Propuneri colaborare
Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.
vineri, 31 iulie 2015
Lipsa timpului se citește în ochi
În ochii celor de lângă noi se pot citi enorm de multe lucruri. Uneori ne molipsește speranța care face să scânteieze privirea unora și care nu se stinge cu mii de dezamăgiri. În ochii anumitor oameni este mereu lumină și soare, chiar și atunci când ne descoperă minciunile sau când își bandajează rănile sufletelor, în ochii altora fiind mereu și mereu furtună, de aceea ochii omului rău ne sperie...
Un gând înțelept citit recent spunea că omul rău nu se neliniștește doar pe sine, ci pe toți cei din jurul său.
Compania unui om rău poate fi sinonimă cu condamnarea la nefericire.
Anumiți ochi scliplesc la vederea valorilor materiale: se îmbunează doar când văd teancurile de bani, brațele pline cu cadouri și cutiile cu bijuterii care li se oferă. Există și priviri setate să observe suferința lumii, să se identifice cu ea și să-și conducă posesorul spre a o alina.
Ochii mărturisesc luptele purtate și pierderile ireversibile, marile biruințe ale vieții, iubirile pierdute, cărțile citite, ipocrizia și sinceritatea, modestia și aroganța, dar lucrul cel mai dureros care se citește în privire este lipsa de timp...
Când ochii spun că posesorul lor nu mai are timp, indiferent de culoarea lor, mărturisesc iminența stingerii...
Timpul din clepsidra vieții s-a scurs, iar marea moarte își întinde fâlfâind aripile. Ochii știu mereu adevărul fiindcă sunt oglinda sufletului!
Să învățăm să citim adevărul în ochii celor pe care-i iubim și să-l căutăm în privirile oamenilor!
marți, 28 iulie 2015
Un prost promite…și un nebun așteaptă
Mi-l amintesc pe străbunicul; un om mic de statură, cu picioarele ușor crăcănate, cu o pălărie decolorată pe cap. Avea peste 90 de ani și venea prin pădure la noi aducându-ne bureți mari, lăptoși pe un băț pe care-l purta pe umeri…
Eram copil și mă bucuram de darul său de parcă-mi aducea aur. De-atunci alergam și eu prin codri după bureți uriași. Mi se părea că din doi lăptoși poți sătura o familie! Îl vizitam adesea căci la el găseai toate minunățiile pământului: coacăze negre și roșii, dude albe și negre, cireșe galbene, roșii sau amare, zmeură de pădure și uriașă, căpșuni, pere timpurii și pere de toamnă, mere dulci. Vara te mutai dintr-un loc în altul în grădină, iar lui îi radiau ochii albaștri, ușor decolorați de bătrânețe de bucurie!
La 93 de ani citea fără ochelari, iar dinții erau aproape întregi ai lui. Se hrănea cu multe salate din ierburi. Toată viața cumpărase pământuri, își petrecuse tinerețea altoind, plantând și vânzând prin alte sate fructe proaspete, iar după ce comuniștii îi luaseră munca lui, vedea cum livezile lui dragi erau pârloagă.
Căpșunile se îmburuienaseră, pomii îmbătrâniseră, iar toamna erau bătuți cu prăjinile fără milă, zmeura se umpluse de urzici…
Când a aflat că-l obligă să semneze că-și dă pământurile și pădurile de bună voie a stat încuiat în casă săptămâni întregi, dar activiștii i-au spart ușa, l-au bătut și l-au legat, până a capitulat.
Știa că trebuie să se bucure de viață mult, de aceea se resemna în fața oricărei pierderi. I-a murit prima nevastă, a rupt din timpul său prețios să o conducă până la poartă, apoi s-a întors la treburile sale ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Și la băiat și la a doua soție a făcut la fel.
- Se poate trage pământ peste ei și fără mine, a spus cu resemnare.
Lumea comenta cu gurile acoperite de batiste: ”Dar dacă și pe el l-ar scoate pe poartă și l-ar lăsa cu străinii până la cimitir?”
Când a aflat că părinții mei își fac casă, i-a chemat la el și le-a spus:
- Să nu vă împrumutați la bancă niciodată! Să n-aveți de-a face cu ei în viața voastră!
Apoi a băgat mâna sub pernă și a scos un șomoiog de bani:
- Nu v-am chemat aici doar pentru sfaturi! Va veni vremea când și sfaturile vor costa enorm. Vă dau bani de fântână, să mă pomeniți după ce oi muri. Să aveți voi fântâna voastră în curte!
Și astăzi mă bucur de apa rece din fântână, deși el a devenit oale și ulcele. A trait 103 ani.
Făcuse suta, când o implora pe mama:
- Nu găsești tu o fetică pentru mine? Să-mi spele, să-mi facă mâncare, să mă încălzească și pe mine noaptea și să-mi facă o frecție!
- Îți aduc tată-mare, îți aduc! Cunosc multe fete sărmănuțe și frumușele.
Străbunicul aștepta o săptămână, două, trei, pomenea iar de nevoile lui legate de fetică, apoi izbucnea cu reproș:
- Știu cum e! Un prost promite și-un nebun așteaptă. Fetica mea cred că încă nu s-a născut...
Se spuneau multe despre el. Vecinii șopteau că are aur ascuns și mulți bani, munți de bani. Adevărul este că și noi am găsit bancnote devalorizate, teancuri de maculatură pe care nu le-am păstrat nici măcar ca piese de muzeu. Dacă nu veneau comuniștii, ar fi cumpărat tot satul și l-ar fi transformat în livadă, tufe de coacăz, de zmeură și căpșuni. Pretutindeni a lăsat fântâni și șipote cu apă de munte.
Când vine vremea bureților lăptoși mă cuprinde un dor sfâșietor de dânsul. Vreau să văd pălăria decolorată pe capul omulețului care aduce ciuperci uriașe pe băț. Să-i aud glasul molcom, nu numai să-i promit, ci să-i pot astâmpăra dorința de avea o fetică în casă. Acum bunica are 93 de ani. Deși este fiica tatălui ei, nu se poate da jos din pat. Merge cu cadrul, iar uneori este uitată de cei care au grijă de ea pe scaunul în care-și face nevoile. Sunt zile în care primește hrană și apă cu porția, fiindcă femeia care stă cu ea dorește să suporte cât mai puțină mizerie.
Sărmanii noștri bătrâni, sfârșesc în suferință și neputere, deși sunt scuturile noastre vii în fața morții, cât încă mai sunt vii...
Bunica nu vrea să mai vadă cătunul în care s-a născut fiindcă toți ai ei au s-au mutat sub pământ și ar fi prea multă durere să vadă doar tufe de zmeură năpădite de urzici, căci casa care avea peste 200 de ani s-a prăbușit după ce a crescut atâtea generații...
Firul vieții oamenilor deapănă la nesfârșit: naștere, copilărie, tinerețe, amurgul vieții, bătrânețea grea, moartea, uitarea... Râmân doar fântânile dăruite de noi, câte o tufă uitată de coacăz, un pom cu crengi îmbătrânite și ciuntite, o amintire fugară cu o pălărie și cu bureți uriași aduși pe băț...
luni, 27 iulie 2015
Vara se coc lanurile scrisului
Vara merge în vârful picioarelor să-și scape obrazul nears de soare. Cu frumusețea ei seamănă magie pretutindeni, dar plecarea sa ne umple sufletele de amărăciune...
Vara este timpul lucrurilor frumoase care mor așa de repede: copilăria, adolescența, tinerețea, florile de mac în lanurile de grâu, parfumul teilor picurând în inimile îndrăgostiților, vacanțele petrecute la țară în compania celor dragi cărora le-au rămas atât de puține zile!
Mai sunt și margaretele sălbatice murinde în floarea vârstei sub tăișul coasei nemiloase, izvoarele răcorind pietrele, cântecele ciocârliei răscolind dorurile și amintirile, înghețata pe care o termini mult prea repede.
Cum să nu scrii vara la umbră, în mijlocul naturii, înconjurat de zeci de nuanțe de verde și de albastru și să nu simți cum te doare calul măiastru din piept?
Deasupra cer, la picioare cer, în suflet izvor, pe umeri păduri, în inimă lan hrănitor plin de macii iubirii, în păr de soare albăstrele, stele și licurici, pe masă platouri pline cu pere, bucăți uriașe de pepene, căpșuni, mure și fragi...
Cum să nu scrii despre frumusețea care te copleșește, despre unicitatea vieții, despre dorul de zăpadă și despre colindele de Crăciun, că așa sunt oamenii, nu prețuiesc niciodată prezentul și dau imaginile artistice din mână pe ciorile proiectate în imaginație???
duminică, 26 iulie 2015
CITATE
1) Omul
îl acuză pe Satana de complicitate la delictele sale, uitând că acesta nu va fi
niciodată chemat în instanţă şi că va da singur socoteală de ceea ce a făcut.
2) O
floare îşi eternizează frumuseţea prin fructe şi seminţe.
3) Metaforele
se interpretează, nu se corectează.
4) În
fiecare frunză care cade se află povestea unei vieţi.
5) Urmele
rănilor sunt medaliile vieţii pentru cei curajoşi!
6) Cum
omul se satură de bine, s-ar plictisi să fie numai vară.
7) Râvnind
la fericirea altora, ignorăm travaliul jocului de rol.
8) Interacţionând
cu oamenii răi, învăţăm să-i preţuim pe cei buni.
9) Este
liber cu adevărat omul al cărui şef este propria conştiinţă!
10) Forma
supremă de iubire: să nu-ţi înşeli partenerul nici în gând!
11) Unii
ies faliţi din afacerile vieţii pentru că vor să câştige numai ei.
12) Există
o dinastie a elitelor. Privilegiile se moştenesc din tată în fiu.
13) Iubirea
adevărată nu înseamnă suferinţă, nici răzbunare, nici ranchiună.
14) Rădăcina
care nu se vede îndreaptă copacul spre cer şi-i hrăneşte fructele.
15) Nu
cârpiţi ruptura unei relaţii cu minciuni frumoase, ci reparaţi-o cu fapte!
16) Te
rătăceşti în univers când neşansele şi nedreptăţile defectează busola
personală.
17) Castelele
din suflet sunt cele mai puternice fortăreţe. Nimeni nu ni le poate nărui.
18) La
taraba socială, cel mai bun negociator este cel care obţine preţul maxim pentru
el însuşi.
19) Şi
dacă sufletul îţi este grădină zoologică, nu lăsa fiarele să atace vizitatorii
nevinovaţi!
20) Adevărata
bogăţie se află în mintea şi în sufletul omului care păstrează legătura
permanentă cu Dumnezeu.
21) Parfumul
florilor de tei se înalţă ca un strigăt de durere spre cer pentru că lucrurile
atât de frumose ţin aşa de puţin!
22) Nu
conduceţi pe nimeni prin fortăreţele pe care le-aţi clădit în suflet dacă
doriţi să vă păstraţi intact sistemul de autoapărare!
23) Pensionarii
si bugetarii pun in "cutia milei" "banutul vaduvei" in timp
ce politicienii aflati la putere nu se sfiesc sa o jefuiasca.
24) În
epoca modernă, chiar şi lucrurile care se spălau în familie sunt duse la
curăţătorie şi scoase pe rând în faţa camerelor de luat vederi.
25) Omul
este cel mai nefericit călător: din Ţara Plângerii este obligat să plece pe un
tărâm necunocut, fără provizii, fără bunuri şi fără însoţitori.
26) Nu
spun că nu există viaţă dincolo de moarte, spun doar că trebuie să nu irosim
ceea ce avem şi să ne sustragem de la trăiri adevărate, ignorând palpabilul de
dragul iluzoriului.
27) Unei
fiinţe care a luminat universul din jurul ei nu trebuie să-i fie ruşine când
îşi pierde frumuseţea decât atunci când din suflet i se scurg picături de
otravă, acreală şi multă cocleală.
28) În
fiecare clipă viaţa şi moartea se află într-o aprigă încleştare în mine. Viaţa
mă îndeamnă să trăiesc frumos prezentul, să mă bucur de ceea ce am, iar moartea
îmi aminteşte că mă aşteaptă la capătul drumului.
29) Empatie
înseamnă să simţi că ţi-au amorţit degetele, când îţi vezi semenul umblând
desculţ prin zăpadă, să-i deschizi larg uşa să intre la caldură şi să împarţi
cu ele singura pereche bună de încălţări pe care o ai.
30) Miliarde
de oameni pe planetă, dar niciun duplicat. Iată cât de mult a iubit Dumnezeu
omul şi ce Creator desăvârşit este! Nu plagiază, nu multiplică, nu trişează, ci
pune la baza operei Sale infinită iubire, înţelepciune, îndemânare şi măiestrie
artistică! Atunci de ce să se răzvrătească opera împotriva celui care a
zămislit-o atât de frumos?
31) Valentine's
Day ar fi perfectă, dacă cel mai umil om de pe această planetă ar primi un
strop de iubire adevărată măcar în această zi! Sunt tineri imobilizaţi la pat,
condamnaţi la lipsă de mişcare şi dependenţă de toanele altuia pe viaţă, sunt
bătrâni aruncaţi prin azile, copii abandonaţi... Ar fi minunat să se simtă
doriţi o secundă! Dacă lacrimile lumii ar fi şterse, cel puţin în această zi,
ar fi o sărbătoare perfectă, pentru că multe poveşti siropoase de iubire sunt
atât de false, încât produc greaţă!
32) Perfecţiunea
nu îşi are reşedinţa pe pământ.
33) Nimeni
nu te crede când spui că te doare sufletul!
34) Când
eşti grav rănit pe câmpul de luptă al vieţii, să nu fii niciodată surprins dacă
tocmai cei apropiaţi îţi lărgesc rana folosind cuţite ruginite şi toarnă din
belşug sare pe rana deschisă!
35) A
practica o profesie care nu-ţi place echivalează cu a înghiţi zilnic o
linguriţă de otravă.
36) Socializarea
demonstrează că fiecare trăieşte pe cont propriu, fiind în permanentă
competiţie pentru accesul la resurse.
37) Când
îşi pierd marionetele dragostei lor, adulţii plâng asemenea copiilor răsfăţaţi
după jucăriile pe care le-au stricat.
38) Măreţia
unui popor constă în gradul de solidaritate dintre oameni, în aplicarea
principiului decenţei în lupta pentru supravieţuire şi în disponibilitatea de a
investi în tezaurul spiritual, care nu se degradează în timp.
39) Toată
viaţa omul urcă spre vârful muntelui, iar când a ajuns acolo este prea obosit
să se bucure şi se prăbuşeşte de epuizare.
40) Când
serveşti adevărul pe tavă, asumă-ţi riscul de a fi lovit peste mână şi de a-l
primi fierbinte în faţă!
41) O
floare nu-şi schimbă parfumul şi înfăţişarea după gusturile admiratorilor!
42) Deviza
lumii moderne este: zâmbeşte şi atacă, trişează şi câştigă!
43) Când
eşti tânăr, te crezi veşnic imun la bătrâneţe, urâţenie şi moarte.
44) Unii
cuceresc înălţimile fiind purtaţi pe braţe sau căraţi în spate ca nişte bagaje,
alţii înaintează în genunchi sau se târăsc pe coate, dar nu abandonează până nu
ajung în vârf! Cui se cuvine lauda?
45) Vai
de cei care nu se pot orienta pe harta vieţii!
46) A
iubi posesiv înseamnă a atârna lanţuri grele de sufletul celui pe care vrei să
îl transformi în propriul sclav
47) Nu
le permiteţi semenilor să vă amputeze ideile!
48) Dezamagirea
poate fi cel mai eficient energizant.
49) Mai
bine să fii criticat decât să treci neobservat!
50) Speranţa
te duce cu zăhărelul până în ultima zi de viaţă!
51) Minerul
îşi câştigă pâinea cu sabia morţii deasupra capului.
52) Armele
spiritului sunt mai eficiente, fiindcă nu se pot vedea.
53) Dacă
vom deveni mai buni, vom reduce costurile energiilor negative.
54) Când
ajungi în iarna vieţii, cerşeşti o scânteie din focul tinereţii.
55) În
teatrul social, actorii se împart în sforari şi marionete, destinul scrie
scenariul, iar spectacolul este cu intrare liberă.
56) Dacă
fericirea ar deveni stare de normalitate, nu am mai fi capabili să ne bucurăm
de ea. Cu alte cuvinte, ne-am plictisi repede şi am merge la pas în cursa
vieţii lipsindu-ne obiectivul suprem al alergării noastre!
57) Există
fericiri pentru care rămâi dator toată viaţa.
58) Este
ridicol să nu ai puterea să-ţi recunoşti înfrângerea.
59) Furtunile
vieţii au rolul de a răcori monotonia caniculară.
60) Dumnezeu
i-a oferit femeii dreptul de coautor al creaţiunii.
61) Niciodată,
dar niciodată să nu te porţi ca un străin cu tine însuţi!
62) Cea
mai importantă rugăciune este: "Doamne, fereşte-ne de noaptea
minţii!"
63) Frunza
care cade spune povestea înduioşătoare a sfârşitului unei forme de viaţă.
64) Este
greu să te retragi din hora compromisurilor, de vreme ce te-ai prins în joc!
65) Secretul
socializării constă în exploatarea eficientă a dinamicii relaţiilor umane.
66) Cel
care încearcă să te izoleze social, îţi este cel mai mare duşman, orice ar
invoca
67) Banul
câştigat necinstit este momeala Diavolului pentru pierzania sufletului
oamenilor.
68) În
orice relaţie luaţi în calcul şi o despărţire, pentru ca şocul să nu fie
aproape mortal.
69) În
zadar pierdem timpul căutând justificări pentru timpul pierdut... Să cheltuim
eficient ceea ce ne-a rămas!
70) Cel care ratează un exerciţiu la campionatul
vieţii este demn când se ridică şi îşi continuă evoluţia ca şi cum nimic rău nu
s-ar fi întâmplat.
71) De
câte ori cădem de pe bârna vieţii, să ne amintim că marii sportivi se ridică
zâmbind, continuându-şi exerciţiul ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
72) Cea
mai mare satisfacţie o ai când culegi roade din livada îngrijită de tine, când
te poţi hrăni cu legume din grădina pe care ai udat-o şi săpat-o cu sudoare.
73) Chiar
dacă sentimentele nu mai sunt aceleaşi, nu vă retrageţi cuvintele frumoase
spuse cuiva, corectaţi-le în schimb pe cele urâte şi nu vă mânjiţi vorbirea cu
făţărnicie!
74) Viaţa
este o cursă dură de maraton. Soarele arzător se schimbă rapid cu geruri sau
uragane, iar concurenţii îşi fac loc cu coatele, îşi aruncă reciproc spini în
cale sau din când în când îşi întind un pahar cu apă.
75) Sunt
oameni pe care nici moartea nu-i scapă de gura lumii!
76) Când
ninge, se scutură pe pământ livezile înflorite ale cerului.
77) Nimeni
nu poate plăti în contul altuia ratele pe care acesta le are de achitat vieţii,
ca plată pentru luxul propriilor păcate.
78) Invidia
este cel mai ruşinos handicap al speciei umane!
79) Criza
economică a fost declanşată de criza morală!!!
80) Clipele
vieţii ni se cern lin şi se topesc ca fulgii de zăpadă.
81) Adevărata
libertate înseamnă să mişti cu puterea minţii mâinile şi picioarele înlănţuite
82) Cuvintele
înalţă catedrale, dar şi scormonesc prin mizerii!
83) Este
şi mâine o zi, dar nu ştii niciodată dacă îţi este permis să îi admiri
răsăritul!
84) Dreptatea
obţinută pe cale juridică este intens negociată.
85) Fulgii
graţioşi de zăpadă îşi irosesc frumuseţea prin noroaie.
86) Nu
vă aşezaţi la masă cu Diavolul nici măcar să beţi o limonadă!
87) În
filmul vieţii tale, cascadoriile nu sunt trucate, ci executate în mod
obligatoriu de protagonist.
88) Artistul
care se îndrăgosteşte de propriul tablou sau de propriul personaj, este pe cale
de a comite incest!
89) Furtunile
declanşate din senin în suflet determină naufragiul tuturor navelor înrolate
sub steagul echilibrului.
90) Are şi pământul amintirile şi coşmarurile lui!
Noroc că este un martor tăcut, că altfel mărturia lui privind cruzimea
oamenilor ar îngrozi!
91) Şefilor,
ţineţi minte că oasele nu au rang, nici funcţie!
92) Sunt
uşi la care baţi insistent şi rămân veşnic închise în faţa ta, iar pe cele care
ţi se deschid larg refuzi să intri!
93) Unii
şi-au dat viaţa pentru libertatea ţării, alţii o jefuiesc până la sânge!
94) Pe
creierii unora, plugul vieţii a trasat brazde adânci!
95) Omul
se plimbă toată viaţa înainte şi înapoi, pe bulevardul propriilor iluzii.
96) O
naţiune este în pericol, aflându-se pe ultima treaptă a demnităţii, când
permite ca adevărul să fie mistificat la vedere.
97) Mainile
sunt cartile de identitate ale statutului social.
98) Mulţi
oameni fac pe agenţii de circulaţie în vieţile celorlalţi!
99) Poţi
să ai idei geniale, poţi să muţi şi munţii din loc, atâta timp cât rutina şi
programul zilnic îţi îngrădesc spiritualitatea, eşti ca un cal sălbatic care,
pentru a-şi primi raţia de grăunţe, acceptă să alerge pe hipodrom.
100)
Dacă natura are puterea să renască în
fiecare primăvară, în noi de ce să nu încolţească idei optimiste, sentimente
nobile şi gânduri de pace?
Doi oameni au mers mână-n mână pe acelaşi drum, până
când li s-a părut cărarea mult prea strâmtă pentru amândoi, iar atunci unul a
apucat-o în stânga, celălalt în dreapta, să-şi facă loc. Fiind prea
încrâncenaţi să mai privească înapoi, s-au despărţit ca doi străini. Chiar dacă
se vor întâlni pe drumurile vieţii, se vor privi mai străin decât străinii.
101)
Chiar şi stelele cad sau se sting!
102)
Fiecare îşi personalizează iubirea şi ura!
103)
Prin intermediul viciilor, Diavolul
negociază indirect preţul sufletelor noastre!
104)
Cele mai grave şi cele mai multe păcate
pe care le comite omul sunt împotriva lui însuşi!
105)
Un şef care îşi umileşte subalternul
este la fel de ridicol ca un vânător care îndreaptă arma spre o muscă.
106)
Cum de încap în mintea omului atât de
multe lucruri diferite: mărgăritare şi pietriş, haine de firmă şi zdrenţe?!
107)
Există pe lume Educatorii Pământului,
care te învaţă câte palme trebuie să încasezi pe un obraz, ca să-l întorci şi
pe celălalt.
108)
Moartea este răspunsul curiozităţii
supreme.
109)
În cursa vieţii, urâţenia pune mereu
frumosul pe fugă.
110)
Nu vă condamnaţi pe viaţă la
mediocritate, de dragul comodităţii!
111)
Nu viaţa este datoare la mine, ci eu
trebuie să o trăiesc frumos!
112)
Avem nevoie de linişte interioară pentru
a supravieţui ca de aer şi de apă!
113)
Toate limitele vieţii sunt borne de
avertizare, fixate pentru binele omului.
114)
Nu lăsaţi fiarele să vi se cuibărească
în inimă! Veţi sfârşi devoraţi din interior!
115)
Când banii nu mai reprezintă o
prioritate, trăim pe cele mai înalte cote spiritual
116)
Să trăieşti în deplină armonie cu tine
însuţi este cea mai mare provocare din univers.
117)
Pentru deşertăciune se licitează în
plen, iar valoarea a fost pusă în genunchi, la colţ!
118)
Petele de noroi aruncate de ceilalţi pe
reputaţia şi pe caracterul tău nu ţi se pot reproşa!
119)
Livezile înflorite sunt jurămintele
colorate şi parfumate ale pomilor că ne vor oferi fructe.
120)
Moş Crăciun nu va muri niciodată, pentru
că nu poate muri ideea de a dărui, oricât de meschină ar deveni lumea.
121)
Cel care nu apreciază truda şi fineţea
bijutierului aplică lovituri de baros operei, motivând că a vrut să testeze
aliajul.
122)
Vă puteţi programa ochii şi creierul să
se bucure de jumătatea plină a paharului vieţii sau să suspine privind în gol
la jumătatea goală.
123)
Adevărata independenţă se obţine când nu
te ataşezi de oameni sau de lucruri! Oamenii mor sau te trădează, în timp ce
lucrurile se strică!
124)
Dacă oamenii ar fi fost creaţi să
trăiască doar pentru ei, ar fi locuit pe planete singuratice situate la mii de
ani lumină una de cealaltă.
125)
În fiecare om este un despot! Dorim cu
ardoare să ne programăm semenii să gândească asemenea nouă, să urască şi să
iubească aceleaşi lucruri!
126)
Politicienii-măcelari, interesaţi de
halca puterii, taie în carne vie din trupul ţării şi din trupul acestui popor
încercat, fără milă şi fără să le pese de urmări!
127)
Şi cum stăm aşa în arşiţa timpului
neiertător şi în bătaia furtunilor vieţii, cea mai mare satisfacţie este atunci
când rămânem în picioare, luptând cu demnitate pentru supravieţuire.
128)
Dacă am accepta faptul că există
dejecţii în viaţa fiecăruia dintre noi, nu ne-am mai crede atât de perfecţi,
încât să ne acuzăm partenerii de scenă că poluează atmosfera cu greşelile lor!
129)
Sunt oameni care îşi încleştează cu
patimă mâinile în viaţă, deşi destinul îi loveşte cu verigi de metal peste
degete! Deşi sunt zdrobiţi de lovituri, terciuiţi, diformi, sunt atât de demni,
încât se încăpăţânează să trăiască şi găsesc în ei resurse inepuizabile de
supravieţuire.
130)
Ce sunt greşelile în faţa iubirii
adevărate? Fulgi de zăpadă purtaţi de vânt! Ce este orgoliul în faţa dragostei?
Pulbere purtată de vânt! Cine a găsit persoana care-şi canalizează întreaga
energie spre a-l face fericit este cu adevărat norocos! O astfel de experienţă
este unică în viaţă.
131)
De la un timp, întâlnesc oameni: numai
unul şi unul, încât am impresia că nu mă merită sau... nu-i merit eu pe ei?
132)
Adevărul prezentat în forma brută
şochează.
133)
Speranţa este flacăra care ne întreţine
viaţa.
134)
În vistieria sufletului se ascund ca în
cuferele din basme: nestemate sau balauri.
135)
Este complet lipsit de minte omul care
îşi imaginează că fără el universul s-ar prăbuşi.
136)
Nu există nicio lege care să-i
pedepsească pe cei care te înjunghie cu vorbe sau îţi toarnă cuvinte otrăvite
în paharul cu apă pe care îl bei.
137)
Cine acceptă să i se ia viaţa fără luptă
devine complice la crimă!
138)
Cum haita este grup social cu intenţii
ucigaşe, există o cenzură a celor care fac parte din ea...
139)
Este fanatic cel care îi atribuie lui
Dumnezeu propria religie.
140)
Când obligi pe cineva să te iubească,
este ca şi cum ai jefui un cerşetor de ultimii bănuţi pe care i-a căpătat.
141)
Nu deveniţi răi ca să fiţi la modă, fiţi
demodat de buni!
142)
Când afirmaţiile îţi sunt analizate
"la microscop", ai ieşit din anonimat.
143)
Unele inimi sunt izvoare nesecate de
ură.
144)
Pe lume, există lucruri mai înfiorătoare
ca moartea!
145)
Forma supremă de renunţare: să renunţi
la tine, de dragul altora!
146)
Voi munci atât de mult, încât nu voi fi
niciodată uitată! Voi adopta întotdeauna mentalitatea omului bogat, încât nu
voi duce lipsă de niciun bun spiritual!
147)
Raţionalizaţi-vă linguşirea şi nu mai
permiteţi celor din jur să vă îndoape, servindu-vă linguriţă după linguriţă de
făţărnicie! Riscaţi să deveniţi un balon umflat de infatuare nefondată, iar
obezului care slăbeşte brusc îi atârnă dizgraţios pieile adevărului.
148)
E atâta negru în jur, încât parcă ni
s-au carbonizat visele! Pretutindeni au rămas cioatele deznădejdii!
149)
În fiecare an privim prima ninsoare cu
alţi ochi şi e semn sigur de îmbătrânire să nu te mai bucuri de primii fulgi de
nea.
150)
Există goluri sufleteşti pe care nu le
pot umple nici toate academiile din lume, nici bogăţii nesfârşite, nici risipa
de frumuseţe din jur!
151)
După ce ai gustat un fruct, dulce, acru
sau amar, nu arunca pietre in pomul care l-a pus la dispoziţia ta, căci nu te-a
obligat nimeni să mănânci.
152)
Vrem, nu vrem, societatea ne triază şi
ne lipeşte 1001 de etichete. Suntem etichetaţi după valoarea proprietăţilor
deţinute, după profesie, diplome, sex, vârstă sau religie! Numai spiritul rămâne
atât de scump, încât nici nu se vinde, nici nu se găseşte la vânzare!
153)
Florile sculptate în gheaţă se topesc.
154)
Toamna, expoziţie de pictură în aer
liber!
155)
Copiii nu moştenesc sclavia spirituală a
părinţilor.
156)
Iarna ning anii peste noi şi ne
troienesc amintirile.
157)
Chiar şi pietrele sunt măcinate de
vânturi şi de ploi!
158)
Omul superior este întotdeauna în stare
de veghe şi gata de plecare!
159)
Diavolul este atât de abil, încât nu
avem probe că ne-a dus în ispită!
160)
O limbă exigentă sesizează cuvintele
nesărate, acre sau amare înainte de a le rosti.
161)
Nu am nevoie să mă vaccinez împotriva
nesimţirii! Mi s-a transmis genetic imunitatea!
162)
Vara şi-a tăiat degetele în razele
ascuţite ale soarelui şi au rămas prin lanuri petele de sânge!
163)
Cel care nu se poate împăca niciodată cu
propriul trecut, scormoneşte cu sete în trecutul altuia.
164)
Viaţa? Este drumul pe care îl parcurge
fulgul de zăpadă din înaltul cerului până la mizerii abjecte.
165)
Fiecare om este o grădină din care
puteţi culege trandafiri şi mărgăritare, urzici şi mătrăgună, mere, struguri,
roşii, dar şi pelin.
166)
Orice om are îndatorirea să pornească de
la premisa că fiecare partener de scenă socială are o demnitate minim
compatibilă condiţiei de om.
167)
Închideţi ermetic ferestrele sufletului
iarna, gerul siberic să nu vă îngheţe sentimentele! Nimic din răul lumii în
care trăim nu trebuie să ne pătrundă în inimă şi-n gând!
168)
Uneori, caruselul vieţii te proiectează
pe culmile disperării! Ameţeşti, te clatini acolo sus, vrei să cobori, dar în
jur... toate cărările sunt acoperite cu lavă incandescentă!
169)
De fapt, ce sunt eu? Primăvara, mugur
plăpând de salcie care se frânge în floare, vara, mac ce însângerează lanurile
de aur, toamna, frunză galbenă şi uşoară purtată de vânt, iarna, fulg delicat
de nea ce se va topi prin mizerii. Fiecare anotimp îmi aminteşte că sunt o
umbră pe pământ.
170)
Zăpada este incompatibilă cu iubirea.
Când o săruţi sau o măngâi se topeşte.
171)
Firile violente pârjolesc totul în jurul
lor şi transformă grădinile roditoare în pustiuri aride.
172)
Toamna, chirurg lucid, despică fruntea
cerului cu bisturiul, iar petele de sânge se întind peste codrii!
173)
Viaţa este cea mai serioasă preselecţie,
la care participi în fiecare zi.
174)
Sunt prinţi care au suflete de slugi şi
servitori cu suflete de prinţi!
175)
Mândria îmbracă două forme disticte: cea
a demnităţii şi cea a aroganţei.
176)
Un scriitor trebuie să-şi accepte
criticii, dar când se pierde în polemici inutile, este ca şi cum s-ar aşeza la
masă cu şacalii în deşert, deşi mai are mult de mers ca să ajungă la primul
adăpost!
177)
Lacrima este preţul nefericirii.
178)
Furtuna este plânsul în hohote al
îngerilor de mila pământenilor.
179)
Fericirea este ca un orgasm al vieţii,
deseori mimezi că ai avut!
180)
Comercializarea sărbătorilor religioase
echivalează cu gestul lui Iuda de a-l vinde pe Iisus pe 30 de arginţi.
181)
Am îngrămadit în suflete lăzi cu
amintiri neplăcute, balaurii invidiei, cioburile resentimentelor, de aceea nu
mai avem loc pentru bucurii. Dacă nu vom face curăţenie în acest moment, vom
muri sufocaţi!
182)
După ce ai ucis, este absurd să-i spui
unui cadavru: "Îmi pare rău!".
183)
Ce păcat că după o iubire care ţi-a ars
inima pe jar, nu-ţi rămâne decât cenuşa, cu gustul ei leşios!
184)
Ura este un sentiment nobil fiindcă este
sinceră şi nu poate fi simulată. Sub masca prieteniei sau din spatele unei
iubiri simulate se pornesc adesea atacuri mortale.
185)
Cine nu se supune sindromului de turmă,
devine oaie neagră sau oaie capie!
186)
Omul se satură de mărire când se
prăbuşeşte în grota decăderii!
187)
Cea mai păguboasă soluţie în rezolvarea
unor probleme vitale este să nu accepţi realitatea!
188)
Plagiatul ordinar înseamnă să tragi la
xerox viaţa unei persoane pe care o admiri şi să susţii cu neruşinare că te
afli în posesia exemplarului original.
189)
Crezând atât de mult în izbăvire,
accepţi mai uşor supliciile vieţii.
190)
Când poţi să îţi ierţi duşmanul, te
eliberezi de tot veninul pe care acesta ţi l-a inoculat în suflet.
191)
Menirea zăpezii este aceea de a acoperi
toate mizeriile vieţii! Dar sunt mizerii care se încăpăţânează!
192)
Mă bazez doar pe "trăiesc". Am
trăit este de domeniul consumabilelor, iar voi trăi sună doar a promisiune.
193)
Cea mai mare bogăţie o reprezintă
oamenii care se transformă în scuturi vii pentru a te apăra de atacurile
sângeroase ale vieţii.
194)
Forma supremă de insolenţă este să
dispreţuieşti moştenirea pe care ţi-au lăsat-o cu eforturi supraomeneşti
înaintaşii. Să o vinzi pe un preţ de nimic şi să rămâi pe drumuri.
195)
Împărăţia spirituală instituită de Iisus
este centrată pe binele spiritual al omului. Conflictul de interese s-a născut
pentru că omul pune accentul pe aspectele materiale ale lumii în care trăieşte.
196)
Există idioţenii predate la şcoala
vieţii care te fac să te gândeşti exclusiv la binele tău şi îţi extirpă pentru
totdeauna conştiinţa! În momentul în care ţi le-ai însuşit şi le aplici, eşti
pe cale de a deveni o fiară!
197)
Gândul este refugiul cel mai sigur
pentru omul pe care nu-l trădează limba!
198)
De Crăciun ninge cu iertare...
199)
Iubirea adevărată aboleşte sclavia.
200)
Aşteptarea este proba de foc a răbdării.
201)
Celor înstrăinaţi le este sete de-acasă!
202)
Şi sufletul are nevoie de haine de gală!
203)
Buzele oamenilor devin uneori salve de
tun!
204)
Doar împăcarea linişteşte furtuna din
suflet.
205)
Şi colivia de aur zdrobeşte aripile
libertăţii.
206)
E un blestem să nu ai intimitate în
clipa morţii!
207)
Monotonia şi rutina stabilesc limitele
vieţii mele.
208)
Cei mai scumpi prieteni nu se pot
cumpăra niciodată!
209)
Timpul nu se reciclează, de aceea este
atât de scump.
210)
Vara, luminişurile pădurii sunt site
care cern lumina.
211)
Când bate vântul deznădejdii, sufletul
rămâne pustiit.
212)
Poţi fi un deşert pentru ceilalţi, o
junglă sau o oază!
213)
Ura cea mai încrâncenată se stinge cu
iubire adevărată.
214)
Fineţea sufletească este apreciată doar
de cunoscători!
215)
Cel mai mare păcat al omului este să-şi
irosească viaţa.
216)
De-am putea opri cronometrul cerului
când viaţa ne surâde!
217)
Doar echilibrul pune în valoare eficient
o calitate umană.
218)
Tocirea conştiinţei este forma supremă
de degradare umană.
219)
Să ne fim colind unii altora în zilele
geroase ale vieţii!
220)
Culmea penibilului: să candidezi şi să
te votezi singur...
221)
Pune în fiecare secundă o piatră la
temelia succesului tău!
222)
Omul este liber să respecte legi şi
să-şi accepte limitele.
223)
O colibă locuită valorează mai mult
decât un castel pustiu.
224)
Iubim şi preţuim viaţa abia când ne
îndreptăm către apusul ei.
225)
Ce-ar fi dacă Dumnezeu ar pune taxe
oamenilor pe tot ce a creat?
226)
Cel mai frumos cadou de Crăciun este să
nu fii singur şi bolnav!
227)
Conştiinţa aflată la datorie este
barometrul umanităţii din noi.
228)
Acţionaţi acum pentru ziua în care nu
veţi mai putea face nimic!
229)
Distingeţi zâmbetul care curge din
inimă, de rânjetul unei măşti!
230)
Trăim atât de puţin, încât nu ne
permitem momente de inactivitate!
231)
Politicienii vor să scoată halca puterii
din jar cu mâna poporului.
232)
Să evaluăm toamna după roade, nu după
frunze moarte şi crengi uscate!
233)
Virgulele repetate din cadrul unei
relaţii indică iminenţa punctului.
234)
Suntem chiriaşi pe acest pământ, iar
accesul la utilităţi este public!
235)
Nu are farmec să ştii dinainte ce
cadouri sau farse ţi-a pregătit viaţa.
236)
Nu avem niciun drept să demolăm
demnitatea cuiva, oricare ar fi mobilul!
237)
Pentru oamenii răi Crăciunul este un
supliciu sufletesc, nu o sărbătoare.
238)
Chiar şi florile de câmp, libere şi
sălbatice sfârşesc prin a deveni fân.
239)
Doar în situaţii de criză percepem
normalitatea ca fiind o binecuvântare.
240)
Se sting prea repede sărbătorile, se
scutură într-o clipă ce este frumos!
241)
De ce trebuie să mutilăm adevărul,
adaptându-l situaţiilor care ne convin?
242)
Întotdeauna să porţi cu tine, în trusa
de prim-ajutor, cuvinte analgezice!
243)
Raţiunea şi lumina ochilor sunt printre
bunurile noastre cele mai de preţ.
244)
Şcoala ideală este aceea care şlefuieşte
sufletul, prin intermediul minţii.
245)
Dacă laşi impresia că eşti uşor de
înfrânt, vei fi atacat din toate părţile.
246)
Doar bufonii maschează tragedia
prefăcându-se distribuiţi în rol de comedie.
247)
Cum viaţa este o luptă, ca soldaţi cu
experienţă ne aflăm mereu în defensivă.
248)
Formula "omului de bine": Suma
virtuţilor este superioară totalului viciilor.
249)
Pe oamenii adevăraţi, înfrângerile
vieţii îi transformă în luptători de elită!
250)
Cine se leapădă din proprie iniţiativă
de demnitate, nu merita să o primească.
251)
Raportarea la circumstanţe înseamnă
saltul calitativ de la teorie, la practică.
252)
Deşi pretutindeni se risipeşte lumină,
există oameni care trăiesc în întuneric!
253)
Spre deosebire de trup, sufletul are
capacitatea de a se regenera în permanenţă.
254)
Bătrânii care-şi pierd luciditatea şi
depind de ceilalţi sunt morţii noştri vii.
255)
Să aşteptăm iarna liniştiţi, fără să ne
îngheţe sufletele înainte de venirea ei!
256)
Nu poţi să crezi în venirea primăverii,
dacă în sufletul tău nu s-a topit zăpada!
257)
Toamna suspină printre copacii ştiind că
iarna o va înfăşura în giulgiu de nea...
258)
Pe canicula infernală e bine să găseşti
un suflet la umbra căruia să te răcoreşti!
259)
În cuptorul verii se coc fructele
copilăriei: cireşele, merele dulci şi căpşunile.
260)
Oamenii pot compensa pierderea tinereţii
şi a frumuseţii prin nobleţe sufletească.
261)
Plânsul care nu se-aude e mai profund,
suspinele sufletului sunt mai sfâşietoare..
262)
Rezistenţa unui spirit se testează după
doza de esenţă de adevăr pe care o suportă.
263)
Când îi pretinzi vieţii imposibilul, îţi
semnezi condamnarea pe viaţă la nefericire!
264)
Întotdeauna concomitent cu dialogul care
se aude, există altul care se ţese în minte.
265)
Forma cea mai brutală de înşelătorie
este să înşeli în mod deliberat încredere cuiva.
266)
Cuvintele lipsite de valoare ar trebui
aruncate în vântul uitării ca frunzele uscate!
267)
Cât suntem în viaţă, nu putem lua
niciodată vacanţă de la îndatorirea de a fi oameni!
268)
Decenţa este ingredientul fără de care
verbul "a sărbători" îşi denaturează sensul.
269)
Doar împreună, toţi oamenii de bine ai
planetei pot reduce rata nefericirii din univers!
270)
Cei mai puternici oameni sunt cei care
continuă lupta vieţii după ce au pierdut un copil!
271)
Dacă nu ar exista în univers mai mult
bine decât rău, atunci am fi cu toţii morţi demult!
272)
Cine umileşte pe ceilalţi este demn de
mila noastră. Nu-şi poate depăşi statutul de călău.
273)
Zidul tăcerii este cea mai bună
strategie de apărare în faţa atacurilor verbale de mahala.
274)
Prin suflet trece calea spre eternitate,
dar mulţi nu o găsesc fiindcă o caută în exterior.
275)
Armonia interioară este tipul
independent de fericire pe care îl putem experimenta instant.
276)
Primăvara nu este în criză economică!
Face atâta risipă de viaţă, de frumuseţe şi de lumină!
277)
Schimbul de laude nesincere a devenit
principiul de bază al socializării din zilele noastre.
278)
Când examinezi pe alţii, nu uita că va
veni vremea când vei fi personal examinat de Dumnezeu!
279)
Să primim cu multă recunoştinţă anii pe
care Dumnezeu îi adaugă în buchetul vieţii pentru noi!
280)
Orice om care are o inimă nobilă, nu
este atât de sărac, încât să nu aibă ce dărui celor dragi.
281)
Omul este vioara la care cântă Dumnezeu
sau şarpele prin care Diavolul îi amăgeşte pe ceilalţi.
282)
Deşi pare smulsă din aripile îngerilor
şi din pagini de poveste, chiar şi zăpada diafană ucide.
283)
Adevărata şcoala ar trebui să te
conştientizeze de faptul că tu eşti cel mai bun profesor al tău!
284)
Mi-e milă de oamenii care aleg să fie
condamnaţi la păstrarea aparenţelor, sacrficând demnitatea!
285)
Când uşi ferecate se deschid de la sine
în faţa ta, să ştii că Dumnezeu a intervenit pentru tine.
286)
Pentru mine, umilinţa supremă ar fi
certitudinea că mi-am clădit toate realizările pe înşelătorie!
287)
Suntem fericiţi cât suntem lucizi, cât
timp nu ni s-a şters memoria şi ne putem deplasa pe pământ!
288)
Campaniile electorale se desfăşoară după
scenariul popular: un nebun promite şi un prost aşteaptă.
289)
Să pleci undeva, departe nu înseamnă să
îţi rezolvi problemele. Problemele te vor însoţi şi acolo.
290)
Cea mai cruntă formă a morţii umane: să
ţi se stingă lumina din suflet înainte de moartea trupului!
291)
Omul este un critic înnăscut: critică
universul şi legile sale, deşi nu poate face unul asemănător.
292)
Naivitatea unui popor este calea sigură
prin care se ajunge la falimentul lui material şi spiritual.
293)
Adevăraţii eroi sociali sunt cei care-şi
depăşesc cinstit condiţia socială, ignorând motive egoiste.
294)
Să nu se troienească niciodată punţile
care fac legătura între gândurile constructive ale oamenilor!
295)
Omul este actorul căruia îi încremeneşte
zâmbetul pe chip, în timp ce-şi joacă rolul pe scenele lumii.
296)
Din păcate, urmele multor oameni se
şterg cât sunt încă în viaţă, pentru că nu păşesc drept şi profund.
297)
Cel care ridiculizează libertatea
altora, realizează în penitenciar care este preţul propriei libertăţi.
298)
Oamenii vin din necunoscut şi se
îndreaptă spre necunoscut, dar cu toate acestea fiecare viaţă are sens.
299)
Cea mai mare parte din grijile oamenilor
este generată de probleme şi situaţii care nu-i privesc direct.
300)
E-atâta frumuseţe în jur, încât este
păcat să ne pierdem vremea permiţând urâţeniei să ne agreseze ochii!
301)
Din păcate, copiii se împart în două
categorii: născuţi din multă dragoste şi născuţi dintr-o greşeală...
302)
Politicianul de succes este managerul
desăvârşit al defectelor rivalilor săi şi al naivităţii alegătorilor.
303)
Viaţa este o continuă călătorie: vii şi
pleci, deşi nu-ţi este garantată ajungerea la destinaţie, rişti!...
304)
Fiecare frunză uscată este dovada că
natura îşi face datoria şi nu vociferează când plăteşte tribut morţii.
305)
Banii nu pot cumpăra liniştea sufletului
şi echilibrul spiritual, de aceea bogaţii sunt atât de nefericiţi.
306)
Este permis să greşeşti toată viaţă, dar
să nu repeţi la nesfârşit eroarea pentru care ai plătit preţ maxim!
307)
Este câştigător în sensul deplin al
cuvântului cel care se recunoaşte învins de un adversar mai bun decât el!
308)
Uneori cursul vieţii este un râu căruia
i-au secat bucuriile, dar când plouă interminabil îşi iese din matcă!
309)
O, de-am avea capacitatea de a evalua
sufletele nude ale semenilor şi nu ne-am mai lăsa păcăliţi de ambalaje!
310)
Oamenii sănătoşi care-şi bat joc de cei
bolnavi, au sufletul bolnav, iar maladia aceasta este mult mai gravă.
311)
Celui care nu oboseşte vorbind lumii
întregi de calităţile sale, îi lipseşte calitatea elementară: bunul simţ.
312)
Un om care nu se simte preţuit, aşteptat
sau dorit de cel puţin o persoană îşi pierde interesul faţă de viaţă.
313)
Pentru că este atât de scurtă, viaţa ar
trebui privită drept cea mai mare sărbătoare a omului pe acest pământ!
314)
Cel mai frumos cadou de Moş Nicolae este
să poţi să fii Moş Nicolae pentru cât mai mulţi oameni din jurul tău!
315)
Nu iubim când dorim să luăm în stăpânire
sufletul partenerului. Iubirea adevărată înseamnă dăruire, nu asediu.
316)
Nimeni nu se naşte pentru a muri, ci
pentru a trăi cu folos şi a valorifica la maximum fiecare secundă a vieţii!
317)
De câte ori răul din noi îi contaminează
pe cei din jur suntem responsabili de deteriorarea lumii în care trăim!
318)
Fie ca sub bradul de Crăciun să găsim
puterea de a deveni mai buni, mai înţelegători şi de a filtra gândurile rele!
319)
Fiecare treaptă socială costă timp,
înseamnă bani, muncă şi răbdare! Doar cei aleşi sunt scutiţi de aceste
impozite!
320)
Dumnezeu nu a retras demnitatea, adică
libertatea de a alege şi a acţiona nici celui mai mare răufăcător din univers.
321)
Poţi să fii atlet în cursa vieţii şi să
fugi departe de mizeriile vieţii, ele vor alerga cu viteza luminii după tine.
322)
De Crăciun sunt trişti doar cei care au
impresia că Dumnezeu este obligat să-i ajute să cucerească lumea materială..
323)
Timpul care curge asigură echilibrul
între viaţă şi moarte, între bucurie şi suferinţă, între speranţă şi
deznădejde.
324)
Oamenii buni comit repetabila greşeală
de a permite omizilor să le devoreze frunzele şi celor care au nevoie fructele.
325)
La şcoală, elevii ar trebui să înveţe
cum să se orienteze corect şi să acţioneze eficient pe câmpul de luptă al
vieţii!
326)
Cine are onoare, consideră orice
promisiune un contract verbal între părţi ce trebuie respectat, cu riscul de a
pierde.
327)
Chiar dacă este dureros, oamenii trebuie
să-şi sculpteze singuri sufletele, nu doar să se lase modelaţi de cei din jur!
328)
Oricât ai iubi pe cineva, nu poţi să-ţi
asumi suferinţa acestuia, ci poţi doar să-i faci viaţa mai uşoară şi mai
frumoasă.
329)
Iubirea este ca o fiinţă: se naşte,
creşte, îmbătrâneşte şi moare, de aceea nu are sens să ne întrebăm de ce s-a
terminat!
330)
Nu mai invidiaţi pomii pentru că
reîntineresc în primăvară, pentru aceasta ei îmbătrânesc şi mor puţin în
fiecarea toamnă...
331)
Să se aşeze zăpada peste trecut, să se
aşeze ninsoarea peste răni sângerânde sau purulente. Să ningă cu vindecare
spirituală!
332)
Campaniile electorale reprezintă luna de
miere oferită electoratului în avans. După trezirea din beţie urmează anii de
fiere.
333)
Să nu te doară înseamnă că eşti grav
bolnav. Suferi de una dintre cele mai rare boli din lume şi nu conştientizezi
normalitatea.
334)
Este cumplit când oamenilor li se
radiografiază sărăcia şi mizeria existenţială de către cei din jur şi nu se pot
opune sau apăra.
335)
Doamne, nu-mi lua darul de a-mi exprima
gândurile în cuvinte, chiar dacă mi se vor auzi şi lacrimile, şi speranţele şi
blestemele!
336)
Viaţa unui om are capacitatea de a se
curăţa de pete în timp şi fiecare individ găseşte reţete care-l fac imun la
anumite mizerii.
337)
Viaţa e o haină pe care o porţi demn sau
în umilinţă, o întreţii spălând-o şi cârpind-o la timp sau o laşi să-i atârne
zdrenţele...
338)
Ciudat. Suntem întrebaţi de sărbători
dacă ne-am împodobit casele, dar nimeni nu îndrăzneşte să ne spună să ne
împodobim sufletele.
339)
Notele contabile de tipul: i-am dat un
cadou de milioane şi mi-a oferit unul de trei lei sunt incompatibile cu spiritul
Craciunului.
340)
Să te sustragi realităţii înseamnă să
refuzi soluţionarea situaţiilor problemă ale vieţii. Nu se obţine decât o
amânare a luptei, atât!
341)
Nu există adversari politici pentru
electorat. Acesta, sărmanul e doar vânatul aflat între bătăile de puşcă alea
aşa-ziselor elite ale ţării...
342)
Ne pierdem prea mult din viaţă
războindu-ne cu timpul, cu limitele noastre, cu felurite himere în loc să
navigăm când curentul ne este favorabil.
343)
Dacă am câştigat cel puţin un om de
partea binelui, pe parcursul vieţii, se cheamă că ne-am făcut datoria pentru
care ne-a fost permis să ne naştem.
344)
Anumiţi indivizi ce-şi zic în mod
nemeritat oameni, s-ar putea să-ţi calce sufletul în picioare, dar ţineţi
minte, diamantele sclipesc şi în noroaie!
345)
Oricât de mult ne-ar dezamăgi România,
nu ne putem dezice de ea, aşa cum nu putem renunţa la propria fiinţă, chiar
dacă intrăm în conflict cu noi înşine!
346)
Cele mai subtile victorii spirituale ale
oamenilor sunt: să nu se bucure de răul aproapelui, să nu-şi urască duşmanul,
să ajute şi să iubească dezinteresat.
347)
Ne-am materializat într-atât, încât în
loc să oferim suflete curate semenilor în dar de Crăciun, le dăm cadouri
ieftine înfăşurate în ambalaje sclipitoare...
348)
Viaţa este cea mai grea ecuaţie, cu o
infinitate de necunoscute şi multe variabile, cu reguli pe care le descoperim
din mers şi care se schimbă în timpul jocului.
349)
Adesea câmpul social ne joacă feste:
semănăm cuvinte nobile şi recoltăm spini. Important este să avem conştiinţa
împăcată că nu am răspândit seminţe rele în lume.
350)
Când este întunecat afară şi plouă, noi,
oamenii, avem soarele în noi. Dispunem de resursele necesare pentru a
transforma o zi mohorâtă în una care musteşte de bucurie.
351)
Mentalitatea politicianului din zilele
noastre ar trebui corectată: în caz de calamitate, nu preşedintele ţării ar
trebui să-şi dea demisia, ci alegătorii care l-au votat!
352)
Te iubeşte cu adevărat doar cel care îţi
sculptează cu trudă şi răbdare sufletul, transformându-l într-o operă nepereche
şi elogiază materialul, ignorând propia măiestrie!
353)
Greşim purtându-ne asemenea unor
judecători care nu admit alte soluţii, exceptându-le pe cele personale! Nu
putem raporta problemele semenilor la sistemul nostru de gândire.
354)
O femeie care şi-a pierdut frumuseţea
emblematică şi nu a încercat să o completeze cu alte valori este ca un pianist
care şi-a pierdut degetele sau ca o soprană care a amuţit.
355)
E nedrept modul în care compartimentele
timpului se anulează cu viteza fulgerului! Trecutul devine azi, prezentul este
devorat de viitor, iar acesta înghiţit de incertitudine.
356)
Vara este anotimpul examenelor ca o lege
a compensaţiei: viaţa triumfă sub forma parfumurilor, gusturilor şi culorilor,
de ce să nu înceapă tot acum lupta pentru supravieţuire?
357)
Frunzele care cad, stropii de ploaie
care ne mângâie chipul, vântul care răvăşeşte totul, zăpada care stă să vină ne
imploră să fim buni, amintindu-ne de clipele vieţii efemere.
358)
Puţini oameni au privilegiul de a trăi
la răscruce de milenii, de a experimenta schimbarea unei orânduiri cu alta. Din
acest punct de vedere suntem binecuvântaţi, nu sacrificaţi!
359)
Gusturile nu pot fi niciodată explicate
raţional, aşa că nu cereţi explicaţii oamenilor care nu vă plac! Respectaţi-le
decizia fără să vă gândiţi cum să vă schimbaţi de dragul lor!
360)
Singurătatea îşi dublează povara greutăţii
iarna pentru că zilele sunt scurte, iar nopţile interminabile. Socializarea
intră în hibernarea şi refugiul omului este în propriul cămin.
361)
Oricâte lovituri ar primi de la viaţă,
de la duşmani sau prieteni, românul se ridică şi îşi continuă drumul! În asta
stă măreţia acestui popor, în capacitatea de a renaşte la infinit.
362)
Frumuseţea adevărată este dincolo de
cosmetizare. Ea nu se şterge când se aplică demachiantul şi nu dispare când
buclele sunt stricate de ploaie sau de vânt pentru că izvorăşte din interior!
363)
Şoapte parfumate de iunie cu miros de
crini şi flori de tei, cu cireşe la urechi păşind cu tălpile goale prin ierburi
înalte sau prin aurul topit al grânelor, însângerate de maci pe alocuri.
364)
Când alţi oamenii sunt îngropaţi de vii
în zăpadă, ne simţim vinovaţi de focul care se aude în sobele noastre, de
pâinea caldă pe care o avem pe masă şi de normalitatea pe care o considerăm
lux.
365)
Sufletul sensibil se îmbolnăveşte grav
pentru că el filtrează nedreptăţile, pierderile şi neîmplinirile personale, dar
şi ale celor din jur. Există oameni care îşi asumă durerile şi eşecurile
semenilor.
366)
Nicio imagine nu este mai frumoasă decât
aceea a pâinii care creşte sub mângâierea mâinilor omului, se prinde în dansul
vântului, primeşte îmbrăţişarea stropilor de ploaie şi sărutul soarelui pe
fruntea de aur!
367)
Când accepţi să trădezi, ca Iuda
Iscarioteanul, gândeşte-te că lucrul cel mai important pe care l-a făcut acesta
a avut loc după vânzare. Nu comite nicio faptă care să te determine să te
spânzuri pentru a-ţi regăsi liniştea!
368)
Fără mirosul de cetină, de cozonaci şi
sarmale şi fără părinţii care aşteaptă un strop de recunoştinţă, fără copiii
care-şi dăruiesc colinda, Crăciunul devine bizar, înstrăinându-se de bucuria
primordială cu care a fost înzestrat.
369)
Nu vă irosiţi energia, încercând să
mulţumiţi toţi oamenii întâlniţi pe drumul vieţii! Nici Dumnezeul cel
atotputernic nu reuşeşte acest lucru. În plus, există indivizii care adoptă
statutul de "nemulţumit supem" cât timp evoluează pe acest pământ...
370)
Pentru că firul vieţii este scurt şi
trebuie să ajungem în vârf, prin propriile eforturi, este regretabil să pierdem
timp, răspunzând ofenselor, zvonurilor şi jignirilor. Sunt oameni care nu au o
ţintă în viaţă şi nu-i lasă nici pe ceilalţi să înainteze.
371)
Vacanţele sunt făcute să se sfârşească.
Să fii veşnic în vacanţă înseamnă să nu mai exişti. Să păstrăm ca balsam al
sufletului zilele cu soare, imaginea ierbii dansând în vânt, covorul multicolor
de flori de pe pajişti şi vom accepta mai uşor ceea ce urmeză!
372)
Mi-e dor de bucuria imensă şi nevinovată
din copilărie determinată de prima ninsoare şi de apropierea sărbătorilor în
vârful picioarelor. Moş Crăciun era mai sărac atunci, dar eu eram atât de
bogată fiindcă ştiam să mă bucur de lucrurile mărunte oferite de viaţă.
373)
Ca într-un autentic teatru de război în
faţa noastră au loc regrupări frecvente de trupe: cei care ne-au fost aliaţi
până mai ieri întorc armele împotriva noastră, în timp de inamici de temut se
prefac a încheia armistiţiu... Doar vigilenţa ne salvează de la dezastru!
374)
Cineva care nu are casă şi este singur
pe lume, îmi spunea că toate becurile multicolore din jur şi tot fastul
Crăciunului reprezintă o mare minciună. Câtă vreme ignorăm nevoile semenilor,
s-ar putea spune că avea dreptate? În câte pâini s-ar converti luminile
albastre, roşii sau portocalii?
375)
Se pare că atunci când trebuie să fie
recunoscători, mulţi oameni au inventat pilula pentru uitare!
376)
Nu există imunitate pentru penibil! Când
vă aflaţi într-o situaţie ridicolă, consolaţi-vă cu ideea că... au mai păţit-o
şi alţii!
377)
Pe strada Fericirii, Nenorocirea te
pândeşte la colţ!
378)
Cea mai periculoasă iubire este cea
izvorâtă din milă.
379)
Iubirea adevărată vine de la sine: nu se
cumpără, nu se vinde, nu se cerşeşte în genunchi, nici nu se smulge prin
tortură.
380)
Altruismul unui om, manifestat în câmpul
deschis de luptă al vieţii, e ca o rană sângerândă a unei gazele înconjurate de
lei.
381)
Trupul este sluga cea mai credincioasă,
deoarece suportă cu stoicism insultele şi supliciile omului şi capriciile
sufletului!
382)
Sufletul copilului are capacitatea de a
sintetiza balsamul prin care se vindecă singur. El întinde mânuţele celui care
îl ceartă şi zâmbeşte sincer celui care l-a maltratat.
383)
Lacrima este sinteza fluidă a durerii
nerostite.
384)
Uneori moartea dă un rest stupid şi
zgârcit vieţii: un cadavru.
385)
Moartea nu vine niciodată când o
cerşeşti stăruitor în genunchi, ci când ţi-e lumea mai dragă!
386)
Dacă nu este exersată timp îndelungat,
capacitatea de a urî se atrofiază.
387)
Calea cea mai sigură de a învinge un
popor este de a-l dezbina.
388)
Sinuciderea din dragoste?! Cum să alegi
să mori pentru cineva care te dispreţuieşte profund?!
389)
Un an nou repezintă şansa de a repara ce
am greşit, curajul de a privi cu încredere în viitor, posibilitatea de a
experimenta lecţiile de viaţă deja învăţate, bucuria de a ne bizui pe ajutorul
prietenilor.
390)
Invidia exprimată prin ironie este
piatra care rupe aripa visului aflat în zbor al aproapelui...
391)
Astăzi poţi deveni medic, avocat,
profesor, cu bani, dar om adevărat niciodată dacă nu ai ADN-ul omeniei în
sânge!
392)
Când ţi-au încremenit privirile, iar
simţurile ţi-au devenit rigide, eşti un om mort, chiar dacă respiri şi faci
umbră pământului!
393)
Când nu ştim ce drum căutăm în viaţă, nu
avem cum să reuşim...
394)
Orice ar face, unii oameni sunt excluşi
mereu de la premiile vieţii!
395)
Chiar robit de frumuseţea exterioară a
unei fiinţe, nu ignora faptul că nu există un scaun în sufletul ei pe care să
iei loc şi că nu te invită niciodată să rămâi la masă, dacă vrei să nu
înnoptezi în ger sau ploaie.
396)
Există momente în viaţă când omul poate fi
şi prinţ, şi gunoier şi grăjdar... în funcţie de circumstanţe.
397)
Dumnezeu, în marea Sa iubire, a oferit
omului mântuirea; acesta, în neîndurarea-i crâncenă, a inventat cazanele cu
smoală topită şi flăcările veşnice ale Iadului!
398)
Vai de oamenii care se autoguvernează în
mod anarhic!
399)
Viaţa şi moartea sunt echilibrate de
naştere, deci rolul femeii în univers este acela de a înclina balanţa în
favoarea vieţii.
400)
Ne dorim să trăim veşnic, dar când
timpul va fi dintr-o singură bucată, nu ne va fi dor de zile şi nopţi, de
toamne ploioase şi de ierni cu geruri cumplite şi cu zăpezi de poveste?
401)
Viaţa şi sănătatea nu se obţin pe
cauţiune.
402)
Este inuman să te superi sau să te
răzbuni pe un om pe care îl trădează propria minte.
403)
Anul Nou trebuie să ne găsească lucizi.
Ne păcălim pe noi înşine bravând sau refugiindu-ne în alcool!
404)
Când te cramponezi de succesele din
trecut, îţi iroseşti talentul, iar creativitatea ţi se atrofiază.
405)
A fi etic în vorbire înseamnă a îţi
trata interlocutorii ca fiind agenţi responsabili de afirmaţiile lor şi a nu
permite efectuarea cu premeditare a derapajelor verbale de orice fel!
406)
Circulă în lume o teorie eronată,
conform căreia faptele pentru care nu se plăteşte aici, se vor plăti în cer sau
în iad. Nimic mai fals. Fiinţa care le-a comis este duală şi ar fi nedrept să
plătească numai o entitate nedreptăţile! Pentru mâini, picioare, gât şi gură să
plătească sufletul?
407)
Nu dau cu piatra în tabloul nimănui,
chiar dacă nu-mi place arta sa. Dacă piatra ricoşează în frunte?
408)
Nu sunt niciodată geloasă pe un artist
care pictează mai bine decât mine, pentru că în calitatea tabloului stau zile
de trudă, petele de culoare de pe mâinile sale şi stropii de sudoare de pe
frunte!
409)
Cine îşi pierde timpul corectând pe
alţii şi găsind nod în papură tuturor lucrurilor, se iroseşte zadarnic.
410)
Deși nu există un preț de pornire pentru
viață, întreținerea acesteia costă enorm!
411)
Eminescu a învins moartea fizică prin
creație, cultură, prin felul în care a sfidat secolele cu puterea gândului!
412)
Cea
mai mare artă este să trăiești frumos!
413)
Există drumuri în viață care se înfundă
sau care se învârtesc în cerc amăgindu-ne. Oricare dintre noi s-a păcălit cel
puțin o dată, dar asta nu înseamnă că nu putem ajunge la capăt cu pași mici și
perseverenți și că nu vom găsi niciodată drumul bun!
414)
Oamenii ar trebui să învețe ca atunci
când evaluează incorect frumusețea unei persoane sau a unei opere își expun
invidia și ranchiuna acumulate în suflet față de tot ceea ce înseamnă
generozitate și valoare, spectacolul oferit fiind jalnic!
415)
Să semeni pe câmpul social fapte nobile,
gânduri alese, să crească amintiri frumoase în urma ta când vei fi departe!
416)
Dorințele care nu sunt ancorate în
concret devin iluzii.
417)
Există ființe în a căror privire se
adună tot seninul din univers.
418)
Numai acolo unde nu a fost iubire
adevărată năvălește ura după ce totul s-a terminat.
419)
Oamenii sunt egali, dar mai ales liberi
prin iubire.
420)
E semn de infirmitate sufletească gravă
să-ți bați joc de cineva care te iubește sincer.
421)
Mă gândesc cu părere de rău la timpul pe
care l-am irosit urându-i pe cei care m-au rănit. Cereau milă și ajutor, iar eu
i-am pedepsit pe nedrept.
422)
Iluziile își țes pânza de la o margine
până la cealaltă margine a lumii.
423)
Pentru a deveni funcționale, chiar idei
care au revoluționat lumea au avut nevoie să fie girate de umanitate.
424)
Iubirea adevărată și fericirea care îți
inundă sufletul nu se pot transforma niciodată în spectacol! Jocul de rol
implică prezența măștii...
425)
Este curată nebunie să oferi unor oameni
mai multă importanță decât merită. Poți să le oferi stelele, iar ei vor sfârși
scotocind în gunoaie!
426)
Orice relații care produce multă
suferință este o frână în calea progresului personal. Sfârșitul ei este sinonim
cu eliberarea supremă.
427)
Adevărul este în noi și este o crimă să
ne mințim la nesfârșit în orice împrejurare a vieții!
428)
Cine caută scuze plângându-și de milă
își pierde abilitățile de luptător, iar capacitatea de a găsi soluții i se
atrofiază.
429)
Din fericire gândurile omului nu se pot
radiografia!
430)
Integritatea deplină a gândurilor nu
există!
431)
Cea mai dramatică lipsă este lipsa
oamenilor dragi care ne înseninau viața cu prezența lor!
432)
Oamenii care migrează permanent în
căutarea fericirii și-ar putea găsi cuibul stricat sau ocupat la întoarcere...
433)
Să căutăm cărări care duc spre oaze de
liniște!
434)
Omul modern e flămând de liniște!
435)
În viață, irosim mai multă energie pe
nimicuri decât să investim în lucruri cu adevărat valoroase.
436)
Deși ne vine să aruncăm cu furie
jucăriile stricate sau să plângem după ele ca niște copii răsfățați, să nu
uităm că datorită lor am învățat ceva în viață!
437)
Este o crimă să ne lăsăm sufletul
năpădit de spini și de buruieni, când am putea să-l transformăm în grădină
roditoare!
438)
Omul adevărat respectă orice formă de
viață, nu strivește un fluture sub talpa sa și nu culege o floare pentru a-i
arunca în praf petalele.
439)
Și dacă tălpile vieții sunt pline de
răni și de spini, nimeni nu ne poate lua satisfacția de a înainta spre
destinația aleasă de noi...
440)
A transforma în divertisment
infirmitatea fizică și psihică a unei persoane înseamnă atentat la tot ceea ce
e uman.
441)
Bârfa este o carte de vizită soioasă...
442)
Scriitorul adevărat stoarce o mână de
cuvinte și umple milioane de suflete de bucurie.
443)
Când drumurile vieții par să se înfunde,
din cer, busola va indica nordul celor dezorientați și descurajați...
444)
Nu le permiteți oamenilor răi să vă
jefuiască de ultimul strop de bucurie din suflet și să vă anuleze demnitatea,
prin distrugerea respectului de sine!
445)
Gândind pozitiv, permitem sufletului să
zboare!
446)
Diferența între a trăi modest și a trăi
în lumina reflectoarelor este cea dintre neon și o lampă delicată de
argint...Neonul agresează privirea, în timp ce lumina discretă a lămpii o
delectează.
447)
De sub zăpezi grele, va ieși într-o zi
fragedă și delicată primăvara, iar dacă va găsi ușile deschise, va intra în
viața ta!
448)
Declaraţiile de dragoste lipsite de
fapte... ca promisiunile politice niciodată transpuse în practică, de care
alegătorii naivi s-au lăsat seduşi.
449)
Pesimiștii spun că iarna îmbracă țara în
doliu alb, iar optimiștii văd vălul de mireasă al pădurii ca o promisiune a
renașterii din primăvară...
450)
De-ar fi să cearnă din cer zahăr sau
făină... zăpada n-ar mai fi a tuturor!
451)
E mult de-atunci... Mi-am trimis
copilăria la sanie şi nu s-a mai întors!
452)
Se pot face meditații la toate
disciplinele din lume, numai lipsa caracterului nu se completează prin
intervenția unui specialist din afară...
453)
Mitocănia pune semnul egalității între
cei care o afișează și brutele, în timp ce finețea este semn al nobleței și
pentru cel mai umil practicant al ei!
454)
Iubirea adevărată, un izvor din care te
răcorești necondiționat pentru a putea să continui drumul vieții în arșița
încercărilor...
455)
Pe zi ce trece valorile lumii în care
trăim se transformă în cioburi, iar acestea ni se înfig dureros în trup și în
suflet.
456)
De s-ar face primăvară între oameni!
457)
Zâmbetul are mii de nuanțe: ironie,
amărăciune, generozitate, mulțumire...Oamenii cu experiența vieții sunt
cititori în zâmbete!
458)
Degradarea omenirii se măsoară în
numărul de crime și de sinucideri.
459)
Mi-e frică de tot ceea ce se întâmplă în
jur, mă îngrozește tot ce este apreciat pe nedrept!
460)
Crimele din dragoste sunt o justificare
a egoismului feroce. Cel care iubește cu adevărat, respectă libertatea
celuilalt de a alege și de a pleca în căutarea fericirii.
461)
În zăpezile care curg, în mugurii care
râd în floare, în primăvara copilă răsfățată ce râde în soare descoperim esența
feminității.
462)
Piedestalul construit din scândurile
putrede ale umorului grosier și bătăii de joc se surpă sub cel care se așază pe
un astfel de soclu.
463)
Moraliștii ar trebui să știe că în
pliurile sufletești ale fiecărui om stau lucruri de care se rușinează.
464)
Cel care iubește din inimă se jertfește,
nu recită declarații.
465)
Cea mai mare satisfacție pentru o mamă
este să culeagă flori din sufletul copilului ei, îngrijite de ea cu multă dragoste.
466)
Astenia de primăvară se tratează cu
oameni care au sufletul frumos.
467)
Mi-e dor de liniște, de puritate, de
noblețe și de generozitate, de tot ce am pierdut în epoca modernă!
468)
Un cuvânt de mulțumire și un gând bun
este cel mai prețios mărțișor!
469)
Și dacă vine primăvara cu adevărat,
soarele din sufletul tău va încălzi sufletul meu, iar florile din grădina mea
vor bucura privirea ta. Fie ca primăvara aceasta să aducă mulți oameni buni în
calea vieții noastre!
470)
Orice zi este un mărțișor oferit de
divinitate muritorilor.
471)
Niciodată nu poți să fii bun cu toată
lumea pentru că viziunea oamenilor despre bunătate este diferită.
472)
Te iubește cel mai mult cel care dorește
să-ți salveze sufletul!
473)
De ziua mamei, gândurile oamenilor să
fie flori de primăvară!
474)
În jur se conturează flori și frunze
împletite din sevă, iubire și soare. Natura își etalează generos minunățiile.
Să intre primăvara și în sufletele noastre, să înflorească sentimente de preț
în ele!
475)
De ziua mamei chiar și universul
se-nclină-n fața ei!
476)
Este atâta fericire să găsești în
suflete tinere lanuri de bunătate și infinită tristețe să țâșnească otravă din
chipuri proaspete de adolescenți!
477)
Te vindecă pe deplin de întuneric cel
care face să răsară soarele în inima ta!
478)
Să răspunzi generozității sincere cu
doză maximă de venin reprezintă comportament șerpesc.
479)
Acasă este oaza de liniște în care ne
refacem după evoluția sub lumina reflectoarelor de pe scena lumii. Masca pică,
iar ochiul critic este înlocuit de ochiul iubitor și de înțelegerea celor
apropiați.
480)
Pentru că fiecare om a fost creat ca
fiind unicat, plagiind se înjosește.
481)
Deși nu se poate cumpăra libertatea,
oamenii și-o închiriază cu zilele pentru un salariu…
482)
Doar sufletul este expresia adevăratei
frumuseți a unui om. El nu suportă operații estetice și nu poate fi fardat.
483)
Sufletul conectează fizicul unui om la
viața socială.
484)
Arta este eternizarea unui moment al
vieții într-o capsulă care conservă mesajul dincolo de limitele epocilor.
485)
Dacă viața ar fi transferabilă, mamele
s-ar mulțumi să trăiască foarte puțin și să prelungească existența copiilor!
486)
Sunt oameni de-o sinceritate
transparentă în comunicare și oameni a căror apă a cuvintelor este veșnic
tulbure.
487)
Prietenii adevărați îți împrumută
propria lor energie când focul dragostei de viață este gata să se stingă în
sufletul tău!
488)
Dacă am putea pune pe focul uitării
toate jignirile, toate rănile făcute de oamenii cărora le-am întins o mână, am
trece prin viață mai ușor!
489)
Cele mai minunate flori sunt cele care
înfloresc în sufletele oamenilor, cele mai triste sunt florile de pe morminte,
iar cele mai artificiale cele a căror frumusețe este ascunsă de ambalaje!
490)
Generozitatea distruge microbul
invidiei.
491)
Copilăria: livadă de pomi înfloriți.
Adie vântul adolescenței, iar petalele dispar în lumea largă pe aripi parfumate
și colorate de catifea...
492)
În inimile unor oameni nu se face
primăvară niciodată...
493)
La masa vieții poți să pierzi chiar dacă
ai toți așii în mână.
494)
Viața, tornadă de stări și de
sentimente, de aceea nu poate fi infinită.
495)
Omului care nu are cu cine vorbi i se
usucă sentimentele în suflet și cuvintele îi încremenesc pe buze.
496)
Cea mai mare formă de autopedepsire a
unui om: să iubească pe cine nu merită...
497)
Fiecare om se luptă cu valurile vieții
sale, de aceea nu putem aștepta ca izbăvirea noastră să vină din afară! Nimeni
nu-și lasă propriile probleme, să sară în ajutorul unui naufragiat...
498)
Cea mai mare greșeală a unui luptător de
pe frontul vieții este să-i lase pe inamici să-i distrugă stima de sine!
499)
Poluarea morală ne otrăvește sufletul
dacă nu închidem supapele de apărare.
500)
Cât trăiesc cad, mă ridic, sper și
disper, dar mai ales greșesc. Și totuși...mă bucur că trăiesc!
501)
Doar copiii au atât de mult timp, încât
se joacă adesea cu el!
502)
Frumusețea obținută prin opereții
estetice succesive seamănă cu frumusețea florilor de plastic.
503)
Din speranță în speranță și din
așteptare în așteptare, viața ne conduce spre așteptarea supremă a oricărei
ființe!
504)
Gradul de civilizație al unui popor se
măsoară prin calitatea politicienilor pe care îi alege.
505)
Acasă este acolo unde există o mână
sinceră care să mă mângâie, un suflet care să mă înțeleagă și unde evoluez fără
rețineri și artificii. Chiar și ochiul critic, exterior este mai îngăduitor
decât cel de pe scena publică!
506)
Omul își întinde adesea mâinile murdare
asupra naturii lăsând pete pe cer, pe iarbă, pe flori, pe ape și aer!
507)
Lumea în care trăim este produsul
ambițiilor, egoismului, greșelilor umane. Chiar dacă nu le comitem, le suportăm
cu lașitate încurajându-le.
508)
Mama este primul și cel mai important
ghid al copilului în explorarea lumii.
509)
Iubirea adevărată rezistă intemperiilor
vieții.
510)
Când avem impresia că anumiți oameni au
venit pe lume doar să ne supere, să ne reamintim că sufletele noastre au nevoie
de mulți ”bijutieri pricepuți”. Și cum ne-am dovedi răbdarea de 24 de karate, dacă
nu ne-ar fi pusă la proba de foc a încercării?
511)
Cu cât faci mai multe bucurii celor din
jurul tău, cu atât ești mai fericit! Te molipsește mulțumirea lor.
512)
Viața curge între o durere și un moment
de fericire, între o reușită și un eșec. Niciodată nu se poate aprecia ce ne
așteaptă la cotitură. Cursul unui râu se poate învăța pe de rost, dar al vieții
se schimbă din mers.
513)
Nu contează cât de scump este un cadou,
ci dragostea în care este ambalat!
514)
Doar gândurilor tale poți să le spui
liniștit totul! Autocomunicarea este cheia reușitei în viață.
515)
Omul care ajunge pe vârful muntelui, ar
trebui să-și amintească de cei care i-au oferit o cană de apă pe drum sau l-au
încurajat spunându-i că va ajunge la locul dorit.
A atins punctul cel mai înalt și datorită
bunăvoinței multor oameni întâlniți pe calea vieții.
516)
Să nu lăsăm creierul să ruginească și
sufletul să îmbătrânească! De-ajuns că trupul suportă amprenta ireversibilă a
timpului...
517)
Dacă am câștigat ceva prin lacrimi, a
fost o strategie ieftină. Doar copiii recurg la ea.
518)
Omul are impresia greșită că are dreptul
să fie superevaluatorul moral, intelectual și estetic al semenului său.
519)
Frumusețea fizică trece ca un vis
frumos, se scutură ca un tei plin de floare, în timp ce comorile sufletești
reprezintă o cale de eternizare a frumuseții.
520)
Primăvara, viața triumfă sub mii de
forme: flori, muguri, parfumuri, triluri și realizăm că viața este totuși
darnică, în ciuda tuturor acuzațiilor...
521)
Mai bine să depindă fericirea altora de
tine, decât fericirea ta de toanele altora!
522)
Dincolo de tragi-comedia vieții începe
un spectacol necunoscut...
523)
Este adevărat că și viața ne impune
propriul meniu, dar de cele mai multe ori avem parte de amărăciuni fiindcă noi
le alegem!
524)
Florile delicate de cireș reprezintă
promisiunea estetică a fructelor copilăriei. Cu cireșe la urechi pornim pe
drumul vieții...
525)
Primăvara este în floare.
526)
În mod cert este mai bine că trupul nu
poate ajunge acolo unde ne poartă gândurile!
527)
Oamenii judecă diferit: unii apreciază
finețea obrazului și a mâinii, alții finețea sufletului.
528)
Pacea interioară începe când încetează
răzvrătirile îndreptate spre ceea ce ne oferă viața.
529)
Fiecare zi din viața unui om este unică
și poate fi trecută la categoria pierderi sau câștiguri.
530)
Fiecare poate avea pâine caldă în suflet
pentru cei înfometați.
531)
De ce să rănești, când poți să vindeci
sau să ameliorezi durerea?
532)
Viața este ca o grădină: se scutură
speranțe timpurii, înfloresc cele de toamnă.
533)
Viața este profesor dur. Te scoate la
tablă să rezolvi problemele, deși nu ți-a predat niciodată regulile. Ca să
reușești trebuie să fii autodidact convins!
534)
Suntem artiștii vieților noastre:
sculptorii sufletului, pictorii și stiliștii corpului, cioplitorii destinului,
regizori și actori în spectacolul comunicării și indirect recondiționăm
universul din jurul nostru perfecționându-l sau distrugându-l.
535)
În fiecare secundă curge o picătură din
viața noastră...
536)
Răbdarea este proba incontestabilă a
unui caracter ales.
537)
Sistemul nu ne poate înfrânge sufletul!
538)
În general, pe scena socială sunt vânați
cei care sunt diferiți.
539)
Lumea nu progresează fiindcă pretindem
perfecțiunea celorlalți. Și așa lăsăm pe seama altora munca serioasă, le
pretindem să fie corecți, generoși și buni și...rămânem cu așteptările!
540)
Să nu spuneți că nu ați fost niciodată
în Iad sau Rai! Ele sunt în sufletele noastre.
541)
Mi-e viața grăbită și de aceea alegerea
mult prea repezită!
542)
Cine râde de toată lumea este foarte
complexat, iar cine urmărește pe toată lumea trăiește degeaba pe pământ. În mod
cert o asemenea persoană va rămâne la nivelul prafului de pe drum!
543)
Mitul cobororârii în Infern este de
actualitate. De câte ori omul are o nemulțumire nefondată sau aleargă după
îndeplinirea unei dorințe neconstructive...dă o fugă până în Iad.
544)
Mi-e dor de bucuria basmelor din ochii
copiilor!
545)
Să otrăvești sufletul unui copil,
învățându-l să fie rău este o crimă!
546)
Cine mutilează sufletul unui om mai slab
sau al unui copil, să fie sigur că va da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru
fapta comisă sau cineva mai puternic îi poate face la fel.
547)
A invidia înseamnă a pierde timpul. Să
ne ocupăm cu gestionarea propriilor resurse, fără să contabilizăm
compromisurile altora, succese sau insuccese care nu ne privesc!
548)
Oamenii au fost creați să se ajute unul
pe celălalt și să se înțeleagă, orgoliile îi dezbină.
549)
A trăi înseamnă a face surfing pe
oceanul vieţii: eşti când pe val, când sub val.
550)
Pentru cel ce s-a născut om liber este o
probă de laşitate să devină sclavul propriilor pasiuni sau să accepte lanţul
robiei pe gâtul său!
551)
Cine vrea să fie respectat sau iubit de
frică nu va fi iubit mai mult decât ţine frica!
552)
Nimeni nu a purtat bijuteriile dăruirii
și modestiei cu eleganța și sinceritatea Mântuitorului.
553)
Nimeni nu ar mai suferi din dragoste,
dacă ar privi iubirea ca pe un dar. Fiecare dăruiește atât cât poate și cât îi
permite timpul. Și dacă omul este sărac lipit...de ce să-i ceri un premiu de
consolare?
554)
Cine pretinde laude are mari îndoieli
privind calitățile sale.
555)
Există un barometru al bunului simț în
conștiința fiecărui om, care-i arată cu fidelitate când a făcut bine și când a
făcut rău, când a fost original și când a plagiat, când merită să fie lăudat,
când este certat pe nedrept și când este ”periat” contra cost...
556)
Îndoiala descuie ușa cercetării.
557)
Singura întrebare pentru care merită să
mă frământ neîncetat este: ”Ce fac cu viața mea?
558)
Doar invidia de natură internă știrbește
demnitatea unui om, cea externă îi confirmă valoarea...
559)
Deși liniștea este printre cele mai
scumpe lucruri din lume, oamenii o dau pe mai nimic!
560)
În fața talentului autentic, invidia
amuțește și verde de furie își scoate pălăria!
561)
Există oameni atât de transparenți,
încât parcă și gândurile li se aud.
562)
Suntem nemulțumiți pentru că uităm de
toate lucrurile minunate pe care le primim în fiecare dimineață la trezire. Ne
prescriem automedicația amărăciunii ignorând cât de norocoși suntem!
563)
Ochii trebuie să fie îndreptați către
noul drum, nu spre ușa care s-a închis!
564)
Macii sunt secunde înflorite de sânge
presărate prin lanuri de aur.
565)
Prima iubire adevărată rămâne înrămată
în suflet toată viața.
566)
Să iubești profund, fidel și în tăcere
pe cineva este o formă de lașitate față de propriul suflet.
567)
Cei dragi ne poartă în sufletele lor la
capătul lumii.
568)
Este de preferat prostia inofensivă
inteligenței puse în slujba răului!
569)
Oamenii sunt responsabili de faptele lor.
Nu au nevoie de purtători de grijă voluntari!
570)
Oamenii buni nu pierd niciodată fiindcă
nu experimentează sentimentul vinovăției pentru că au rănit sau nedreptățit în
mod deliberat pe cineva.
571)
Fericiți sunt cei care-și permit
retragerea socială pentru revigorarea sufletului și primenirea gândurilor!
572)
La școala vieții, omul învață zilnic că
depinde de ceilalți.
573)
Recunoștința, noțiune necunoscută
oamenilor pentru care generozitatea reprezintă slăbiciune.
574)
Inteligența rămâne trează numai dacă
este canalizată spre lucruri constructive.
575)
Ajutorul care vine din interior, din
propria noastră energie spirituală trebuie să fie permanent pentru a continua
lupta vieții. Așteptând să ni se întindă o mână din afară riscăm să fim călcați
în picioare de cei care vin din urmă.
576)
Între sufletul și rațiunea fiecărui om
există o piatră de hotar.
577)
Mândria exagerată distruge relații,
orbește și îl umple pe posesorul ei de ridicol.
578)
În relațiile interumane ar fi minunat ca
gura să se închidă înainte de a rosti ireparabilul și mâna să se oprescă
înainte de a-l comite.
579)
Macii și florile de tei ne amintesc cât
de puțin ține frumusețea!
580)
Viața, arhivă de fotografii în diferite
etape ale vieții, balanță de eșecuri și reușite, mozaic de evenimente.
581)
Cine batjocorește pe altcineva ridică de
fapt un monument al propriei nulități.
582)
Un om cu simț practic va mătura
amintirile uscate din ograda existenței sale și va semăna clipe trăite frumos
ca să înflorească în viitor.
583)
Îmi intră-n ochi pletele fluide ale
ploii, dar ele au transformat florile de cireș și de cais în fructe.
584)
Cei ce s-au iubit cu adevărat nu pot
deveni străini, dușmani sau indiferenți!
585)
Viața nu se împarte cu nimeni, fiindcă
doar posesorul ei știe să o prețuiască și să o trăiască așa cum trebuie! Viața
nu se oferă la schimb pentru că este unică!
586)
Drumul către fericire trece prin
anticamera împăcării cu tot ceea ce ne este dat să trăim și nu putem schimba,
cu propria ființă, cu schimbările pe care timpul le face asupra chipului
nostru.
587)
Cea mai cruntă realitate este că moartea
seceră fără milă în stânga și-n dreapta, de aceea cât îi avem alături pe cei
dragi, să-i copleșim cu dragoste!
588)
Oriunde, la locul de muncă, în casă, pe
stradă există oameni care ne înseninează viața. Prezența lor este o
binecuvântare și par trimișii Lui Dumnezeu pe pământ!
589)
Suferă mult și inutil cei care pierd
timpul analizând oamenii răi. Un om bun îți răcorește sufletul și pleacă spre
buzele tale crengile pline de rod. Atunci de ce să ne rupem dinții prin pietre?
590)
Pasiunile? Parapante prinse de cicloane
care fac omul să se zdrobească de stâncile realității fiindcă a fost atât de
naiv să se lase condus de lucruri exterioare și străine sufletului său...
591)
Cei mai păgubiți oameni din lume sunt
cei care vând iubirea adevărată pe 30 de arginți.
592)
Corectitudinea în stare pură nu există
pe scena socială. Omul nu era liber de compromisuri și de tertipuri de
supraviețuire nici măcar când trăia în grote!
593)
Forma supremă de erezie: să nu mai poți
crede nici în tine.
594)
Nicio floare din lume nu face operații
estetice, ci poartă cu demnitate urmele trecutei frumuseți. Legea timpului nu
se schimbă cu bisturiul!
595)
Cu cât știi mai puține lucruri, cu atât
te simți mai nevinovat.
596)
Să le mulțumim tuturor oamenilor care ne
poartă sincer de grijă. Se frământă ce mâncăm, cât dormim, cu ce ne îmbrăcăm,
contabilizează ce am realizat în viață. Să ne gândim cu emoție ce ne-am face
fără purtători de grijă voluntari!
597)
Macii, simbolul vieții care se frânge
sub o adiere de vânt și a frumuseții care se veștejește instantaneu...
598)
Unii oameni au fețe de rezervă pentru
fiecare împrejurare a vieții cu care se confruntă.
599)
În societatea modernă, un om cu
patru-cinci fețe la purtător este evaluat ca fiind plin de diplomație.
600)
Simpatiile și antipatiile se manifestă
chiar și în relațiile interprofesionale. Nimeni nu trebuie să se simtă vinovat,
atâta timp cât nu nedreptățește pe cineva aplicând acest criteriu, că nu este
plăcut de o persoană sau că prezența unui om îl indispune.
601)
Chiar dacă am putea da timpul înapoi,
anumite segmente din viața noastră s-ar repeta, cu speranțe năruite, cu greșeli,
lipsuri și suferințe.
602)
Cu cireșe la urechi, cu albăstrele în
priviri, cu păr din bucle de soare vara ne îmbie să ne trăim din plin viața.
603)
Dincolo de limite își întinde imperiul
infinitul.
604)
Nu ne costă nimic să țintim înălțimile
și să ne dozăm eforturile pentru a ajunge la vârf. Alpiniștii de elită își duc
singuri bagajele și nu se cațără pe umerii celorlalți pentru a fi mai sus!
605)
Să te lași folosit înseamnă să-ți faci
țandări propria demnitate.
606)
Cel care-și depășește condiția prin
zbor, să ia în calcul și prăbușirea.
607)
Dacă nu s-ar usca florile, nu am avea
fructe și semințe. Ele jertfesc frumusețea utilității. Și oamenii fac la fel.
608)
Lacrimile ploii se preling pe genele
frunzelor.
609)
Ar fi minunat ca acolo unde este știință
să fie și omenie și moralitate!
610)
Coronițele se veștejesc, cărțile se
pierd sau se rup, diplomele se învechesc, doar ceea ce păstrăm în minte și în
inimă din anii de școală ne urmează toată viața.
611)
Simplitatea comportamentului asigură
acea eleganță socială care nu poate trece neobservată.
612)
Vara copilăriei diferă de vara omului
matur. Copilul petrece tot timpul râzând la soare, cutreierând păduri,
scăldându-se în ape de cleștar, murdărindu-și degetele și buzele fragede cu
zmeură, dude și pepene, în timp ce omul matur trudește pe câmp amestecând cu
sudoarea frunții pământul...
613)
Vara și-a întins fața de masă cu flori
de crini, trandafiri, maci și grâne coapte și își țese covorul cu fir de aur
rupt din soare. Iar pentru noi, în fructiere de crengi așteaptă piersici
zemoase, vișine, cireșe, dude...
614)
Omul dorește să treacă adesea prin
ziduri.
615)
Iarna gândim și acționăm la rece,
vara...la cald.
616)
Gândurile omului? Sinteze de evenimente,
vârste, amintiri și anotimpuri.
617)
Cu ce ar fi cineva mai bun decât mine,
încât să-și permită să mă cumpere și să mă vândă?
618)
Omul este ca un bob de rouă ce poate
dispărea într-o clipă.
619)
Uneori parcă toată frumusețea din lume
s-a sintetizat într-o ființă, într-un peisaj, într-o floare sau într-o clipă!
620)
Multe din ecuațiile vieții rămân
nerezolvate până la sfârșit.
621)
Un om nobil, în sensul deplin al
cuvântului, nu știe să umilească pe ceilalți, chiar dacă deține toate pârghiile
necesare acestei activități degradante!
622)
Examenele școlare reprezintă începutul
examenelor vieții și sunt cele mai ușoare comparativ cu alte probe de foc la
care ne supune existența.
623)
Lenea este periculoasă pentru că
irosește timpul prețios al omului și naște în ființa acestuia un lanț întreg de
vicii.
624)
În orice lucru frumos se află iminența
dispariției, în orice ființă crește grăuntele morții, orice sentiment, chiar și
ura, se degradează în timp...
625)
Sărmanul om, mereu se dovedește o sumă a
contrastelor! Aici este pe piscul succeselor, apoi alunecă în hăul agoniei,
acum se crede nemuritor, iar peste o secundă are impresia că va fi spulberat de
vânt. Într-o clipă este stâlp al moralei, apoi pilon al corupției.
626)
Omul nu trebuie să caute piatra
filozofală sau să descopere cum se fabrică aurul în laboratoare, ci doar să
găsească și să păstreze cu mare grijă cheia împăcării depline cu propria
persoană.
627)
În clipele de singurătate supremă...nu-ți
răspunde nici măcar ecoul!
628)
Furtuna, de orice natură ar fi ea,
transformă în țăndări cheia comunicării.
629)
Un examen pierdut nu înseamnă sfârșitul
lumii, atâta vreme cât se mai poate repeta. Eșecul ne învață să fim mai
înțelegători cu noi înșine, ne dă putere să-i felicităm pe cei care au reușit
și forța să corectăm ceea ce am greșit!
630)
Florile nu se ceartă niciodată pentru a
stabili care este mai frumoasă, mai parfumată și mai deșteaptă.
631)
Un om este înțelept cu adevărat când are
puterea să nu se bucure de răul dușmanului său.
632)
Omul este ca un puf de păpădie, dispare
atât de ușor!
633)
Doar moartea ne învinge irevocabil viața
ne provoacă la luptă!
634)
În fiecare strop de viață, mii și mii de
fețe ale morții.
635)
Există un statut pe care omul nu-l
schimbă niciodată, oricât ar fi de bătrân și de neputincios:acela de plătitor
de taxe!
636)
Femeia este copacul vieții.
637)
E cumplit când în afară de păreri de rău
nu mai poți să îndrepți nimic!
638)
O iubire mare și adevărată nu se poate
defini în cuvinte fiindcă înseamnă mai mult de o frază: înseamnă fapte!
639)
Contestând vehement statutul nostru de
muritori, trăim lamentându-ne toată viața.
640)
Oamenii singuri și-au îngrădit
libertatea prin ziduri și garduri.
641)
Este nedrept să-L acuzăm pe Dumnezeu
pentru alegerile noastre greșite!
642)
Ura este o cheltuială nechibzuită de
energie. Este ca și cum ne cumpărăm droguri sau țigări și plângem după banii,
deși sănătatea este mai importantă. Basculații amintirile dureroase, pentru că
mulți oameni nu merită nici un strop de sentimente pozitive sau negative, ci
sunt hărăzite de la naștere uitării!
643)
Oameni pierd mult timp din viață căutând
lucruri care nu există, deși nu au nevoie de ele și aruncă la coș sau tratează
cu dispreț lucruri indispensabile.
644)
Ținem atât de mult la proprietățile
materiale, iar pe cele spirituale le dăm uitării...Avem un suflet care trebuie
îmbogățit și primenit permanent, o minte pe care să o conectăm la lucruri
constructive și doar o viață tulburător de scurtă!
645)
Viața în totalitatea ei, nu cea
individuală, curge către eternitate.
646)
Sufletul omului este un muzeu, de aceea
să facem în așa fel, încât vizitatorii să nu fie dezamăgiți!
647)
Între răsărit și asfințit se află o zi
pe care putem să o irosim, în care putem să fim îngrozitor de răi sau alegem să
construim. Între naștere și moarte se află limitele existenței fiecărui om, iar
decizia îi aparține!Responsabilitatea trebuie să fie și mai mare pentru că
alegerile sale îi afectează și pe cei din jur!
648)
Doar cei care conștientizează moartea
cred din tot sufletul în eternitate.
649)
Părinţii ne îndrumă doar să facem primii
paşi, dar drumul în viaţă îl alegem şi îl construim singuri...Să nu fim naivi
crezând că toţi oamenii din jur ne vor presăra petale de trandafiri în cale!
650)
Până și nisipul înțelege că trebuie
să-și reînnoiescă urmele zilnic pentru a fi în pas cu timpul...A te ancora în
trecut înseamnă a-ți tăia toate căile de evoluție...
651)
Oamenii care se avântă dincolo de
geamandură caută moartea și să nu se mire dacă o găsesc. Știm foarte bine că ea
vine și dacă nu-i arătăm drumul...
652)
Considerăm melcii, scoicile, broaștele
țestoase ființe inferioare nouă, dar ele
dispun mereu de o casă la purtător!
653)
Nu există rețete de supraviețuire în
jungla socială fiindcă sensibilitatea și rezistența umană sunt variabile, iar
adaptabilitatea este rodul experienței personale!
654)
Aș sacrifica mereu, fără să stau pe
gânduri normele rigide ale unei limbi vii pentru expresivitatea acesteia!
655)
Memoria este cartea pe care omul o scrie
o viață, fiind liber să șteargă sau să adauge în fiecare moment ceea ce
dorește.
656)
Lumina preaviolentă poate produce
orbirea.
657)
Mulți oameni confundă anularea
libertății partenerului cu iubirea adevărată.
658)
Doar arșița ne face să realizăm cât de
importantă este apa.
659)
Parcă ne-au secat sentimentele,
gândurile și speranțele.
660)
Dintr-o așteptare la altă așteptare trece
viața și ajungem la destinația finală.
661)
Chiar soarele, norii și stelele au
nevoie de odihnă!
662)
Rețeta succesului ieftin: se iau câteva
cuvinte plăcute, se dau prin pesmetul fățărniciei și se ard în tigaia
propriilor interese. Produsul se servește naivilor, care-l vor înghiți
nemestecat...
663)
În viața fiecărui om se petrece un
miracol: ceea ce nu-și poate cumpăra (sănătate, viață, mulțumire, iubire
adevărată, prețuire) primește în dar!
664)
Când oamenii se împacă, admit că nu
trăiesc veșnic!
665)
Dragostea de viață este mai mare, când
simți răsuflarea morții în ceafă!
666)
Anumiți oameni prețuiesc mai mult
compensațiile sprirituale, decât pe cele materiale!
667)
Un om responsabil își achită datoriile
materiale, dar și pe cele morale.
668)
Într-o societate mercantilă, interesul
primează.
669)
Nimic nu falimentează mai mult un
individ ca propria naivitate.
670)
Își caută toamna printre copaci rochii
în mii de culori.
671)
Evaluarea etică înseamnă să judeci
dincolo de ură sau iubire, sentimentele să nu afecteze ierarhizarea valorii.
672)
Oare este obligatoriu să ne risipim
salutul și vorbele pe oamenii pentru care prezența noastră reprezintă un coșmar
numai pentru că așa se face???
673)
Dacă omul ar avea libertate să facă doar
ceea ce-i place...nu i-ar mai plăcea nimic!
674)
Își pune toamna văluri de ceață, rochii
fluide din ploi și-i cad frunze uscate din păr...
675)
Omenirea va fi în pericol, când nașterea
nu va mai echilibra cifrele mortalității!
676)
Unii scotocesc după fericire doar prin
lăzi de gunoaie.
677)
Oamenii nu au voie să spună: ”pentru
totdeauna”, deoarece dețin o bucată minusculă din eternitate!
678)
Când revăd tineri minunați pe stradă
și-mi vorbesc cu bucurie și nu trec pe trotuarul celălalt, nici nu-mi întorc
spatele, realizez ce norocoasă am fost să-i cunosc și să-i am alături în anii
de școală! Iar o parte din inima mea pleacă peste hotare cu ei, simte gustul
amar al eșecului sau se bucură de succesul lor!
679)
Sunt nedrepte despărțirile impuse de
destin, dar totul trece mai ușor când ai certitudinea că se va întoarce și că
sentimentele celui plecat sunt statornice!
680)
Anumiți oameni sunt condamnați la muncă
silnică toată viața!
681)
Născut pentru a fi rob sau născut pentru
a fi șef pălesc în fața lui născut pentru a muri și a lăsa în urmă amintiri.
682)
În viață, destinele noastre se
intersectează cu multe alte destine, cu unele se împletesc pentru o vreme, apoi
fiecare își caută drumul său când nimic nu mai este comun...Importanța acestui
lucru stă în faptul că fiecare om apărut pe drumul vieții nostre are un rol
major: chiar și cel care-ți dă șuturi în fund te ajută să înaintezi, cel care te
agasează îți perfecționează răbdarea, cel care este cumplit de rău, te învață
să fii bun!!!
683)
Datul cu părerea despre viețile altora a
devenit sport național. Din păcate, chiar televiziunile sunt campioane
naționale...
684)
Proba adevărată de rezistență a unui om
este să rămână bun într-o lume rea, să rămână el însuși într-o societate
meschină!
685)
Putreziciunea caracterului generează mai
multă repulsie decât mizeria fizică!
686)
Fiecare om se îndreaptă spre ceea ce-l
reprezintă: mai aproape de Iad sau mai aproape de Rai.
687)
Funcția politică, socială sau
profesională este trecătoare, doar funcția de om rămâne de la naștere până la
moarte.
688)
Oamenii sinceri nu disting teatralul de
firesc.
689)
Chiar dacă nu ai o carte norocoasă în
mână poți juca inteligent la masa vieții.
690)
Prezentul este mai scump decât aurul!
691)
Refugiați în castelul metaforelor ne
adăpostim de sulițele realității.
692)
Muscăm până la sânge din buzele cărnoase
ale toamnei, iar stropii de must parfumează văzduhul.
693)
Pentru unii, amărăciunile vieții devin
tablete ale ambiției constructive.
694)
Nu vă lăsați excluși de oamenii
mediocrii. Faceți în așa fel, încât oameni de valoare să vă caute prietenia!
695)
Ar fi cumplit dacă Dumnezeu ar aplica
principiul reciprocității față de noi: să ne dăruiescă, tot ceea ce oferim
semenilor, să ne înțeleagă după cum înțelegem și noi, să ne judece cu asprimea
cu care ne judecăm semenii!
696)
Omul țese în fiecare clipă pânza
gândurilor sale din culori calde și culori sumbre.Nici în timpul somnului
gândurile nu încetează, fiindcă apar visele...
697)
Adevărata valoare nu se îmbracă
niciodată în hainele aroganței.
698)
Toamna a pus demult stăpânire pe lume.
Bruma răutății și a egoismului pârjolește tot ce este frumos!
699)
Când știi că ai sădit generozitate și
culegi doar roadele nerecunoștinței, ți se face gura pungă de gustul zădărniciei.
700)
Tot mai des cei care mimează că muncesc
sunt apreciați mai mult decât cei care sunt epuizați de efort.
701)
Toamna face risipă de culori, de gusturi
și de parfumuri.
702)
Mintea este cel mai roditor loc, dacă
este întreținută corespunzător. Mai întâi este nevoie de curățirea sa de
resturi ”vegetale”, apoi desțelenirea de prejudecăți, pregătirea pentru recolta
viitoare, semănarea ideilor constructive și culegerea roadelor...
703)
Dintre toate anotimpurile, toamna
ilustrează cel mai bine trecerea de la apogeul frumuseții, la urâțire.
704)
Vine o vreme când, chiar și natura,
exasperată de tot ceea ce a pierdut, se îmbracă în doliu.
705)
Închid repede ferestrele sufletului, să
nu intre frunze uscate!
706)
Cu adevărat este plin de frustrări cel
care simte nevoia să poarte de grijă altora, să comande și să judece.
707)
O minte ocupată cu lucruri constructive
ține sufletul departe de dinamita răutăților gratuite din jur.
708)
Tăcerea este clipa de reculegere în fața
pierderilor iremediabile ale vieții.
709)
Foșnesc a moarte frunzele uscate ale
toamnei.
710)
Când nu mai poate crea, omul a pierdut
cel mai prețios dar!
711)
Este răsfățat de viață cel care are timp
să admire toate minunile naturii!
712)
Timpul mai toarce o zi din caierul
vieții fiecăruia.
713)
Nu s-a gândit nimeni să organizeze
campionatul pretențiilor nefondate?
714)
Să pierzi ceea ce era lipsit de valoare
înseamnă de fapt cel mai grozav câștig din viață!
715)
Deși toamna face pe cocheta, în curând
ploaia îi va spăla fardurile, iar vântul îi va smulge buclele multicolore.
Rimelul i se va întinde peste pleoapele soarelui și peste crengile copacilor...
716)
Unii nu au timp să se bucure de viața
lor, fiindcă stau cu ochii lipiți de gaura cheiii de la ușa vieții altora!
717)
Ne vindem libertatea, timpul și
sănătatea pe un salariu mizer!
718)
Orice floare,oricât ar fi de frumoasă,
este destinată urâțirii și morții, dar când dispar florile îmbobocite înainte
de a se bucura de desfătarea soarelui, inima se umple de durere..
719)
Amintirile sunt ca și moarte și dacă
sunt resuscitate, trăirile nu cunosc intensitatea de odinioară. Doar prezentul
ne oferă certitudinea existenței!
720)
Resuscitând trecutul pierdem funcțiile
vitale ale prezentului.
721)
Omul se poate mântui de amărăciuni prin
munca dragă sufletului său...
722)
Formarea unui om este realizată de
întreaga societate: părinți, educatori, rude, prieteni, vecini, de aceea este o
crimă irosirea acestui efort colectiv și permanent!
723)
Dacă și tăcerea poate fi interpretată,
cu atât mai mult cuvintele rostite.
724)
Trăim ghidați de dinamica aspirațiilor:
fie dispar una câte una, pe măsură ce devin inaccesibile și rămâne gustul amar
al eșecului, fie le înlocuim pe cele prezente cu altele, înscriindu-ne într-o
alergare continuă, până la sfârșitul vieții!
725)
Pentru copii, iarna este o zână, pentru
bătrâni, o zgripțuroaică ursuză ce le pune un an în plus în spatele obosit de viață
și de muncă și le ușurează alarmant portofelele, în schimbul căldurii din
cămin.
726)
Să fii contestat de o nulitate
reprezintă o nulitate.
727)
Să ningă blând cu speranțe și uitare
peste dezamăgiri, ofense și neîmpliniri!
728)
Nimic nu este mai liniștitor, decât să
te întorci din mijlocul viforului, în casa în care cineva te aștaptă cu lumină,
cu dragoste și cu căldură!
729)
Fulgii de nea sunt colindele îngerilor
oferite nouă, pământenilor.
730)
Fulgii de nea sunt înnălbitorii petelor
lăsate de toamnă peste ținuturi.
731)
Omul poartă în lume povara copleșitoare
a îndatoririi de a se fi născut unic!
732)
Când coboară speranțele din munții
ninși, la ceas de sărbătoare, să le deschidem larg porțile sufletului, altfel
vom îngheța chiar dacă odăile ne sunt supraîncălzite!
733)
Oamenii trebuie să se reinventeze pentru
a nu deveni demodați, de aceea, din când în când este nevoie să smulgă ideile
preconcepute din suflet și să le înlocuiască grijuliu cu material spiritual nou
și valoros!
734)
Cireșul înflorit al timpului scutură
petale de clipe pe pământ și ninge.
735)
Oare de ce omenia nu este funcție de
conducere???
736)
Brazii sunt îngroziți de sosirea
Crăciunului. Îmbodobirea lor înseamnă moarte...
737)
Iarna ne semnează anii în condica
vieții...
738)
Uneori ai impresia că întreg
universul complotează împotriva ta.
739)
Oamenii sunt ca și cuvintele. Un
cuvânt neinteresant devine un diamant când este folosit de un bijutier, un om
aparent banal ascunde străluciri de neimaginat...
740)
Locuim într-o țară în care trăim
înconjurați de hârtii, iar orizontul este alcătuit din hârtie așezată lângă
hârtie: una translucidă, alta opacă, de aceea să nu ne mire dacă vom deveni
într-o zi niște oameni de hârtie!
741)
Sacrificiul asumat înseamnă să mori
cu lacrimile înghețate pe obraji, printre străini așteptând izbăvirea care
întârzie până se stinge ultima pâlpâire de viață și ultimul strop de
speranță...
742)
Viața fiecăruia este un drum al
Golgotei. Pe traseu își vede visele, speranțele și întreprinderile răstignite.
Cei mai abili își pun crucile în spatele altora...
743)
Drogul speranței îndulcește
realitatea amară a vieții, dar când se produce trezirea, suferința acută este
iminentă...
744)
Rușinea este a celui ce dă cu
piatra, nu a celui țintit sau lovit!
745)
Numai oamenii slabi își vânează
semenii. Cei puternici cu adevărat sunt interesați să ajungă prin propiile lor puteri
pe piscuri semețe!
746)
Există două tipuri de cocleală
sufletească: una care se citește pe chip, alta ascunsă sub zâmbetul
bunăvoinței...
747)
Campionii vieții sunt cei care
trăiesc frumos fiecare secundă ce le-a fost dată!
748)
Să facem rezerve de vară în suflete
pentru iarna ce va veni!
749)
Fiecare om își ține ceasul vieții în
mână și hotărăște cum să-și valorifice timpul sau să-l risipească.
750)
Suntem cascadorii propiei vieți,
supuși timpului și scenariului.
751)
Decât să fii cel ce așteaptă, mai
bine să fii cel ce pleacă și vine, iar decât să fii cel care cere, mai bine să
fii cel care dă...
752)
Pentru a supraviețui, omul este
nevoit să-și închirieze brațele și mintea...
753)
Omul care-și cântărește cu grijă
toate gesturile, toate deciziile și toate cuvintele are șanse multiple de a fi
mulțumit!
754)
Apreciem mai mult o imagine perfectă
decât un suflet curat, ne impresionează mai degrabă statutul social decât
valoarea intrinsecă a unui om, poate de aceea plătim tribut prea mare
dezamăgirilor...
755)
Viața este cu urcușuri și coborâșuri
pentru că ”o singură formă de relief” ne-ar plictisi, în plus nu ar fi drept ca
doar unii să stea permanent la înălțime...
756)
Adevărata celebritate se măsoară în
gradul de utilitate oferit omenirii.
757)
Viața înseamnă 50% artă, 50%
știință.
758)
Oare esența supraviețuirii nu este
chiar medierea între felul fiecăruia de a fi și compromisul social???
759)
Toamna este pictorul care-și carbonizează tablourile...
760)
Oamenii au tendința de a alege să fie mințiți frumos...
761)
Cuvintele sunt materia primă a artei numite
manipulare...
762)
Este posibil să te ascunzi de tine...și să nu te mai
găsești niciodată!
763)
Cel care-și schimbă masca în funcție
de rolul social, nu mai respiră firesc niciodată...
764)
Oricât am fi de bătrâni, sufletul continuă să se
copilărească!
765)
A confunda impertinența cu deșteptăciunea este cea mai
gravă eroare umană...
766)
Doamne, nu ne da conducătorul pe care-l merităm, te
roog!
767)
Viața este un concurs permanent. Ne învață să așteptăm
rezultate, să câștigăm și să pierdem demn!
768)
Sunt mulți care ambalează ceea ce au
de oferit în hârtia țipătoare a tupeului, iar naivii apreciază asta ca fiind
spirit, nu înșelătorie!
769)
De n-ar fi clopoțelul timpului,
totul ar rămâne încremenit, ființele s-ar transforma în stane de gheață sau de
piatră.Timpul dinamizează, însufletește, leagă și dezleagă acțiunile noastre...
770)
Cum nu mai avem unde așeza
fleacurile, în viață, rămânem cu ceea ce merită și pierdem ceea ce aveam de
pierdut...
771)
Resentimentele demonstrează
dependența de un anumit timp sau de anumite persoane.
772)
Viața
înseamnă explorare, călătorie, confruntare. Nu putem trăi într-o capsulă care
să ne ferească de răni, de tentații, de lupte...
773)
Gradul de libertate spirituală de care ne putem bucura
îl stabilim singuri!
774)
Dependența de o altă persoană dusă la extrem este
morbidă.
775)
Raiul poate fi construit pe Pământ
când omul se înconjoară doar de suflete frumoase și le ocolește pe cele
întunecate sau otrăvite...
776)
Lucrul cel mai condamnabil pentru un
părinte este să transmită un caracter urât copilului său asigurându-l că așa
este normal...
777)
Umflatul în pene este un comportament lipsit de rațiune
prin definiție...
778)
Oamenii învață să-și conducă
eficient viețile prin ploaie, prin soare, prin ceață și pe drumuri
înzăpezite...
779)
Destinul este tabla de șah a vieții.
Toți avem aceleași piese și în general aceleași reguli, depinde cum gândim
mutările și cum anticipăm reacțiile partenerilor de joc…
780)
Banii care otrăvesc mintea și sufletul cuiva sunt
complet lipsiți de valoare...
781)
Sentimentele ”cumpărate” sau ”vândute” sunt false!
782)
Câte caractere...atâtea nuanțe ale fericirii, câți
oameni...atâtea feluri de a defini iubirea!
783)
Mimetismul comportamental este dovada contaminării
sociale...
784)
Dacă în trecut se zideau oameni între pereții unei
mănăstiri...astăzi se zidesc la temelia anumitor cariere!
785)
Puterea individuală de vindecare este direct proporțională
cu șansa de supraviețuire.
786)
Arta adevărată anulează granițele dintre real și
imaginar.
787)
Omul deține autonomia fericirii sale!
788)
A planta fățărnicia în sufletul unui copil înseamnă a-l
maturiza înainte de vreme, mutilându-i cea mai frumoasă perioadă din viață.
789)
Există ”copii” care nu sunt lăsați să crească de cei
din familiile lor...
790)
Copilăria? Leagănul dintre cer și pământ, podul dintre
viață și moarte, trecerea de la existența fericită din sânul familiei la cea pe
cont propriu și mai ales înmagazinarea iubirii care va fi dăruită sau irosită
mai târziu...
791)
Demonstrația iubirii este net superioară declarației!
792)
Un gest frumos al unui om simplu valorează mai mult
decât tot aurul din lume!
793)
Fiindcă timpul ni se scurge printre degete, cel puțin
să-l dăruim celor dragi...
794)
În fiecare dimineață, din ceainicul imens al cerului
primim o cupă fierbinte de viață...
795)
Cu adevărat sunt lipsiți de importanță oamenii care
simt nevoia să-și dea prea multă importanță!
796)
Și dacă în natură florile frumoase au loc una lângă
cealaltă, cu atât mai mult în societate fiecare femeie frumoasă are locul și
importanța ei!
797)
Normalitatea dusă la extrem este considerată adesea
nebunie de cei din jur...
798)
Omul deține puteri magice: capacitatea de a crea și
posibilitatea de a iubi frumosul și binele fără limite!
799)
Firul vieții
oamenilor deapănă la nesfârșit: naștere, copilărie, tinerețe, amurgul vieții,
bătrânețea grea, moartea, uitarea... Râmân doar fântânile dăruite de noi, câte
o tufă uitată de coacăz, un pom cu crengi îmbătrânite și ciuntite, o amintire
fugară...
800)
Omul limitat este lipsit de simțul limitei de a-i
limita pe alții...
801)
Adevarata tragedie a unui om este să-i îmbătrânească
sau să i se îmbolnăvească sufletul.
802)
Uneori trebuie să lași viața să curgă pe unde vrea ea,
în caz contrar vei rata explorarea noilor orizonturi de cunoaștere...
803)
Rătăcire sentimentală este atunci când ignori pe cel
care are nevoie de iubirea ta oderindu-i-o acelui care o ignoră...
804)
La unii se virtualizează chiar și sentimentele...
805)
Viața? Schimbă asediatorii în funcție de etapele sale,
de aceea este mereu în stare de alertă!
806)
Lacrimile cerului...fântânile și izvoarele
pământului...
807)
Viața este cetatea asediată permanent de moarte...
808)
Doar oamenii puternici își asumă consecințele
sentimentelor lor, ceilalți se ascund în spatele măștilor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)