Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

marți, 28 aprilie 2015

Florăriile Magnolia ne aduc primăvara în suflete


Undeva, niște oameni minunați s-au gândit să ofere multe buchete de flori în primăvara aceasta. Cele mai proaspete și mai frumoase flori sunt livrate în țară pentru că ei, profesioniștii de la Florăriile Magnolia https://www.facebook.com/Magnolia.ro?fref=ts își respectă clienții și se respectă. Ce poate fi mai frumos decât parfum, culoare și eleganță? Florile de la Magnolia sunt un lux, iar ei au ales să ne dăruiască și să ne deprindă cu aceste produse de vis.
Seriozitatea combinată cu simțul estetic, multă generozitate la pachet și comunicare eficientă și elegantă cu clienții aceastea sunt coordonatele care caracterizează marca Magnolia. Concursurile pe care le organizează sunt corecte, iar premiile oferite din toată inima, comenzile onorate la timp aranjamentele fiind făcute cu câteva ore înainte de expediere. Când am vorbit la telefon parcă ne cunoșteam de-o viață. Mi-am exprimat dorința ca mama să primească un buchet însoțit de o felicitare, prin care noi, fiicele sale, ne exprimam recunoștința. Mi s-a sugerat combinația desăvârșită cu mult tact și în timp ce eram la serviciu, minunea s-a întâmplat. Mama a primit buchetul și nu și-a revenit mult timp din uimire.
- Am sărutat fiecare floare pe rând și i-am mulțumit Lui Dumnezeu pentru ele, mi-a spus cu emoție în glas!
Dacă doriți ca mamele, iubitele, soțiile, surorile și educatoarele dumneavoastră să sărute fiecare floare în semn de recunoștință și să mulțumească providenței pentru dar, apelați cu încredere la serviciile Florăriilor Magnolia!

sâmbătă, 18 aprilie 2015

O Mamă iartă totul copilului ei



Am interacționat cu Marioara Zăvoranu când lucram pentru un om de nimic, pe nimic fiind și eu pentru o clipă...un nimic de om ca ”patronul” care a uitat să mă plătească. Era în perioada în care fiica distinsei mame pierduse o sumă imensă la vrăjitoare și se zvonea că a ajuns la sapă de lemn.
-Aici ai numărul ei de telefon. Ai grijă să o tragi de limbă, să o determini să scape o declarație pe care să o folosim împotriva ei, mi-a dat grijă „maestrul”!
Nu obișnuiam să fac asta, ci în momentul în care redactam materialul eram fidelă convorbirii avute cu persoana interogată de mine.
 Doamna Zăvoranu mi-a răspuns promt, iar în voce i se citea toată tristețea din lume. M-am prezentat și i-am spus pentru cine lucrez, apoi am întrebat-o ce va face acum când fata ei cea dragă a ajuns la fundul sacului.
- Oana va fi copilul meu până la moarte, mi-a răspuns răstit! De unde știți voi că este în sapă de lemn sau că am să o las în sapă de lemn?
Își apăra copilul ca o leoaică, încât mi s-a făcut rușine, cu toate acestea dorind să-mi ofere șansa de a câștiga cinstit o bucată de pâine m-a întrebat dacă mai doresc să aflu ceva de la ea. Nu m-a jignit, nu mi-a închis, s-a purtat ca un om decent având o mare supărare în suflet. Atitudinea sa m-a determinat să scurtez discuția cât mai repede și să-i cer scuze. Mi-am dat seama atunci cât de mult o iubește și am realizat că Mama dispunea de o capacitate infinită de iertare pentru fiica ei!
Și pentru că a murit la începutul primăverii, când tufele de liliac își răspândesc parfumul, îi voi așeza pe mormânt buchetul înflorit al gândurilor mele de bine, regretul că a oferit atât de multă iubire și iertare, dar la ce bun căci toate darurile sale de preț au fost aruncat la coșul de gunoi!!!

luni, 6 aprilie 2015


A trăi sau a nu trăi degeaba...





A face viața un iad celui apropiat este inutil. Lucrul acesta îl poate realiza și singur sau în orice caz se vor grăbi mulți să-i dea o mână de ajutor. Infernul este mai la îndemână fiindcă aparent se proiectează/realizează cu economie de mijloace, deși costă mai mult decât puteți să credeți. Să întreții flăcările torturii, ale umilințelor și înjosirii, să profiți fără milă de semenii mai slabi înseamnă consum sporit de enegie. Anumiți oamenii sunt flăcări ale iadului în timpul vieții și lasă amintiri demne de fiert în cazane cu smoală...
Am căutat mult timp răspuns la întrebarea: ”De ce m-am născut?” Să termin o facultate? Au absolvit și alții?
Să fac o carieră strălucitoare? Nu prea reușesc fiindcă mă înduioșez ușor, nu cântăresc ca la farmacie o notă, nu pedepsesc repede și cu ură, nu caut nod în papură, nu mă supăr când elevul mușcă pe sub bancă din cornul pe care nu l-a terminat în pauza prea scurtă! Să strâng averi? Nici nu am din ce, nici nu-mi stau mult banii pe card sau în portofel.
Mulți dintre oamenii care mi-au marcat viața sunt acum bătrâni. Îi vizitez când pot și constat că nu le mai este de folos nici școlile, nici cariera, nici bunurile strânse la tinerețe. S-au împuținat la trup, deși mintea și sufletul sunt uriașe, nu mai sunt sănătoși, se mișcă asemenea unor jucării stricate. Îi privesc în ochi și realizez că în parte sunt creația lor. Au modelat un om, au schimbat în bine viața cuiva și atunci realizez că dacă în scurta noastră existență pe pământ am schimbat în bine cursul vieții unui semen înseamnă că nu ne-am născut degeaba pe pământ!