Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

vineri, 30 septembrie 2016

Povestea bucuriei mișcării


A fost odată o caravană a sportului și a mișcării care împărțea bucurie în șase din orașele României. Părinții și-au condus de mânuță copiii la școala de joacă, în sanctuarul jocurilor românești, la concursuri, apoi la spectocolul organizat în cinstea lor. Vara a fost plină pentru toți, la Iași, Galați și Roman.
-De dragul Bucuriei  în Mișcare refuz să cresc, spunea cu îndârjire nepoțelul meu! Spune-mi, te rog, că nu a secat izvorul bucuriei și că mă pot reîntâlni cu toți prietenii pe care mi i-am făcut aici și în toamnă! Să mă duci la margine de lume dacă va fi nevoie, dar să retrăiesc secundele acelea de platină!
El știa că dacă mi-ar fi cerut luna de pe cer, aș fi căutat o soluție să i-o dau sau să-l fac să viseze că doarme cu ea sub cap. Aveam nevoie de timpul acela petrecut cu el, în mijlocul copiilor, de surâsul său, cireașă coaptă, de părul negru răvășit de vânt, de ochii de mură lucindă în soare și de fețișoara lui dulce și albă.
Am căutat, m-am rugat și am implorat și iată că s-a îndurat cerul de iubirea noastră. Zâna cea bună a scos din săculețul de dantelă brodat cu fluturi din mătase vestea cea bună: „Pe 1 octombrie, 2016, la Slatina are loc din nou evenimentul BUCURIA ÎN MIȘCARE.
De la ora 10, la 19, doi copii ai firii se vor distra trecând pe la activitățile pentru copii, activitățile pentru familie, competițiile sportive diverse și spectacolul oferit de micii artiști pentru micii și marii consumatori de activități savuroase...
Pe1 octombrie mă duc acolo, chiar dacă vom călători sute de kilometri! Ce nu face omul ca să fie un copil fericit?
Să ne aducem copii acolo unde este mișcare, în locul în care bucuria, prietenia și pacea domnesc! Să ne vedem la Slatina cu bine!!!

Bucuria mișcării salvează copilăria!


E-atât de trist că s-a tehnologizat copilăria, că trăim cu toții mai mult virtual decât real! Mi-e dor de glasurile cristaline de copii strigând: „Țară, țară vrem ostași”.
„Țăranul de pe câmp” a dispărut, „Omul Negru” apare doar în jocurile de pe tabletă, vântul nu mai mângâie obraji cruzi și îmbujorați și nu mai răvășește plete bălaie. Soarelui îi este dor de cetele de copii făcând hărmălaie în toate anotimpurile, încercând să prindă norii sau stelele cu mâna.
Ce mult a trecut! „Țară, țară vrem ostași” parcă nici nu a existat, fiindcă și soldații sunt pe cale de dispariție. Educatorul sau părintele se află în criză de timp și nu coboară la mintea celui care are nevoie să-l inițieze în joc...
Tableta fură legământul sacru pe care copilul îl poate face cu natura, fură cea mai frumoasă și nevinovată perioadă a vieții: vârsta zânelor și a zmeilor, copilăria. Sacii cu jucării deschid doar apetitul pentru cumpărături și cadouri scumpe, căci micuții nu mai știu să se bucure. După două-trei zile de entuziasm pentru jucăria nouă, acesta este părăsită într-un sac ce va fi donat copiilor săraci...
De dragul jocului magnific alături de alți copii și de părinți, pe 1 octombrie, 2016, la Slatina este organizat evenimentul BUCURIA ÎN MIȘCARE.
Caravana de joacă deschide porțile împărăției jocului. Omuleții învață să negocieze, să coopereze cu bucurie, dar și să respecte reguli.Copilul trebuie învățat de mic să lupte pentru a câștiga, dar și să accepte cu demnitate înfrângerea.
La Slatina va fi patria competițiilor sportive, a concursurilor și a jocurilor românești de altădată. Bucuria va da în clocot.
Să ratezi BUCURIA ÎN MIȘCARE înseamnă să ratezi întîlnirea cu propria copilărie și să-ți privezi copilul de adevăratele jocuri
Să mergem cu toții la Slatina pe 1 octombrie, la izvoarele copilărie adevărate! Să rejucăm cu nostalgie, dar și cu dragoste jocurile care ne-au aureolat copilăria!

joi, 29 septembrie 2016

De piatră să fii și adori să te întorci acasă!

Plecat printre străini, te prinde așa un dor chiar și de pietrele de-acasă: marmură, granit, calcar, travertin sau onix. Stona.ro compania cu cel mai mare stoc de piatră din România  m-a provocat să vorbesc despre cuibul drag al sufletului meu, Edenul numit acasă.
Clipa de marmură mi-o petrec cu oamenii dragi mie. Suntem toți „pietre strălucitoare sau cristaline” în jurul unei mese îmbelșugate, la o ceașcă de cafea, în timp ce savurăm o prăjitură. Iubirea și mulțumirea ne strălucesc în ochi și se răsfrâng pe chipurile noastre.
Gândurile exteriorizate sau nu sunt marmură albă, fără să răspândească în jur fiori reci, ci  reprezentând etalonul statorniciei, al frumuseții și curățeniei.
Oricât ne-am iubi și am dori ca momentul de marmură să dureze o veșnicie, trecem la ora de granit, adică la fundația civilizațiilor. O vreme citim și comentăm ziarele împreună, dezbatem cazurile șocante prezentate la știri, vorbim despre nemurire și evaluăm activitatea politicienilor, apoi, fiecare explorează propria carieră de granit.
 Mai întâi stabiliesc cum îmi voi conduce și racorda elevii a doua zi la sursele civilizației, apoi mă retrag în împărăția de granit a blogului, șlefuind articole pe diferite teme, realizez o sculptură din granit în cuvinte, intru în Muzeul Literaturii să admir creațiile zeilor care au dobândit deja nemurirea.
Momentul de calcar sau clipa de melancolie a pietrei apelor marine îl petrec singură sau în compania celor care au nevoie. Nu mă macină gândul că sunt muritoare, ci în fiecare zi, chiar dacă sunt biet calcar, mă străduiesc să las o operă din granit, faptă, creație sau atitudine. În momentul meu de calcar fac un masaj mamei, să-i alin durerile, îi duc lapte și fructe bunicuței, al cărui trup a devenit carieră de calcar erodată de apele tulburi ale vieții (95 de ani).
În orele de travertit mă gândesc de ce sunt oamenii așa de sofisticați și de pretențioși, când pot fi naturali și le dedic câteva gânduri, fără să-i condamn sau să mă consider deasupra tuturor.
Onixul, cu semnificația sa mitologică îmi condimentează toate clipele petrecute acasă, fiindcă este puțină mitologie și în ceea ce scriu și în clipele petrecute alături de cei dragi. Uneori existența noastră, care nu poate fi explicată rațional ține de domeniul mitologiei.
Ciudat, dar și când dorm sunt activă. Uneori, înainte de a ajunge în brațele lui Orfeu, îmi vin în minte idei îndrăznețe, pe care mă ridic din pat să le notez. Patul mi se pare făcut din puf de îngeri și împodobit cu petale de trandafiri, lăcrimioare și crini.
Dragi cititori, Stona.ro este magazinul de pietre, care ne face să realizăm că acasă este cel mai scump diamant din lume. Fiindcă nu are inima de piatră, în zilele de 13, 14 și 15 octombrie, 2016 organizează Ziua Porților Deschise pentru noi. 
Lorand Soares Szasz va vorbi cum se pot scoate bani și din piatră seacă, dacă se muncește cu tragere de inimă...De dragul nostru, Stona asigură transportul dus-întors la Ploiești și la Brașov.


Monodrama: „De ce trebuie să veniți la teatru”


Teatrul (dezamăgit): De ce cred oamenii că eu nu am suflet, când reunesc sute, mii de spirite în jurul meu? De ce m-au vândut și m-au renegat și au uitat atât de repede îndemnurile cărturarilor:„V-am dat teatru, vi-l păziţi / Ca un lăcaş de muze; / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse.// Cu el năravuri îndreptaţi, / Daţi ascuţiri la minte, / Podoabe limbei noastre daţi / Cu româneşti cuvinte!”
(Revoltat): Au trecut aproape 300 de ani de la aceste îndemnuri. Ceea ce străbunii au ctitorit cu trudă este dărâmat acum de nepăsarea față de cultură. Mă doaare! Doare așa de rău că se-nalță coloși din sticlă și din metal pentru birouri, că sunt alocate fonduri de la buget care se scurg în diverse buzunare, iar slujitorii mei sunt alungați din locații cu bulină roșie sau își desfășoară activitatea pe scene și în săli împrovizate!
Numai pentru mine nu se găsesc bani. Poate deranjez arătând cu degetul defectele voastre, dar doresc să vă salvez de a vă irosi permanent în erori!
Pentru posturile naționale de radio și televiziune s-a găsit o soluție: plata unei taxe incluse în factura de la Electrica, numai pe mine nu mă susține nimeni...
Slujitorii mei au pensii de mizerie. Fiindcă au trudit pe altarul artei, memporând texte kilometrice îi condamnați la uitare. Îi mai aplaudați doar când ies de pe scena vieții...Popor nerecunoscător! Nu vi se pare că este prea târziu atunci??? Ați uitat că Emil Hossu a murit pe scenă, la 70 de ani, în timpul repetițiilor?
Teatrul (ștergându-și lacrimile) : Apreciați mai mult mall-urile, cluburile și cafenelele, fii risipitori. Eu vă aștept cu drag, am uitat deja toată ingratitudinea. Uite, voi tăia pentru voi cel mai gras vițel și vă voi pregăti un ospăț pe cinste! În perioada 10-22 octombrie, 2016 vă aștept acasă, eu, Teatrul Nottara! V-am pregătit Festivalul Internațional de Teatru și mi-am deschis larg ușile casei pentru voi. Bulina roșie a dispărut, actorii mei au revenit acasă dornici să se pregătească pentru dumneavostră, dragi spectatori!
Nu vă grăbiți să ne acuzați că facem totul pentru bani, amintiți-vă doar că și preotul, pictorul, scriiitorul și actorul trebuie să trăiască. Ei ne oferă hrană spirituală, noi să le oferim pâinea albă pe care o merită.
Haideți să dăm Cezarului ce este al Cezarului!

miercuri, 28 septembrie 2016

Teatrul ca artă, vaccinul împotriva teatrului social


Pretutindeni se joacă teatru: în familie, la școală, pe stradă, pe scena politică. De când se naște, copilul învață care sunt replicile minune care-i asigură supraviețuirea: este de-ajuns să țipe și toți adulții sunt în jurul lui. Mai târziu plânge în magazinul de jucării până obține jucăria dorită, când ia o notă mică la școală, înainte de a spune adevărul, (dacă îl spune), reproșează că pe el nu-l iubește și nu-l înțelege nimeni.
Teatrul ca artă ne vaccinează împotriva microbului teatralității din jur. Învățăm cum să ambalăm cinstit faptele în replici sau cum să ascundem fapte odioase sub hârtia de lux. Teatrul ca artă este oglinda în care ne privim și învățăm progresim să ne acceptăm cu imperfecțiunile noastre: riduri, păr alb, grimase, cearcăne. Tipurile umane care se perindă pe scenă și trăiesc în fața noastră au rolul de a ne perfecționa sufletele și de a ne delecta.
Fără teatru am fi locuitori ai unei clădiri cu risc de prăbușire la cutremur, dar fără bulină roșie. Cei care vin și pleacă, trecători și locatari sunt toți în pericol, fiindcă nevăzând bulina percep totul ca fiind o poveste, un joc.
Și mai nedrept ar fi ca bulina roșie să transforme scena în pustiu, să sisteze spectacolul și să spargă oglinda care reflectă realitatea...
Teatrul Nottara se-ntoarce acasă, fiindcă imobilul nu se încadrează în prima clasă de risc seismic, iar în perioada 10-22 octombrie, 2016 ne oferă ca roade autumnale spectacolele din cadrul Festivalului Internațional de Teatru FEST(IN) pe Bulevard.

Elegant, versatil și original pentru restaurantul meu

În zilele mohorâte de toamnă când „De-atâtea nopți aud plouând/Aud materia plângând”, omul simte nevoia să socializeze. Cu cine să stai la un pahar de vorbă, când pe stradă nici țipenie de om? Frunzele, covoare putrede, s-au carbonizat, copacii îndoliați stau chirciți sub rafale de vânt și tremură sub stropii mari și reci de ploaie.
„Hanul Ancuței” plasat în mijlocul târgului ar alunga melancolia din suflete și gândul de a se refugia în locuințele lacustre. Un local modern și tradițional în același timp, în care să se rumenească plăcinte,să se prăjească pui de țară în unt, să se coacă mere și gutui și să se servească felurite dulcețuri, iar oamenii să se simtă ca acasă, ar reaprinde flăcările în pomii trisți și ar turna veselie în paharele cu vin fiert, must și țuică, iar mulțumirea ar curge în inimile clienților și în buzunarele mele!
Mobilier elegant, versatil și original pentru restaurantul meu, mâncare ca acasă și atmosferă de han, unde oamenii povestesc și ascultă de parcă s-ar cunoaște de când lumea!
Cum aș putea colora și încălzi zilele și serile mohorâte? DOAR CU MOBILIER DE LA EVO-HORECA!
Restaurantul meu să fie o grădină înflorită, un tablou autumnal pictat pe pânza pădurii, iar pe mese fructe ispititoare de diferite culori: mere galbene, albe și roșii, prune vineții, gutui parfumate, struguri tămâioși. Mobilierul Horeca este ceea ce-mi trebuie fiindcă este de calitate, vine la pachet cu poziția confortabilă a clientului și bucură privirea. În plus, canapelele modulare nu sunt scumpe, sunt garantate 5 ani, fiindcă au în spate 14 ani de experiență, fiind livrate oriunde în România.
Aș asorta totul cu măsuțe joase pentru cafea, realizate din lemn masiv.
Și ce aș mai face? Aș scrie din loc în loc pe mese:„Trăiește clipa!”, „Viața este așa de scurtă, încât nu avem dreptul să fim răi!
Visul meu va deveni realitate după ce voi suna la 0728993388 sau la 0216670396.
La nevoie, profesioniștii site-ului îmi vor oferi și consultanță, proiectare spații și realizare concept.
Deja îmi miroase a gutui și mere copate, iar poveștile nu se mai sfârșesc în restaurantul meu, fiindcă mobilierul se lipește în sensul bun al cuvântului de corpurile clienților mei...
EVO horeca este povestea succesului fără sfârșit!



marți, 27 septembrie 2016

Review iPhone 7 Plus

Perdeaua din materiale naturale, mireasa eternă a exteriorului și a interiorului...

În fiecare anotimp, exteriorul se cunună altfel cu interiorul, iar fereastra casei este veșnic mireasă...
Peste tot șezătoare de frunze aprinse-n obraji, cuprinse de fiorii iubirii față de vântul care le răscolește sufletul...Perdelele și draperiile reprezintă ecouri cromatice ale picturii autumnale, acorduri vizuale ale simfoniei verdelui crud în prag de primăvară,  triumful soarelui în plin sezon estival și feerie de argint iarna.
Să-ți îmbraci adecvat fereastra reprezintă o dublă responsabilitate: față de tine însuți, cel care simți nevoia să privești traiectoria frunzei căzânde pentru a deveni mai bun sau să tragi cortina peste destinul frânt al cocorului când melancolia devine insuportabilă, dar și față de trecătorul care caută la fereastră cartea ta de vizită! Perdelele pline de praf, rupte și îngălbenite reprezintă o referință defavorabilă pentru cei care locuiesc la adresa respectivă.
Cromatique este casa de modă care asigură decoruri de calitate pentru Raiul timpului nostru liber și al nopților! Aici stau alături perdele cu dungi, perdele cu flori, perdele cu model geometric, perdele de in și perdele uni. Pentru ferestrele noastre răsfățate spre a ne răsfăța, cele mai frumoase și fine materiale, cele mai naturale croieli și culori de vis!  Perdelele semitransparente dau senzația că omul se află în mijlocul naturii, deși citește pe divanul său. Este ca și cum am decupa un peisaj din natură și l-am pune la fereastră, iar când dorim să mărim câmpul vizual, îl dăm ușor cu mâna într-o parte.
Perdelele ignifuge permit răspândirea lumânărilor parfumate și aprinse în toată casa în nopțile geroase de iarnă. Cu un click fereastra ne înflorește! Crinii imaculați cresc în grădina aridă de sticlă...
Dacă perdeaua este rochia de mireasă a casei, draperia este voalul. Draperii, draperii pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. Nu poți accepta mereu priviri curioase în ceafă, de aceea s-au inventat draperiile din catifea sau din in, cu dungi, cu flori, cu modele clasice sau geometrice.
Cromatique, magazinul care vinde decoruri de lux este pregătit să arunce buchetul de mireasă al ofertelor sale pentru casa ta! Cititorule drag, prinde-l și vei avea la fereastră permanent nunta dintre anotimp și pământ!

luni, 26 septembrie 2016

Să i se dea cârcotașului ceea ce-și dorește!


Cârcotașul clevetește în special când se consieră el nedreptățit, adică este obligat să stea undeva în spate, când merită de fapt primul loc...Din conul de umbră în care se află nu se oprește din tranca-fleanca, de aceea ar trebui scos la lumină.
Dați-i cârcotașului ceea ce merită! Scoteți-l în față să vadă cât este de greu și să învețe să-și țină gura păcătoasă. Să-și clevetească propria neputință de a fi primul și de a-și potrivi pasul cu superiorii care-i cer tot ceea ce se poate cere. Să-și plângă de milă în loc să-i bârfească pe alții. Să-și pună mintea la contribuție pentru a-și îndeplini sarcinile, nu să se dovedească neîntrecut în rele și injurii.
Oamenii adevărați își găsesc singuri ocupații plăcute, ocupându-și constructiv mintea, dar clevetitorului este necesar să i se ocupe timpul și să i se folosească bruma de inteligență  prin măsuri care vin de sus, altfel va lua pe toată lumea la rând aruncând și în proprii părinți cu vorbe de ocară...

Culmea eficienței: banii la clocit sub găina făcută friptură...

(Sursa fotografiei aici)

Randamentul înseamnă maximă eficiență. Arghezi l-a definit metaforic în mod sublim:„Pui un bob din el răsare/Mia de mărgăritare” (Tudor Arghezi, Mamă țară).
Raportându-l la comportamentul avarului, realizăm că de dragul eficienței, zgârcitul se jertfește pe el însuși, transformându-și viața într-un calvar:
„– Stinge focul... să dai cărbunii și cenușa înapoi!... Aruncă ciorba... și să dai fulgii și bucățelele înapoi... Vreau banii pe jumătate, dacă nu toți!
Și începu să plângă în hohote.„ (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Hagi-Tudose)
Neșansa lui Hagi-Tudose a fost aceea că a trăit în vremuri arhaice, iar pe atunci nu exista Bursa de Valori București, fiindcă ar fi descoperit culmea eficienței: ar fi putut pune la clocit banii sub găina abia făcută friptură și culmea! aceștia s-ar fi înmulțit.
Cum „toamna se numără bobocii”, Bursa de Valori București ne invită în luna septembrie, 2016 să investim, iar în afară de puii scoși de operațiunile noastre finaciare, putem obține numeroase premii, după cum urmează: voucher de cumpărături în valoare de 3 000 de euro, oferit de e-Mag, o vacanță de 7 zile, ceasuri, pușculițele Fluent în Finanțe .
Iată etapele pe care trebuie să le parcurgem pentru a obține câștigul câștigului:
1) Înscrierea în concurs între 15-16 septembrie, la unul dintre Brokerii Parteneri autorizați să tranzacționeze
2) Parcurgerea cursului de investiții alcătuit din cele 10 lecții eficiente
3) Alegerea companiilor care merită investite cu încrederea participanților
4) Tranzacționarea eficientă
5) Colectarea câștigurilor și a premiilor puse în joc.
Condus de randament, voi alege următoarele companii:
-Banca Transilvania S.A datorită eficienței și respectului său pentru clienți. Am avut numai experiențe plăcute cu acestă instituție. Întotdeauna funcționarii au fost la dispoziția mea, fără să mă primească apatic sau să mă trimită la alt ghișeu. Comisioanele nu pun clienții pe fugă, ci dimpotrivă sunt așa de minuscule că îi atrag. Kid Cont este posibilitatea oferită nouă, tuturor, de a asigura viitorul copiilor și nepoților ca micuții să nu treacă prin greutățile financiare prin care am trecut noi.
-OMV Petrom SA pentru că nevoia de combustibil este comparabilă cu nevoia de apă, hrană și aer. Motorina și benzina susțin viața deoarece asigură mobilitatea medicamentelor, a alimentelor și a oamenilor.
-Fondul proprietatea, fiindcă aici au primit acțiuni persoanele cărora regimul trecut le-a confiscat proprietățile, prin urmare îl consider onest și aproape de oamenii greu încercați. Paleta variată a investitorilor reuniți de această companie ( investitori străini, instituții, guvernul, persoane fizice) îmi inspiră încredere.

duminică, 25 septembrie 2016

Evivo, formula magică pentru baia și bucătăria mea!


Evivo, magazinul de lux, care schimbă fața baiei și bucătăriei mele! Am căutat pretutindeni formule magice să găsesc baterii sanitare de baie și bucătărie, accesorii de baie, baterii și accesorii retro ce merg ca unse și par poleite cu aur, cum sunt cele din castelele nobililor, dar până nu am rostit: EVIVO, visul nu mi s-a împlinit! Pe tărâmul celălalt, adică la ei în magazin, am găsit și chiuveta bucătărie granit, chiuveta bucătărie compozit și paneluri (panouri) de duș cu hidromasaj.
-Ei, lasă că musafirii care se respectă nu intră peste tine în baie și în bucătărie, îmi spuneau ai mei!
Cu toate acestea bucătăria trebuie să mă inspire să gătesc regește pentru cei dragi, iar mesele să fie adevărate sărbători. Să leg amintirile frumoase de gusturi și arome, de un spațiu imaculat și feeric în care „se fabrică” pâinea caldă, tocănița, friptura, plăcinta și cozonacul. Cu ochii minți, cei dragi să spună: „Doamne, la ea în bucătărie se fac mereu pregătiri de Crăciun, iar în baie avem promis un răsfăț total al trupului!”
Set Chiuveta granit 1 cuva ISAO SAFARI + Baterie granit bucătărie este ceea ce va face din bucătăria mea un loc de poveste!

Achit acum 790, 69 de roni, iar 15 ani nu voi mai avea dureri de cap! Produsul original din granit va rezista tuturor șocurilor. Plata se face la primirea coletului, nu înainte de deschiderea acestuia, transportul este gratuit, iar așteptare mult diminuată, deoarece ei știu ce înseamnă nerăbdarea de a avea la dispoziție produse de bună calitate, realizate artistic. Forma perfectă mă duce cu gândul la o sculptură în granit, culoarea la rafinamentul aristocratic.
Cititorule, o chiuvetă de granit îți transformă bucătăria într-o împărăție de poveste, așa că nu ezita! Cumpără-ți fericirea care va fi livrată prin curier, iar în casa ta va domni mereu atmosfera de Crăciun!

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Încăpățânarea vecină cu invidia de a nu recunoaște frumosul


Când omul este hotărât să nu aprecieze ceva, acel lucru poate să fie cel mai măreț de pe pământ, își va pune mintea la contribuție să-i găsească nod în papură. Am văzut spectacole perfecte, am ascultat discursuri care te mișcau până la lacrimi, versuri divine și voci tulburătoare și sunt norocoasă că am avut această șansă. Cârcotașul dădea nemulțumit din cap într-un colț, cu privirea ironică de atotștiutor spunând sigur pe el:
-Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut. Eu aș fi făcut altfel.
Fiecare am fi făcut altfel fiindcă suntem diferiți, iar potențialul nostru științific, profesional sau artistic este diferit! De unde vine încrâncenarea de a nu recunoaște frumosul frumosului? Din invidie? Nu este rușinos ca în loc să aplaudăm din inimă clipa de încântare, să ne chinuim demonic să găsim motive care să argumenteze dislike-ul absurd???
Nu aș îndrăzni niciodată să judec gustul cuiva, dar se vede de la o poștă când chinurile invidiei sau încăpățânarea de a nu recunoaște frumosul schilodește un chip.
De la o floare primită sau dăruită, la o femeie care „reprezintă concurența”, până la un tablou sau o poezie, admiratorii meschini smulg frumusețea cu replici acide, de ciudă că nu au posibilitatea să o distrugă aievea prin fapte!
Invidiosul va încerca toate strategiile să-i convingă pe ceilalți că frumusețea nu există, chiar dacă lumina ei orbește. În fața unei asemenea răutăți fără precedent și a lipsei de înțelepciune ignoranța este singura soluție.
Nimeni nu-ți va știrbi frumusețea fiindcă are chef să declare public că ești cel mai urât om de pe pământ, ci își dezvăluie de sub hainele aparențelor hidosul său caracter!!!

vineri, 23 septembrie 2016

Review iPhone 7 Plus

Colțarele extensibile de la Natürlich, Raiul din casa mea

De când mi-am cumpărat o canapea extensibilă de la Natürlich mobilier und decoratiuni mi-am amenajat un colț de Rai în casa mea. Aici mă retrag să-mi odihnesc picioarele umflate de alergătura zilnică, să-mi întind oasele obosite de muncă și să îmi revigorez sufletul citind: „Întinsă leneșă pe canapea,/ Domnița suferă în cartea mea”.
Evident că doar cărțile triste îmi produc suferința, în rest de pe canapeaua extensibilă domnesc în liniște în sufragerie. Colțarul Pico este cuminte, fidel, frumos, util, îngerul care mă ia sub aripa lui când sunt obosită. Nopțile mi le petrec tot aici, iar somnul îmi este vegheat de „îngerul meu păzitor”. Colțar între colțarele extensibile Pico este cea mai răbdătoare piesă de mobilier din lume.
Lui Matei îi strălucesc ochii când îmi povestește cum a rupt el două paturi la bunici sărind pe ele și exersează pe colțarul meu. Acesta nu schițează un gest de slăbiciune, parcă i-ar spune:
-Eu nu mă rup așa ușor, dragule, fiindcă am schelet din lemn tare și rășinoase, arcuire șezut cu lame stratificate, spătar cu fiocco și șezut cu poliuretan! Vor sări și copiii copiilor tăi pe mine și tot voi rămâne în viață.

Băiețelul adoră să dormim împreună pe colțarul extensibil, iar eu să-l conduc de mânuță prin lumea fermecată a basmelor.
-Mă simt ca un prinț pe canapeaua ta, totul este atât de neted, așa de confortabil și de catifelat, încât nici prințesa mofturoasă care a simțit bobul de mazăre sub zece saltele, nu ar avea ceva de reproșat!
Toate persoanele dragi mie vin în vizită de dragul canapelei minune și nu se mai îndură să plece. casa mi-e plină la propriu și la figurat, somul liniștit, iar viața izvor nesecat de fericire!



joi, 22 septembrie 2016

Jaful secolului: s-a furat tot untul Kerrygold din lume


Am devenit dependentă de untul irlandez Kerrygold.
Nopțile visez că mi-am umplut casa cu produsul minune, ba am săpat și gropi, apoi le-am mascat cu crengi și vegetație, le-am căptușit cu gheață și le-am umplut cu mii de pachete de aur comestibil...Nu credeam să nu pot trăi fără gustul unic al libertății văcuțelor care pasc iarbă 11 luni pe an!
Sunt conectată la viață prin firele untului irlandez. Intru acum pe poarta Raiului, iar îngerii savurează alimentul fără pereche. Îmi fac semn să mă îndepărtez că nu sunt dispuși să împartă cu mine. Acum înțeleg de ce le strălucesc aripile și de ce nu îmbătrânesc niciodată. Fiindcă am poftit, cineva mă ia de o aripă și mă aruncă direct în Iad. Demonii rezistă în fiertura de smoală, fiindcă sunt mari mâncători de unt irlandez. Îndrăznesc să sper că ei îmi înțeleg mai bine pofta nestăvilită, patima, și întind mâna.
-Dacă nu ți-au dat îngerii din porția lor, crezi că noi suntem mai fraieri? Exporturile ajung greu în Rai și în Iad, așa că întoarce-te pe pământ și cumpără-ți, norocoaso!
Revin cu gândul unic de a fura tot untul Kerrygold  din lume. Intru în hipermarketurile și spun:
-Mâinile sus! Untul sau viața? Scoateți tot untul din coșuri și sacoșe la vedere și nu mișcați!
Oamenii se despart cu dificultate de bogăția lor. Sunt gata să opună rezistență și să înfrunte pistolul de jucărie cu care îi ameninț pentru tabieturile lor. Mă aflu în posesia a tot untul din lume. Mă simt bogată, cea mai bogată din univers, dar cineva mă răpește într-o clipă.
-Dacă nu vrei să-ți petreci toată eternitatea în Infern, semnează contractul! Livrează-ne de bunăvoie untul tău!
Dau din mâini și din picioare, încerc să scap, dar mă trezesc apucată de două mâini puternice:
-Nu se poate să faci afaceri cu ei, mai bine cedează-ne nouă, îngerilor partea ta!
Așadar untul m-a făcut celebră! Mă trezesc din nou pe pământ, dar sunt urmărită prin Interpol.
Dimineața scutură ușor din gene...Iubitul meu îmi aduce la pat pâine prăjită cu unt irlandez și gem de căpșuni și cafea. Miroase divin.
-E timpul să te trezești, draga mea! Ai repetat toată noaptea unt Kerrygold, unt Kerrygold și cum m-am trezit am alergat să-ți cumpăr.
-Iată o dovadă de iubire adevărată, îi spun, mușcând cu lăcomie din bucata de pâine cu unt!
Pe la fereastră a trecut în zbor un înger și m-a privit cu reproș, în timp ce unui demon îi luceau ochii de poftă.
-Ce-i al meu, e-al meu, le spun, iar ce-i al vostru e al nostru!!!

miercuri, 21 septembrie 2016

Untul în viața mea- Monodramă


(Căutând cu disperare în rafturile alimentarelor comuniste un pachet de unt): Unde este untul de altădată? La tot pasul margarină, margarină, margarină, pește congelat și bomboane umplute cu gem! Mi s-a acrit! Sigur! Au ascuns untul pentru ei și copii lor, până și accesul la unt ne este restricționat. Oare mi se aud vorbele? Am spus tare sau doar am gândit? Am tras la timp supapa buzelor? Va veni duba pe înserate să mă ridice pentru că am îndrăznit să blamez margarină „sănătoasă și comunistă”? Cei care ne conduc scot untul din noi, dar nu ni-l dau nouă...
( Imediat după Revoluție): Cât unt, Doamne, cât unt! Ce păcat însă că pe fiecare pachet văd petele de sânge ale celor care și-au dat viața ca noi să avem libertate și hrană din belșug. Nu pâine și circ, ci libertate și unt!
Vom avea unt la micul dejun. Cremos, proaspăt, adevărat. Prăjiturile nu vor mai mirosi a margarină Crăciunul acesta, vom prăji puii în unt ca personajele lui Creangă și nu vom mai visa la untul care cade pe rouă și pe plante.
(Acum, la raionul de lactate):  Nimic nu mai este ce a fost, până și untul s-a denaturat, domnule! Să-l amestece cu margarină și să pună grăsime de balenă în el???Stau alături în raft untul românesc, grecesc, irlandez, german. Ambalaje care-ți iau ochii, denumiri care-ți gâdilă plăcut auzul, pachete pe care ți le dorești în frigider! Piața este plină de oferte, iar eu m-am dus de câteva ori acasă cu unt amar sau acru. Iată culmea ironiei. Să-ți furi căciula singur. Să-ți pui banii cu mâinile tale în tomberon...
Îmi faci cu ochiul Kerrygold? Ce spui? Că ești produsul libertății vacilor irlandeze și ne dai sănătate la pachet fiindcă sunt hrănite 11 luni cu iarbă? Că gustul tău este unic și umpli de fericire mesele a milioane de consumatori zilnic? Da, te înțeleg, chiar dacă vorbești stricat românește. Poți fi consumat în variante sărate, cu brânză sau dulci: cu miere, nuci și gem, iar pe tărâmul prăjiturilor devii fantastic. Sigur că vreau să fim prieteni, nu plec fără tine, dar să nu-mi ceri să nu te mănânc! Îți dorești o relație serioasă cu mine, bazată pe încredere și respect reciproc? Am înțeles, nu suporți să trișezi și să fii trișat, nu ești pregătit pentru o despărțire, nu provoci grețuri sau vărsături prin atitudinea ta, ci mă vei hrăni sănătos toată viața pe mine și familia mea.
(După mai mulți ani): Dacă ai avea picioare știu că mi-ai sări în brațe și apoi în coșul de cumpărături, dar ești iubirea vieții mele! Îți jur dragoste eternă în fața tuturor fiindcă meriți. Nimeni nu este ca tine! Bunătatea ta este divină, frumusețea perfectă, gustul unic. Te îndoiești de fidelitatea mea?
De când te-am descoperit nu am împărțit masa și frigiderul cu alt unt. Te aleg pe tine să-mi fi alături la bine și la rău, să-mi încălzești zilele iernii, să-mi răcorești verile, să fim unul lângă celălalt până când moartea ne va despărți.

Review iPhone 7 Plus

marți, 20 septembrie 2016

Bun și simplu variază în funcție de context

Valorile sunt nuanțate permanent de circumstanțe. Pentru omul sărac, „bun și simplu” reprezintă pâinea zilnică de pe masă și viața liniștită, lipsită de stres și de tertipurile oamenilor sofisticați. El nu îndrăznește să se gândească la o haină unicat care să-l reprezinte sau căreia să-i imprime personalitatea sa, ci la un veșmânt curat, fără rupturi, care să-i asigure confortul. O locuință simplă, plină de iubire și înțelegere, cu cei dragi mereu acasă și la masă, îi este de ajuns. Pe avar nu-l mulțumește nici palatul cu turnulețe, fiindcă mai vrea un apartament în capitală și câteva case de vacanță, la munte și pe litoral.
Bogatul consideră bun: cozonacul, eclerul, ciocolata, uitând că dacă i-ar lipsi pâinea, apa și aerul ar muri.
Omul cuminte este fericit că are picioare sănătoase și se poate deplasa cu ele, în timp ce nemulțumitul blesteamă marca renumită a mașinii vecinului, capra nemaifiind importantă.
Pentru mine bun înseamnă să risipesc fericirea printre oameni, așa cum fac băieții de la Proconsul. Binele prinde aripi cu cât aprindem mai multe lumini în suflete și în ochi. Simplu se reduce la a mulțumi cu un zâmbet și a continua să-mi îndeplinesc cu infinită bucurie menirea pe pământ!
O educație corectă bazată pe bun și simplu, ne-ar scuti de drame existențiale și de otrava nefericirii.
Asta doresc să facă la spectacolul care marchează 17 ani de muzică adevărată, menită să hrănească sănătos inimile ascultătorilor formația Proconsul, pe 17 octombrie, 2016, la Sala Palatului. Biletele pot fi cumpărate din mai multe locuri, iar informațiile se obțin de pe acest site.
Tipul de bilet dorit variază în funcție de posibilitatea finaciară, de pretenții și statut social, dar muzica divină este aceeași pentru toți spectatorii.
Educația bazată pe bun și simplu trecute prin filtrul bunului simț va revoluționa lumea...

Simplu și bun deschid ușile eternității.


Simplu și bun înseamnă să storci cuvintele și să oferi consumatorilor esența lor, așa cum torc albinele, cu multă trudă, din aroma florilor, miere. Mesajul simplu este înțeles de oamenii simplii și  plăcut de oamenii complicați. Artistul este cel care-și conduce admiratori către lumină înfrumusețându-le călătoria de inițiere.
Să-i înșeli pe cei care au încredere în tine reprezintă forma supremă de blasfemie asupra artei. Bun și simplu în muzică se poate defini în mai multe moduri:
-Versurile să fie originale, iar mesajul lor să nu instige la violență și să nu conțină un limbaj vulgar sau umilitor față de ascultători
-Vocea să nu fie obținută din butoane și mecanisme, linia melodică să nu se reducă la bătăi asurzitoare în tobă și atât
-Artistul să nu-și scoată talentul la licitație, ci să-l dăruiască ascultătorilor însoțit de iubirea sa, iubirea adevărată de oameni este modalitatea de șlefuire a diamantelor brute și singura cale de obținere a perfecțiunii.
Bun și simplu alungă împreună efemeritatea și deschid calea eternității. Trupele apărute cândva ca ciupercile după ploaie au dispărut la fel. După un succes de două-trei zile s-au topit, dar valorile adevărate rezistă în timp, așa cum a rezistat Proconsul timp de 17 ani.
Numai Cerul poate inspira un cântec de despărțire așa de duios, încât amintirile magice ale iubirii să rămână vii, iar orice urmă de ranchiună să dispară:

„Lumea mea s-a închis în clipa în care

M-ai sărutat de rămas-bun
Mă întreb, pedepsit să fiu eu oare
Să nu te mai văd acum
Am trecut peste tot ce mi-a fost drag
Dar atunci nu m-am gândit
Lumea s-a schimat de când ne-am despărțit
Și mi-e greu, mi-e tare greu să uit de tine.” (sursa versurilor: aici)
 Sunt 17 ani de când Proconsul arde pe altarul muzicii oferite ascultătorilor, de aceea trupa revine într-un spectacol valoros la Sala Palatului, pe 7 octombrie, 2016, numărul desăvârșirii fiind permanent legat de eveniment și de muzica acestei trupe. Timp de 17 ani acești artiști adevărați nu s-au despărțit. Căsnicia cu muzica este modelul pe care-l oferă tuturor, cât despre noblețe sufletească, ea este prezentă din beșug atât între membri trupei, cât și în relația acestora cu fanii. 20 de bilete vor fi oferite din toată inima să facă viața mai frumoasă persoanelor cu dizabilități!
Cerul să vă inspire să vă luați bilete din timp și să vă prețuiți soliștii valoroși și jertfa lor pe altarul acestei minunate arte a sufletului!

Lumea mea s-a inchis in clipa in care
M-ai sarutat de ramas-bun
Ma intreb, pedepsit sa fiu eu oare
Sa nu te mai vad acum
Am trecut peste tot ce mi-a fost drag
http://Versuri.ro/w/edk
Dar atunci nu m-am gandit
Lumea s-a schimat de cand ne-am despartit
Si mi-e greu, mi-e tare greu sa uit de tine.

luni, 19 septembrie 2016

Untul, bunătatea supremă din poveste!

Untul, alimentul care conține raze de soare, prospețime de iarbă, susur de izvoare și ecoul cristalin al clopotelor văcuțelor curgând prin albia senină a pajiștilor, aer curat și grăsime de fericire este dorit de către om asemenea bogăției și tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte.
România este  împărăția untului, aici născându-se simultan cu produsul tinereții veșnice un adevărat mit al acestui aliment.
Dimitrie Cantemir în lucrarea „Descrierea Moldovei” afirma că: „ locuitorii culeg roua care cade pre frunzele buruenilor, mai nainte de a răsări soarele și puind-o într'un vas, găsesc pe deasupra apei plutind cel mai frumos unt, care nici la miros, nici la floare, nici la gust, nu are osebire de untul celălalt, dar nu este preste tot anul, ci numai trei luni, Martie, Aprilie și Mai. Untul acesta are în sine atâta putere de hrană, în cât când suie oile la munte, întru acea vreme se 'nădușe de multă grăsime. Pentru aceia păstorii cari știu, își opresc turmele lor în lunile acelea, numai la poalele muntelui.” (sursa aici).
Raiul, în imaginația lui Ioan Budai-Deleanu nu poate fi conceput gără ingredientul minune:
„Râuri dă lapte dulce pă vale/Curg acolo și dă unt păraie,/Țărmuri-s dă mămăligă moale,/Dă pogăci, dă pite și mălaie!.../O, ce sântă și bună tocmeală!”(Țiganiada)
Și Creangă cultivă cultul untului:„Nu trece nici un ceas la mijloc, ş-un cuptor de plăcinte, câţiva pui pârpâliţi în frigare şi prăjiţi în unt, o străchinoaie de brânză cu smântână şi mămăliguţa erau gata.” (Soacra cu trei nurori)
Eram copil. Îmi era poftă de unt și citeam până la saturație aceste pasaje „unse cu unt” din cărți. Le consideram comorile mele. Dorul de gustul untului adevărat, de lunecarea sa unduioasă printre buzele deschise și prin esofag, de vrăjile pe care le făcea în stomac, de mă simțeam sătulă toată ziua, mă transformau într-o naivă fără pereche. Credeam că există locuri în țară unde cade unt în loc de rouă și îmi părea rău că nu trăiesc acolo. Să curgă untul în pâraie, ce minune, Doamne!
Plecam de-acasă în zori, mă uitam cu atenție pe albăstrele, cimbrișor de poiană și garofițe sălbatice, sorbeam roua de pe ele, dar în loc de răcoare și aromă nu găseam altceva. Când bunica bătea putineiul o urmăream plină de respect. Era vrăjitoarea care aduna cu lingura mare de lemn untul de deasupra vasului de lemn. Îmi plăcea ritualul. Spectacolul untului pus cu brânză rasă și ou moale, fiert sub mămăliguță fierbinte, mă fascina.
Apoi a sosit vremea margarinei. Copia grețoasă a untului genera repulsie. În prăjiturile de cumpărat, la micul dejun, la televizor, margarina ne invada. Ea și conservele de pește erau produsele minune care ne salvau de la moarte și ne prelungeau tinerețea... Credeam că nu va mai fi scoasă de la guvernare, iar noi vom înghiți tone de margarină și de conserve de pește.
„Nicio masă fără pește! Nicio masă fără margarină!”
Nu credeam să am parte vreodată să mănânc Kerrygol, untul irlandez de poveste, produsul libertății supreme al vacilor irlandeze. 11 luni strâng aceste animale untul căzut în loc de rouă pe pajiștile din Irlanda, iar în 5 minute după ce este scos din frigider și întins pe pâine devine cel mai bun aliment de pe pământ!
Este o șansă să avem parte de unt adevărat. Vremurile grele care „scoteau untul din noi” au trecut.
Acum domnește untul adevărat și treburile sociale merg ca „unse cu unt”.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Art Deco Zone însuflețește casele.

Mai rău decât o locuință preistorică arată apartamentul gol-goluț: cu geamurile știrbe prin care inundă lumina soarelui și privirile curioșilor, fără mobilă, cu ușile vechi care nu se închid sau scârțâie prelung ca frâna unei locomotive ce ar trebui dusă la casare. Golul cenușiu al apartamentului cumpărat cu rate la bancă pe 30 de ani declanșează angoasa de sorginte simbolistă. Ai o casă a ta, în sfârșit, dar va trebui să mai alergi prin magazine, să mai risipești un sac de bani să ai unde să-ți pui capul nopțile, un scaun pe care să te așezi, o bucătărie unde să prepari prânzul sau cina și un loc umil în care să-ți așezi ordonat hainele, că nu pot sta pe scaun toată viața!
Problemele acum încep și par să nu se mai sfârșească. Ți-ai cumpărat un apartament, este ca și cum ai face o nuntă: vin prietenii să vadă, ei aduc un cadou de casă nouă, iar tu trebuie să le faci cinste. Nu-i poți așeza pe o rogojină în mijlocul casei sau să le-ntinzi o carpetă persană cu Răpirea din serai pe care să le așezi masa...
În plus, pereții sunt strâmbi, o cameră prea mică, iar alta prea mare, mobila scumpă, de proastă calitate și nu încape pe uși. Sunt necesare renovări, montarea patului matrimonial și a dulapurilor. Dacă te ambiționezi să faci singur toate acestea sau să alergi după specialiști prin oraș, rămâi fără apartament. Cum? Abia ai semnat contractele și să rămâi fără? Nu cobesc, dragule, ci îți atrag atenția că vei fi dat afară de la serviciu și nu vei avea cu ce să-ți plătești ratele!!!
Deși pare de domeniul fanteziei la Art Deco Zone găsești echipa de profesioniști care îți va însufleți casa: va răci cuptorul supraîncălzit ca tu să poți dormi fără să te prăjești, va izola pereții ca iarna să nu te trezești cu țurțuri la gură și va transforma betonul neprimitor și rece într-un castel în care vei fi liber să visezi, tu și familia ta. Locuința îngrijorărilor tale se va transforma în oaza de liniște, în cuibul din care vor ecloza bucuriile vieții. Transformarea de poveste a beciului în palat poleit cu aur poate fi vizionată aici:
Metamorfoza magică nu se realizează prin rostirea cunoscutei incantații: Abracadabra, ci prin responsabilitatea, profesionalismul și produsele de calitate pe care echipa le investește în adaptarea locuinței la nevoile speciale ale sufletelor posesorilor ei, care trebuie să beneficieze de confort, dispus estetic și să se încarce cu energie pozitivă în orice anotimp și în orice moment al zilei.
Costurile sunt la vedere, oferta personalizată se obține completând un formular în care, pe lângă datele de contact, se precizează tipul locuinței, suprafața, numărul camerelor, zona și prezentarea detaliată a serviciilor solicitate. Dacă meșterii din oraș își permit să umfle prețurile pentru lucruri făcute de mântuială și cârpăceli, Art Deco Zone este recomandată atât de evaluările clienților, cât și de portofoliul cu care se poate mândri.
Băi, bucătării, camere pentru copii la standarde moderne sunt realizate la termen de echipă, la un preț onorabil, iar lucrările țin toată viața.
Art Deco Zone dă viață tuturor caselor, chiar și celor aflate în agonie, de aceea pentru evitarea timpului pierdut și a nevrozei generate de neputința de a le face pe toate perfect ca Napoleon Bonaparte, faceți o vizită pe strada M Constantinescu 7 din București (lângă Hala Traian) sau programați telefonic o întâlnire cu specialiștii, care vă stau la dispoziție de luni până vineri, în intervalul 8-17. Veți constata că ați pătruns într-o altă dimesiune: dimesiunea respectului față de client și investițiile acestuia.

Prea cald, prea bine, prea frumos!

Omul care se lasă dominat de nefericire este nenorocit din naștere. Chiar și într-o zi perfectă, el spune cu reproș:„Prea cald, prea bine, prea frumos! M-am săturat de liniște, m-am săturat de monotonie! Aici nu se-ntâmplă nimic!”
Dacă în perioadele bune ale vieții, nemulțumitul evaluează negativ situația, ce va spune când trupul tot îi va fi o rană, când nopțile îi vor părea nesfârșite, iar dinții îi vor sta într-un pahar înainte de culcare?
-Sunt tânăr, dar nu am bani, am auzit această replică de sute de ori spusă printre suspine!
Tinerețea este cea mai mare bogăție din univers, dacă este păstrată cu grijă și animată de ambiție constructivă. Un tânăr mai are șansa de a face bani, un bătrân cheltuiește pe medicamente și remedierea sau păstrarea sănătății ceea ce a reușit să strângă. Nu trebuie să dăm ziua cu soare și forme disimulate de bucurie pe cea cu nori, furtună sau ninsoare nădăjduind că vom sta numai la adăpost. Toate vin la vremea lor, iar nemulțumirea ne seacă din interior, în timp ce detașarea face front comun cu noi susținându-se să luptăm cu demnitate și să învingem sau să fim învinși în picioare și să acceptăm viitorul...
Să nu spunem niciodată cu reproș: „Prea cald, prea bine, prea frumos, căci situațiile se răzbună!”