sânii tunați și cu dantura de mărgăritar. Se mai poate bomba puțin și posteriorul și atunci să vezi reacții...”
-          Competiția cu mine însămi o accept, se auzi spunând tare!
-          Pentru ce, maică, o abordă o babă obraznică? Pentru o pereche de sprâncene naturale?
-          Te caută moartea pe-acasă, iar dumneata umbli prin oraș, băbăciune, îi strigă cu impertinență și intră hotărâtă în primul magazin de cosmetice.
-          Vă rog să-mi dați două tuburi cu vopsea pentru păr! Doresc o nuanță de blond platinat irezistibilă.
-          Sunteți dispusă să mă ascultați puțin, domnișoară?
-          Doar dacă aveți ceva important să-mi spuneți, în caz contrar sunt foarte ocupată cu întreținerea propriei frumuseți.
-          Domnișoară, ar fi bine să amânați primul vopsit al părului. Vă sfătuiesc ca pe fiica mea. Sunt substanțe deosebit de nocive pentru ochii și părul dumneavoastră, în plus, multe femei și-ar dori nuanța aceasta naturală a dumneavoastră. Culorile extreme: negrul-abanos și blondul platinat accentuează imperfecțiunile feței...
-          Eu nu am imperfecțiuni, doamnă. Puteți să-mi dați două tuburi din nuanța cerută sau nu? Sunteți pusă aici să vindeți, nu să dați sfaturi!
-          Acestea sunt, spuse vânzătoarea supărată de lipsa de discernământ a fetei. Aveți coșuri pe obrazul drept și pe frunte, deasupra sprâncenelor negre făcute cu dermatograf. Dacă le-ați fi avut pe cele naturale, vă recomandam să le platinați și pe ele, spuse râzând ironic. În orice caz, să nu utilizați vopseaua fără să țineți seama de instrucțiunile de utilizare!
Ivona ar fi avut poftă să o pună la zid prin câteva expresii și să completeze ceva drăguț în condica de sugestii și reclamații. ”Cum să faci antireclamă produselor pe care trebuie să le vinzi? Dacă ar afla șefii ei, n-ar mai ține-o nici pe postul acesta umil de vânzătoare de cosmetice. În plus, este atât de proastă, încât confundă otrava cu vopseaua de păr. ”
Tot drumul Ivona se strâmbă a nemulțumire. I se adusese cam multe afronturi legate de frumusețea ei, după gestul necugetat de a-și smulge sprâncenele. Pierduse sprâncenele, dar avea atâția ași în mânecă: părul lung, ochii, buzele, obrajii, silueta. Apăruseră două semne de întrebare legate de corp și de obraji. Băieții aceia spuseseră ca are sânii mici, iar vânzătoarea că are coșuri pe față. Va rezolva problema în timp ce va sta cu vopseaua pe cap. Va stoarce coșurile, apoi va aplica usturoi pisat peste ele, cum văzuse ea o rețetă într-o revistă de înfrumusețare demult. Își luase notițe din ea.
Între timp începuse să se învețe și cu replica:
-          Sprâncenele-astea făcute cu creionul...
Începuse să creadă că este mai frumoasă așa decât mai înainte, iar lumea, din invidie nu se poate abține. Pe oriunde trece, făcea furori cu noua pereche de sprâncene. O luă la fugă pe stradă pentru că nu mai avea răbdare să încerce vopseaua de păr și să-și aplice tratamentul cu usturoi pe față. Pentru că se afla în competiție cu ea însăși, va trebui să schimbe ceva în înfățișare zilnic. Pe stradă zări o roșcată suplă, perfectă, îmbrăcată elegant. Toți ochii erau ațintiți pe ea.
-          Degeaba, nu este ca mine, spuse Ivona aproape strigat! Știu care este diferența: ea are țoale și eu nu am, dar adevărata frumusețe se vede și-n zdrențe. Sunt mai frumoasă ca ea, cu toate lipsurile mele!
”Ce tot spui acolo, fetițo? Ce lipsuri? Tu ești perfectă, dragă! Parcă ai fi o actriță din filme. Soarele este gata să-ți cadă la picioare, vântul se oprește când apari, universul nu ar exista fără frumusețea ta!”
”Universul nu ar exista fără frumusețea mea. Posed o frumusețe unică și aceasta nu se va veșteji niciodată.”, iar pentru a da greutate afirmațiilor sale, trecu pe lângă roșcată și o lovi cu cotul. Dacă nu ar fi fost atât de multă lume pe stradă, i-ar fi înfipt mâna în coama de flăcări, i-ar fi pus piedică și i-ar fi rupt rochia scumpă. Nu pentru că era mai frumoasă ar fi atacat-o, ci pentru vanitatea cu care-și purta făptura prin oraș și pentru faptul că inducea atâta lume în eroare. Cum să păcălești atâția oameni că ești frumoasă, când există altcineva de miliarde de ori mai frumos, o făptură armonioasă la care toate piesele sunt scumpe, unice, perfecte?
La un colț de stradă îi apăru în toată hidoșenia chipul unei cerșetoare bătrăne: cu părul rar și încâlcit, cu chelie în vârful capului, având pete de murdărie și bube pe față, cu gura știrbă și nasul coroiat. Avea ochii tulburi, iar alături, în saci soioși se afla strânsura ei de-o viață.
-          A fost o frumusețe în tinerețe, spuneau trecătorii cu milă. Nu s-a gândit ce va face la bătrânețe. A trăit toată tinerețea investind doar în propria frumusețe. Necugetata, și-a pus toate ouăle într-un coș, iar acum se uită îngrozită la pagubă!
În mintea Ivonei, realitatea se amesteca în proporții inegale cu obesesia. Vedea cerșetoarea, emblemă a degradării umane voite, din fața ei și se pipăia de teamă să nu întindă mâna după o bucată de pâine și să o vadă părinții în postura rușinoasă, în cazul în care vor trece prin oraș.
Apoi se trezi urlând involuntar:
-          Eu sunt cea mai frumoasă fată din univers din cele mai vechi timpuri, nu voi ajunge niciodată cerșetoare! Frumusețea mea va ține veșnic.
Nici șuvoaiele de apă nu puteau să o trezească la realitate. Stătea acolo, în mijlocul străzii țipând, iar cerșetoarea s-a apropiat cu milă, să-i pună un sac soios de nailon pe cap.
-          Nu te-apropia de mine, piază rea! Închină-te în fața frumuseții mele!
Lumea o privea ca la circ grăbindu-se spre adăposturi sau deschizând umbrele uriașe. Sprâncenele din dermatograf i se scurgeau pe față în timp ce strângea la piept două tuburi de vopsea de păr:
-          Aici am aurul vieții mele!
-          A-nnebunit de tânără, șopteau cu milă trecătorii.
Când a apărut soarele, cerșetoarea dispăruse, iar Ivona se afla în apartament. Rememora scena ca prin ceață. Se speriase de hidoșenia cerșetoarei și fusese contrariată de poveștile oamenilor că și cele mai frumoase femei pot ajunge în cea mai neagră mizerie. Trăise intens în ziua aceasta, cât în 80 de ani. Se apropie de oglindă. Sprâncenele desenate sunt la locul lor, ochii albaștri, buzele ispititoare...A, da are patru coșuri pe obraz și două pe frunte. Deși nu-i știrbesc frumusețea, se duce grabită la bucătărie, alege doi căței uriași de usturoi, îi curăță, spală usturoiul și-l pisează, pregătind compresa. Mai întâi se va duce la baie să stoarcă punctele albe, roșii și negre. Înfige unghiile în carne, iar puroiul țâșnește. Se miră cum de a suportat frumusețea ei apariția acestor scârboșenii pe față. I-au rămas semne adânci pe obraz. Se vor vindeca repede-repede de tot, fiindcă usturoiul usucă rănile.
În timp ce-și bandajează obrajii, usturimea îi arde ochii. Nu îndrăznește să se privească în oglindă. Fața tumefiată, sprâncenele desenate, ochii înroșiți. Peste câteva ore va avea un chip perfect. Desface grăbită tuburile de vopsea de păr. Scoate prospectul și citește, fiindcă este prima dată când se vopsește. ”Amestecați bine conținutul cu apă, într-un vas de plastic, cu un lemn să nu se oxideze și aplicați crema obținută direct pe piele, în regiunea cotului. Așteptați zece minute, iar în cazul în care locul unde ați aplicat produsul se înroșește și apar mâncărimi, înseamnă că sunteți alergică la produs, prin urmare nu-l folosiți!”
”Câtă prostie! Din câte femei se vopsesc lună de lună, tocmai eu să fiu alergică? Mă mir că nu-mi spun ca vânzătoarea aceia iresponsabilă că dacă mă fac blondă mi se văd mai bine coșurile. Acum voi fi și blondă, voi avea și tenul imaculat.”
Vopseaua mirosea înțepător. Usturoiul îi storcea râuri de lacrimi, iar pe obraz simțea o rană vie care nu mai existase până atunci. ”Până la urmă, frumusețea implică eforturi și presupune chinuri. Eu sunt norocoasă că am o siluetă de invidat și trăsături de zână, dar altele mănâncă o frunză de salată pe zi. Miroase înțepător vopseaua asta, spuse încet.” Apoi se aplecă pe cadă, își umezi ușor părul și începu să o aplice. La început parcă aplicase cuburi de gheață pe creștet, apoi, pe măsură ce masa scalpul cu mănușa să împrăștie unifor vopseaua, săgeți ascuțite de durere i se răspândiseră în tot capul. Ochii parcă îi ieșeau din orbite de atâta tărie: usturoi și amoniac de la vopsea, plus lacrimile vărsate. ”Efortul și chinurile mele vor fi încununate de succes își spuse perseverând, chiar dacă un văl de îngrijorarea o cuprise. Ce ar putea să mi se întâmple, decât să fiu irezistibil de frumoasă, mai frumoasă ca niciodată?”
Cu mișcări energice răspândi crema preparată din ambele tuburi pe cap, își înfășură părul într-o folie, apoi își puse o băsmăluță cu flori. Instinctul narcisist o îndemnă să se uite în oglindă.
”Tu ești frumoasă oricum, auzea mii de voci admirative. Și când plângi, și vara și iarna ești frumoasă”. Se aștepta să vadă chipul frumos cu care se obișnuise. Ochii erau însă injectați și pleoapele umflate cum nu le avusese niciodată până atunci. Hotărî să-și dea jos usturoiul de pe obraji să fie fericită de efectul miraculos, dar tenul ei era plin de bășici. Usturoiul iritase pielea fină cu puf de piersică de copil. ”Este doar un efect de moment, se mințea pentru a-și ține firea. Nu se poate să pierzi o frumusețe epocală în câteva zile!”
”Când este nesăbuință, frumusețea se transformă în cea mai profundă urâțenie în câteva secunde, îi transmise vocea.”
”Cum și tu ești împotriva mea?”
”Eu, demonul slăbiciunilor omenești sunt complet independent, Ivona, primi rapid răspunsul. Ți-ai ancorat întraga viață în fumusețe, iar acum ești pe calea de a o pierde. Vreau să văd cât de rezistent îți este spiritul!”
”Ce vrei să spui? Vei rămâne mut de uimire când îmi voi înlătura vopseaua și părul meu va avea nuanța aceia, știi tu...”
”Dar cu obrazul și sprâncenele cum rămâne?”
”Sprâncenele au început deja să crească, iar obrazul este fără coșuri, își apăra inutil Ivona frumusețea.”
”Bine, Ivona, dă-ți jos vopseaua și hai să vedem dacă nu semeni cu bătrâna cerșetoare care și-a pierdut tinerețea și frumusețea!”
Ivona simțea că va avea o criză de nebunie iar, dar se opri. Se afla în bloc, iar vecinii trag cu urechea pe la uși și ascultă cu un pahar plin cu apă pus la ureche ce vorbesc cei de dincole de ziduri. Se așeză în cadă hotărâtă. Stătuse trei ore cu vopseaua pe cap, usturimile încetaseră demult, așa că se pregătea sufletește să admire efectul. Clăti întâi o șuvită. O luă între degete. Părul era încă ud și nu putea distinge nuanța reală. I-ar fi plăcut să se usuce instant pentru a gusta dulceața din cireșele izbândei și a savura pe îndelete succesul. Apoi văzu vițe groase de păr, din propriul păr căzând în cadă. Mai avea jumătate din părul de odinioară, în oglindă ghici printre aburi, picături și lacrimi cărarea ca un bulevard din vârful capului și zona defrișată de păr.
Se schimonosise din proprie inițiativă. Se privea în oglindă și a început să strige:
-          Ești o străină. Să pleci din apartament, să dispari! Ivona era frumoasă, tu ești hidoasă. Cum vei suporta compătimirile celor din jur? Deși nu ești bătrână, semeni cu cerșetoarea din oraș!
”Înfige-i un ac lung în ochi, o îndemna demonul slăbiciunilor omenești, mulțumit că îi reușise planul! Smulge părul care ți-a rămas sau rade-l și poartă o perucă până îți va crește din nou!”
”Doamne, cum mi-am putut falimenta în așa hal frumusețea, singurul bun de valoare pe care-l dețin?”
”Tânguiește-te, fetițo, că ai motive! Ai avut o inteligență colosală, dar în loc să studiezi, ai pierdut timpul admirându-te în oglindă. Ți-ai fi pus și coarne și coadă, dacă acest lucru ar fi fost posibil. Chiar nu ai înțeles că frumusețea are mii de forme și de fețe, că ea apare și dispare o dată cu generațiile, că nu poate fi veșnică și nici unică sau emblematică?”
-          Nu pot trăi cu povara urâțeniei pe suflet, spuse hotărâtă Ivona.
”Și ce-ai să faci? De revenit, nu-ți vei mai reveni!”
Vocea din capul copilei punea benzină pe foc. Era frumoasă nuanța celor câteva fire de păr rămase, dar chelia lucea înfiorător fiind probă a vulnerabilității frumuseții. Ivona își amintea deznădăjduită replicile trecătorilor: ”Cerșetoarea aceasta a fost de o răpitoare frumusețe în tinerețe, dar și-a pus toate ouăle într-un coș și-acum evaluează paguba...”
Fata încercă să se încurajeze: ”Sunt atâtea fete frumoase cărora le este răpită frumusețea în accidente și continuă să supraviețuiască, tu de ce nu ai putea? Scapă din incendii cu arsuri pe față, mandibula le este strâmbată într-un accident de mașină sau rămân într-un scaun cu rotile. Fete frumoase, am spus? Doar eu eram frumoasă în tot universul! Nu pot trăi cu povara unui chip hidos! Mă voi mântui de urâțire!”
”Te poți mântui de bătrânețe și de urâțire prin moarte, o anticonsilia demonul slăbiciunilor. Nu ești obligată să te suporți așa cum nu vrei să te arăți! Locuiți la etajul al șaselea, un salt și vei deveni liberă. Te vor găsi zdrobită pe beton și nu vor ști că ți-ai pierdut frumusețea înainte de moarte. Doar așa îți vei conserva tinerețea și frumusețea...”
”Dar zborul acesta spre neant trebuie să fie tare dureros! Mi-e frică. Mama va veni obosită de la țară, tata se va întoarce de la muncă având ciocolata pentru mine în buzunar. M-au înconjurat cu atâta dragoste, iar eu să le dau în schimb doar durere?”
”După ce că ești urâtă, mai ești și lașă, Ivona, îi reproșa vocea exasperantă. Te iubeau fiindcă meritai: erai o fată frumoasă, acum nu mai meriți să vezi lumina zilei. Nu mai ai un strop de valoare fără chipul de ieri! Fă o dată saltul demnității, că vor sosi ai tăi și nu vei mai putea!”
”Saltul demnității...” Ivona măsoară atentă distanța de la pervaz la betonul din fața blocului. Dacă sărind se vor întâmpla două minuni: îi va reveni frumusețea și va scăpa teafără? Nu-i așa că ar fi nemaipomenit de bine?
Se apropie cu hotărâre de locul izbândei sale, închide ochii și vede trei imagini diferite: în prima este o blondă răpitoare și trece într-o decapotabilă cu cel mai bogat și frumos băiat din oraș. Lumea o ovaționează, dar spectacolul ține puțin. În a doua secvență vizuală își vede părinții ingenuncheați la cimitir, după ce la înmormântare au îmbrăcat-o în mireasă, punându-i perucă și fardând-o, să rămână veșnic frumoasă în memoria celor care au cunoscut-o, iar în ultima, mama împinge cu dragoste scaunul cu rotile în care se află ea...
”Nu mi-e frică să mor! Nu! Omul este dator să se elibereze, spune, săvârșind gestul necugetat.”
De la geam, până la gardul din metal ascuțit nu a rămas decât o secundă, iar metalul i s-a înfipt în coloană. Ivona a rămas paralizată, iar părinții o îngrijesc cu dragoste. De câte ori vede o fată frumoasă trecând mândră pe stradă, fata își face cruce spunând tare:
-          Dispari, piază rea! Demon al slăbiciunilor omenești, va veni ziua în care noi doi ne vom război pentru modul în care m-ai trădat! Ai deviat saltul să rămân paralizată pe viață și mi-ai demonstrat că pot suporta și propriul handicap.
De-atunci, Ivona militează să scoată gărgăunii din capul tuturor fetelor care-și masacrează trupul și sufletul pentru a rămâne mereu frumoase. Ea, care și-a ars fața și părul voluntar, se miră cum de divele de astăzi își umplu sânii cu pungi de silicon și își injectează buzele, își micșorează tălpile picioarelor de dragul unor pantofi și își ridică posteriorul cu sârme care pot cauza infecții...
”Mare este grădina Ta, Doamne! Să fie frumusețea naturală pe cale de dispariție?”
Maratonul acesta nebun după frumusețe este sinonim cu sluțirea spiritului, dar concurenții nu realizează adevărul. Pocnesc pungile cu silicoane, sar lentilele de contact și proteza, zboară peruca, iar bufonii cred cu încăpățânare că sunt oamenii cei mai frumoși din univers!
Obsesia exclusivă pentru frumusețe, cu orice preț este distrugătoare. Se mai poate clădi ceva pe ruinele spiritului?
Frumusețea totală a omului se naște, îmbobocește, înflorește și se ofilește, iar acceptarea realității este proba de foc a spiritului său!