Iubirile primăverii
Făcea primăvara copii peste tot:
Cu firul ierbii,
Cu un trandafir,
Cu un ciot...
Ce buze senzuale avea liliacul.
Ce serenadă cânta pitpalacul,
Copii în pomi, copii din flori, copii în grădină
Copii născuţi din verde şi lumină!
Îşi arunca primăvara rochia
Şi alerga dezbrăcată de-i săltau sânii,
Înnebuneau de hormoni parfumaţi toţi salcâmii,
Roşeau primăvaratic trandafirii...
Era Primăvara curtezană fără pereche,
Cu cireşe de mai la ureche,
Cu lenjerie de flori de cireş,
Cu trup roz ca floarea de măceş.
Cu trup zvelt de fecioară, cu surâs de copilă,
Trecea zâmbind spre lumină.
Se tăvălea prin muguri, prin iarbă şi prin flori,
În urmă-i se năşteau fiori...
Şi a văzut-o soarele dezmăţată pe-afară
Şi-a transformat-o-n repede în vară,
Şi-n urma ei, copii de flori,
Cu lacrimi de petale tot cerneau fiori!
Şi viaţa, sită de mătasă,
Punea copilăriei rochie de mireasă,
Şi se nuntea cu primăvara,
Să-şi umple cu-amintiri cămara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu