luni, 31 octombrie 2016

Casa viitorului, prieten și confident

În biroul său de pe Marte, Marinel era gata să moară de epuizare fiindcă extratereștrii nu-l lăsau nici să-și ia pauza de masă sau să bea o ceașcă de cafea. Venise cu boabele frumos ambalate, cu râșnița electrică, iar ei îl pândiseră și îi furaseră toate proviziile.
La birou, primea zilnic sute de cereri pentru proiecte de case de aceea angajații nu mai făceau față.
-Așa pățești când lucrezi pentru AIA PROIECT, iar faima biroului de proiectare a devenit intergalactică, spuse printre dinți funcționarul exasperat...
Deodată telefonul sună. Era un apel de pe Pământ. Căsuța lui dragă se interesa zilnic de starea sa, de felul în care se adaptează la noul său loc de muncă și cât va sta în deplasare.
-Te aștept cu brațele deschise, dragul meu! Activez funcția de curățenie permanentă în fiecare zi, consum energie de la soare și vânt, apa de ploaie o adun în rezervoare pentru a diminua facturile pe care le vei achita la întoarcere. Să mă anunți când te întorci să-ți pregătesc mâncarea ta favorită! Sunt ca o soție credincioasă, până îți vei face și tu timp să-ți iei una.
-Te iubesc, căsuță dragă! Ce m-aș face fără tine?
Casa viiitorului pe care o proiectase singur îi citea gândurile. În nopțile de vară când cerul era senin, iar teii orașului îmbătau aerul de miresme, acoperișul dormitorului de la masardă se detașa ca el să admire stelele, luna să-l mângâie pe creștet, iar teii să-i trimită săruturile lor parfumate.
Sufrageria era prevăzută cu simulatori de anotimpuri. Dorea iarnă, în plină vară căsuța citea gândul locatarului ei drag, apoi declanșa viforul, ninsoarea, gerul. Când dorea primăvara, pereții schimbau instant tapetul, iar meri și caiși înfloriți apăreau pretutindeni. Parfumul zambilelor înflorite îl delecta, ciripitul discret de păsări se declanșa și el ca totul să pară veridic.
 Casa îi comanda și fructe de sezon, astfel că atmosfera era mereu feerică. Dimineața, înainte de a pleca la serviciu, el plasa comenzile domestice: meniul, aprovizionarea, spălatul și călcatul rufelor, reciclarea deșeurilor.
Își iubea căsuța fiindcă niciodată nu se uita la telenovele, iar la întorcere să-i spună: „Dragul meu, mi-a fost așa de rău, încât nu am putut să mă ridic din pat! Ce-ai zice să ieșim în oraș?”
Anumiți prieteni trecuseră prin acestă experiență de multe ori. Alții o pățiseră și mai rău, fiindcă li s-a spus în față: „Ți-ai luat soție, dragule, nu menajeră, nici bucătăreasă!”
Locuința lui nu-i reproșa nimic niciodată, îl asculta fără să-l întrerupă sau să-l contrazică, nu se plângea că nu-i ajung banii, ba făcea economii substanțiale, anunțându-l mereu câți bani a reușit să pună la păstrare pentru el.
Când el era supărat, ea îi căuta cele mai bune filme de comedie, îl mângâia tandru pe frunte, îl sfătuia.
-Nu-ți neglija viața personală, dragule, îi repeta mereu! Sunt atât de mare și primitoare. Ia-ți o soție, faceți copii. Promit să fiu o bonă sau o bunicuță foarte bună. De dragul fiului și a fiicei tale voi deveni castel, tărâm al zmeilor și al gheonoaielor, loc de joacă, grădiniță și școală.
Marinel deschise ochii. Totul în jur era alb, iar el tocmai ieșise dintr-un culoar întunecat chemat de glasul dulce al cășuței lui: „Te aștept, vino acasă!” Apoi realiză că-i venise rău la birou de epuizare, iar secretara îl dusese la spital. Auzea ca prin vis replicile schimbate între fată și personalul medical:
-Un pământean în spitalul extratereștrilor??? Nu primim! Nu are suficienți meteoriți să plătească.
-Achit eu totul pentru el, dar nu este cinstit să-l lăsați să moară.
Apoi ea a venit zilnic să-l viziteze, deși el o simțea cu trupul, fiindcă mintea era în transă...Frumusețea ei era ciudată, dar frumusețea sufletului îl câștigase definitiv. Astazi va ieși din spital, va îngenunchea în fața ei și îi va cere mâna. Sunetul telefonului îl trezi însă din visare:
- Am fost cumplit de îngrijorată, dragule! De ce nu mi-ai răspuns atâta timp? Am făcut curățenie, avem provizii de apă, de vânt de soare, de energie, frigiderul este plin cu alimente, la nevoie gătesc tot ce vrei tu, dar vino acasă!
-Căsuța mea, îmi este așa de dor de tine! Vom veni în curând, iar tu să ne primești regește. Mi-am găsit aleasa inimii aici, în cosmos! Să nu ți se pară ciudat și să o accepți ca stăpână fiindcă mi-a salvat viața.
Casa viitorului este plină astăzii de copiii pământeanului care a proiectat-o și ai extraterestrei care și-a părăsit planeta în numele dragostei. Ea nu simte lipsa plaiurilor natale, nu are timp să se plictisească și își revarsă fericirea supra familiei, în timp ce el a devenit cel mai bogat om datorită locuințelor ingenioase pe care le realizează...
Ea s-a gândit să participe cu acestă postare la Superblog 2016, iar el o tratează ca pe o regină...


http://blogalinitiative.ro/castigatori-campanie-ce-subiecte-ar-trebui-dezbatute-mai-des-de-catre-comisia-europeana.html
În urma jurizării, am hotărât cei 5 câștigători. Aceștia sunt:
1. Andra – https://downtownjesus.wordpress.com/2016/10/20/6986/
2. Oana – http://oanadianastanciu.blogspot.fr/2016/10/hai-sa-povestim.html
3. Elena – http://enigel.blogspot.fr/2016/10/narcisismul-conducatorilor-nenorocirea.html
4. Amalia – http://arome-fel-de-fel-amalia.blogspot.fr/2016/10/uniunea-europeana-energie-si-clima.html
5. Oana – http://paunaoana.wordpress.com/2016/10/21/europa-vegheaza/
Mai mult, organizatorii au hotărât să acorde și o mențiune, constând într-un premiu surpriză, pentru articolul scris de Ion – https://pestrea.wordpress.com/2016/10/21/prea-mic-pentru-o-provocare-atat-de-mare/

duminică, 30 octombrie 2016

Moș Crăciun vine de la GiftIdea

              Dragă Moșule,

  Anul acesta m-am străduit să fiu foarte cuminte, să nu mai primesc trei portocale tari și acre, două napolitane vechi, un fes care-mi acoperă toată fața, pe care nu l-ar fi purtat nici bunicul și biscuiți și napolitane în care mi-am rupt doi dinți.
            Îți scriu pe furiș că dacă mă văd părinții vor spune iar că „nemulțumitului i se ia darul”. Știu că ți-e greu să alegi cadouri pentru copiii angajaților, în plus cadourile pentru alții îți ocupă tot timpul: cadouri de Moș Nicolae pentru copii, cadouri pentru copii băieți și fete, cadouri pentru copii sfârșit de grădiniță, pachete dulciuri Crăciun, cadouri de Crăciun pentru copiii angajaților, dar înțelepțește-l te rog pe șeful tatei și dă-i o pilulă de generozitate să ne cumpere ceva de pe GiftIdea!

P.S. Scrisoarea pentru tine am pus-o în buzunarul paltonului șefului tatei. Sper să fie un domn educat și să nu ne facă un dar special de sărbători: concedierea. Datele de contact ale celor de la GiftIdea sunt următoarele:
număr de telefon 021 411 9100, e-mail: contact@giftidea.ro.

GiftIdea salvează onoarea șefului


Georgescu găsi bilețelul în buzunarul paltonului, iar fluturii din stomac urcară într-o clipă spre obraji. Ningea, iar fulgii de zăpadă se topeau instant pe fața lui fierbinte. O adora pe Laura, fata mai mare a subalternului său și a avut impresia că biletul de amor era de la ea. S-a oprit sub becul din parc să citească misiva și un văl de rușine i-a străbătut ființa.
-Cum să o cuceresc dacă nu m-am priceput să aleg niște cadouri pentru salariații loiali? Cred că au râs copios Crăciunul trecut văzând fesul în care intra tot capul copilului și s-au înfuriat când micuțul și-a pierdut dinții în dulciuri, dar eu nu am vrut asta! Mă voi revanșa față de toți angajații! Voi alege cele mai frumoase cadouri, spuse!
Ajuns acasă începu să evalueze ofertele sugerate de copil.
Livrarea era gratuită în București și Ilfov și însemna economie de timp, fiindcă nu ar fi mai alegat prin târguri și magazine să fie păcălit de vânzătoare cu produsele pe care acestea nu le vindeau.

Între cadouri și „reperarea onoarei” șefului

Domnul Georgescu privea înmărmurit secțiunile site-ului: la pachetele reunite sub titlul cadou buget  27 de produse, cadouri premium  25 de opțiuni,  18 coșuri tradiționale românești, în catalogul coșurilor de Crăciun 2016,  52 de produse, în grupa vinurilor și băuturilor fine, 45 de produse, delicatese, giftbox și multe alte oferte din care putea alege tot ce este mai bun.
Aici era locul unde va comanda cadourile pentru copiii salariaților. Anul acesta produsele vor fi bune și proaspete.
Mâine seară va face iar o vizită familiei și îi va răspunde copilului.

Micuțule,

Șeful tatălui tău mi-a dat scrisoarea fără să o deschidă ca un bărbat educat ce este. Anul trecut l-au păcălit vânzătoarele, nu a vrut să vă ofere cadouri pe care să le aruncați. Sper să înțelegi asta și să-i spui Laurei, să nu-și schimbe impresia despre sărmanul om!
Dacă el ți-a comandat darul ales de tine, ai amabilitatea să propui familiei să-l invitați la masa de Crăciun, dar totul să rămână între tine, Moș Crăciun și domnul Georgescu!

Te sărută cu dragoste,
Moșul!


sâmbătă, 29 octombrie 2016

Edotec, martorul salvator

       

           Sămădăul șoselelor

 Nu avea „mămăliga în geam”, nici inscripția: „Berbec la volan”, dar conducea alarmant de periculos.
Depășea pe linia continuuă, tăia curbele, intra pe roșu, iar la trecerile de pietoni nu se oprea niciodată.
Am discutat cu cei din mașină să staționăm până se îndepărtează, dar a observat că ne este teamă de el și a oprit.
 -Navigația de la EDOTEC nu poate să ne apere de impostori, le-am spus prietenilor.
-În ce constau navigațiile auto și cine este EDOTEC, m-au întrebat curioși?
-Edotec oferă produse de divertisment pentru cei care călătoresc și este și un fel de „cutie neagră” a mașinii în cazul în care s-ar produce un accident. Martor necuvântător poate face lumină în litigiile auto, demască Sămădăii șoșelelor, înregistrează ceea ce se petrece în trafic, alcătuiește arhiva video a concediilor, devine ochii șoferului pe timpul nopții sau când ceața groasă acoperă totul.

Ancheta

Anchetatorul: Regretăm că nu vă recunoașteți faptele când organele de poliție v-au găsit lângă mașina lovită. Erați singură pe șosea în acel moment, ați sunat la 112 și i-ați scos la timp pe răniți din mașină, înainte să se producă explozia ca să pozați în eroină împreună cu prietenii dumneavoastră.
Eu (dezamăgită de tot): Nu pot să cred că voi plăti pentru greșeala altuia. Orice șofer depune jurământul vieții când obține permisul de conducere: făgăduiește că niciodată nu va trece indiferent pe lângă oamenii care au suferit un accident, ci va încerca să acorde o mână de ajutor! În plus, martori sunt prietenii mei care au văzut totul. Infractorul a depășit pe linie continuă, apoi s-a redresat periculos să evite un tir și s-a înfipt în rezervorul victimelor. Nici nu a oprit să vadă ce s-a întâmplat, ci și-a continuat drumul, după cum a procedat și conducătorul profesionist al mastodontului...
Anchetatorul (ironic): Câtă corectitudine, câtă omenie! V-ați învățat prietenii să mintă să vă salveze din necaz. Din păcate au decedat toți cei aflați în mașina care a ars ca o torță, așa că trebuie să plătiți! Nu puteți acuza pe fiul unui om renumit, student la Drept de o faptă pe care nu a comis-o. Vreți să-i distrugeți viitorul?
Sunteți un pericol public.

Interviul

Ziaristul: Cum v-ați dovedit nevinovăția?
Eu: Cu ajutorul camerelor auto DVR de la EDOTEC. Mașina mea era dotată cu sistemul prevăzut cu două camere DVR față și spate full Hd care au asigurat înregistrare continuă a călătoriei. Pe filmare s-au văzut toate șicanele din trafic ale adevăratului vinovat.
Ziaristul: V-a costat scump probarea nevinovăției?
Eu: Nicidecum. Camerele costă 749 de lei și au 24 de luni garanție. Este un adevărat Ochilă al șoselelor. Recomand tuturor conducătorilor auto să-și echipeze mașina cu un astfel de „câine de pază”!
Ziaristul: Dar era noapte? Cum de calitatea înregistrărilor este ireproșabilă?
Eu: Datorită Camerei video auto DVR0826 Super Full HD Ambarella A7LA50 .h264 HDR. Ea mă ajută să văd mai bine pe timpul nopții și înregistrează totul clar datorită filtrului polarizat. La suma de 749 am adăugat 589 și am avut cel mai bun și cinstit martor din lume. De fapt cu ajutorul lor am demonstrat că am condus perfect și că nu am ieșit de pe bandă, fiindcă s-ar fi păstrat avertismentul în cazul în care aș fi comis o greșeală.
Ziaristul: Vă pare bine că s-a terminat așa?
Eu: Nu! Niciodată nu pot fi mulțumită când viețile oamenilor sunt curmate brutal din cauza iresponsabilității unora! Au fost uciși doi oameni, aș fi fost împăcată sufletește dacă reușeam să-i salvez. Îmi pare rău și de tânărul acela că și-a distrus viața și și-a pătat conștiința. Dacă ar fi știut de produsele de la EDOTEC, dacă ar fi știut!

Legea echipării autoturismelor personale cu produse de siguranță Edotec

Articolul I. Conducătorii auto sunt obligați să-și echipeze mașinile cu cele mai bune produse care să le asigure securitatea în trafic: avertizarea la ieșirea de pe banda de mers, avertizare la apropierea periculoasă a unei alte mașini, cameră marșarier ca să nu lovească autoturismul de pomi, clădiri sau porți și să nu accidenteze trecătorii neatenți.
Articolul II. Cumpărătorii au obligativitatea de a fi permanent la curent cu produsele oferite de EDOTEC și de a le achiziționa pentru a conduce confortabil și fără griji.
Articolul III. Juriul va evalua corect toate articolele înscrise laSuperblog 2016.


La 60 de ani ca Siropurile Yo


-Dragă, plesnesc de invidie! Are 60 de ani, dar arată ca la 20 deși nu folosește coloranți artificiali sau conservanți. Știu de unde i se trage tinerețea veșnică. De la multivitamine, de la fructele proaspete de zmeură, coacăze, căpșuni, cireșe și fructe de pădure pe care le-a consumat.
-Și tu ești foarte frumoasă, îi spun prietenei mele! Soțul te divinizează, nu ai motive să invidiezi pe cineva.
-Cum să nu? În fiecare dimineață îmi spune: „Este mult mai dulce decât tine, să știi! Nu aș putea trăi fără...”
-A avut neobrăzarea asta?
Sunt uluită. Credeam că au o căsnicie perfectă. Ar fi culmea ironiei să divorțeze pentru o femeie de 60 de ani.
-Ieri, mi-a reproșat că „prospețimea face diferența” fiindcă au încercat împreună cu prietenii variantele fresh și a fost nemaipomenit!
-Împreună cu prietenii???Dar este chiar așa „de consumație”?
-Dar ce credeai? Siropurile de fructe YO au împlinit 60 de ani și sunt la fel de seducătoare, draga mea. Tu ce ai dori să realizezi până la 60 de ani?
-Păi, mi-ar plăcea să rămân la vârsta de-acum, îi spun!
-Exclus! Viața ta curge frumos. Hai să facem planuri la un pahar de sirop YO.
Sorb băutura fermecată. Mi se pare că la vârsta pe care o am sunt încă un copil și îmi doresc să ajung la 60.
-Are virtuți magice, spun, mi-a redat pofta de viață. Iată lista mea de dorințe până voi trece linia de sosire a celor 6 decenii de viață:
1) Să-mi păstrez sănătatea, prospețimea, vigoarea fără coloranți artificiali!
2) Să fiu alături de familia mea, de cei pe care îi iubesc și să ne îndulcim unii altora viețile ca acest sirop de fructe!
3) Să rămân lucidă, să nu mă zaharisesc!
4) Să rămân un produs pur al vieții, nu unul contrafăcut de circumstanțe!
5) Să le fac viața mai frumoasă celor din jur ca siropul YO!

vineri, 28 octombrie 2016

Ecranul dintre realitate și ficțiune


     În viața de zi cu zi sunt profesor, deși „mi-ar fi plăcut să fiu artist”, dar ca o ispășire, pentru păcatele din viața anterioară, mă trezesc în fiecare dimineață la ora 5. În mine se luptă două existențe contradictorii: cea de artist și de profesor, iar antonimia mă macină mărunt.
Când pun note sunt artist. Pedepsesc rar prin note pe elevii mei, nu știu „să-i fac din pix” cum spun unii.
Întotdeauna îi tratez ca pe niște adulți să las loc de „Bună ziua” după ce ei vor pleca din școală, în timp ce eu...„n-o voi absolvi până la pensie”.
      Ca profesoară, sunt protagonista spectacolelor de comedie, tragedie, dramă jucate împreună cu elevii mei la clase. Mi-amintesc de monologul unui elev de la o „clasă de lemn”: „M-a certat domnul diriginte în fața clasei, dar nu-i nimic! Se face el bătrân și eu mare. O să-l bată Dumnezeu și o să-l văd în baston prin centru. Știți ce am să fac atunci? Îi iau bastonul din mână și fug. Dar dumneavostră, doamnă, dacă vă văd într-un baston, vă mai aduc eu unul!”
     Când scriu sunt artist. Nici nu se poate altfel. Gramatica sacrifică expresivitatea și invers arta taie elanul logicii. O lasă fără arme de apărare, fără coarne. Natura meseriei îmi impune un Comportament adecvat, 
deși îmi doresc de multe ori să evadez din monotonie, să pot fi eu necenzurată, necosmetizată de social.
Dacă aș putea să pătrund în lumea filmului, prin ecranul din fața mea și să devin un personaj într-unul dintre filmele lansate de TNT ar fi grozav!
    E noapte. Mi-am făcut lecțiile pentru mâine, mi-am pregătit hainele și am făcut un duș.  Anticipez în minte monotonia și nonsensul: eu spun, eu întreb, eu răspuns, eu rezolv în timp ce ei sunt adormiți, dezinteresați sau „pierduți în spațiul virtual”. Să nu credeți că sufăr de egocentrism. Am încercat să-i pun să joace rolul de profesor. Nu au rezistat mai mult de trei minute.
    Ce-ar fi să evadez trecând din realitate prin ecran în lumea ficțiunii? Să fiu o artistă liberă, care să nu-și cenzureze comportamentul. Să mă numesc Letty Dobesh, să-mi duc viața pe un drum greșit și să suport consecințele alegerilor mele într-un mod palpitant.
    Dacă fur și sunt prinsă, rușinea să mă copleșească, dacă obțin bunurile în mod fraudulos să mă simt vinovată că i-am nedreptățit pe ceilalți. Să dau cu capul de sus ca să-l văd pe cel de jos: adică ducând o viață așa de tumultoasă să-mi fie dor de monotonia mea cuminte, dar cinstită și să mă întorc la elevii mei, apoi să le predau cu însuflețire tot ce am învățat acolo!

joi, 27 octombrie 2016

Florile recunoștinței primite cu lacrimi cristaline și buchete de zâmbete

Prima floare a recunoștinței

Eu (întinzând neajutorată mânuțele din pătuțul de lemn): Simt că mă înec, mă ustură ochii, iar ceața sobei sau cum i-o fi zicând acoperă totul. Doar flăcările portocalii mai luminează încăperea. Se-ntâmplă ceva de ies cu toții din cameră și alergă pe scări. Pe mine m-au abandonat aici. Ce rău este să nu poți să vorbești! Mama dacă ar fi fost aici, ar fi fugit cu mine în brațe, dar ei, deși nu sunt străini, m-au abandonat! Dacă țip, voi rezolva problema sau vor veni cu nuiaua la mine să mă readucă dureros la tăcere? Este posibil să nu mă audă, iar ceața acesta înnecăcioasă va intra pe gâtul meu și-mi va arde ochii.
Mătușa mea (cu glas mustrător adulților): Rușine să vă fie! Ați ieșit toți să vă salvați pielea, iar fetița ați lăsat-o în cameră. Nu vă este milă că se-neacă de fum? Dacă ardea de vie? (Deschizând ușa, cu dragoste către mine): Te scot acum, pui drag! După ce te așez în leagănul din curte, mă întorc să sting focul cu apă. Ochișorii albaștri sunt roșii de fum, fața albă ți s-a înnegrit, iar buclele blonde au devenit cenușii.
Eu: Îmm, Îmm, Lica, Lica, Lica, Lica. Toate acestea se traduc în: „Mulțumesc, mătușico! Voi ține minte că mi-ai salvat viața. Chiar dacă nu pot vorbi, înțeleg ce lucru important ai făcut pentru mine.

Buchetele florale ale recunoștinței

În orașul din apropiere este târg mare, bâlciul de Sfânta Maria. Nici nu mai știu de când nu am plecat de-acasă, de fapt nici nu aș avea cum să mă plimb, fiindcă sandalele  s-au rupt. Toți copiii vecinilor se vor da în comedie, vor veni cu ochelari de soare, pălării, cocoși de zahăr, halviță, baloane și mingiuțe de rumeguș îmbrăcate în hârtie creponată, în timp ce eu sunt condamnată să plâng acasă.
 -Nu înțelegi că nu avem bani să mergem, mă ceartă mama? Copil rău ce ești! Ai să fii de un egoism feroce când te vei face mare. Ce-mi reproșezi că ți s-au rupt sandalele, eu port încălțăminte mai bună?
-Of, mamă, până și copilul care a omorât gândăcelul fiindcă l-a strâns în pumnul său era „frumos”, iar eu sunt copil rău că îmi doresc o plimbare și câteva jucării...
-Dacă nu taci, îți dau câteva nuiele să mă pomenești!
Așa era atunci. Copilul cerea dulciuri și jucării, i se explica faptul că nu sunt bani, iar dacă insista, primea în schimb nuiele pe spinare să tacă. Din senin a apărut mătușa.
-Ce atâta jale în camera voastră? Vă aude gazda și vă dă pe drumuri.
-Copila asta nu înțelege că trebuie să ne facem casă. Ar sta bucuroasă sub cerul liber, numai să se ducă la târg.
-O duc eu, spune mătușica împăciuitoare.
-Desculță, plusă mama?
-Ia arată-mi sandalele copilului poate pot să le cos, spune binefăcătoarea mea cu dragoste!
În zece minute încălțămintea era reparată. Au urmat târguielile legate de banii de buzunar:
-Nu am un ban să-i dau la ea, spuse mama. Mi-e rușine, dar de când ne facem casă...
-Găsesc eu un ban de o halviță și de câteva jucării.

Aranjamentele florale ale recunoștinței 

-Nu mai plânge! Îți promit solemn că vei da licența anul acesta, spunea mătușa privindu-mă în ochi.
-Cu ce bani, mătușico, cu ce bani? Am muncit tot anul să pot să mă întrețin, dar taxele mi-au tocat toate economiile mele. Pentru înscrierea la licență nu mai am. M-am resemna deja! O dau la anul.
-Să nu te aud că spui asta! Mergem împreună la CEC și lichidăm carnetul cu câștiguri în autoturisme, iar tu te pregătești intens să nu irosim banii. Nu-i mai vreau înapoi niciodată!
„Am să ți-i înapoiez înzecit, mătușico dragă, promit în gând”
- Și să știi că ai ales bine! Nu puteai să renunți la studii pentru el. Nu ți se potrivește rolul de casnică. De fapt nici nu merită. Este un afemeiat incurabil.Poate că suferi că s-a însurat și v-ați despărțit, dar mai târziu va plânge el că te-a avut în mână și te-a pierdut...

 Documentarea

Caut o florărie online cu furnizare regală
Pentru mătușa mea cu suflet de cală.
Vreau sculpturi florale realizate cu măiestrie
Pentru dovezile ei de infinită iubire.

Caut și caut, nu mă liniștesc
Până când Olla, olla.ro găsesc,
Locul unde florile sunt sculptate cu măiestrie
Să dovedească recunoștință și iubire.

Lacrimi de bucurie și buchete de zâmbete

-La mulți ani, mătușico, să fii sănătoasă, iubită de cei dragi și fericită, îi spun cu dragoste.
-Of, draga mea, cu fiecare an care trece mă simt atât de bătrână. Boala mă chinuiește, oasele mă dor, mă fac urâtă și devin arțăgoasă.
-Știi bine că nu este așa! Meriți să auzi că ești cea mai frumoasă și cea mai bună mătușă din univers.
Asul îl am în mânecă: aranjamentul Floral Ursuletul Winnie the Poo, crizanteme de aur vrăjite de Oana Lamba. Pentru ca surpriza să fie și mai mare l-am adus ambalat.
-Nu trebuia să te deranjezi că ai și tu problemele tale, spune desfăcând cu nerăbdare pachetul.
De sub hârtii apare un ursuleț ce este gata să se miște, să bage degetele în borcanul cu miere și să i se urce în brațe. Crizantemele luminează casa și inima bună a mătușii, parfumul lor învăluiește totul în aură de basm.
Ea tremură, iar lacrimile i se înnoadă în barbă.
-Merit eu minunea acesta? N-am văzut de când sunt ceva mai frumos! Ai cheltuit o avere.
-Nu mai plânge, mătușico, te rog! Am vrut să-ți înseninez ziua, îi spun.
-Lacrimile acestea exteriorizează cea mai pură fericire din lume îmi spune, în timp ce le șterge cu dosul palmelor muncite, iar în locul lor, în grădina chipului armonios încă, deși este atins de bruma neiertătoare a anilor, înfloresc buchete crizantemele de toamnă târzie...
Un buchet de gânduri curate pentru Superblog 2016!




 

miercuri, 26 octombrie 2016

Sindromul de „supraom” sau „elevul de 10 pe linie” poate ucide


Uneori punem atât de multă presiune pe cei dragi, încât aceștia sunt la un pas să clacheze, iar noi considerăm că sunt simple mofturi.
Nimeni nu este mai presus de greșeală și trebuie să admitem asta, atât în ceea ce ne privește, cât și raportat la cei cu care venim în contact! Copiii crescuți sub teroarea perfecțiunii dramatizează greșeala minoră. O notă de 9 sau 8 devine dramă universală, care copleșește în loc să mobilizeze. Minții îi place uneori să joace feste și este necesar că admitem asta și să ne recunoaștem limitele cu zâmbetul pe buze.
Este omenește să încurci tabla înmulțirii când într-o minte mică se inghesuiesc multe cunoștințe. Reproduceri, reproduceri, reproduceri, iar acuratețea se trezește șchiopătând...
Să te încrâncenezi să fii un om perfect, să evoluezi fără greșeală reprezintă un nonsens. Frumusețea vieții constă în puterea de a recunoaște greșeala și în mobilizarea de a o îndrepta.
Părinții care impun copiilor să fie mereu primii nu-i iubesc. Antrenorul care țipă la sportivul care a cucerit medalia de bronz că nu a luat-o pe cea de aur îi sporește amărăciunea.
Mi-a trebuit mult să admit că sunt supusă greșelii, că pot fi înfrântă de conjuncturi, nu neapărat de oameni mai buni ca mine. M-am chinuit mult până am ajuns la înțelepciunea de a-mi analiza erorile în mod detașat.
Supraomul și elevul de 10 pe linie nu există în realitate, ci sunt mituri întreținute de ambiții fără acoperire.
Tocmai de aceea trecerea de la mit la realitate poate fi letală!

marți, 25 octombrie 2016

Iarna sărbătorilor în România cu DescoperimRomania.ro

 
            De la daci și romani pe aceste meleaguri se păstrează cultul sărbătorilor de iarnă. Când totul este alb și rece în jur, când lupii înfometați caută hrană vie, omul petrece alături de cei dragi cursa de viteză a anii care fug ca niște umbre, îmbogățind experiența de viață, feeria hibernală de argint, arome și gusturi specifice, superstițiile-talismane purtate la încheietura anilor, opulența generozității Crăciunului, nașterea României mari și libere. Ideal ar fi să străbatem țara în sănii din lemn, căptușite cu cergi, iar clopoțeii de argint de la gâtul cailor să fie colindători zărilor. Util ar fi să ne fie sufletul copil îndrăgostit de colinde și să înregistrăm tot ce auzim și ce vedem pe banda inimii pentru a ne mândri cu un tărâm binecuvântat de Dumnezeu!
         Să Descoperim România pentru a ne descoperi pe noi înșine! Să pornim la drum de ziua noastră, a tuturor românilor, urmărind firul de aur al ofertelor pentru 1 Decembrie 2016!
           Ce-ar fi ca în țara vie a apelor să urmăm drumul izvoarelor, al cascadelor și al peșterilor? Valea Lotrului, nume cu rezonanță de dragoste neîmplinită și de acceptare a destinului fără împotrivire. Se spune că Lotrul era un băiat sărac ce s-a îndrăgostit fără speranțe de cea mai frumoasă fată de boier din munții Latoriței și ai Lotrului. Deși fata îl iubea cu patimă și se-ntâlnea cu el pe ascuns, tatăl acesteia îl batjocorea spunându-i că nu are un pat de lemn pe care să o culce pe domniță, iar dacă acesta va fugi cu el în lume, vor dormi pe pământul gol, având perne din mușchi, frunze uscate sau din pietre reci.
      Băiatul s-a înfuriat și a furat lemne de brad din codru, dar fiind prins a fost pus să-și cânte drama:„Toată lumea-mi zice Lotru,/C-am furat un lemn din codru/Da eu lemne n-am furat/Num-o scândură de brad/Să fac la mândruța pat/Toată lumea-mi zice hoțu/Numa mândra-mi spune soțu!”
       Pe firul apelor năpăstuite de lipsa de nenoroc în dragoste găsim stațiunile turistice: Voineasa, Ciunget, Brezoi și Mălaia.

  Pensiunea Alpina din Mălaia leagăn al poveștilor haiducești și organizator al spectacolului natural al apelor la Cheile Latoriței

      Lotrul curge îndurerat privind frumusețea alesei inimii sale care vine pe malul apei să-și aducă pruncii la scăldat. Dacă n-ar iubi-o așa de mult i-ar răpi pe toți în valuri, dar o iubire atât de mare sfârșește prin iertare, nu prin crimă. Sub oblăduirea lui și a munților, haiducii și-au întemeiat un adevărat imperiu aici: Voinea cel frumos ca un înger, Breazu, cel iute la mânie ca un armăsar, Mălai cel risipitor și Ciungul fără o mână iau de la bogați și dau celor săraci ascunzându-se în pădurile întunecoase sau trăgându-și apele Lotrului peste ei.

       Asta mi se spune la pensiunea Alpina, iar stațiunile turistice Voineasa, Ciunget, Brezoi și Mălaia au aparținut acestor bravi bărbați. Se spune că în zilele de sărbătoare, de pe comorile ascunse de aceștia ies flăcări, iar izvoarele care le mascau urmele devin iarna bijuterii de argint. Mâncarea fierbe tacticos pe foc, băutura curge în pahare simultan cu poveștile, petrecerile își pun flori de mușcate și gheață la urechi.
      Petrecem aici 4 nopți, în timp ce zilele curg explorând Cheile Latoriței și admirând cea mai frumoasă cascadă din România.

   Crăciun 2016  la   Complexul Turistic Forest Ecvestru din Sucevița

     Știu că de Crăciun toate drumurile duc acasă, dar pentru mine întreaga țară mi-e casă. Am hotărât să prelungim farmecele de iarnă cu un Crăciun în Bucovina. Moldova înseamnă apropierea de Ștefan cel Mare, de Eminescu și Creangă, emblematicele „poale-n brâu”, urătorii cu măști care aduc noroc și puii prăjiți în unt.
     Dacă mai au și cai, cu siguranță că vom asista la lecțiile de drasaj ale cailor lipițani și ponei și vom primi în dar plimbări cu trăsura în oceanul de ninsoare.
Copiii sub 4 ani sunt primiți gratuit, iar ochii lor vor fi uimiți de imaginea colindătorilor și a spectacolelor cu mascați. Și cum trebuie să ne hrănim și spiritul vom asista seară de seară la slujbele de la   Mănăstirea Putna, Cetatea de Scaun a Sucevei, vom pătrunde umiliți în Chilia lui Daniil Sihastru și vom fi nelipsiți de la Târgurile de Crăciun organizate la Muzeul Satului Bucovinean și Muzeul Arta Lemnului.
     În cinstea noastră dansa-vor la masa festivă: papanașii, sarmalele în foi de viță, tochitura bucovineană, pârjoalele

Revelion 2017 la Vila Nicoleta din Băile Olănești

      „Termomasaj pe pat cu pietre de jad și turmalină, termomasaj pe pat cu pietre de jad și turmalină, termomasaj pe pat cu pietre de jad și turmalină” este incantația care mi se întipărește în minte.
Doar la Vila Nicoleta din Olănești putem avea parte de un astfel de tratament magic, fiindcă pietrele sunt vrăjite și vor oferi sănătate din belșug beneficiarului, noroc în dragoste și succes în afaceri. Se spune că jadul și turmalina alungă spiritele rele și energiile negative declansând potopul succesului. Copiii noștri se bucură gratuit de ospitalitatea gazdelor acesta fiind cadoul lor de Revelion.
       După prea multe sarmale, fripturi, cozonaci și felii de tort este necesară multă mișcare ca „blestemul porcului” să nu ne ajungă
Rezervația de tisa își păstrează farmecul și iarna, peșterile ne primesc cu căldură, brazii sunt împodobiți cu beteală naturală și luminați de lună și de stele noaptea...
Ce păcat că basmul sărbătorilor de iarnă la români este cel mai frumos din lume, iar unii dintre noi îl petrec pe tărâmuri exotice! Ce trist că descântecul lor ia grijile instant, dar trece ca o aripă de gând!

 

 


Clasă energetică A pentru căsuța văduvei


       Căsuța părea decupată din Muzeul Satului. Grădinița cu scânteioare, via din față și livada cu meri din spate îi ascundeau fața bătrână și trupul gârbovit.
-Te-am chemat să-ți las tot ce am, mi-a spus pe un ton grav bunica. Casa asta de femeie văduvă reprezintă mândria mea și doresc să nu-ți fie rușine niciodată cu ea și mai ales să nu o vinzi! Te leg cu limbă de moarte de acestă locuință care mi-a aparținut și în care a copilărit tatăl tău!
      Mereu am fost o actriță proastă, iar lipsa mea de talent în interpretarea jocurilor de rol a fost compensată prin tăceri sau răspunsuri care parează nemulțumirea. Înțelegeam  valoarea moștenirii spirituale, în rest: sobele cu plită erau din pământ, găuri și guri imense de aerisire existau peste tot: prin pereți, prin acoperiș, pe lângă tocurile geamurilor mâncate de carii. Pe jos, pământ care era udat și măturat în fiecare dimineață. Vara bunica lipea pentru a „netezi” pardoseala. „La naiba, moștenirile spirituale îți toacă mărunt mulți bani, în timp ce moștenirile materiale îți dubleză conturile în bancă. Primesc cu o mână și voi risipi cu două, dar pot să refuz? Întotdeauna sufletul m-a adus la faliment...”
      Apoi m-am auzit spunând tare:
-Mulțumesc, bunico, pentru darul tău minunat!
-Dacă accepți, să facem actele casei pe numele tău, spuse bucuroasă!
Și uite așa am intrat în posesia unei dărâmături.
        Un motiv pentru a mă bucura și mai mult de moștenirea mea a fost somația pe care  am primit-o de la Primărie:
„După cum se poate vedea cu ochiul liber, dețineți o locuință ce se înscrie în mod sigur la ultima clasă de performanță energetică, aflată într-o stare de avansată de degradare. Vă somăm să o renovați sau să o demolați, în caz contrar veți fi amendată. În cazul în care nu vă îndurați să renunțați la căsuța dumneavostră vă acordăm timp pentru obținerea certificatului energetic
Clasă energetică? Înseamnă că moștenirea mea spirituală nu este școlită deloc sau dimpotrivă are prea multe clase!!!

Înscrierea la Școala Energetică

    În mod sigur Primăria nu insinuează faptul că locuința mea de la țară ar avea facultate sau doctorat în domeniul energiei, ci o tratează ca  pe elevul leneș înscris în ultima clasă, în ordinea mediilor.
Cum să am pretenții să promoveze energetic, când eu, stăpâna ei, sunt repetentă la acest capitol?
Încerc să mă documentez, să o ajut, iar termenii cad peste mine zdrobindu-mi încrederea în propriile forțe: audit energetic, termografie, termoviziune clădiri.
Auditul energetic o fi semănând cu sperietoarea noastră de la locul de muncă: „N-ați semnat condica, ați dat de naiba! Vine auditul și vă oprește banii din salariu.
      Termografia și termoviziunea înseamnă evaluarea umilei mele clădiri în funcție de căldura pe care o consumă sau pe care o degajă? An de an înghite camioane de lemne și degajă un fum negru și gros, iar dacă nu curăț la timp coșurile, multă funingine în jur...
Devin neliniștită și nostalgică asemenea măicuței ciobănașului moldovean din balada populară Miorița în timp ce întreb dacă se știe o firmă, o societatea, o instituție care să mă transforme dintr-o analfabetă energetică în specialistă, iar casa mea să se aleagă cu un certificat energetic dovedind faptul că este locuibilă nu demolabilă.
      După multe căutări, răspunsul îl găsesc la Compania Enermed Impex SRL București.
Îmi iau notițe devin cel mai harnic autodidact din lume.  Îmi amintesc de Creangă și de rețeta oferită de el pentru învățarea gramaticii: „Ce iaste certificatul energetic? Certificatul energetic iaste...folosește la...iaste...iaste ce iaste!”
     Deschid din nou link-ul și repet: „Certificatul de performanță energetică (numit și certificat energetic) este un document obligatoriu cu valabilitate de 10 ani, având caracter informativ, care indică performanța energetică a clădirii.” (sursa informației aici)”
    Învățământul bazat pe reproducere se numește toceală, nu plagiat. Apoi am o revelație: ca orice certificat și cel energetic se eliberează după absolvire, după performanță și nu înainte, prin urmare întâi auditul energetic, apoi patalamaua.

 Program de recuperare a rămânerilor în urmă energetice

   Auditorii energetici cu gradul I examinează fără milă candidații la înscrierea la performanța energetică asemenea profesorilor exigenți. Au venit și își fac meseria cu vocație. Examinează cu atenție cele mai ascunde locuri și notează. Mai multe lacune decât puncte tari, dar privirea lor mă îmbărbătează:
-Cu voință și multă muncă se poate trece de la clasa energetică G, în lumea elitelor, în clasa energetică A!
   Raportul de audit energetic fixează prioritățile:
1) Izolarea termică a pereților
2) Înlocuirea tâmplăriei
3) Pardoseală nouă, de calitate, care să înlocuiască lutul primitiv și recurgerea la încălzirea prin pardoseală
4) Repararea acoperișului.
      Lunile de muncă și investiții dau roade. Prietenii care mă vizitează la locuința de la țară sunt încântați. Am racordat casa veche la condiții  moderne de viață, iar camerele sunt decorate rustic. Acum am autoritatea să răspund somației Primăriei, mai ales că dețin certificatul de performanță energetică a casei, iar aceasta este o absolventă merituoasă a clasei energetice A!

 Am urmat cursurile de reabilitare energetică împreună cu locuința lăsată moștenire de către bunica în timpul Superblogului 2016.




 

luni, 24 octombrie 2016

60 de ani, o vârstă cu sirop de fructe

Aveam 20 de ani, iar ai mei îmi țineau predici tematice:
-Învață, tată, învață să intri la facultate înainte de pensie! Anii trec, să prinzi și tu ceva vechime până la 60 de ani! Noi te ținem cu dragă inimă acasă, dar când vom muri nu putem să-ți lăsăm moștenire pensia noastră...
Când ai 20 de ani ți se pare că timpul stă în loc pentru tine. Îmbătrânesc toți numai tu rămâi brad verde în mijlocul pădurilor de foioase. Să ți se vorbească de pensie în plină tinerețe pare jenant. Jenant era și pentru mine.
Anii au trecut. Acum am 23 de ani vechime în câmpul muncii, iar vârsta pensionării pare să se ducă tocmai către 100. E strategia statului de a mă obliga să trăiesc până atunci sau modul subtil de a se sustrage de la înapoierea contribuțiilor mele timp de decenii la buget???
Cam mâine voi avea 60 de ani. Voi merge la ore în baston, iar elevii cărora le voi pune note mici, mi-l vor ascunde, apoi vor declanșa fără milă șantajul:
-Vreți bastonul înapoi, vă costă o notă de trecere!
Nu știu cum voi reacționa atunci, dar ei vor avea motive de râs copioase. De pildă voi căuta ochelarii prin geantă sau pe catedră, iar ei vor spune în cor:
-I-ați pierdut pe nas, doamna...
Voi pleca să scriu frumos titlul noii lecții pe tablă, mă voi întoarce neajutorată spre ei întrebându-i:
-Ce caut la tablă?
-Asta-i și întrebarea noastră, doamnă, vor spune-n cor fără să ezite.
Singura mea bucurie va fi siropul de fructe Yo, de aceea până la 60 de ani voi urmări realizarea acestei liste de priorități:
1) Voi economisi bani albi (nu spălați, ci albi de la mama natură) pentru zile negre, să-mi pot cumpăra cât sirop de fructe Yo vreau.
2) Îmi voi ține mintea în priză și voi depune eforturi uriașe să nu uit de ce m-am dus în bucătărie, de ce mă aflu în sala de clasă, de ce merg în oraș.
3) Îmi voi face provizii suficiente de sănătate, să-mi ajungă la bătrânețe.
4) Voi citi, voi scrie și voi călători mult.
5) Voi deveni o oază de înțelepciune pentru tinerii din jur, un izvor de fericire pentru cei dragi, îmi voi înmuia pâinea uscată a vieții celor 60 de ani în sirop de fructe!!!
http://craiova.blogalinitiative.ro/castigatori-campanie-ad-hoc.html
In urma jurizării, câștigătorii campaniei sunt:
  • Elena Stan,  care a participat cu aceasta postare, cu aceasta si cu aceasta postare si castigat 1 invitatie dubla, 1 produs Ad Hoc si 20 de puncte blogal.
  • Andra Florina-Nitu,  care a participat cu aceasta postare si a castigat 1 invitatie dubla, 1 produs Ad Hoc si 20 de puncte blogal
  • Ianolia Marina,  care a participat cu aceasta postare si a castigat 1 invitatie dubla, 1 produs Ad Hoc si 20 de puncte blogal.
  • Tiziana Gagiu,  care a participat cu aceasta postare si a castigat 1 invitatie dubla, 1 produs Ad Hoc si 20 de puncte blogal.
  • Silvia Puiu,  care a participat cu aceasta postare si a castigat 1 invitatie dubla, 1 produs Ad Hoc si 20 de puncte blogal.
Nota:
Premiile se vor ridica in ziua concertului de la intrare, pe baza unui act de identitate. Premiile sunt transmisibile asa ca daca delegati pe altcineva sa le ridice, va rugam sa ne transmiteti in timp util datele persoanelor care beneficiaza de premii.

duminică, 23 octombrie 2016

EVAMBIENT, decor profesionist pentru casa ta

Un om cu scaun la cap își cumpără scaune de la EVAMBIENT

       La povestitori noi, scaune noi, iar gazdele trebuie să aibă scaune suficiente pentru toți invitații.
Recoltele sunt în hambare, vinul în sticle, dovleacul și semințele sale în cuptor, pâinea se coace în vatră, plăcintele se rumenesc în tavă, iar poveștile ne stau pe limbă. Pentru ca firul narativ să curgă captivant avem nevoie de scaune moderne, atât pentru povestitor, cât și pentru narator.
     Să ne imaginăm un magazin cu 1014 modele de scaune! Închideți ochii și vizualizați cu ajutorul minții peste mia de scaune laolaltă. Un click și magazinul vă stă la dipoziție.
Pe EVAMBIENT găsim scaune de toate formele, mărimile și culorile, confecționate din toate materialele: cu suport de aluminiu sau din lemn de fag, îmbrăcate în piele sau înlocuitori, de la tonuri neutre, la culori vii care ne luminează casa și ne schimbă dispoziția.
     Cândva era la modă flacăra violet. Dar scaunul violet nu poate garanta succesul posesorului și al celui care-l utilizează?
      Picioarele cromate sunt elegante și rezistente, pielea sintetică se curăță ușor, iar greutatea (6 kilograme) ideală. 12 scaune de același fel înseamnă achiziționarea unui tratat pentru pace în casă fiindcă atât în familiile numeroase, cu copii de vârste diferite, cât și în cele care primesc mulți oaspeți se nasc dispute pentru ocuparea locurilor de onoare (scaune diferite de celelalte, mai confortabile), de aceea ideal ar fi să fie semnul egalității între toți, cel puțin prin scaune. Mi se pare nemaipomenit de convenabil să asigur liniștea din cămin cu doar 2712 lei!!!( Un scaun de acest tip costă 226 lei).
     Egalitate, egalitate, dar am și eu dreptul la fanteziile mele legate de scaune! Cel puțin din camera mea să pot ajunge la Paris:

Să vă fie masa masă, să vă fie casa casă!

    Scaunele achiziționate se încadrează în mobilierul modern, dar  fără mese este imposibil de întreținut atmosfera de opulență specifică anotimpurilor reci.
Să obligi oaspetele să stea cu ceașca , farfuria și paharul în mână este o dovadă de impolitețe. La EVAMBIENT 719 mese de living așteaptă să fie alese, achiziționate și să reprezinte centru de maximă importanță al casei.
    Pentru ca urarea să se-mplinească orice masă trebuie să fie:
1) Spațioasă
2) Stabilă
3) Rezistentă
4) Atrăgătoare
5) Ușor de manevrat când este cazul.
6) Întotdeauna plină!
     Dacă primele cinci criterii țin de furnizor, ultimul îi revine gospodinei casei, de aceea alegerea acestei piese de mobilier este deosebit de dificilă. O petrecere primește o notă bună dacă toți oaspeții au loc la masă și pe scaune, picioarele mesei nu se clatină, iar cafeaua nu le cade în poală, când musafirul este invitat să ia de colțul mesei să o mute pentru a face loc să nu aibă impresia că a ridicat vreun camion sau pietre de moară.
    Se mai pot întâmpla și alte accidente. Când mesele nu sunt finisate, oaspeții se trezesc cu mâinile pline de așchii, iar la prima mișcare lipsită de delicatețe pe suprafața mesei se declanșează un adevărat seism, vesela se sparge, iar conținutul alunecă pe covor și pe hainele musafirilor.
    Măsuța de cafea Military ne va scuti de aceste jenante incidente. În plus este realizată din lemn de stejar fumuriu ultrarezistent având feronerie finisaj de bronz.
Data viitoare vom alege și covorul zburător, iar dacă nu există cel puțin să stimuleze imaginația!

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Siluetă de regină cu Magazinul REGINA by Cristina Spătar

Prejudecăți legate de frumusețea de regină

          Numai florile nu-și dispută aprig întâietatea la frumusețe, femeile fiind foarte sensibile la acest capitol.
Există multe prejudecăți legate de frumusețea feminină, cum ar fi:
-o femeie este frumoasă dacă are un cap frumos.
-corpul unei femei îi conferă sau nu statutul de regină a frumuseții.
-doar exteriorul contează, frumusețea spirituală nu se vede
-pentru frumusețea de moment să se recurgă la bisturiu, la curele drastice de slăbire, la orice canon estetic, fiindcă viitorul este incert.


Adevăruri referitoare la frumusețea de regină

         În mod practic, adevărurile despre frumusețe presupun echilibru și înțelepciune, acestea fiind:
-frumusețea perfectă nu există nici la regine, ea are nevoie de susținere firească și de efort, fără a deveni călăii propriului trup în numele unei imagini perfecte
-un chip atrăgător și un corp perfect au nevoie de o atitudine de regină și de un interior frumos pentru a fi puse în valoare
-operațiile estetice se vor răzbuna mai târziu, produsele de slăbire conțin și substanțe dăunătoare organismului, curele drastice de slăbire ne vor ruina sănătatea
-gusturile sunt variate, fiecare frumusețe are admiratorii ei
-dacă ne considerăm nedreptățite la capitolul aprecieri, nu înseamnă că vorbele ne știrbesc sau adaugă ceva la frumusețea noastră.

Alegerea înțeleaptă corsetele de la Regina by Crsitina Spătar

Silueta perfectă reprezintă piatra de încercare a femeii moderne, care este supusă atâtor ispite gastronomice și nu mai are timp suficient să se hrănească sănătos. Operațiile de micșorare a stomacului sunt scumpe și riscante, atât de scumpe, încât au costat viața pe multe femei care au recurs la ele. Corsetul ajută discret silueta având și alte virtuți magice. Acesta întărește mușchii, conturează perfect talia și este o adevărată cură instant de slăbire prin compresia stomacului. Porțiile de mâncare vor fi mult mai mici când purtăm corsetul, de asemenea straturile de grăsime vor fi antrenate ireversibil către dispariție.

Corsetul Latex costă 160 de roni, poate fi purtat tot timpul pe sub haine, sistemul său de închidere fiind la trei rânduri, adică adaptat permanent siluetei perfectibile.
Sinceritatea distributorului recomandă mai mult ca orice produsele. Dacă în mod surpinzător pe alte site-uri și în alte magazine virtuale produsele sunt bune la toate, aici se atrage atenția asupra faptului că există persoane alergice la latex, iar corsetele nu sunt recomandabile persoanelor sub 18 ani.

Lecția toamnei


-Ai grijă, Toamnă dragă, îi spuseră părinții la plecare, ești o pictoriță talentată, dar puțină modestie nu strică nimănui! Când vei fi sigură că ai câștigat concursul, iar talentul îți va tulbura mințile asemenea vinului, atunci vei pierde...
„Părinții ăștia fără niciun talent nu au cum să știe că oamenii se vor înclina în fața tablourilor mele, gândea artista. Voi pune atâta culoare, dragoste, belșug și beție în picturile mele, încât voi câștiga inimile tuturor!”
Soarele îi citea de departe gândurile.
-Dacă i-aș spune că trebuie să ia lumea așa cum este, m-ar urî. Sunt consumatori de artă care adoră stilul primăverii seduși fiind de verdele crud și de viața plăpândă care iese la lumină de sub zăpadă. Seducătoare sunt umbrele și luminile din peisajele verii, în timp ce alți privitori  iubesc tablourile hibernale pentru argintiul feeric, pentru atmosfera sacră a sărbătorilor. Nebănuite sunt formele frumuseții și criteriile de jurizare ale admiratorilor! Lecția rezistenței în universul artei va trebui însă să o învețe singură!
O vreme Toamna fascina cu operele sale de artă, până când într-o zi, un critic de ocazie a spus:
-Ar trebui să se reinventeze! A câștigat câteva concursuri, dar pădurile multicolore, beția de metafore, bogăția grădinilor, a viilor și a hambarelor sunt bătătoare la ochi!
Toamna a auzit și ambițioasă a hotărât să adopte regsitrul melancolic, să dovedească faptul că este capabilă de o schimbare radicală de stil.
-Nu o mai recunoaștem, spuneau acum admiratorii de demult! Culori sumbre, atmosferă de plumb, stil lamentabil...
Soarele a ieșit pe cerul toamnei, mângâind-o pe creștet.
-Lecția ta, dragă Toamnă, are morală dublă! În lumea consumatorilor de frumos este loc pentru fiecare și ar fi nedrept să câștigi numai tu, spune prima lecția! Nu orice scimbare de stil este benefică, dar nici  renunțarea la pictură nu este o soluție, îți spune a doua lecție! Un creator își urmează cu îndârjire menirea chiar dacă este contestat de admiratori, nedreptățit, umilit. Nu te culca pe laurii talentului, munca slefuiește operele tale! Restul vei descoperi în timp!

Baladă pentru trupa Ad Hoc




A fost odată ca-n povești
Se  știe-n țara toată
Din muzicanții împărătești
O trup-adevărată.
Formația cânta folclor
În fiecare seară
Iar Zmeul asculta cu dor,
Cuprins de-al muzicii fior
Și plănuia ascuns prin mure
Ca  muzica lor să o fure!
Căci trupa Ad Hoc când cânta
Furtuna se-ndepărta
Seninul s-apropia,
Zburători se linișteau,
Cămăși de bumbac purtau
Ce-având croiala tradițională
Băgau ielele în boală.

Iele frumoase-apăreau
Cu-a lor fuste de bumbac
Tuturor erau pe plac.
În fustița ielelor
Stă toată puterea lor.
Zmeul sta și asculta,
Muzica îl fermeca
Mințile îi tulbura
Și plănuia să-i răpească
S-aibă muzica acasă.
Să-i ascundă în grădină
Să-i cânte lui în surdină.
Atunci cuvântă Luna:
-De ce Zmeule, așa?
Nu e drept ce vrei să faci
Cu mine nu te împaci, 
Dacă le furi muzica
S-o ai pentru dumneata!
Dacă vrei să-ți fiu mireasă
Să-i aduci la tine-acasă 
Și lasă-i ca să filmeze,
Zmeule, în țara toată!

...Cititorule, de vrei
Să vezi grădină de zmei
Cu Ad Hoc să te-ntâlnești
La Clubul Fabrica din București.
Pe 27 octombrie, 2016 
Muzica lor fermecată vei cunoaște
Cântece ce au îmbânzit Furtuna
Și au împreunat Zmeul cel rău cu Luna!




vineri, 21 octombrie 2016

ANSWEAR.ro, regatul dragostei

   

                        Dragul meu,

        Ți-aduci aminte, iubire, când stăteam alături la ANSWEAR, fiindcă greșise cineva și ne-a așezat alături: o pereche de adidași damă, lângă adidașii pentru bărbați? La început m-ai privit cu repulsie. Îmi reproșai că nicicând o femeie nu poate avea realizările unui bărbat. Apoi a venit furtuna îngrozitoare, iar eu tremuram de frică și de frig.
         M-am trezit în brațele tale și-ți auzeam șoaptele fiebinți:„Te voi apăra mereu, cu viața mea!” Acum citesc biletele scrise de tine prin frunze și-mi curg lacrimi amare pe obraji. Împrejurările nefericite ne-au despărțit, dar nu putem rămâne așa fiindcă în curând voi muri fără tine. Mă consolez cu gândul că am o stăpână care mă tratează regește. Când mă vede tristă, mă scoate în oraș și-mi spune glume să mă înveselească. Mi-ar plăcea să fie și stăpâna ta, dar cum nu poate purta încălțăminte bărbătească...
Veșnic a ta,
Încălțamintea pentru sport damă

Iubita mea,

      Mă bucur că ai găsit biletul meu ascuns printre frunze și își mulțumesc pentru selfi-urile trimise! Doar așa mai pot vedea fața ta de înger, surâsul tău trist, generozitatea din izvoarele adânci ale ochilor, pielea ta fină, atât de fină încât am impresia că ating un prunc. Să nu crezi că pentru mine este ușor...
    Sorb în fiecare dimineață parfumul tău imprimat pe covorul vegetal multicolor și-mi implor stăpânul să fie matinal. Singurul lui defect este că adoră somnul de dimineață, în rest are un suflet de aur! Mă mângâie după ce aleargă prin parc, spunându-mi cu glas duios:„Neîntrecuții mei pantofi sport Under Armour!”
    La fel ca stăpâna ta se îngijește zilnic de aspectul meu, mă așază la loc de cinste și niciodată nu mă ceartă sau mă bruschează, nici atunci când alunec pe suprafețele ude și el cade. Dacă am reuși să-i aducem împreună, am fi un cuplu și noi!
     Am un plan: mâine în zori, când și-o căuta articolele de sport ascunde-te! Noi ieșim în parc la ora 7,15, cu puțină inteligență îi putem aduce fața în față, iar eu te pot vedea, în sfârșit.
     Mi-e dor de mângăierile tale, de vorbele tale frumoase, de ochii tăi, de gura ta, de toată ființa!
Te adoră;
Al tău,
Under Armour - Pantofi 

ANSWEAR regatul produselor de calitate, dar și al dragostei

      După două luni, îndrăgostiții stau de vorbă:
-Draga mea, ce inteligent joc ai făcut atunci! Ai alunecat pe iarbă, iar stăpânul meu, vrăjit de frumusețea stăpânei tale a luat-o în brațe și de-atunci nu i-a mai dat drumul. În curând vom sta în capul mesei la nuntă și nu ne vom despărți niciodată.
-Ce pereche frumoasă, ce suflete de aur am unit, spune ea punând capul alintată pe umărul lui!
       La petrecerea burlăcițelor, viitoarea mireasă mărturisea însuflețită:
-Binecuvântările s-au revărsat asupra mea după ce mi-am făcut cumpărăturile în regatul dragostei, la ANSWEAR.ro,  pe care îl găsiți la următoarea adresă: Vitam Center, Calea Vitan, nr. 23 C, Etajul 5, sectorul 3, București.
       Iar proba iubirii și a inteligenței a fost propusă de ANSWEAR la Supeblog 2016.



O poveste pentru cei foarte tineri și pătimași




Demonul iubirii
-Te iubește, omule, te iubește! Stă alături de tine de 6 ani. Ați trecut împreună prin bine și rău. În urma voastră au rămas săruturi și îmbrățișări fierbinți.
-Mă iubește? Atunci de ce dansează cu altul să-mi facă în ciudă? Se-ncolăcește ca iedera de trupul altui bărbat străin, iar gelozia mă sugrumă. De ce simte nevoia să trimită mesaje altuia, să vorbească la telefon cu alt băiat? De ce mi-a spus că totul s-a terminat și drumurile noastre se despart definitiv?
-Eu, Iubirea, te acuz de lipsă de încredere! Tu nu iubești cu adevărat, ci îți exerciți dreptul de posesie. Nu este cinstit să-i subjugi sufletul cu bănuielile tale!
-Nu am dreptul să pretind ca eu să însemn totul pentru ea, iar ea să fie universul meu, apa mea vie, aerul curat pe care-l respir, sângele care îmi însuflețește trupul?
-Ai dreptate, spuse încruntat Demonul Iubirii! De ce a acceptat să fiți împreună, dacă nu-i umpli existența? Ah, omule, fata acesta se joacă în permanență cu tine, iar tu, îngenunchiat de pasiunea pentru ea, ai devenit orb. Își bate joc de tine.
„Își bate joc de mine! Își bate joc de mine! Ce rușine, Doamne! Dacă m-aș sinucide, aș scăpa de iminenta despărțire și de rușinea de a-mi fi dat papucii fata pe care o iubesc din liceu...Ar fi drept să fac asta? Tata este bolnav, iar eu reprezint singurul sprijin al familiei, sora mea mă iubește ca lumina ochilor, mama mi-a dăruit viața purtându-mă în pântece nouă luni. Toți acești oameni merită recunoștința mea, o cană de apă la bătrânețe, umărul meu toiag al neputinței lor, iar eu să-i îndoliez? Ce vor spune colegii? Ce vor spune vecinii? Voi apărea la știri? Ei îi va părea rău sau se va căsători la o lună după înmormântarea mea?”
-Numai un om slab își pune atâtea întrebări înduioșătoare, dragule, îl instigă la sinucidere Demonul Iubirii!
-Gândește-te puțin, te rog! Eu, iubirea adevărată îți spun că sentimentele vin și pleacă. Unele pârjolesc inimi și otrăvesc suflete, altele sunt line ca ploile pentru grădinile roditoare, spuse iubirea ei. Aș suferi enorm să te văd cu alta, dar mai bine să trăiești! Moartea ta m-ar distruge. Dacă eu îți produc mai multă suferință decât fericire înseamnă că nu ai găsit iubirea adevărată, dar ai răbdare! Ai mare valoare, ești Om, viața ta este unică. Nu te grăbi! Nu există doar o iubire în viața unui om. Mai ai mult până vei găsi iubirea adevărată...
-Dacă nu este acum, nu va fi niciodată, spuse răspicat Demonul Iubirii!Ești blestemat să fii părăsit. Va râde lumea, vecinii te vor arăta cu degetul, colegii te vor bârfi! Nu ați fixat nunta? Nu ați ales rochia de mireasă și costumul tău de ginerică?
„Ce mă fac cu toți oamenii pe care i-am chemat la nuntă? Ce le spun? Că ne-am despărțit în seara acesta? Că nu mai vrea să fie cu mine? Cum să o văd cu altul după tot ce a fost între noi? Să mă duc la nunta ei cu celălalt și să o răpesc? Merită să o mai răpesc când ea mi-a întors spatele?”
-Vă veți împăca, răbdare, îl îmbună iubirea adevărată. Tinerii se ceartă, se despart pentru un timp, iar împăcările lor sunt și mai dulci! Ștergeți ochii, luminează-ți sufletul și fii pregătit pentru tot ce-ți rezervă viața!
-Ți-a spus clar că v-ați despărțit pentru totdeauna. Te-a lăsat. Faci degeaba umbră pământului. Și ești un fricos. Plănuiești să te sinucizi, dar deja te plângi singur și cauți un motiv să scapi. Nu doare mai mult decât tristețea care-ți măcelărește sufletul!
-Cum poți vorbi așa? Au fost femei care au fost părăsite și lăsate să-și crească singure copiii, au fost soți cărora moartea le-a luat jumătatea și au supraviețuit. Știi tu ce înseamnă să-ți îngropi copilul, să-l vezi agonizând, strigându-te să-i potolești durerea și să nu poți face nimic? Ce slab ești dacă la prima încercare te gândești la sinucidere!
-Mai laș ești dacă nu te sinucizi! Să râdă toți de tine, să se repete povestea de zeci de ori în viața ta, iar tu să continui să trăiești cu acestă umilință. Vei auzi la tot pasul:„Te-a lăsat, te-a lăsat, te-a lăsat! Avea deja pe altul. Te-a părăsit. Te duci la nunta ei?”
„Doamne, luminează-mi gândurile, te rog! Sunt mai laș dacă mă sinucid sau dacă îmi reiau viața de-acolo de unde s-a zdrențuit? Când mori te doare tare, nu? Te zbați până iese ultima suflare din tine. Eu voi fi singur. Voi muri în modul cel mai violent cu putință. Otrava toacă tot interiorul și pătrunde în sânge parcă ai fi tras pe roată. Ți se arde esofagul și riști să te hrănești toată viața, în cazul în care ai ratat, cu un furtun. Umilința ar fi și mai mare. Lumea m-ar arătat fățiș cu degetul în timp ce ar spune: „Uită-l pe ăla! Nu este om, este o momâie! Să încerce să se omoare pentru o fată care și-a bătut joc de el? Nici asta nu i-a reușit. Nu este bun de nimic, domnule!” Să mă spânzur? Dacă se rupe sfoara și mă surprinde cineva? Voi fi un mort hidos, căruia îi va ieși vinețeala în obraji, cu ochii bulbucați și limba scoasă? Va veni să mă vadă? Nu cumva o va cuprinde iremediabil mândria că eu m-am omorât pentru ea? Eu voi deveni o rușine, în timp ce ea, legendă a frumuseții, va auzi șoptindu-se:„Dacă din cauza ei s-a sinucis unul, vă imaginați cât era de frumoasă!” Dacă stau bine să-mi fac bilanțul poate că am obosit să trăiesc și caut un țap ispășitor pe care să dau vina. Se luptă în mine dragostea de viață și lașitatea de a mi-o lua.
Iubirea adevărată de viață, de neșansă, de tot ceea ce ne înconjoară s-a apropiat și i-a pus mâna pe umeri:
-Urlă, plângi, lovește cu pumnul în piatră, dar nu comite ireparabilul! Poți avea o nouă relație, poți trăi emoțiile iubirii adevărate, dar nu poți să readuci viața în trupul tău inert, după ce ai alungat-o violent!