Se pot construi edificii mărețe din cuvinte? Evident că da, prin muncă
titanică și talent! Sunt scriitori care au construit catedrale, avioane și
submarine, când acestea nu se aflau nici în fază de proiect.
Pe paginile excelent scrise ale unei cărți curg lacrimi, zâmbete sau
sânge, se desfășoară răscoale țărănești sau războaie.
Mi-a plăcut totdeauna forța cuvintelor și m-am înclinat în fața măiestriei scriitorului de a
conduce cititorul prin peșteri, prin văzduh, de a-l face să trăiască
frustrările personajelor sale, să iubească la fel de mult pe cineva ca ele sau
să își șlefuiască sufletul ca un bijutier citind și recitind cărți.
Mi-am dorit să trăiesc din scris, mai ales după ce am citit Martin Eden de Jack London și am
constatat cu bucurie că personajul principal, un scriitor care s-a ridicat prin
ambiție dintr-o sărăcie lucie a ajuns să câștige un dolar pe cuvânt.
Mi s-a părut mult și am spus: „Asta da eficiență!”
În prezent, trăiesc din profesia de dascăl și din scris, dar departe de a
câștiga un dolar pentru un cuvânt!
Vara 2023 a fost minunată, fiindcă familia s-a reunit la Sinaia și am
trăit clipe de vis. Trei-patru zile am refuzat să mă gândesc la următoarele
aspecte:
-am nevoie de alt telefon, fiindcă exemplarul pe care îl am este bătrân,
foarte bătrân;
-mi s-a tocit pentru a nu știu câta oară tastatura la laptop și se mișcă
și el încet, săracul, e și bătrân, dar și muncit;
-de câte nu este nevoie toamna la casa omului!
Particip la concursuri: unele îmi dau aripi, în timp ce altele
parcă ar fi dușuri cu bucăți de gheață, dar nu mă pot opri din scris și din participat la competiții.
M-am învățat să nu îmi pun mari speranțe, deși sunt conștientă de
valoarea lucrării trimise, ca să nu experimentez suferința.
În vară, văzusem un concurs care m-a atras și premiul era fabulos: un
Iphone 14.
Din salariul de profesor, articolele jurnalistice și publicitare pe care
le scriu, nu visam să pot ține un asemenea dispozitiv în mână și mai ales să
îmi aparțină!
TαBook lansase o provocare interesantă: un eseu despre
una dintre fotografiile alese pentru concurs, având o limită de cuvinte.
Am scris despre Sibiu din două motive: mă fascinează orașul care a
păstrat aerul medieval, colinele Ardealului și oamenii din acel loc și am pe
cineva drag care dorește să ajungă la Sibiu, iar oameni neserioși i-au promis
și de Crăciun, dar și de Paști că îi vor dărui o excursie în orașul visurilor
sale, dar nu s-au ținut de cuvânt.
E o poveste tristă despre un Sibiu văzut în copilărie, despre o nuntă
tradițională, cu mirii pe cai nespus de frumoși care erau mai înalți decât toți
participanții la ceremonia fericirii lor, iar copitele cailor răsunau pe
pavaje. De atunci, pentru persoana dragă mie, Sibiul a rămas în minte ca o
cetate a izbăvirii și a fericirii.
Dar astăzi vreau să vorbesc despre TαBook și despre doza de fericire pe
care am primit-o via Sibiu.
Pe 16 august 2023 m-am uitat le rezultate și eseul meu se afla printre
cele câștigătoare, prin urmare nu trebuie să mai fac economii să îmi iau
telefon!
Juriul a ales 11 eseuri, apoi a selectat încă 11 și toate apar într-un
volum care se va lansa la Festivalul de Carte de la Cluj-Napoca.
Nu se putea un dar mai frumos ca acesta! Un cadou dublu și atât de valoros și mai presus de toate, oameni care știu să aprecieze munca și sensibilitatea și care încurajează creație!
TαBook organizează Concursuri de Dictare și Caligrafie, având ca premii stilou Poenari - stilouri lucrate manual.
TαBook investește în cultură, în oameni și în omenie și abia aștept să îi
cunosc pe acești oameni minunați!
