Ceasul unui voluntar

 

E martie și ninge ca în poveștile nordicilor. În timp ce conduce pe drumul alunecos, bărbatul cu ochi de tăciune și cu inima de aur se întoarce preț de-o clipă în copilărie.

Încă îl mai dor evaluările negative ale celor din jur. Parcă aude și astăzi glasurile copiilor și adulților: „Nu ești bun de nimic! Nu vei reuși în viață. Ce naiba se va alege de tine?”

Apoi revede scena în care a decis că va fi voluntar. Avea lacrimi în ochi când a pus farfuria plină cu apă proaspătă pe pervaz, apoi hrana pentru păsări. Au venit pe rând, scuturând a mulțumire din aripi, spunând:

-Acest băiat este în slujba binelui. Dumnezeu să îl binecuvânteze! Ce ne-am fi făcut fără apa și fără hrana puse de el pe pervaz pentru noi?

Le-a înțeles limba și a înțeles că Dumnezeu i-a vorbit prin păsările acelea: mierle, turturele, vrăbii, ce au fost…

Acum ninge viscolit si zăpada se așază și pe ramurile pomilor pudrându-le. E ger cumplit și oamenii aceia fug de moarte din țara lor. Unii merg de zile întregi nemâncați și nedormiți ca niște oameni beți, numai să scape cu viață.

Merg spre necunoscut, iar el trebuie să fie acolo, fix la ora 20 să îi ia și să îi  ducă la adăpost. Nici el nu a dormit, de o săptămână mănâncă pe fugă, face un duș și pleacă mai departe. Face trei-patru curse pe zi, dar este fericit de câte ori știe că la noapte copiii aceștia care și-au lăsat tații la război și nu știu dacă îi vor mai vedea vreodată vor avea un pat cald și vor fi la adăpost.

Ridică ușor mâna și privește insistent la ceasul comandat de cineva drag pentru el de pe Tio , iar ceasul acesta frumos și sigur îi permite să se cronometreze exact. Nu va întârzia și refugiați nu vor mai sta în frig.

Unii stau cuminți pe scaunul microbuzului cu gânduri fierbinți, cu sufletul în flăcări, în timp ce altora le curg lacrimile fierbinți pe obraji. Au lăsat acolo: părinți, soți, frați și surori, munca de-o viață.

Acest cea de mână bărbătesc  cu bățara din oțel inoxidabil, aurită îi dă curaj. Datorită lui ar putea trece și prin ploaia de gloanțe să își îndeplinească menirea.

Parcă vede când l-a primit  în cutiuța originală, însoțit de laveta de curățare:

-L-am comandat special pentru tine, dragul meu! Să nu întârzii unde este nevoie de tine! E rezistent la apă și la șocuri, afișează și data și este un ceas al binelui.

Nu poți să faci răul când îl ai la mână! Dacă toți oamenii și-ar comanda ceasuri din acest magazin, lumea ar fi mult mai bună!

Microbuzul înaintează, iar el simte strângerea mamei la încheietură, fiindcă de la ea are acest ceas bărbătesc . 

El nu a fost pus niciodată în situația de a o lasă pe ea și el să fugă să își salveze viața…

Războiul continuă să secere vieți în 2022, iar ceasul îl ajută să ajungă la timp și să cronometreze timpul de partea binelui.

Nu e acel ceas care ticăie a amenințare și care aduce moarte și ruine, ci ceasul care oferă hrană și adăpost, care aduce mângâiere și binecuvântare.

A ajuns la fix. Va coborî din mașină și îi va ajuta să urce, să așeze puținele bagaje pe care le are. Acum ninge dezlănțuit, dar ceasul său este rezistent la apă și la șocuri. Un bebeluș a adormit cu capul pe un geamantan, iar un voluntar milos l-a învelit într-o pătură pufoasă.

Bieții refugiați! Ei vin din țara în care ruinele încă mai fumegă și poate că războiul va mai secera vieți…

Ceasul unui voluntar îl ajută să nu irosească timpul în care ar mai putea salva pe cineva și ar mai putea șterge lacrimi din ochii triști ai celor izgoniți din țara, din casele și din viețile lor.

Tio este magazinul ceasului care aduce pacea și alinarea suferințelor în lume!!!