Zeci de lumini pe rând s-au stins
Când vântul morții le-a atins!
Iar iarna sunt atât de ninși
Oamenii dragi și-atât de stinși!
Mi-e dor să fiu cu ei la masă
Când iarna e din nou mireasă
Să stăm din nou cu toți acasă
Dar au plecat la altă casă…
Vreau să le fiu colindător
Mânat de iubire și dor
Să le sărut mâinile reci
Căci nu îi pot uita pe veci!
Luminile care s-au stins
Când vântul morții le-a cuprins
Sunt vii și calde în inima mea
Cât voi trăi, vor lumina! G
