Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

marți, 19 iunie 2018

Să nu ne chinuim cu întrebări fără rost!

Nu trebuie să fii savant să știi că există;
-întrebări cu răsunsuri clare, precise
-întrebări la care nu se poate da un răspuns
-întrebări cu răspunsuri dublu-triplu interpretabile.
A manifesta preferință pentru întrebările chinuitoare și a persista fără rost în formularea un răspuns, acolo unde este un nonsens să răspunzi înseamnă a irosi timpul, una dintre cele mai scumpe resurse ale vieții.
Uneori răspunsul vine când suntem destul de maturi ca să îl înțelegem, iar dacă nu-l primim în mod sigur că nu am avut nevoie de el.
Cel mai important obiectiv al omului pe pământ nu-l reprezintă elucidarea misterelor din jurul său. Nu trebuie să ne transformăm în detectivi care își spionează semenii, ci adevărata responsabilitate a noastră este să trăim frumos.
Este adevărat că în ultimul timp, oamenii se laudă între ei pentru ceea ce dobândesc fără efort, decât pentru ceea ce reprezintă rodul efortului personal.
Aspectul fizic este mult mai elogiat decât sufletul unui om, cu toate că un om care s-a născut frumos în exterior poate fi extrem de urât în interior din vina lui și numai a lui!
Este o dovadă crasă de egoism să pretindem să ni se răspundă la toate întrebările, din moment ce actul comunicării este voluntar. Cui i-ar mai folosi să știe motivele pentru care o relație s-a destrămat, când ea nu mai este viabilă? Răspunsurile nu ar face altceva decât să rănească adânc, în loc să liniștească sau să clarifice...
Nu aveam voie să întrebăm de ce un om a acționat într-un anume fel, fiindcă divinitatea îi respectă fiecăruia dreptul de alegere. Strategiile lui de viață vor fi mereu diferite de ale mele, de aceea voi detesta deschis observațiile (am auzit multe de acest tip la lecțiile deschise, spuse de cei care nu țineau niciodată activități) :„Eu aș fi făcut/acționat altfel!”
Viața trebuie acceptată cu plusurile și minusurile ei să putem supraviețui liniștiți, altfel o irosim în întrebări și idealizări fără rost!

sâmbătă, 16 iunie 2018

Am învățat că dacă viața îmi spune: „Nu” înseamnă că nu sunt pregătită


În fiecare zi primesc răspunsuri variate și surprinzătoare de la viață. Au fost momente în care am primit un Nu categoric și am rămas în genunchi cu lacrimile șiroind pe obraji. Nu înțelegeam de ce mi se refuză o dorință sau îmi este spulberat un vis!
Eram așa de aproape ca atunci când ai înclinat creanga, ai început deja să simți gustul dulce parfumat al visului, dar ramul se rupe și fructul se înalță să nu-l mai poți prinde niciodată, să-l ia alții sau să putrezească în pom.
Așa am rămas eu când doi ani la rând, la admitere la Facultatea de Filologie s-a dat: etapele Simbolismului românesc și Enigma Otiliei. Am pierdut doi ani și începusem să îmi pierd încrederea în mine. Făcusem greșeala să cred că subiectele picate într-un an nu se mai dau și în al doilea, în concluzie nu eram pregătită să fiu profesoară. De ce viața m-a refuzat atunci?
1.Din cauză că anul viitor a început Revoluția din 1989 și eu trebuia să fiu acasă lângă cei dragi, să nu mi se întâmple ceva rău
2.Fiindcă  eram prea naivă, consideram lumea prea bună și aș fi ieșit mult prea șifonată sufletește.
3. Deoarece nu aveam încă empatie, maturitate ca să reprezint un model pentru elevii mei.
Restul se învață pe parcurs. Acum știu și etapele Simbolismului românesc și Enigma Otiliei...
De-atunci viața îmi răspunde cum vrea ea: câteodată îmi spune un Nu categoric, alteori îmi amână răspunsul favorabil la cererea mea și cu toate că sunt om și mă supăr, când se dă verdictul, așteptările îmi confirmă faptul că ori am visat la „fructul oprit” care îmi putea fi letal și atunci refuzul a fost categoric, ori nu eram destul de coaptă să pot interpreta rolul dorit de mine...
Nu vă simțiți copleșiți, când viața vă spune Nu într-o relație, într-o negociere, în orice context! Are ea motivele ei și vi le va dezvălui în timp...

Eroii din spatele romanelor

Știați că scriitorul care a inovat romanul românesc prin autenticitate, stilul anticalofil, analiza psihologică și introducerea notelor infrapaginale a fost rănit pe front în Primul Război Mondial de două ori și tot atunci a rămas surd?
Războiul l-a marcat pe viață, după cum avea să mărturisească mai târziu:„Surzenia m-a epuziat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc (...) Sunt exclus de la toate posibilităţii vieţii. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie şi de atenţie cu care alţii pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în şoaptă» eu rămân vecinic absent”.
Multă vreme familia și prietenii l-au considerat mort fiindcă se afla în lagărul german și nu a putut să dea un semn de viață de acolo.
Dacă ar trăi în zilele noastre, ar fi contrariat de faptul că în ciuda faptului că a fost de două ori în brațele morții pe front, războiul l-a mutilat și a scris opere literare valoroase a fost condamnat să rămână la gradul de sublocotenent, în timp ce alții, fără niciun merit militar au ajuns la gradul de general pe criterii politice!!!
În Gara din Focșani, Hortensia Papadat Bengescu îngrijea răniții veniți de pe front cu toată dragostea și toată puterea ființei sale.
Marcată de evenimentele trăite, va scrie mai târziu romanul de război Balaurul. Titlul era definiția metaforică a trenului negru, trenul morții care aducea răniții. Unii se vindecau sau cel puțin își păstrau viața, chiar mutilați fiind, în timp ce alții erau condamnați la moarte.
Octavia Goga fusese condamnat la moarte de către austro-ungari pentru trădare. Mare patriot, poetul luptă pe frontul din Dobrogea în Primul Război Mondial, alături de poetul George Topârceanu la Turtucaia.
Goga ajunge în lagărul bulgăresc, iar Topârceanu este grav rănit. După război, Goga fuge în Franța să se salveze, abia la revenirea în țară ajunge ministru.
Liviu Rebreanu a scris romanul Pădurea spânzuraților afectat de drama personală a fratelui său, Emil, care este spânzurat de autro-ungari pentru înaltă trădare fiindcă a refuzat să lupte contra românilor. Acest fragment din roman demonstrează cel mai bine spiritul în care erau crescuți ardelenii acelor timpuri și rolul preoților de mentori spirituali: ai neamului:„ - În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile lui, ci le-ai purtat pururea în sângele tău fierbinte... Ți-aduci aminte cum ne spunea, de câte ori venea prin Năsăud, serios și impunător, parc-ar fi vorbit cu niște bărbați: “Niciodată să nu uitați că sunteți români!”...? Vijeliile vieții îndoaie sufletul omului, dar nu pot smulge dintr-însul rădăcinile cele nepieritoare!... Plăcut este Domnului- Dumnezeului nostru acela care se jertfește de bunăvoie pentru neamul părinților săi și pentru credința lor în vecii vecilor!”

duminică, 10 iunie 2018

Clinica unde se restaurează centrul de interes al feței

Unde, oare unde se fixează toate privirile la un interviu de angajare, la o reuniune, în cadrul negocierilor zilnice din procesul indispensabil al socializării? În decolteu? Alunecă privirile oamenilor care se lasă conduși de instincte...
Nucleul unui chip, centrul de interes al feței îl reprezintă gura deschisă! De ce?
-Prin intermediul ei comunicăm și interlocutorul va întoarce privirea la vederea unor dinți cariați, fracturați, strâmbi, negri sau pătați.
-Cu ajutorul buzelor și dinților dăruim zâmbete celor din jur. Niciodată, dar niciodată  nu este recomandat să fim zgârciți în zâmbete și să ne exteriorizăm lacrimile.
-Cu gura ne hrănim, iar la evenimente oamenii mănâncă împreună și ochii cad din nou pe același centru de interes.
-Cu buzele îi sărutăm pe cei pe care îî iubim, iar sărutul trebuie să fie perfect!

Clinica unde se restaurează nucleul chipului

Sărmanii noștri dinti, câte agresiuni fizice, chimice și termice trec peste ei de-a lungul anilor!
Bem suc cu gheață, înghețată din congelator și vin roșu, cafea și ceai negru. Îi pătăm și îi înnebunim cu lichide fierbinți și alimente înghețate...
Suntem în stare să spargem și oase în ei și ne mai mirăm că se îngălbenesc și se cariază.
La clinica Doctor Andrei Capră vi se pun cele mai frumoase, rezistente și ieftine fațete dentare
Aici vi se întineresc dinții de către stomatologii pricepuți care au la îndemână aparatură modernă să nu simțiți durerile. Grija față de confortul pacienților este pe primul loc, iar procesul de restaurare se face cu maximum de blândețe.
-Vă rog să mă anunțați, dacă simțiți o jenă sau ceva nu este în regulă! este replica frecventă rostită în cabinetele clinicii, iar acest fapt demonstrează că medicii ne tratează cu toată deferența.
Dar buzele nu îmbătrânesc și ele? Se ridează și se pătează în timp din cauza rujurilor, a schimbărilor climatice, a radiațiilor. Soarele le usucă și le arde, vântul le crapă, timpul le pictează cu pete maronii.
Cu trecerea anilor, colțurile acestora se lasă, iar vârsta se poate citi foarte ușor aici.
Tot clinica amintită mai sus ne întinerește cu succes și buzele prin injectare cu acid hialuronic
Aveți grijă de gura dumneavoastră, dacă vă doriți o sănătate de fie, un chip armonios și succesul social!


Lucruri greu de anticipat în viață

Nu-i așa că orbită de frumusețea trandafirilor întinzi mâinile să-i cuprinzi și ignori spinii? Abia după ce ai zâmbit la vederea florilor irezistibile, spinii din carne te dor, iar sângele țâșnește.
Știai că spinii există, dar orbită de frumusețe ai uitat preț de-o clipă.
Le fel este și în viață. Bărbatul perfect pe care îl iubești și care vine la întâlnire la patru ace, mirosind mereu a parfum bun va deveni peste ani omul îmbrăcat neglijent, care trebăluiește prin curte, iar pe fruntea sa se vor aduna stropi de sudoare. El, omul tandru va deveni ursuz, cicălitor și nerăbdător.
Te-ai pregătit când ați pornit împreună pe drumul vieții și pentru momentele acelea, când bolnav fiind va trebui să îl ridici, să-i așezi perna și să-i dai cu lingurița în gură ca unui bebeluș?
La noi în sat, un Om simplu (fost cioban, dar asta interesează mai puțin) are grijă de soția sa paralizată complet de 10 ani. Vara se trezește la ora 5 să-i facă mâncare fiindcă lucrează cu ziua să se poată întreține. El o spală, el o schimbă, el se ocupă de tot și de aceea mi se pare un lord în ceea ce privește comportamentul lui față de ea.
În clipele acelea când amândoi erau tineri și frumoși, îndrăgostiți până la stele, niciunul n-a anticipat asta.
Ce nu mai poți anticipa? Te uiți așa pe stradă, în metrou și vezi o persoană desfigurată de o boală oarecare și, în funcție de nivelul de educație și de sufletul bun sau rău pe care îl ai:
-râzi, aplicându-i în minte o etichetă
-îți este milă, dar nu-ți poți reprima repulsia, gândindu-te că ție nu ți se va întâmpla asta niciodată
-îți pare sincer rău pentru ea, îi adresezi un zâmbet și admiți că puteai fi tu în locul ei.
În momentul acela nu anticipezi faptul că nu ești imun la boală, moarte și nenorocire și da, mâine poți fi tu acela!
Deții o funcție importantă, toată lumea este a ta! Ai putere, strălucire, frumusețe și sănătate și nu admiți că într-o secundă se pot duce toate.
Din rețea sau nod social poți deveni oricând marginalizat social.
De ce ar trebui să ne luăm timp și să ne pregătim pentru ceea ce este greu de anticipat în viață?
Să nu fim depășiți și învinși decisiv de evenimente...

sâmbătă, 9 iunie 2018

Cabinetul stomotologic unde nimeni nu tremură de frică


Eram la prima mea vizită într-un cabinet stomatologic după mult timp în care dantura mea ajunsese în stare critică fiindcă nu am intervenit la timp și mă miram cât de relaxată pot fi. În general oamenii care nu se duc la timp să își pună dinții în ordine o fac din următoarele cauze:
-nu au banii necesari. În general serviciile stomatologice sunt scumpe fiindcă aparatura și consumabilele costă mult, la care se adaugă și chiria în cazul în care echipa de medici nu deține clădire proprie. Este nedrept să catalogăm ca fiind scumpe tratarea cariilor, eliminarea tartrului, extracțiile, implantul dentar sau albirea dinților neluând în calcul: anestezicul, energia electrică, apa curentă, manopera și atenția cu care este executată de către medici. Și un alt aspect important: ne împrumutăm și tot ne punem dinți să prevenim infecțiile generalizate din corp, bolile stomacului, aspectul neingrijit și repulsia celor din jur! Este ciudat cum stomatologii de la Clinica doctor Andrei Capră au reușit să mă facă să gândesc obiectiv în ceea ce privește serviciile stomatologice.
-sunt neglijenți și găsesc orice scuză, numai să nu se ducă. Invocă lipsa timpului și a banilor.
-le este teribil de frică de stomatolog. În această categorie mă încadram eu, care am tot auzit: „Când simt polizorul, mă zgârie pe creieri.” „Simți că mori când nu reușește să îți scoată măseaua întreagă și ți-o lasă acolo după ce a tras de ea sau ți-o scoate pe bucățele”. „Pârâie gingia când îți bagă acul acela gros”...
Eram paralizată de frică și dacă nu mi s-ar fi rupt dintele din față într-un covrig, aș fi ajuns direct la proteză.
Acum abia aștept să intru în cabinet și să asist la spectacolul cu doi protagoniști eu și stomatologul care are grijă de zâmbetul meu. Îmi place cum mi se reglează scaunul, mi se umple paharul  de unică folosință cu apă, iar stomatologul își spală temeinic mâinile în fața mea, apoi își pune masca și mănușile. Are bunul obicei de a mă anunța tot ceea ce execută să nu fiu surprinsă și acționează blând, fără să mă bruscheze.
Aici am găsit dentistul cu mâna cea mai ușoară din lume și cu infinită răbdare. Pe arcada inferioară, piatra ajunsese la gingii, pe cea superioară mulți dinți și măsele rupte erau în rasul gingiei.
Am făcut împreună planul de tratament și au căutat ca să beneficiez de promoții care să îmi permită și mărirea buzelor ca acestea să fie mai pline, mai senzuale și reîntinerite.
S-a purtat atât de natural și de corect, încât nu mi-a fost jenă că m-am dus așa de târziu.
Pachetul promo a costat 150 de lei în loc de 200 și a cuprins manoperele de care aveam infinită nevoie: igienizare, detartraj și Air Flow. Mi s-a explicat cu răbdare că ultimul procedeu este o metodă nouă și ultraeficientă de curățare a dinților cu un jet de apă, aer si particule de bicarbonat de sodiu de mare presiune care îndepărtează placa bacteriană și elimină petele fiind indicat după detartraj.
Dinții au fost tratați cu maximă atenție și pentru un zâmbet perfect fațetați, iar buzele pline pot zâmbi cu generozitate oricui, mai ales în poze. 
Aporape că uitasem să zâmbesc. 
Pentru mine cea mai mare minune a clinicii este că m-a făcut să trec peste frica de dentist și  pe profesioniștii care își desfășoară activitatea aici îi consider cei mai grozavi oameni din lume.
Ce au special?
1. Empatia față de pacienți
2. Priceperea profesională.
3.8 doctori experimentați și generoși
4. 4 departamente medicale
5. Aparatură ultraperformantă
6. Aproape 2000 de clienți mulțumiți.



Colaborarea oamenilor pentru supraviețuire

Ce altceva reprezintă socializarea decât cooperare pentru supraviețuire, dar ce te faci când ești negociator naiv și te păcălesc toți?
Profitorii știu foarte bine să dea o monedă ruginită și să pretindă lingouri de aur în schimb, să se prefacă neajutorați, ca alții să lucreze în locul lor.
În procesul acesta de cooperare-socializare există și cei care pretind mereu rolul de elite sociale, iar în circumstanțe favorabile ajung să ne conducă pe noi...
Ei știu că și părinții lor au fost în frunte și nu contează că au mințile greoaie, că le lipșește suplețea spiritului și că la prima încercare vor da vina pe cei aflați în urmă pentru eșec. Dinastiile elitiste trebuie să fie înlocuite de oameni proaspeți care nu au fost inițiați în rău, care nu au fost pregătiți să strângă pentru ei tot ce se adună din cooperarea socială! Adică să fie 4-5 ani elită socială și să strângă atâta avere, cât să nu mai muncească viața toată.
Te uiți cine se află în frunte și își vine să te crucești. Cu ce sunt oamenii aceștia mai buni decât cei care au muncit de când se știu pentru a dobândi o profesie onorabilă și a duce un trai onorabil?
Sus sunt elitele, jos cerșetorii care șantajează emoțional. Toți se prefac buni colaboratori și invocă dreptul lor la protecție socială, în timp ce naivul cade pe brazdă muncind.
Oamenii din fruntea țării colaborează pentru supraviețuire ghidați adesea de principiu: „Ce-i al meu e-al meu și ce-i al tău e-al nostru!”
De câte ori nu am auzit vorbindu-se:„Trebuie să aibă de toate fiindcă ne conduc și se impune să fie îmbrăcați eleganți la întâlnirile cu alți demnitari și să se deplaseze cu un mijloc de transport de lux...”
Dar profesorul sau medicul nu se îngrijește singur de chirie, de haine și hrană???
Colaborare socială, colaborare socială, dar să știm și noi și să nu se transforme în formă de îmbogățire pentru unii și de sărăcie cruntă pentru alții!

marți, 5 iunie 2018

Dragi educatori,


Orice om este un educator pentru semenul său și este el însuși o lecție de viață, oricât de tânăr ar fi. Vă spun acest lucru cu toată convingerea, mai ales după ce am stat de vorbă cu X, de la anul întâi profesională. În ciuda faptului că este un adolescent foarte bolnav, nu m-a deranjat niciodată. Stă cuminte în banca lui, scrie tot și mai ales nu se plânge.
-Am fost un copil sănătos până în clasa a VII-a, doamna, dar într-o zi m-a găsit mama căzut și de-atunci m-am ales cu boala asta.
R. de la o clasă mai mică este înfiată. Mi-a povestit cum a aflat de la ai săi că mama naturală i-a lăsat la metrou, pe ea și pe fratele ei și a plecat. Se putea întâmpla orice cu cărucioarele lor și cu ei, mamei care le-a dat viață nu i-a păsat.
Y muncește să își întrețină familia, iar din cauza acesta mai lipsește de la școală. În spatele fiecărui elev, căruia îi tremură mâinile sau refuză să vorbească stă o întâmplare reală, o poveste de viață care l-a marcat.
Mult timp aplicam etichete, fără să stau pe gânduri: este un leneș, un copil rău, încăpățânat, acum caut o explicație pentru fiecare deviație de la conduita normală.
Dar nu asta vreau să vă vorbesc.
Vreau să vă spun despre păcatul de moarte pe care îl fac educatorii față de sufletele celor pe care îi au în grijă: să le predea lecția perfidiei!
Cât este de mică, în ciuda faptului că știe că a fost abandonată și că este înfiată, R a venit zâmbind la catedră, s-a prefăcut că mă îmbrățișează, mai apoi să o prind strâmbându-se în spatele meu.
Normal că am certat-o findcă nimic nu doare și nu provoacă mai multă repulsie decât fățărnicia în comportamentul unui copil.
Cum de pot fi copiii atât de perfizi? De la cine au învățat ei asta?
De la părinții și educatorii lor copiii trebuie să învețe lecția modestiei. În privința sincerității, care este de multe ori violentă, trebuie să recunoaștem asta, generația care vine după noi ar trebui să învețe că nu se cade să trăiască într-o fățărnicie la care nu-i obligă nimeni.
Poate că uneori împrejurările ne obligă să nu spunem lucrurilor pe nume, dar de ce să spui:„Scumpa” sau „Draga de tine”, iar după ce pleacă persoana în cauză să te strâmbi cu dezgust.
Grimasa aceea spune totul despre tine și ți-o autoadresezi...
Dragi educatori, nu predați lecția perfidiei, fiindcă este sub demnitatea oricărui om adevărat!