Poveste de viață
Un om doarme pe patul său jos
și confortabil, mulțumit că are o căsuță și în ea tot ce are nevoie: un
televizor, o antena, un frigider, un aragaz. Din când în când aude răpăielile
de afară și se gândește între două reprize de somn și una de semiluciditate,
cât de rău este de cei care nu au o casă a lor. Să dormi prin parcuri! Viață
este asta?
Să te ascunzi în canale de
gerul iernii. Păi, el, aici are râul aproape, iar apa îi aduce piatră si lemne.
Cu balastru, cu pietriș, mai faci o aleea, mai ridici un garaj...A adormit din
nou și a visat, noaptea aceea în care fiind de pază pe șantier și lăsat singur,
au intrat hoții peste el, l-au legat bine si au furat ce au dorit ei. A crezut
că îl vor omorî.
Dar de ce? Și-a promis să uite
totul! De afară se aud pârăituri urâte de parcă munții s-ar fărâma și resturile
lor ar fi aruncate la zeci de kilometri. Nu este front în curtea lui. Să iasă,
să vadă ce se întâmplă? Nu mai are timp să stea pe gânduri, fiindcă ușa este
smulsă din țâțâni și apa năvălește cu putere. Cum stă buimac pe pat înghite apa
mâloasă și inima îi îngheață de groază. A intrat apa în casa lui și toate sunt
în priză. Dacă moare electrocutat? Unde să se ducă? Să mai iasă pe usă? Nici
vorbă! Apa năvălește cu putere și l-ar ucide pe loc. I-a rămas geamul din spate
și trebuie să se miște repede de tooot, dacă dorește să își salveze viața.
Afară toarnă cu găleata. E dezbrăcat și i se face frig și tremură de frica a
ceea ce putea să i se întâmple, dacă nu se trezea. În zori, l-ar fi găsit ai
lui inecat in casă, umflat și electrocutat și l-ar fi plâns și s-ar fi speriat
îngrozitor. Iese pe geam, dă din mâni cu putere și se cațără pe cotețul
găinilor.
În timp ce a ajuns pe acoperiș
și își aude găinile cârâind si le vede plutind sub ochii lui înecate, începe să
îi fie frig și să se teamă de apa care crește și crește și crește.
„Doamne, te rog, oprește ploaia
si salvează-mă! Iartă-mă că te-am injurat adeseori, am greșit, dar fie-ți milă
de mine și nu mă da apei!”
În noapte, târziu, urlă după
ajutor la casa de alături. Cine sunt vecinii lui? Bunica bolnavă și bătrână,
imobilizată la pat, o mătușă, puțin mai în fire și doi oameni care au grijă de
bunica. Ce ajutor să aștepte de la ei? Dar decât să se înece și să moară de
frig, nu mai bine luptă pentru viața lui?
Începe să sune, fiindcă a
reușit să își ia telefonul. Părinții nu-l aud, pompierii îi spun că sunt pe
drum, dar nu pot să înainteze, fiindcă șoseaua este blocată, unchiul de la
Târgu Mureș îi promite că va suna și el la pompieri. Salvarea vine atât de
greu. Începe din nou să strige cu disperare în noapte:
-Mătușă, salvează-mă! Nu mă
lăsa să mor!
În sfârșit la casa mare și
solidă s-a deschis o fereastră.
-Nu pot să vin la tine, dar să
nu te miști de acolo! Ține-te bine de cotețul acela și ai grijă să nu cazi în
apă!
Povestea a doua
Abia acum a văzut mătușa că și
la ei apa ajunge până la fereastră. Au mare noroc cu casa înaltă, dar trebuie
să se gândească exact ce va face în cazul în care...
Pe cei doi care au grijă de
mama îi va urca în pod. Sunt slabi și se pot cățăra repede și așa vor trăi
câteva ore în plus. Dar pe bolnava imobilizată la pat, unde să o ducă?
Casa ei se află lângă cea a
nepotului. O mai fi oare în picioare? Cât o fi ceasul? Între timp se sperie și
cei care au grijă de bătrână și sunt gata să plângă și să țipe, dar ea le face
semn discret, să nu sperie bolnava.
Începe să se lumineze. Pe drum
se aud două mașini. Mihai și Gruia, doi săteni curajoși înoată prin tot
nămolul, fiindcă apa s-a retras și îi întreabă, dacă au nevoie de ceva. Le-au adus pâine și apă, le-au tras cu mașina un buștean care ocupa toată curtea
devenită prund.
Ora cinci și încălțată cu cizme
din cauciuc primărița noastră (nu îmi plac formulările de tipul:„Doamna
primar”) cutreieră satul de la un capăt la altul, încurajează oamenii, sună la
pompieri. Parcă ar fi un bărbat adevărat. Poartă o ie cu trandafiri bleumarin
căreia îi face cinste.
Povestea a treia
Au venit cu mașina nouă la casa
părintească și acum este îngropată în nămol, are parbrizul spart, dar ei sunt
cei mai liniștiți oameni din lume: „Ce dacă nu avem asigurare și vom pleca de
aici cu autobuzul! Important este că toată lumea de aici a scăpat cu viață!”
Povestea a patra
-Vezi, câinele nostru este înecat în
curte, îmi spune o fetiță frumoasă, cu ochi verzi și mișcări agere de veveriță!
Tocmai aflasem că la ora trei dimineața
mama ei a sărit și l-a salvat în ultimul moment din lanț.
-Adică a murit?
-Nu a murit. Doarme în curte înecat.
Povestea a cincea
Este a tuturor oamenilor de bine care au venit să ajute.
Am văzut pompieri transpirând și umplându-și uniformele de noroi, numai să ajute oamenii!
