Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

vineri, 31 iulie 2015

Lipsa timpului se citește în ochi



În ochii celor de lângă noi se pot citi enorm de multe lucruri. Uneori ne molipsește speranța care face să scânteieze privirea unora și care nu se stinge cu mii de dezamăgiri. În ochii anumitor oameni este mereu lumină și soare, chiar și atunci când ne descoperă minciunile sau când își bandajează rănile sufletelor, în ochii altora fiind mereu și mereu furtună, de aceea ochii omului rău ne sperie...
Un gând înțelept citit recent spunea că omul rău nu se neliniștește doar pe sine, ci pe toți cei din jurul său.
Compania unui om rău poate fi sinonimă cu condamnarea la nefericire.
Anumiți ochi scliplesc la vederea valorilor materiale: se îmbunează doar când văd teancurile de bani, brațele pline cu cadouri și cutiile cu bijuterii care li se oferă. Există și priviri setate să observe suferința lumii, să se identifice cu ea și să-și conducă posesorul spre a o alina.
Ochii mărturisesc luptele purtate și pierderile ireversibile, marile biruințe ale vieții, iubirile pierdute, cărțile citite, ipocrizia și sinceritatea, modestia și aroganța, dar lucrul cel mai dureros care se citește în privire este lipsa de timp...
Când ochii spun că posesorul lor nu mai are timp, indiferent de culoarea lor, mărturisesc iminența stingerii...
Timpul din clepsidra vieții s-a scurs, iar marea moarte își întinde fâlfâind aripile. Ochii știu mereu adevărul fiindcă sunt oglinda sufletului!
Să învățăm să citim adevărul în ochii celor pe care-i iubim și să-l căutăm în privirile oamenilor!

marți, 28 iulie 2015

Un prost promite…și un nebun așteaptă



Mi-l amintesc pe străbunicul; un om mic de statură, cu picioarele ușor crăcănate, cu o pălărie decolorată pe cap. Avea peste 90 de ani și venea prin pădure la noi aducându-ne bureți mari, lăptoși pe un băț pe care-l purta pe umeri…
Eram copil și mă bucuram de darul său de parcă-mi aducea aur. De-atunci alergam și eu prin codri după bureți uriași. Mi se părea că din doi lăptoși poți sătura o familie! Îl vizitam adesea căci la el găseai toate minunățiile pământului: coacăze negre și roșii, dude albe și negre, cireșe galbene, roșii sau amare, zmeură de pădure și uriașă, căpșuni, pere timpurii și pere de toamnă, mere dulci. Vara te mutai dintr-un loc în altul în grădină, iar lui îi radiau ochii albaștri, ușor decolorați de bătrânețe de bucurie!
La 93 de ani citea fără ochelari, iar dinții erau aproape întregi ai lui. Se hrănea cu multe salate din ierburi. Toată viața cumpărase pământuri, își petrecuse tinerețea altoind, plantând și vânzând prin alte sate fructe proaspete, iar după ce comuniștii îi luaseră munca lui, vedea cum livezile lui dragi erau pârloagă.
Căpșunile se îmburuienaseră, pomii îmbătrâniseră, iar toamna erau bătuți cu prăjinile fără milă, zmeura se umpluse de urzici…
Când a aflat că-l obligă să semneze că-și dă pământurile și pădurile de bună voie a stat încuiat în casă săptămâni întregi, dar activiștii i-au spart ușa, l-au bătut și l-au legat, până a capitulat.
Știa că trebuie să se bucure de viață mult, de aceea se resemna în fața oricărei pierderi. I-a murit prima nevastă, a rupt din timpul său prețios să o conducă până la poartă, apoi s-a întors la treburile sale ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Și la băiat și la a doua soție a făcut la fel.
- Se poate trage pământ peste ei și fără mine, a spus cu resemnare.
Lumea comenta cu gurile acoperite de batiste: ”Dar dacă și pe el l-ar scoate pe poartă și l-ar lăsa cu străinii până la cimitir?”
Când a aflat că părinții mei își fac casă, i-a chemat la el și le-a spus:
- Să nu vă împrumutați la bancă niciodată! Să n-aveți de-a face cu ei în viața voastră!
Apoi a băgat mâna sub pernă și a scos un șomoiog de bani:
- Nu v-am chemat aici doar pentru sfaturi! Va veni vremea când și sfaturile vor costa enorm. Vă dau bani de fântână, să mă pomeniți după ce oi muri. Să aveți voi fântâna voastră în curte!
Și astăzi mă bucur de apa rece din fântână, deși el a devenit oale și ulcele. A trait 103 ani.
Făcuse suta, când o implora pe mama:
- Nu găsești tu o fetică pentru mine? Să-mi spele, să-mi facă mâncare, să mă încălzească și pe mine noaptea și să-mi facă o frecție!
- Îți aduc tată-mare, îți aduc! Cunosc multe fete sărmănuțe și frumușele.
Străbunicul aștepta o săptămână, două, trei, pomenea iar de nevoile lui legate de fetică, apoi izbucnea cu reproș:
- Știu cum e! Un prost promite și-un nebun așteaptă. Fetica mea cred că încă nu s-a născut...
Se spuneau multe despre el. Vecinii șopteau că are aur ascuns și mulți bani, munți de bani. Adevărul este că și noi am găsit bancnote devalorizate, teancuri de maculatură pe care nu le-am păstrat nici măcar ca piese de muzeu. Dacă nu veneau comuniștii, ar fi cumpărat tot satul și l-ar fi transformat în livadă, tufe de coacăz, de zmeură și căpșuni. Pretutindeni a lăsat fântâni și șipote cu apă de munte.
Când vine vremea bureților lăptoși mă cuprinde un dor sfâșietor de dânsul. Vreau să văd pălăria decolorată pe capul omulețului care aduce ciuperci uriașe pe băț. Să-i aud glasul molcom, nu numai să-i promit, ci să-i pot astâmpăra dorința de avea o fetică în casă. Acum bunica are 93 de ani. Deși este fiica tatălui ei, nu se poate da jos din pat. Merge cu cadrul, iar uneori este uitată de cei care au grijă de ea pe scaunul în care-și face nevoile. Sunt zile în care primește hrană și apă cu porția, fiindcă femeia care stă cu ea dorește să suporte cât mai puțină mizerie.
Sărmanii noștri bătrâni, sfârșesc în suferință și neputere, deși sunt scuturile noastre vii în fața morții, cât încă mai sunt vii...
Bunica nu vrea să mai vadă cătunul în care s-a născut fiindcă toți ai ei au s-au mutat sub pământ și ar fi prea multă durere să vadă doar tufe de zmeură năpădite de urzici, căci casa care avea peste 200 de ani s-a prăbușit după ce a crescut atâtea generații...
Firul vieții oamenilor deapănă la nesfârșit: naștere, copilărie, tinerețe, amurgul vieții, bătrânețea grea, moartea, uitarea... Râmân doar fântânile dăruite de noi, câte o tufă uitată de coacăz, un pom cu crengi îmbătrânite și ciuntite, o amintire fugară cu o pălărie și cu bureți uriași aduși pe băț...

luni, 27 iulie 2015

Vara se coc lanurile scrisului



Vara merge în vârful picioarelor să-și scape obrazul nears de soare. Cu frumusețea ei seamănă magie pretutindeni, dar plecarea sa ne umple sufletele de amărăciune...
Vara este timpul lucrurilor frumoase care mor așa de repede: copilăria, adolescența, tinerețea, florile de mac în lanurile de grâu, parfumul teilor picurând în inimile îndrăgostiților, vacanțele petrecute la țară în compania celor dragi cărora le-au rămas atât de puține zile!
Mai sunt și margaretele sălbatice murinde în floarea vârstei sub tăișul coasei nemiloase, izvoarele răcorind pietrele, cântecele ciocârliei răscolind dorurile și amintirile, înghețata pe care o termini mult prea repede.
Cum să nu scrii vara la umbră, în mijlocul naturii, înconjurat de zeci de nuanțe de verde și de albastru și să nu simți cum te doare calul măiastru din piept?
Deasupra cer, la picioare cer, în suflet izvor, pe umeri păduri, în inimă lan hrănitor plin de macii iubirii, în păr de soare albăstrele, stele și licurici, pe masă platouri pline cu pere, bucăți uriașe de pepene, căpșuni, mure și fragi...
Cum să nu scrii despre frumusețea care te copleșește, despre unicitatea vieții, despre dorul de zăpadă și despre colindele de Crăciun, că așa sunt oamenii, nu prețuiesc niciodată prezentul și dau imaginile artistice din mână pe ciorile proiectate în imaginație???

duminică, 26 iulie 2015

CITATE


1)      Omul îl acuză pe Satana de complicitate la delictele sale, uitând că acesta nu va fi niciodată chemat în instanţă şi că va da singur socoteală de ceea ce a făcut.
2)      O floare îşi eternizează frumuseţea prin fructe şi seminţe.
3)      Metaforele se interpretează, nu se corectează.
4)      În fiecare frunză care cade se află povestea unei vieţi.
5)      Urmele rănilor sunt medaliile vieţii pentru cei curajoşi!
6)      Cum omul se satură de bine, s-ar plictisi să fie numai vară.
7)      Râvnind la fericirea altora, ignorăm travaliul jocului de rol.
8)      Interacţionând cu oamenii răi, învăţăm să-i preţuim pe cei buni.
9)      Este liber cu adevărat omul al cărui şef este propria conştiinţă!
10)  Forma supremă de iubire: să nu-ţi înşeli partenerul nici în gând!
11)  Unii ies faliţi din afacerile vieţii pentru că vor să câştige numai ei.
12)  Există o dinastie a elitelor. Privilegiile se moştenesc din tată în fiu.
13)  Iubirea adevărată nu înseamnă suferinţă, nici răzbunare, nici ranchiună.
14)  Rădăcina care nu se vede îndreaptă copacul spre cer şi-i hrăneşte fructele.
15)  Nu cârpiţi ruptura unei relaţii cu minciuni frumoase, ci reparaţi-o cu fapte!
16)  Te rătăceşti în univers când neşansele şi nedreptăţile defectează busola personală.
17)  Castelele din suflet sunt cele mai puternice fortăreţe. Nimeni nu ni le poate nărui.
18)  La taraba socială, cel mai bun negociator este cel care obţine preţul maxim pentru el însuşi.
19)  Şi dacă sufletul îţi este grădină zoologică, nu lăsa fiarele să atace vizitatorii nevinovaţi!
20)  Adevărata bogăţie se află în mintea şi în sufletul omului care păstrează legătura permanentă cu Dumnezeu.
21)  Parfumul florilor de tei se înalţă ca un strigăt de durere spre cer pentru că lucrurile atât de frumose ţin aşa de puţin!
22)  Nu conduceţi pe nimeni prin fortăreţele pe care le-aţi clădit în suflet dacă doriţi să vă păstraţi intact sistemul de autoapărare!
23)  Pensionarii si bugetarii pun in "cutia milei" "banutul vaduvei" in timp ce politicienii aflati la putere nu se sfiesc sa o jefuiasca.
24)  În epoca modernă, chiar şi lucrurile care se spălau în familie sunt duse la curăţătorie şi scoase pe rând în faţa camerelor de luat vederi.
25)  Omul este cel mai nefericit călător: din Ţara Plângerii este obligat să plece pe un tărâm necunocut, fără provizii, fără bunuri şi fără însoţitori.
26)  Nu spun că nu există viaţă dincolo de moarte, spun doar că trebuie să nu irosim ceea ce avem şi să ne sustragem de la trăiri adevărate, ignorând palpabilul de dragul iluzoriului.
27)  Unei fiinţe care a luminat universul din jurul ei nu trebuie să-i fie ruşine când îşi pierde frumuseţea decât atunci când din suflet i se scurg picături de otravă, acreală şi multă cocleală.
28)  În fiecare clipă viaţa şi moartea se află într-o aprigă încleştare în mine. Viaţa mă îndeamnă să trăiesc frumos prezentul, să mă bucur de ceea ce am, iar moartea îmi aminteşte că mă aşteaptă la capătul drumului.
29)  Empatie înseamnă să simţi că ţi-au amorţit degetele, când îţi vezi semenul umblând desculţ prin zăpadă, să-i deschizi larg uşa să intre la caldură şi să împarţi cu ele singura pereche bună de încălţări pe care o ai.
30)  Miliarde de oameni pe planetă, dar niciun duplicat. Iată cât de mult a iubit Dumnezeu omul şi ce Creator desăvârşit este! Nu plagiază, nu multiplică, nu trişează, ci pune la baza operei Sale infinită iubire, înţelepciune, îndemânare şi măiestrie artistică! Atunci de ce să se răzvrătească opera împotriva celui care a zămislit-o atât de frumos?
31)  Valentine's Day ar fi perfectă, dacă cel mai umil om de pe această planetă ar primi un strop de iubire adevărată măcar în această zi! Sunt tineri imobilizaţi la pat, condamnaţi la lipsă de mişcare şi dependenţă de toanele altuia pe viaţă, sunt bătrâni aruncaţi prin azile, copii abandonaţi... Ar fi minunat să se simtă doriţi o secundă! Dacă lacrimile lumii ar fi şterse, cel puţin în această zi, ar fi o sărbătoare perfectă, pentru că multe poveşti siropoase de iubire sunt atât de false, încât produc greaţă!
32)  Perfecţiunea nu îşi are reşedinţa pe pământ.
33)  Nimeni nu te crede când spui că te doare sufletul!
34)  Când eşti grav rănit pe câmpul de luptă al vieţii, să nu fii niciodată surprins dacă tocmai cei apropiaţi îţi lărgesc rana folosind cuţite ruginite şi toarnă din belşug sare pe rana deschisă!
35)  A practica o profesie care nu-ţi place echivalează cu a înghiţi zilnic o linguriţă de otravă.
36)  Socializarea demonstrează că fiecare trăieşte pe cont propriu, fiind în permanentă competiţie pentru accesul la resurse.
37)  Când îşi pierd marionetele dragostei lor, adulţii plâng asemenea copiilor răsfăţaţi după jucăriile pe care le-au stricat.
38)  Măreţia unui popor constă în gradul de solidaritate dintre oameni, în aplicarea principiului decenţei în lupta pentru supravieţuire şi în disponibilitatea de a investi în tezaurul spiritual, care nu se degradează în timp.
39)  Toată viaţa omul urcă spre vârful muntelui, iar când a ajuns acolo este prea obosit să se bucure şi se prăbuşeşte de epuizare.
40)  Când serveşti adevărul pe tavă, asumă-ţi riscul de a fi lovit peste mână şi de a-l primi fierbinte în faţă!
41)  O floare nu-şi schimbă parfumul şi înfăţişarea după gusturile admiratorilor!
42)  Deviza lumii moderne este: zâmbeşte şi atacă, trişează şi câştigă!
43)  Când eşti tânăr, te crezi veşnic imun la bătrâneţe, urâţenie şi moarte.
44)  Unii cuceresc înălţimile fiind purtaţi pe braţe sau căraţi în spate ca nişte bagaje, alţii înaintează în genunchi sau se târăsc pe coate, dar nu abandonează până nu ajung în vârf! Cui se cuvine lauda?
45)  Vai de cei care nu se pot orienta pe harta vieţii!
46)  A iubi posesiv înseamnă a atârna lanţuri grele de sufletul celui pe care vrei să îl transformi în propriul sclav
47)  Nu le permiteţi semenilor să vă amputeze ideile!
48)  Dezamagirea poate fi cel mai eficient energizant.
49)  Mai bine să fii criticat decât să treci neobservat!
50)  Speranţa te duce cu zăhărelul până în ultima zi de viaţă!
51)  Minerul îşi câştigă pâinea cu sabia morţii deasupra capului.
52)  Armele spiritului sunt mai eficiente, fiindcă nu se pot vedea.
53)  Dacă vom deveni mai buni, vom reduce costurile energiilor negative.
54)  Când ajungi în iarna vieţii, cerşeşti o scânteie din focul tinereţii.
55)  În teatrul social, actorii se împart în sforari şi marionete, destinul scrie scenariul, iar spectacolul este cu intrare liberă.
56)  Dacă fericirea ar deveni stare de normalitate, nu am mai fi capabili să ne bucurăm de ea. Cu alte cuvinte, ne-am plictisi repede şi am merge la pas în cursa vieţii lipsindu-ne obiectivul suprem al alergării noastre!
57)  Există fericiri pentru care rămâi dator toată viaţa.
58)  Este ridicol să nu ai puterea să-ţi recunoşti înfrângerea.
59)  Furtunile vieţii au rolul de a răcori monotonia caniculară.
60)  Dumnezeu i-a oferit femeii dreptul de coautor al creaţiunii.
61)  Niciodată, dar niciodată să nu te porţi ca un străin cu tine însuţi!
62)  Cea mai importantă rugăciune este: "Doamne, fereşte-ne de noaptea minţii!"
63)  Frunza care cade spune povestea înduioşătoare a sfârşitului unei forme de viaţă.
64)  Este greu să te retragi din hora compromisurilor, de vreme ce te-ai prins în joc!
65)  Secretul socializării constă în exploatarea eficientă a dinamicii relaţiilor umane.
66)  Cel care încearcă să te izoleze social, îţi este cel mai mare duşman, orice ar invoca
67)  Banul câştigat necinstit este momeala Diavolului pentru pierzania sufletului oamenilor.
68)  În orice relaţie luaţi în calcul şi o despărţire, pentru ca şocul să nu fie aproape mortal.
69)  În zadar pierdem timpul căutând justificări pentru timpul pierdut... Să cheltuim eficient ceea ce ne-a rămas!
70)   Cel care ratează un exerciţiu la campionatul vieţii este demn când se ridică şi îşi continuă evoluţia ca şi cum nimic rău nu s-ar fi întâmplat.
71)  De câte ori cădem de pe bârna vieţii, să ne amintim că marii sportivi se ridică zâmbind, continuându-şi exerciţiul ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
72)  Cea mai mare satisfacţie o ai când culegi roade din livada îngrijită de tine, când te poţi hrăni cu legume din grădina pe care ai udat-o şi săpat-o cu sudoare.
73)  Chiar dacă sentimentele nu mai sunt aceleaşi, nu vă retrageţi cuvintele frumoase spuse cuiva, corectaţi-le în schimb pe cele urâte şi nu vă mânjiţi vorbirea cu făţărnicie!
74)  Viaţa este o cursă dură de maraton. Soarele arzător se schimbă rapid cu geruri sau uragane, iar concurenţii îşi fac loc cu coatele, îşi aruncă reciproc spini în cale sau din când în când îşi întind un pahar cu apă.
75)  Sunt oameni pe care nici moartea nu-i scapă de gura lumii!
76)  Când ninge, se scutură pe pământ livezile înflorite ale cerului.
77)  Nimeni nu poate plăti în contul altuia ratele pe care acesta le are de achitat vieţii, ca plată pentru luxul propriilor păcate.
78)  Invidia este cel mai ruşinos handicap al speciei umane!
79)  Criza economică a fost declanşată de criza morală!!!
80)  Clipele vieţii ni se cern lin şi se topesc ca fulgii de zăpadă.
81)  Adevărata libertate înseamnă să mişti cu puterea minţii mâinile şi picioarele înlănţuite
82)  Cuvintele înalţă catedrale, dar şi scormonesc prin mizerii!
83)  Este şi mâine o zi, dar nu ştii niciodată dacă îţi este permis să îi admiri răsăritul!
84)  Dreptatea obţinută pe cale juridică este intens negociată.
85)  Fulgii graţioşi de zăpadă îşi irosesc frumuseţea prin noroaie.
86)  Nu vă aşezaţi la masă cu Diavolul nici măcar să beţi o limonadă!
87)  În filmul vieţii tale, cascadoriile nu sunt trucate, ci executate în mod obligatoriu de protagonist.
88)  Artistul care se îndrăgosteşte de propriul tablou sau de propriul personaj, este pe cale de a comite incest!
89)  Furtunile declanşate din senin în suflet determină naufragiul tuturor navelor înrolate sub steagul echilibrului.
90)   Are şi pământul amintirile şi coşmarurile lui! Noroc că este un martor tăcut, că altfel mărturia lui privind cruzimea oamenilor ar îngrozi!
91)  Şefilor, ţineţi minte că oasele nu au rang, nici funcţie!
92)  Sunt uşi la care baţi insistent şi rămân veşnic închise în faţa ta, iar pe cele care ţi se deschid larg refuzi să intri!
93)  Unii şi-au dat viaţa pentru libertatea ţării, alţii o jefuiesc până la sânge!
94)  Pe creierii unora, plugul vieţii a trasat brazde adânci!
95)  Omul se plimbă toată viaţa înainte şi înapoi, pe bulevardul propriilor iluzii.
96)  O naţiune este în pericol, aflându-se pe ultima treaptă a demnităţii, când permite ca adevărul să fie mistificat la vedere.
97)  Mainile sunt cartile de identitate ale statutului social.
98)  Mulţi oameni fac pe agenţii de circulaţie în vieţile celorlalţi!
99)  Poţi să ai idei geniale, poţi să muţi şi munţii din loc, atâta timp cât rutina şi programul zilnic îţi îngrădesc spiritualitatea, eşti ca un cal sălbatic care, pentru a-şi primi raţia de grăunţe, acceptă să alerge pe hipodrom.
100)                      Dacă natura are puterea să renască în fiecare primăvară, în noi de ce să nu încolţească idei optimiste, sentimente nobile şi gânduri de pace?
Doi oameni au mers mână-n mână pe acelaşi drum, până când li s-a părut cărarea mult prea strâmtă pentru amândoi, iar atunci unul a apucat-o în stânga, celălalt în dreapta, să-şi facă loc. Fiind prea încrâncenaţi să mai privească înapoi, s-au despărţit ca doi străini. Chiar dacă se vor întâlni pe drumurile vieţii, se vor privi mai străin decât străinii.
101)                      Chiar şi stelele cad sau se sting!
102)                      Fiecare îşi personalizează iubirea şi ura!
103)                      Prin intermediul viciilor, Diavolul negociază indirect preţul sufletelor noastre!
104)                      Cele mai grave şi cele mai multe păcate pe care le comite omul sunt împotriva lui însuşi!
105)                      Un şef care îşi umileşte subalternul este la fel de ridicol ca un vânător care îndreaptă arma spre o muscă.
106)                      Cum de încap în mintea omului atât de multe lucruri diferite: mărgăritare şi pietriş, haine de firmă şi zdrenţe?!
107)                      Există pe lume Educatorii Pământului, care te învaţă câte palme trebuie să încasezi pe un obraz, ca să-l întorci şi pe celălalt.
108)                      Moartea este răspunsul curiozităţii supreme.
109)                      În cursa vieţii, urâţenia pune mereu frumosul pe fugă.
110)                      Nu vă condamnaţi pe viaţă la mediocritate, de dragul comodităţii!
111)                      Nu viaţa este datoare la mine, ci eu trebuie să o trăiesc frumos!
112)                      Avem nevoie de linişte interioară pentru a supravieţui ca de aer şi de apă!
113)                      Toate limitele vieţii sunt borne de avertizare, fixate pentru binele omului.
114)                      Nu lăsaţi fiarele să vi se cuibărească în inimă! Veţi sfârşi devoraţi din interior!
115)                      Când banii nu mai reprezintă o prioritate, trăim pe cele mai înalte cote spiritual
116)                      Să trăieşti în deplină armonie cu tine însuţi este cea mai mare provocare din univers.
117)                      Pentru deşertăciune se licitează în plen, iar valoarea a fost pusă în genunchi, la colţ!
118)                      Petele de noroi aruncate de ceilalţi pe reputaţia şi pe caracterul tău nu ţi se pot reproşa!
119)                      Livezile înflorite sunt jurămintele colorate şi parfumate ale pomilor că ne vor oferi fructe.
120)                      Moş Crăciun nu va muri niciodată, pentru că nu poate muri ideea de a dărui, oricât de meschină ar deveni lumea.
121)                      Cel care nu apreciază truda şi fineţea bijutierului aplică lovituri de baros operei, motivând că a vrut să testeze aliajul.
122)                      Vă puteţi programa ochii şi creierul să se bucure de jumătatea plină a paharului vieţii sau să suspine privind în gol la jumătatea goală.
123)                      Adevărata independenţă se obţine când nu te ataşezi de oameni sau de lucruri! Oamenii mor sau te trădează, în timp ce lucrurile se strică!
124)                      Dacă oamenii ar fi fost creaţi să trăiască doar pentru ei, ar fi locuit pe planete singuratice situate la mii de ani lumină una de cealaltă.
125)                      În fiecare om este un despot! Dorim cu ardoare să ne programăm semenii să gândească asemenea nouă, să urască şi să iubească aceleaşi lucruri!
126)                      Politicienii-măcelari, interesaţi de halca puterii, taie în carne vie din trupul ţării şi din trupul acestui popor încercat, fără milă şi fără să le pese de urmări!
127)                      Şi cum stăm aşa în arşiţa timpului neiertător şi în bătaia furtunilor vieţii, cea mai mare satisfacţie este atunci când rămânem în picioare, luptând cu demnitate pentru supravieţuire.
128)                      Dacă am accepta faptul că există dejecţii în viaţa fiecăruia dintre noi, nu ne-am mai crede atât de perfecţi, încât să ne acuzăm partenerii de scenă că poluează atmosfera cu greşelile lor!
129)                      Sunt oameni care îşi încleştează cu patimă mâinile în viaţă, deşi destinul îi loveşte cu verigi de metal peste degete! Deşi sunt zdrobiţi de lovituri, terciuiţi, diformi, sunt atât de demni, încât se încăpăţânează să trăiască şi găsesc în ei resurse inepuizabile de supravieţuire.
130)                      Ce sunt greşelile în faţa iubirii adevărate? Fulgi de zăpadă purtaţi de vânt! Ce este orgoliul în faţa dragostei? Pulbere purtată de vânt! Cine a găsit persoana care-şi canalizează întreaga energie spre a-l face fericit este cu adevărat norocos! O astfel de experienţă este unică în viaţă.
131)                      De la un timp, întâlnesc oameni: numai unul şi unul, încât am impresia că nu mă merită sau... nu-i merit eu pe ei?
132)                      Adevărul prezentat în forma brută şochează.
133)                      Speranţa este flacăra care ne întreţine viaţa.
134)                      În vistieria sufletului se ascund ca în cuferele din basme: nestemate sau balauri.
135)                      Este complet lipsit de minte omul care îşi imaginează că fără el universul s-ar prăbuşi.
136)                      Nu există nicio lege care să-i pedepsească pe cei care te înjunghie cu vorbe sau îţi toarnă cuvinte otrăvite în paharul cu apă pe care îl bei.
137)                      Cine acceptă să i se ia viaţa fără luptă devine complice la crimă!
138)                      Cum haita este grup social cu intenţii ucigaşe, există o cenzură a celor care fac parte din ea...
139)                      Este fanatic cel care îi atribuie lui Dumnezeu propria religie.
140)                      Când obligi pe cineva să te iubească, este ca şi cum ai jefui un cerşetor de ultimii bănuţi pe care i-a căpătat.
141)                      Nu deveniţi răi ca să fiţi la modă, fiţi demodat de buni!
142)                      Când afirmaţiile îţi sunt analizate "la microscop", ai ieşit din anonimat.
143)                      Unele inimi sunt izvoare nesecate de ură.
144)                      Pe lume, există lucruri mai înfiorătoare ca moartea!
145)                      Forma supremă de renunţare: să renunţi la tine, de dragul altora!
146)                      Voi munci atât de mult, încât nu voi fi niciodată uitată! Voi adopta întotdeauna mentalitatea omului bogat, încât nu voi duce lipsă de niciun bun spiritual!
147)                      Raţionalizaţi-vă linguşirea şi nu mai permiteţi celor din jur să vă îndoape, servindu-vă linguriţă după linguriţă de făţărnicie! Riscaţi să deveniţi un balon umflat de infatuare nefondată, iar obezului care slăbeşte brusc îi atârnă dizgraţios pieile adevărului.
148)                      E atâta negru în jur, încât parcă ni s-au carbonizat visele! Pretutindeni au rămas cioatele deznădejdii!
149)                      În fiecare an privim prima ninsoare cu alţi ochi şi e semn sigur de îmbătrânire să nu te mai bucuri de primii fulgi de nea.
150)                      Există goluri sufleteşti pe care nu le pot umple nici toate academiile din lume, nici bogăţii nesfârşite, nici risipa de frumuseţe din jur!
151)                      După ce ai gustat un fruct, dulce, acru sau amar, nu arunca pietre in pomul care l-a pus la dispoziţia ta, căci nu te-a obligat nimeni să mănânci.
152)                      Vrem, nu vrem, societatea ne triază şi ne lipeşte 1001 de etichete. Suntem etichetaţi după valoarea proprietăţilor deţinute, după profesie, diplome, sex, vârstă sau religie! Numai spiritul rămâne atât de scump, încât nici nu se vinde, nici nu se găseşte la vânzare!
153)                      Florile sculptate în gheaţă se topesc.
154)                      Toamna, expoziţie de pictură în aer liber!
155)                      Copiii nu moştenesc sclavia spirituală a părinţilor.
156)                      Iarna ning anii peste noi şi ne troienesc amintirile.
157)                      Chiar şi pietrele sunt măcinate de vânturi şi de ploi!
158)                      Omul superior este întotdeauna în stare de veghe şi gata de plecare!
159)                      Diavolul este atât de abil, încât nu avem probe că ne-a dus în ispită!
160)                      O limbă exigentă sesizează cuvintele nesărate, acre sau amare înainte de a le rosti.
161)                      Nu am nevoie să mă vaccinez împotriva nesimţirii! Mi s-a transmis genetic imunitatea!
162)                      Vara şi-a tăiat degetele în razele ascuţite ale soarelui şi au rămas prin lanuri petele de sânge!
163)                      Cel care nu se poate împăca niciodată cu propriul trecut, scormoneşte cu sete în trecutul altuia.
164)                      Viaţa? Este drumul pe care îl parcurge fulgul de zăpadă din înaltul cerului până la mizerii abjecte.
165)                      Fiecare om este o grădină din care puteţi culege trandafiri şi mărgăritare, urzici şi mătrăgună, mere, struguri, roşii, dar şi pelin.
166)                      Orice om are îndatorirea să pornească de la premisa că fiecare partener de scenă socială are o demnitate minim compatibilă condiţiei de om.
167)                      Închideţi ermetic ferestrele sufletului iarna, gerul siberic să nu vă îngheţe sentimentele! Nimic din răul lumii în care trăim nu trebuie să ne pătrundă în inimă şi-n gând!
168)                      Uneori, caruselul vieţii te proiectează pe culmile disperării! Ameţeşti, te clatini acolo sus, vrei să cobori, dar în jur... toate cărările sunt acoperite cu lavă incandescentă!
169)                      De fapt, ce sunt eu? Primăvara, mugur plăpând de salcie care se frânge în floare, vara, mac ce însângerează lanurile de aur, toamna, frunză galbenă şi uşoară purtată de vânt, iarna, fulg delicat de nea ce se va topi prin mizerii. Fiecare anotimp îmi aminteşte că sunt o umbră pe pământ.
170)                      Zăpada este incompatibilă cu iubirea. Când o săruţi sau o măngâi se topeşte.
171)                      Firile violente pârjolesc totul în jurul lor şi transformă grădinile roditoare în pustiuri aride.
172)                      Toamna, chirurg lucid, despică fruntea cerului cu bisturiul, iar petele de sânge se întind peste codrii!
173)                      Viaţa este cea mai serioasă preselecţie, la care participi în fiecare zi.
174)                      Sunt prinţi care au suflete de slugi şi servitori cu suflete de prinţi!
175)                      Mândria îmbracă două forme disticte: cea a demnităţii şi cea a aroganţei.
176)                      Un scriitor trebuie să-şi accepte criticii, dar când se pierde în polemici inutile, este ca şi cum s-ar aşeza la masă cu şacalii în deşert, deşi mai are mult de mers ca să ajungă la primul adăpost!
177)                      Lacrima este preţul nefericirii.
178)                      Furtuna este plânsul în hohote al îngerilor de mila pământenilor.
179)                      Fericirea este ca un orgasm al vieţii, deseori mimezi că ai avut!
180)                      Comercializarea sărbătorilor religioase echivalează cu gestul lui Iuda de a-l vinde pe Iisus pe 30 de arginţi.
181)                      Am îngrămadit în suflete lăzi cu amintiri neplăcute, balaurii invidiei, cioburile resentimentelor, de aceea nu mai avem loc pentru bucurii. Dacă nu vom face curăţenie în acest moment, vom muri sufocaţi!
182)                      După ce ai ucis, este absurd să-i spui unui cadavru: "Îmi pare rău!".
183)                      Ce păcat că după o iubire care ţi-a ars inima pe jar, nu-ţi rămâne decât cenuşa, cu gustul ei leşios!
184)                      Ura este un sentiment nobil fiindcă este sinceră şi nu poate fi simulată. Sub masca prieteniei sau din spatele unei iubiri simulate se pornesc adesea atacuri mortale.
185)                      Cine nu se supune sindromului de turmă, devine oaie neagră sau oaie capie!
186)                      Omul se satură de mărire când se prăbuşeşte în grota decăderii!
187)                      Cea mai păguboasă soluţie în rezolvarea unor probleme vitale este să nu accepţi realitatea!
188)                      Plagiatul ordinar înseamnă să tragi la xerox viaţa unei persoane pe care o admiri şi să susţii cu neruşinare că te afli în posesia exemplarului original.
189)                      Crezând atât de mult în izbăvire, accepţi mai uşor supliciile vieţii.
190)                      Când poţi să îţi ierţi duşmanul, te eliberezi de tot veninul pe care acesta ţi l-a inoculat în suflet.
191)                      Menirea zăpezii este aceea de a acoperi toate mizeriile vieţii! Dar sunt mizerii care se încăpăţânează!
192)                      Mă bazez doar pe "trăiesc". Am trăit este de domeniul consumabilelor, iar voi trăi sună doar a promisiune.
193)                      Cea mai mare bogăţie o reprezintă oamenii care se transformă în scuturi vii pentru a te apăra de atacurile sângeroase ale vieţii.
194)                      Forma supremă de insolenţă este să dispreţuieşti moştenirea pe care ţi-au lăsat-o cu eforturi supraomeneşti înaintaşii. Să o vinzi pe un preţ de nimic şi să rămâi pe drumuri.
195)                      Împărăţia spirituală instituită de Iisus este centrată pe binele spiritual al omului. Conflictul de interese s-a născut pentru că omul pune accentul pe aspectele materiale ale lumii în care trăieşte.
196)                      Există idioţenii predate la şcoala vieţii care te fac să te gândeşti exclusiv la binele tău şi îţi extirpă pentru totdeauna conştiinţa! În momentul în care ţi le-ai însuşit şi le aplici, eşti pe cale de a deveni o fiară!
197)                      Gândul este refugiul cel mai sigur pentru omul pe care nu-l trădează limba!
198)                      De Crăciun ninge cu iertare...
199)                      Iubirea adevărată aboleşte sclavia.
200)                      Aşteptarea este proba de foc a răbdării.
201)                      Celor înstrăinaţi le este sete de-acasă!
202)                      Şi sufletul are nevoie de haine de gală!
203)                      Buzele oamenilor devin uneori salve de tun!
204)                      Doar împăcarea linişteşte furtuna din suflet.
205)                      Şi colivia de aur zdrobeşte aripile libertăţii.
206)                      E un blestem să nu ai intimitate în clipa morţii!
207)                      Monotonia şi rutina stabilesc limitele vieţii mele.
208)                      Cei mai scumpi prieteni nu se pot cumpăra niciodată!
209)                      Timpul nu se reciclează, de aceea este atât de scump.
210)                      Vara, luminişurile pădurii sunt site care cern lumina.
211)                      Când bate vântul deznădejdii, sufletul rămâne pustiit.
212)                      Poţi fi un deşert pentru ceilalţi, o junglă sau o oază!
213)                      Ura cea mai încrâncenată se stinge cu iubire adevărată.
214)                      Fineţea sufletească este apreciată doar de cunoscători!
215)                      Cel mai mare păcat al omului este să-şi irosească viaţa.
216)                      De-am putea opri cronometrul cerului când viaţa ne surâde!
217)                      Doar echilibrul pune în valoare eficient o calitate umană.
218)                      Tocirea conştiinţei este forma supremă de degradare umană.
219)                      Să ne fim colind unii altora în zilele geroase ale vieţii!
220)                      Culmea penibilului: să candidezi şi să te votezi singur...
221)                      Pune în fiecare secundă o piatră la temelia succesului tău!
222)                      Omul este liber să respecte legi şi să-şi accepte limitele.
223)                      O colibă locuită valorează mai mult decât un castel pustiu.
224)                      Iubim şi preţuim viaţa abia când ne îndreptăm către apusul ei.
225)                      Ce-ar fi dacă Dumnezeu ar pune taxe oamenilor pe tot ce a creat?
226)                      Cel mai frumos cadou de Crăciun este să nu fii singur şi bolnav!
227)                      Conştiinţa aflată la datorie este barometrul umanităţii din noi.
228)                      Acţionaţi acum pentru ziua în care nu veţi mai putea face nimic!
229)                      Distingeţi zâmbetul care curge din inimă, de rânjetul unei măşti!
230)                      Trăim atât de puţin, încât nu ne permitem momente de inactivitate!
231)                      Politicienii vor să scoată halca puterii din jar cu mâna poporului.
232)                      Să evaluăm toamna după roade, nu după frunze moarte şi crengi uscate!
233)                      Virgulele repetate din cadrul unei relaţii indică iminenţa punctului.
234)                      Suntem chiriaşi pe acest pământ, iar accesul la utilităţi este public!
235)                      Nu are farmec să ştii dinainte ce cadouri sau farse ţi-a pregătit viaţa.
236)                      Nu avem niciun drept să demolăm demnitatea cuiva, oricare ar fi mobilul!
237)                      Pentru oamenii răi Crăciunul este un supliciu sufletesc, nu o sărbătoare.
238)                      Chiar şi florile de câmp, libere şi sălbatice sfârşesc prin a deveni fân.
239)                      Doar în situaţii de criză percepem normalitatea ca fiind o binecuvântare.
240)                      Se sting prea repede sărbătorile, se scutură într-o clipă ce este frumos!
241)                      De ce trebuie să mutilăm adevărul, adaptându-l situaţiilor care ne convin?
242)                      Întotdeauna să porţi cu tine, în trusa de prim-ajutor, cuvinte analgezice!
243)                      Raţiunea şi lumina ochilor sunt printre bunurile noastre cele mai de preţ.
244)                      Şcoala ideală este aceea care şlefuieşte sufletul, prin intermediul minţii.
245)                      Dacă laşi impresia că eşti uşor de înfrânt, vei fi atacat din toate părţile.
246)                      Doar bufonii maschează tragedia prefăcându-se distribuiţi în rol de comedie.
247)                      Cum viaţa este o luptă, ca soldaţi cu experienţă ne aflăm mereu în defensivă.
248)                      Formula "omului de bine": Suma virtuţilor este superioară totalului viciilor.
249)                      Pe oamenii adevăraţi, înfrângerile vieţii îi transformă în luptători de elită!
250)                      Cine se leapădă din proprie iniţiativă de demnitate, nu merita să o primească.
251)                      Raportarea la circumstanţe înseamnă saltul calitativ de la teorie, la practică.
252)                      Deşi pretutindeni se risipeşte lumină, există oameni care trăiesc în întuneric!
253)                      Spre deosebire de trup, sufletul are capacitatea de a se regenera în permanenţă.
254)                      Bătrânii care-şi pierd luciditatea şi depind de ceilalţi sunt morţii noştri vii.
255)                      Să aşteptăm iarna liniştiţi, fără să ne îngheţe sufletele înainte de venirea ei!
256)                      Nu poţi să crezi în venirea primăverii, dacă în sufletul tău nu s-a topit zăpada!
257)                      Toamna suspină printre copacii ştiind că iarna o va înfăşura în giulgiu de nea...
258)                      Pe canicula infernală e bine să găseşti un suflet la umbra căruia să te răcoreşti!
259)                      În cuptorul verii se coc fructele copilăriei: cireşele, merele dulci şi căpşunile.
260)                      Oamenii pot compensa pierderea tinereţii şi a frumuseţii prin nobleţe sufletească.
261)                      Plânsul care nu se-aude e mai profund, suspinele sufletului sunt mai sfâşietoare..
262)                      Rezistenţa unui spirit se testează după doza de esenţă de adevăr pe care o suportă.
263)                      Când îi pretinzi vieţii imposibilul, îţi semnezi condamnarea pe viaţă la nefericire!
264)                      Întotdeauna concomitent cu dialogul care se aude, există altul care se ţese în minte.
265)                      Forma cea mai brutală de înşelătorie este să înşeli în mod deliberat încredere cuiva.
266)                      Cuvintele lipsite de valoare ar trebui aruncate în vântul uitării ca frunzele uscate!
267)                      Cât suntem în viaţă, nu putem lua niciodată vacanţă de la îndatorirea de a fi oameni!
268)                      Decenţa este ingredientul fără de care verbul "a sărbători" îşi denaturează sensul.
269)                      Doar împreună, toţi oamenii de bine ai planetei pot reduce rata nefericirii din univers!
270)                      Cei mai puternici oameni sunt cei care continuă lupta vieţii după ce au pierdut un copil!
271)                      Dacă nu ar exista în univers mai mult bine decât rău, atunci am fi cu toţii morţi demult!
272)                      Cine umileşte pe ceilalţi este demn de mila noastră. Nu-şi poate depăşi statutul de călău.
273)                      Zidul tăcerii este cea mai bună strategie de apărare în faţa atacurilor verbale de mahala.
274)                      Prin suflet trece calea spre eternitate, dar mulţi nu o găsesc fiindcă o caută în exterior.
275)                      Armonia interioară este tipul independent de fericire pe care îl putem experimenta instant.
276)                      Primăvara nu este în criză economică! Face atâta risipă de viaţă, de frumuseţe şi de lumină!
277)                      Schimbul de laude nesincere a devenit principiul de bază al socializării din zilele noastre.
278)                      Când examinezi pe alţii, nu uita că va veni vremea când vei fi personal examinat de Dumnezeu!
279)                      Să primim cu multă recunoştinţă anii pe care Dumnezeu îi adaugă în buchetul vieţii pentru noi!
280)                      Orice om care are o inimă nobilă, nu este atât de sărac, încât să nu aibă ce dărui celor dragi.
281)                      Omul este vioara la care cântă Dumnezeu sau şarpele prin care Diavolul îi amăgeşte pe ceilalţi.
282)                      Deşi pare smulsă din aripile îngerilor şi din pagini de poveste, chiar şi zăpada diafană ucide.
283)                      Adevărata şcoala ar trebui să te conştientizeze de faptul că tu eşti cel mai bun profesor al tău!
284)                      Mi-e milă de oamenii care aleg să fie condamnaţi la păstrarea aparenţelor, sacrficând demnitatea!
285)                      Când uşi ferecate se deschid de la sine în faţa ta, să ştii că Dumnezeu a intervenit pentru tine.
286)                      Pentru mine, umilinţa supremă ar fi certitudinea că mi-am clădit toate realizările pe înşelătorie!
287)                      Suntem fericiţi cât suntem lucizi, cât timp nu ni s-a şters memoria şi ne putem deplasa pe pământ!
288)                      Campaniile electorale se desfăşoară după scenariul popular: un nebun promite şi un prost aşteaptă.
289)                      Să pleci undeva, departe nu înseamnă să îţi rezolvi problemele. Problemele te vor însoţi şi acolo.
290)                      Cea mai cruntă formă a morţii umane: să ţi se stingă lumina din suflet înainte de moartea trupului!
291)                      Omul este un critic înnăscut: critică universul şi legile sale, deşi nu poate face unul asemănător.
292)                      Naivitatea unui popor este calea sigură prin care se ajunge la falimentul lui material şi spiritual.
293)                      Adevăraţii eroi sociali sunt cei care-şi depăşesc cinstit condiţia socială, ignorând motive egoiste.
294)                      Să nu se troienească niciodată punţile care fac legătura între gândurile constructive ale oamenilor!
295)                      Omul este actorul căruia îi încremeneşte zâmbetul pe chip, în timp ce-şi joacă rolul pe scenele lumii.
296)                      Din păcate, urmele multor oameni se şterg cât sunt încă în viaţă, pentru că nu păşesc drept şi profund.
297)                      Cel care ridiculizează libertatea altora, realizează în penitenciar care este preţul propriei libertăţi.
298)                      Oamenii vin din necunoscut şi se îndreaptă spre necunoscut, dar cu toate acestea fiecare viaţă are sens.
299)                      Cea mai mare parte din grijile oamenilor este generată de probleme şi situaţii care nu-i privesc direct.
300)                      E-atâta frumuseţe în jur, încât este păcat să ne pierdem vremea permiţând urâţeniei să ne agreseze ochii!
301)                      Din păcate, copiii se împart în două categorii: născuţi din multă dragoste şi născuţi dintr-o greşeală...
302)                      Politicianul de succes este managerul desăvârşit al defectelor rivalilor săi şi al naivităţii alegătorilor.
303)                      Viaţa este o continuă călătorie: vii şi pleci, deşi nu-ţi este garantată ajungerea la destinaţie, rişti!...
304)                      Fiecare frunză uscată este dovada că natura îşi face datoria şi nu vociferează când plăteşte tribut morţii.
305)                      Banii nu pot cumpăra liniştea sufletului şi echilibrul spiritual, de aceea bogaţii sunt atât de nefericiţi.
306)                      Este permis să greşeşti toată viaţă, dar să nu repeţi la nesfârşit eroarea pentru care ai plătit preţ maxim!
307)                      Este câştigător în sensul deplin al cuvântului cel care se recunoaşte învins de un adversar mai bun decât el!
308)                      Uneori cursul vieţii este un râu căruia i-au secat bucuriile, dar când plouă interminabil îşi iese din matcă!
309)                      O, de-am avea capacitatea de a evalua sufletele nude ale semenilor şi nu ne-am mai lăsa păcăliţi de ambalaje!
310)                      Oamenii sănătoşi care-şi bat joc de cei bolnavi, au sufletul bolnav, iar maladia aceasta este mult mai gravă.
311)                      Celui care nu oboseşte vorbind lumii întregi de calităţile sale, îi lipseşte calitatea elementară: bunul simţ.
312)                      Un om care nu se simte preţuit, aşteptat sau dorit de cel puţin o persoană îşi pierde interesul faţă de viaţă.
313)                      Pentru că este atât de scurtă, viaţa ar trebui privită drept cea mai mare sărbătoare a omului pe acest pământ!
314)                      Cel mai frumos cadou de Moş Nicolae este să poţi să fii Moş Nicolae pentru cât mai mulţi oameni din jurul tău!
315)                      Nu iubim când dorim să luăm în stăpânire sufletul partenerului. Iubirea adevărată înseamnă dăruire, nu asediu.
316)                      Nimeni nu se naşte pentru a muri, ci pentru a trăi cu folos şi a valorifica la maximum fiecare secundă a vieţii!
317)                      De câte ori răul din noi îi contaminează pe cei din jur suntem responsabili de deteriorarea lumii în care trăim!
318)                      Fie ca sub bradul de Crăciun să găsim puterea de a deveni mai buni, mai înţelegători şi de a filtra gândurile rele!
319)                      Fiecare treaptă socială costă timp, înseamnă bani, muncă şi răbdare! Doar cei aleşi sunt scutiţi de aceste impozite!
320)                      Dumnezeu nu a retras demnitatea, adică libertatea de a alege şi a acţiona nici celui mai mare răufăcător din univers.
321)                      Poţi să fii atlet în cursa vieţii şi să fugi departe de mizeriile vieţii, ele vor alerga cu viteza luminii după tine.
322)                      De Crăciun sunt trişti doar cei care au impresia că Dumnezeu este obligat să-i ajute să cucerească lumea materială..
323)                      Timpul care curge asigură echilibrul între viaţă şi moarte, între bucurie şi suferinţă, între speranţă şi deznădejde.
324)                      Oamenii buni comit repetabila greşeală de a permite omizilor să le devoreze frunzele şi celor care au nevoie fructele.
325)                      La şcoală, elevii ar trebui să înveţe cum să se orienteze corect şi să acţioneze eficient pe câmpul de luptă al vieţii!
326)                      Cine are onoare, consideră orice promisiune un contract verbal între părţi ce trebuie respectat, cu riscul de a pierde.
327)                      Chiar dacă este dureros, oamenii trebuie să-şi sculpteze singuri sufletele, nu doar să se lase modelaţi de cei din jur!
328)                      Oricât ai iubi pe cineva, nu poţi să-ţi asumi suferinţa acestuia, ci poţi doar să-i faci viaţa mai uşoară şi mai frumoasă.
329)                      Iubirea este ca o fiinţă: se naşte, creşte, îmbătrâneşte şi moare, de aceea nu are sens să ne întrebăm de ce s-a terminat!
330)                      Nu mai invidiaţi pomii pentru că reîntineresc în primăvară, pentru aceasta ei îmbătrânesc şi mor puţin în fiecarea toamnă...
331)                      Să se aşeze zăpada peste trecut, să se aşeze ninsoarea peste răni sângerânde sau purulente. Să ningă cu vindecare spirituală!
332)                      Campaniile electorale reprezintă luna de miere oferită electoratului în avans. După trezirea din beţie urmează anii de fiere.
333)                      Să nu te doară înseamnă că eşti grav bolnav. Suferi de una dintre cele mai rare boli din lume şi nu conştientizezi normalitatea.
334)                      Este cumplit când oamenilor li se radiografiază sărăcia şi mizeria existenţială de către cei din jur şi nu se pot opune sau apăra.
335)                      Doamne, nu-mi lua darul de a-mi exprima gândurile în cuvinte, chiar dacă mi se vor auzi şi lacrimile, şi speranţele şi blestemele!
336)                      Viaţa unui om are capacitatea de a se curăţa de pete în timp şi fiecare individ găseşte reţete care-l fac imun la anumite mizerii.
337)                      Viaţa e o haină pe care o porţi demn sau în umilinţă, o întreţii spălând-o şi cârpind-o la timp sau o laşi să-i atârne zdrenţele...
338)                      Ciudat. Suntem întrebaţi de sărbători dacă ne-am împodobit casele, dar nimeni nu îndrăzneşte să ne spună să ne împodobim sufletele.
339)                      Notele contabile de tipul: i-am dat un cadou de milioane şi mi-a oferit unul de trei lei sunt incompatibile cu spiritul Craciunului.
340)                      Să te sustragi realităţii înseamnă să refuzi soluţionarea situaţiilor problemă ale vieţii. Nu se obţine decât o amânare a luptei, atât!
341)                      Nu există adversari politici pentru electorat. Acesta, sărmanul e doar vânatul aflat între bătăile de puşcă alea aşa-ziselor elite ale ţării...
342)                      Ne pierdem prea mult din viaţă războindu-ne cu timpul, cu limitele noastre, cu felurite himere în loc să navigăm când curentul ne este favorabil.
343)                      Dacă am câştigat cel puţin un om de partea binelui, pe parcursul vieţii, se cheamă că ne-am făcut datoria pentru care ne-a fost permis să ne naştem.
344)                      Anumiţi indivizi ce-şi zic în mod nemeritat oameni, s-ar putea să-ţi calce sufletul în picioare, dar ţineţi minte, diamantele sclipesc şi în noroaie!
345)                      Oricât de mult ne-ar dezamăgi România, nu ne putem dezice de ea, aşa cum nu putem renunţa la propria fiinţă, chiar dacă intrăm în conflict cu noi înşine!
346)                      Cele mai subtile victorii spirituale ale oamenilor sunt: să nu se bucure de răul aproapelui, să nu-şi urască duşmanul, să ajute şi să iubească dezinteresat.
347)                      Ne-am materializat într-atât, încât în loc să oferim suflete curate semenilor în dar de Crăciun, le dăm cadouri ieftine înfăşurate în ambalaje sclipitoare...
348)                      Viaţa este cea mai grea ecuaţie, cu o infinitate de necunoscute şi multe variabile, cu reguli pe care le descoperim din mers şi care se schimbă în timpul jocului.
349)                      Adesea câmpul social ne joacă feste: semănăm cuvinte nobile şi recoltăm spini. Important este să avem conştiinţa împăcată că nu am răspândit seminţe rele în lume.
350)                      Când este întunecat afară şi plouă, noi, oamenii, avem soarele în noi. Dispunem de resursele necesare pentru a transforma o zi mohorâtă în una care musteşte de bucurie.
351)                      Mentalitatea politicianului din zilele noastre ar trebui corectată: în caz de calamitate, nu preşedintele ţării ar trebui să-şi dea demisia, ci alegătorii care l-au votat!
352)                      Te iubeşte cu adevărat doar cel care îţi sculptează cu trudă şi răbdare sufletul, transformându-l într-o operă nepereche şi elogiază materialul, ignorând propia măiestrie!
353)                      Greşim purtându-ne asemenea unor judecători care nu admit alte soluţii, exceptându-le pe cele personale! Nu putem raporta problemele semenilor la sistemul nostru de gândire.
354)                      O femeie care şi-a pierdut frumuseţea emblematică şi nu a încercat să o completeze cu alte valori este ca un pianist care şi-a pierdut degetele sau ca o soprană care a amuţit.
355)                      E nedrept modul în care compartimentele timpului se anulează cu viteza fulgerului! Trecutul devine azi, prezentul este devorat de viitor, iar acesta înghiţit de incertitudine.
356)                      Vara este anotimpul examenelor ca o lege a compensaţiei: viaţa triumfă sub forma parfumurilor, gusturilor şi culorilor, de ce să nu înceapă tot acum lupta pentru supravieţuire?
357)                      Frunzele care cad, stropii de ploaie care ne mângâie chipul, vântul care răvăşeşte totul, zăpada care stă să vină ne imploră să fim buni, amintindu-ne de clipele vieţii efemere.
358)                      Puţini oameni au privilegiul de a trăi la răscruce de milenii, de a experimenta schimbarea unei orânduiri cu alta. Din acest punct de vedere suntem binecuvântaţi, nu sacrificaţi!
359)                      Gusturile nu pot fi niciodată explicate raţional, aşa că nu cereţi explicaţii oamenilor care nu vă plac! Respectaţi-le decizia fără să vă gândiţi cum să vă schimbaţi de dragul lor!
360)                      Singurătatea îşi dublează povara greutăţii iarna pentru că zilele sunt scurte, iar nopţile interminabile. Socializarea intră în hibernarea şi refugiul omului este în propriul cămin.
361)                      Oricâte lovituri ar primi de la viaţă, de la duşmani sau prieteni, românul se ridică şi îşi continuă drumul! În asta stă măreţia acestui popor, în capacitatea de a renaşte la infinit.
362)                      Frumuseţea adevărată este dincolo de cosmetizare. Ea nu se şterge când se aplică demachiantul şi nu dispare când buclele sunt stricate de ploaie sau de vânt pentru că izvorăşte din interior!
363)                      Şoapte parfumate de iunie cu miros de crini şi flori de tei, cu cireşe la urechi păşind cu tălpile goale prin ierburi înalte sau prin aurul topit al grânelor, însângerate de maci pe alocuri.
364)                      Când alţi oamenii sunt îngropaţi de vii în zăpadă, ne simţim vinovaţi de focul care se aude în sobele noastre, de pâinea caldă pe care o avem pe masă şi de normalitatea pe care o considerăm lux.
365)                      Sufletul sensibil se îmbolnăveşte grav pentru că el filtrează nedreptăţile, pierderile şi neîmplinirile personale, dar şi ale celor din jur. Există oameni care îşi asumă durerile şi eşecurile semenilor.
366)                      Nicio imagine nu este mai frumoasă decât aceea a pâinii care creşte sub mângâierea mâinilor omului, se prinde în dansul vântului, primeşte îmbrăţişarea stropilor de ploaie şi sărutul soarelui pe fruntea de aur!
367)                      Când accepţi să trădezi, ca Iuda Iscarioteanul, gândeşte-te că lucrul cel mai important pe care l-a făcut acesta a avut loc după vânzare. Nu comite nicio faptă care să te determine să te spânzuri pentru a-ţi regăsi liniştea!
368)                      Fără mirosul de cetină, de cozonaci şi sarmale şi fără părinţii care aşteaptă un strop de recunoştinţă, fără copiii care-şi dăruiesc colinda, Crăciunul devine bizar, înstrăinându-se de bucuria primordială cu care a fost înzestrat.
369)                      Nu vă irosiţi energia, încercând să mulţumiţi toţi oamenii întâlniţi pe drumul vieţii! Nici Dumnezeul cel atotputernic nu reuşeşte acest lucru. În plus, există indivizii care adoptă statutul de "nemulţumit supem" cât timp evoluează pe acest pământ...
370)                      Pentru că firul vieţii este scurt şi trebuie să ajungem în vârf, prin propriile eforturi, este regretabil să pierdem timp, răspunzând ofenselor, zvonurilor şi jignirilor. Sunt oameni care nu au o ţintă în viaţă şi nu-i lasă nici pe ceilalţi să înainteze.
371)                      Vacanţele sunt făcute să se sfârşească. Să fii veşnic în vacanţă înseamnă să nu mai exişti. Să păstrăm ca balsam al sufletului zilele cu soare, imaginea ierbii dansând în vânt, covorul multicolor de flori de pe pajişti şi vom accepta mai uşor ceea ce urmeză!
372)                      Mi-e dor de bucuria imensă şi nevinovată din copilărie determinată de prima ninsoare şi de apropierea sărbătorilor în vârful picioarelor. Moş Crăciun era mai sărac atunci, dar eu eram atât de bogată fiindcă ştiam să mă bucur de lucrurile mărunte oferite de viaţă.
373)                      Ca într-un autentic teatru de război în faţa noastră au loc regrupări frecvente de trupe: cei care ne-au fost aliaţi până mai ieri întorc armele împotriva noastră, în timp de inamici de temut se prefac a încheia armistiţiu... Doar vigilenţa ne salvează de la dezastru!
374)                      Cineva care nu are casă şi este singur pe lume, îmi spunea că toate becurile multicolore din jur şi tot fastul Crăciunului reprezintă o mare minciună. Câtă vreme ignorăm nevoile semenilor, s-ar putea spune că avea dreptate? În câte pâini s-ar converti luminile albastre, roşii sau portocalii?
375)                      Se pare că atunci când trebuie să fie recunoscători, mulţi oameni au inventat pilula pentru uitare!
376)                      Nu există imunitate pentru penibil! Când vă aflaţi într-o situaţie ridicolă, consolaţi-vă cu ideea că... au mai păţit-o şi alţii!
377)                      Pe strada Fericirii, Nenorocirea te pândeşte la colţ!
378)                      Cea mai periculoasă iubire este cea izvorâtă din milă.
379)                      Iubirea adevărată vine de la sine: nu se cumpără, nu se vinde, nu se cerşeşte în genunchi, nici nu se smulge prin tortură.
380)                      Altruismul unui om, manifestat în câmpul deschis de luptă al vieţii, e ca o rană sângerândă a unei gazele înconjurate de lei.
381)                      Trupul este sluga cea mai credincioasă, deoarece suportă cu stoicism insultele şi supliciile omului şi capriciile sufletului!
382)                      Sufletul copilului are capacitatea de a sintetiza balsamul prin care se vindecă singur. El întinde mânuţele celui care îl ceartă şi zâmbeşte sincer celui care l-a maltratat.
383)                      Lacrima este sinteza fluidă a durerii nerostite.
384)                      Uneori moartea dă un rest stupid şi zgârcit vieţii: un cadavru.
385)                      Moartea nu vine niciodată când o cerşeşti stăruitor în genunchi, ci când ţi-e lumea mai dragă!
386)                      Dacă nu este exersată timp îndelungat, capacitatea de a urî se atrofiază.
387)                      Calea cea mai sigură de a învinge un popor este de a-l dezbina.
388)                      Sinuciderea din dragoste?! Cum să alegi să mori pentru cineva care te dispreţuieşte profund?!
389)                      Un an nou repezintă şansa de a repara ce am greşit, curajul de a privi cu încredere în viitor, posibilitatea de a experimenta lecţiile de viaţă deja învăţate, bucuria de a ne bizui pe ajutorul prietenilor.
390)                      Invidia exprimată prin ironie este piatra care rupe aripa visului aflat în zbor al aproapelui...
391)                      Astăzi poţi deveni medic, avocat, profesor, cu bani, dar om adevărat niciodată dacă nu ai ADN-ul omeniei în sânge!
392)                      Când ţi-au încremenit privirile, iar simţurile ţi-au devenit rigide, eşti un om mort, chiar dacă respiri şi faci umbră pământului!
393)                      Când nu ştim ce drum căutăm în viaţă, nu avem cum să reuşim...
394)                      Orice ar face, unii oameni sunt excluşi mereu de la premiile vieţii!
395)                      Chiar robit de frumuseţea exterioară a unei fiinţe, nu ignora faptul că nu există un scaun în sufletul ei pe care să iei loc şi că nu te invită niciodată să rămâi la masă, dacă vrei să nu înnoptezi în ger sau ploaie.
396)                      Există momente în viaţă când omul poate fi şi prinţ, şi gunoier şi grăjdar... în funcţie de circumstanţe.
397)                      Dumnezeu, în marea Sa iubire, a oferit omului mântuirea; acesta, în neîndurarea-i crâncenă, a inventat cazanele cu smoală topită şi flăcările veşnice ale Iadului!
398)                      Vai de oamenii care se autoguvernează în mod anarhic!
399)                      Viaţa şi moartea sunt echilibrate de naştere, deci rolul femeii în univers este acela de a înclina balanţa în favoarea vieţii.
400)                      Ne dorim să trăim veşnic, dar când timpul va fi dintr-o singură bucată, nu ne va fi dor de zile şi nopţi, de toamne ploioase şi de ierni cu geruri cumplite şi cu zăpezi de poveste?
401)                      Viaţa şi sănătatea nu se obţin pe cauţiune.
402)                      Este inuman să te superi sau să te răzbuni pe un om pe care îl trădează propria minte.
403)                      Anul Nou trebuie să ne găsească lucizi. Ne păcălim pe noi înşine bravând sau refugiindu-ne în alcool!
404)                      Când te cramponezi de succesele din trecut, îţi iroseşti talentul, iar creativitatea ţi se atrofiază.
405)                      A fi etic în vorbire înseamnă a îţi trata interlocutorii ca fiind agenţi responsabili de afirmaţiile lor şi a nu permite efectuarea cu premeditare a derapajelor verbale de orice fel!
406)                      Circulă în lume o teorie eronată, conform căreia faptele pentru care nu se plăteşte aici, se vor plăti în cer sau în iad. Nimic mai fals. Fiinţa care le-a comis este duală şi ar fi nedrept să plătească numai o entitate nedreptăţile! Pentru mâini, picioare, gât şi gură să plătească sufletul?
407)                      Nu dau cu piatra în tabloul nimănui, chiar dacă nu-mi place arta sa. Dacă piatra ricoşează în frunte?
408)                      Nu sunt niciodată geloasă pe un artist care pictează mai bine decât mine, pentru că în calitatea tabloului stau zile de trudă, petele de culoare de pe mâinile sale şi stropii de sudoare de pe frunte!
409)                      Cine îşi pierde timpul corectând pe alţii şi găsind nod în papură tuturor lucrurilor, se iroseşte zadarnic.
410)                      Deși nu există un preț de pornire pentru viață, întreținerea acesteia costă enorm!
411)                      Eminescu a învins moartea fizică prin creație, cultură, prin felul în care a sfidat secolele cu puterea gândului!
412)                      Cea mai mare artă este să trăiești frumos!
413)                      Există drumuri în viață care se înfundă sau care se învârtesc în cerc amăgindu-ne. Oricare dintre noi s-a păcălit cel puțin o dată, dar asta nu înseamnă că nu putem ajunge la capăt cu pași mici și perseverenți și că nu vom găsi niciodată drumul bun!
414)                      Oamenii ar trebui să învețe ca atunci când evaluează incorect frumusețea unei persoane sau a unei opere își expun invidia și ranchiuna acumulate în suflet față de tot ceea ce înseamnă generozitate și valoare, spectacolul oferit fiind jalnic!
415)                      Să semeni pe câmpul social fapte nobile, gânduri alese, să crească amintiri frumoase în urma ta când vei fi departe!
416)                      Dorințele care nu sunt ancorate în concret devin iluzii.
417)                      Există ființe în a căror privire se adună tot seninul din univers.
418)                      Numai acolo unde nu a fost iubire adevărată năvălește ura după ce totul s-a terminat.
419)                      Oamenii sunt egali, dar mai ales liberi prin iubire.
420)                      E semn de infirmitate sufletească gravă să-ți bați joc de cineva care te iubește sincer.
421)                      Mă gândesc cu părere de rău la timpul pe care l-am irosit urându-i pe cei care m-au rănit. Cereau milă și ajutor, iar eu i-am pedepsit pe nedrept.
422)                      Iluziile își țes pânza de la o margine până la cealaltă margine a lumii.
423)                      Pentru a deveni funcționale, chiar idei care au revoluționat lumea au avut nevoie să fie girate de umanitate.
424)                      Iubirea adevărată și fericirea care îți inundă sufletul nu se pot transforma niciodată în spectacol! Jocul de rol implică prezența măștii...
425)                      Este curată nebunie să oferi unor oameni mai multă importanță decât merită. Poți să le oferi stelele, iar ei vor sfârși scotocind în gunoaie!
426)                      Orice relații care produce multă suferință este o frână în calea progresului personal. Sfârșitul ei este sinonim cu eliberarea supremă.
427)                      Adevărul este în noi și este o crimă să ne mințim la nesfârșit în orice împrejurare a vieții!
428)                      Cine caută scuze plângându-și de milă își pierde abilitățile de luptător, iar capacitatea de a găsi soluții i se atrofiază.
429)                      Din fericire gândurile omului nu se pot radiografia!
430)                      Integritatea deplină a gândurilor nu există!
431)                      Cea mai dramatică lipsă este lipsa oamenilor dragi care ne înseninau viața cu prezența lor!
432)                      Oamenii care migrează permanent în căutarea fericirii și-ar putea găsi cuibul stricat sau ocupat la întoarcere...
433)                      Să căutăm cărări care duc spre oaze de liniște!
434)                      Omul modern e flămând de liniște!
435)                      În viață, irosim mai multă energie pe nimicuri decât să investim în lucruri cu adevărat valoroase.
436)                      Deși ne vine să aruncăm cu furie jucăriile stricate sau să plângem după ele ca niște copii răsfățați, să nu uităm că datorită lor am învățat ceva în viață!
437)                      Este o crimă să ne lăsăm sufletul năpădit de spini și de buruieni, când am putea să-l transformăm în grădină roditoare!
438)                      Omul adevărat respectă orice formă de viață, nu strivește un fluture sub talpa sa și nu culege o floare pentru a-i arunca în praf petalele.
439)                      Și dacă tălpile vieții sunt pline de răni și de spini, nimeni nu ne poate lua satisfacția de a înainta spre destinația aleasă de noi...
440)                      A transforma în divertisment infirmitatea fizică și psihică a unei persoane înseamnă atentat la tot ceea ce e uman.
441)                      Bârfa este o carte de vizită soioasă...
442)                      Scriitorul adevărat stoarce o mână de cuvinte și umple milioane de suflete de bucurie.
443)                      Când drumurile vieții par să se înfunde, din cer, busola va indica nordul celor dezorientați și descurajați...
444)                      Nu le permiteți oamenilor răi să vă jefuiască de ultimul strop de bucurie din suflet și să vă anuleze demnitatea, prin distrugerea respectului de sine!
445)                      Gândind pozitiv, permitem sufletului să zboare!
446)                      Diferența între a trăi modest și a trăi în lumina reflectoarelor este cea dintre neon și o lampă delicată de argint...Neonul agresează privirea, în timp ce lumina discretă a lămpii o delectează.
447)                      De sub zăpezi grele, va ieși într-o zi fragedă și delicată primăvara, iar dacă va găsi ușile deschise, va intra în viața ta!
448)                      Declaraţiile de dragoste lipsite de fapte... ca promisiunile politice niciodată transpuse în practică, de care alegătorii naivi s-au lăsat seduşi.
449)                      Pesimiștii spun că iarna îmbracă țara în doliu alb, iar optimiștii văd vălul de mireasă al pădurii ca o promisiune a renașterii din primăvară...
450)                      De-ar fi să cearnă din cer zahăr sau făină... zăpada n-ar mai fi a tuturor!
451)                      E mult de-atunci... Mi-am trimis copilăria la sanie şi nu s-a mai întors!
452)                      Se pot face meditații la toate disciplinele din lume, numai lipsa caracterului nu se completează prin intervenția unui specialist din afară...
453)                      Mitocănia pune semnul egalității între cei care o afișează și brutele, în timp ce finețea este semn al nobleței și pentru cel mai umil practicant al ei!
454)                      Iubirea adevărată, un izvor din care te răcorești necondiționat pentru a putea să continui drumul vieții în arșița încercărilor...
455)                      Pe zi ce trece valorile lumii în care trăim se transformă în cioburi, iar acestea ni se înfig dureros în trup și în suflet.
456)                      De s-ar face primăvară între oameni!
457)                      Zâmbetul are mii de nuanțe: ironie, amărăciune, generozitate, mulțumire...Oamenii cu experiența vieții sunt cititori în zâmbete!
458)                      Degradarea omenirii se măsoară în numărul de crime și de sinucideri.
459)                      Mi-e frică de tot ceea ce se întâmplă în jur, mă îngrozește tot ce este apreciat pe nedrept!
460)                      Crimele din dragoste sunt o justificare a egoismului feroce. Cel care iubește cu adevărat, respectă libertatea celuilalt de a alege și de a pleca în căutarea fericirii.
461)                      În zăpezile care curg, în mugurii care râd în floare, în primăvara copilă răsfățată ce râde în soare descoperim esența feminității.
462)                      Piedestalul construit din scândurile putrede ale umorului grosier și bătăii de joc se surpă sub cel care se așază pe un astfel de soclu.
463)                      Moraliștii ar trebui să știe că în pliurile sufletești ale fiecărui om stau lucruri de care se rușinează.
464)                      Cel care iubește din inimă se jertfește, nu recită declarații.
465)                      Cea mai mare satisfacție pentru o mamă este să culeagă flori din sufletul copilului ei, îngrijite de ea cu multă dragoste.
466)                      Astenia de primăvară se tratează cu oameni care au sufletul frumos.
467)                      Mi-e dor de liniște, de puritate, de noblețe și de generozitate, de tot ce am pierdut în epoca modernă!
468)                      Un cuvânt de mulțumire și un gând bun este cel mai prețios mărțișor!
469)                      Și dacă vine primăvara cu adevărat, soarele din sufletul tău va încălzi sufletul meu, iar florile din grădina mea vor bucura privirea ta. Fie ca primăvara aceasta să aducă mulți oameni buni în calea vieții noastre!
470)                      Orice zi este un mărțișor oferit de divinitate muritorilor.
471)                      Niciodată nu poți să fii bun cu toată lumea pentru că viziunea oamenilor despre bunătate este diferită.
472)                      Te iubește cel mai mult cel care dorește să-ți salveze sufletul!
473)                      De ziua mamei, gândurile oamenilor să fie flori de primăvară!
474)                      În jur se conturează flori și frunze împletite din sevă, iubire și soare. Natura își etalează generos minunățiile. Să intre primăvara și în sufletele noastre, să înflorească sentimente de preț în ele!
475)                      De ziua mamei chiar și universul se-nclină-n fața ei!
476)                      Este atâta fericire să găsești în suflete tinere lanuri de bunătate și infinită tristețe să țâșnească otravă din chipuri proaspete de adolescenți!
477)                      Te vindecă pe deplin de întuneric cel care face să răsară soarele în inima ta!
478)                      Să răspunzi generozității sincere cu doză maximă de venin reprezintă comportament șerpesc.
479)                      Acasă este oaza de liniște în care ne refacem după evoluția sub lumina reflectoarelor de pe scena lumii. Masca pică, iar ochiul critic este înlocuit de ochiul iubitor și de înțelegerea celor apropiați.
480)                      Pentru că fiecare om a fost creat ca fiind unicat, plagiind se înjosește.
481)                      Deși nu se poate cumpăra libertatea, oamenii și-o închiriază cu zilele pentru un salariu…
482)                      Doar sufletul este expresia adevăratei frumuseți a unui om. El nu suportă operații estetice și nu poate fi fardat.
483)                      Sufletul conectează fizicul unui om la viața socială.
484)                      Arta este eternizarea unui moment al vieții într-o capsulă care conservă mesajul dincolo de limitele epocilor.
485)                      Dacă viața ar fi transferabilă, mamele s-ar mulțumi să trăiască foarte puțin și să prelungească existența copiilor!
486)                      Sunt oameni de-o sinceritate transparentă în comunicare și oameni a căror apă a cuvintelor este veșnic tulbure.
487)                      Prietenii adevărați îți împrumută propria lor energie când focul dragostei de viață este gata să se stingă în sufletul tău!
488)                      Dacă am putea pune pe focul uitării toate jignirile, toate rănile făcute de oamenii cărora le-am întins o mână, am trece prin viață mai ușor!
489)                      Cele mai minunate flori sunt cele care înfloresc în sufletele oamenilor, cele mai triste sunt florile de pe morminte, iar cele mai artificiale cele a căror frumusețe este ascunsă de ambalaje!
490)                      Generozitatea distruge microbul invidiei.
491)                      Copilăria: livadă de pomi înfloriți. Adie vântul adolescenței, iar petalele dispar în lumea largă pe aripi parfumate și colorate de catifea...
492)                      În inimile unor oameni nu se face primăvară niciodată...
493)                      La masa vieții poți să pierzi chiar dacă ai toți așii în mână.
494)                      Viața, tornadă de stări și de sentimente, de aceea nu poate fi infinită.
495)                      Omului care nu are cu cine vorbi i se usucă sentimentele în suflet și cuvintele îi încremenesc pe buze.
496)                      Cea mai mare formă de autopedepsire a unui om: să iubească pe cine nu merită...
497)                      Fiecare om se luptă cu valurile vieții sale, de aceea nu putem aștepta ca izbăvirea noastră să vină din afară! Nimeni nu-și lasă propriile probleme, să sară în ajutorul unui naufragiat...
498)                      Cea mai mare greșeală a unui luptător de pe frontul vieții este să-i lase pe inamici să-i distrugă stima de sine!
499)                      Poluarea morală ne otrăvește sufletul dacă nu închidem supapele de apărare.
500)                      Cât trăiesc cad, mă ridic, sper și disper, dar mai ales greșesc. Și totuși...mă bucur că trăiesc!
501)                      Doar copiii au atât de mult timp, încât se joacă adesea cu el!
502)                      Frumusețea obținută prin opereții estetice succesive seamănă cu frumusețea florilor de plastic.
503)                      Din speranță în speranță și din așteptare în așteptare, viața ne conduce spre așteptarea supremă a oricărei ființe!
504)                      Gradul de civilizație al unui popor se măsoară prin calitatea politicienilor pe care îi alege.
505)                      Acasă este acolo unde există o mână sinceră care să mă mângâie, un suflet care să mă înțeleagă și unde evoluez fără rețineri și artificii. Chiar și ochiul critic, exterior este mai îngăduitor decât cel de pe scena publică!
506)                      Omul își întinde adesea mâinile murdare asupra naturii lăsând pete pe cer, pe iarbă, pe flori, pe ape și aer!
507)                      Lumea în care trăim este produsul ambițiilor, egoismului, greșelilor umane. Chiar dacă nu le comitem, le suportăm cu lașitate încurajându-le.
508)                      Mama este primul și cel mai important ghid al copilului în explorarea lumii.
509)                      Iubirea adevărată rezistă intemperiilor vieții.
510)                      Când avem impresia că anumiți oameni au venit pe lume doar să ne supere, să ne reamintim că sufletele noastre au nevoie de mulți ”bijutieri pricepuți”. Și cum ne-am dovedi răbdarea de 24 de karate, dacă nu ne-ar fi pusă la proba de foc a încercării?
511)                      Cu cât faci mai multe bucurii celor din jurul tău, cu atât ești mai fericit! Te molipsește mulțumirea lor.
512)                      Viața curge între o durere și un moment de fericire, între o reușită și un eșec. Niciodată nu se poate aprecia ce ne așteaptă la cotitură. Cursul unui râu se poate învăța pe de rost, dar al vieții se schimbă din mers.
513)                      Nu contează cât de scump este un cadou, ci dragostea în care este ambalat!
514)                      Doar gândurilor tale poți să le spui liniștit totul! Autocomunicarea este cheia reușitei în viață.
515)                      Omul care ajunge pe vârful muntelui, ar trebui să-și amintească de cei care i-au oferit o cană de apă pe drum sau l-au încurajat spunându-i că va ajunge la locul dorit.
 A atins punctul cel mai înalt și datorită bunăvoinței multor oameni întâlniți pe calea vieții.
516)                      Să nu lăsăm creierul să ruginească și sufletul să îmbătrânească! De-ajuns că trupul suportă amprenta ireversibilă a timpului...
517)                      Dacă am câștigat ceva prin lacrimi, a fost o strategie ieftină. Doar copiii recurg la ea.
518)                      Omul are impresia greșită că are dreptul să fie superevaluatorul moral, intelectual și estetic al semenului său.
519)                      Frumusețea fizică trece ca un vis frumos, se scutură ca un tei plin de floare, în timp ce comorile sufletești reprezintă o cale de eternizare a frumuseții.
520)                      Primăvara, viața triumfă sub mii de forme: flori, muguri, parfumuri, triluri și realizăm că viața este totuși darnică, în ciuda tuturor acuzațiilor...
521)                      Mai bine să depindă fericirea altora de tine, decât fericirea ta de toanele altora!
522)                      Dincolo de tragi-comedia vieții începe un spectacol necunoscut...
523)                      Este adevărat că și viața ne impune propriul meniu, dar de cele mai multe ori avem parte de amărăciuni fiindcă noi le alegem!
524)                      Florile delicate de cireș reprezintă promisiunea estetică a fructelor copilăriei. Cu cireșe la urechi pornim pe drumul vieții...
525)                      Primăvara este în floare.
526)                      În mod cert este mai bine că trupul nu poate ajunge acolo unde ne poartă gândurile!
527)                      Oamenii judecă diferit: unii apreciază finețea obrazului și a mâinii, alții finețea sufletului.
528)                      Pacea interioară începe când încetează răzvrătirile îndreptate spre ceea ce ne oferă viața.
529)                      Fiecare zi din viața unui om este unică și poate fi trecută la categoria pierderi sau câștiguri.
530)                      Fiecare poate avea pâine caldă în suflet pentru cei înfometați.
531)                      De ce să rănești, când poți să vindeci sau să ameliorezi durerea?
532)                      Viața este ca o grădină: se scutură speranțe timpurii, înfloresc cele de toamnă.
533)                      Viața este profesor dur. Te scoate la tablă să rezolvi problemele, deși nu ți-a predat niciodată regulile. Ca să reușești trebuie să fii autodidact convins!
534)                      Suntem artiștii vieților noastre: sculptorii sufletului, pictorii și stiliștii corpului, cioplitorii destinului, regizori și actori în spectacolul comunicării și indirect recondiționăm universul din jurul nostru perfecționându-l sau distrugându-l.
535)                      În fiecare secundă curge o picătură din viața noastră...
536)                      Răbdarea este proba incontestabilă a unui caracter ales.
537)                      Sistemul nu ne poate înfrânge sufletul!
538)                      În general, pe scena socială sunt vânați cei care sunt diferiți.
539)                      Lumea nu progresează fiindcă pretindem perfecțiunea celorlalți. Și așa lăsăm pe seama altora munca serioasă, le pretindem să fie corecți, generoși și buni și...rămânem cu așteptările!
540)                      Să nu spuneți că nu ați fost niciodată în Iad sau Rai! Ele sunt în sufletele noastre.
541)                      Mi-e viața grăbită și de aceea alegerea mult prea repezită!
542)                      Cine râde de toată lumea este foarte complexat, iar cine urmărește pe toată lumea trăiește degeaba pe pământ. În mod cert o asemenea persoană va rămâne la nivelul prafului de pe drum!
543)                      Mitul cobororârii în Infern este de actualitate. De câte ori omul are o nemulțumire nefondată sau aleargă după îndeplinirea unei dorințe neconstructive...dă o fugă până în Iad.
544)                      Mi-e dor de bucuria basmelor din ochii copiilor!
545)                      Să otrăvești sufletul unui copil, învățându-l să fie rău este o crimă!
546)                      Cine mutilează sufletul unui om mai slab sau al unui copil, să fie sigur că va da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru fapta comisă sau cineva mai puternic îi poate face la fel.
547)                      A invidia înseamnă a pierde timpul. Să ne ocupăm cu gestionarea propriilor resurse, fără să contabilizăm compromisurile altora, succese sau insuccese care nu ne privesc!
548)                      Oamenii au fost creați să se ajute unul pe celălalt și să se înțeleagă, orgoliile îi dezbină.
549)                      A trăi înseamnă a face surfing pe oceanul vieţii: eşti când pe val, când sub val.
550)                      Pentru cel ce s-a născut om liber este o probă de laşitate să devină sclavul propriilor pasiuni sau să accepte lanţul robiei pe gâtul său!
551)                      Cine vrea să fie respectat sau iubit de frică nu va fi iubit mai mult decât ţine frica!
552)                      Nimeni nu a purtat bijuteriile dăruirii și modestiei cu eleganța și sinceritatea Mântuitorului.
553)                      Nimeni nu ar mai suferi din dragoste, dacă ar privi iubirea ca pe un dar. Fiecare dăruiește atât cât poate și cât îi permite timpul. Și dacă omul este sărac lipit...de ce să-i ceri un premiu de consolare?
554)                      Cine pretinde laude are mari îndoieli privind calitățile sale.
555)                      Există un barometru al bunului simț în conștiința fiecărui om, care-i arată cu fidelitate când a făcut bine și când a făcut rău, când a fost original și când a plagiat, când merită să fie lăudat, când este certat pe nedrept și când este ”periat” contra cost...
556)                      Îndoiala descuie ușa cercetării.
557)                      Singura întrebare pentru care merită să mă frământ neîncetat este: ”Ce fac cu viața mea?
558)                      Doar invidia de natură internă știrbește demnitatea unui om, cea externă îi confirmă valoarea...
559)                      Deși liniștea este printre cele mai scumpe lucruri din lume, oamenii o dau pe mai nimic!
560)                      În fața talentului autentic, invidia amuțește și verde de furie își scoate pălăria!
561)                      Există oameni atât de transparenți, încât parcă și gândurile li se aud.
562)                      Suntem nemulțumiți pentru că uităm de toate lucrurile minunate pe care le primim în fiecare dimineață la trezire. Ne prescriem automedicația amărăciunii ignorând cât de norocoși suntem!
563)                      Ochii trebuie să fie îndreptați către noul drum, nu spre ușa care s-a închis!
564)                      Macii sunt secunde înflorite de sânge presărate prin lanuri de aur.
565)                      Prima iubire adevărată rămâne înrămată în suflet toată viața.
566)                      Să iubești profund, fidel și în tăcere pe cineva este o formă de lașitate față de propriul suflet.
567)                      Cei dragi ne poartă în sufletele lor la capătul lumii.
568)                      Este de preferat prostia inofensivă inteligenței puse în slujba răului!
569)                      Oamenii sunt responsabili de faptele lor. Nu au nevoie de purtători de grijă voluntari!
570)                      Oamenii buni nu pierd niciodată fiindcă nu experimentează sentimentul vinovăției pentru că au rănit sau nedreptățit în mod deliberat pe cineva.
571)                      Fericiți sunt cei care-și permit retragerea socială pentru revigorarea sufletului și primenirea gândurilor!
572)                      La școala vieții, omul învață zilnic că depinde de ceilalți.
573)                      Recunoștința, noțiune necunoscută oamenilor pentru care generozitatea reprezintă slăbiciune.
574)                      Inteligența rămâne trează numai dacă este canalizată spre lucruri constructive.
575)                      Ajutorul care vine din interior, din propria noastră energie spirituală trebuie să fie permanent pentru a continua lupta vieții. Așteptând să ni se întindă o mână din afară riscăm să fim călcați în picioare de cei care vin din urmă.
576)                      Între sufletul și rațiunea fiecărui om există o piatră de hotar.
577)                      Mândria exagerată distruge relații, orbește și îl umple pe posesorul ei de ridicol.
578)                      În relațiile interumane ar fi minunat ca gura să se închidă înainte de a rosti ireparabilul și mâna să se oprescă înainte de a-l comite.
579)                      Macii și florile de tei ne amintesc cât de puțin ține frumusețea!
580)                      Viața, arhivă de fotografii în diferite etape ale vieții, balanță de eșecuri și reușite, mozaic de evenimente.
581)                      Cine batjocorește pe altcineva ridică de fapt un monument al propriei nulități.
582)                      Un om cu simț practic va mătura amintirile uscate din ograda existenței sale și va semăna clipe trăite frumos ca să înflorească în viitor.
583)                      Îmi intră-n ochi pletele fluide ale ploii, dar ele au transformat florile de cireș și de cais în fructe.
584)                      Cei ce s-au iubit cu adevărat nu pot deveni străini, dușmani sau indiferenți!
585)                      Viața nu se împarte cu nimeni, fiindcă doar posesorul ei știe să o prețuiască și să o trăiască așa cum trebuie! Viața nu se oferă la schimb pentru că este unică!
586)                      Drumul către fericire trece prin anticamera împăcării cu tot ceea ce ne este dat să trăim și nu putem schimba, cu propria ființă, cu schimbările pe care timpul le face asupra chipului nostru.
587)                      Cea mai cruntă realitate este că moartea seceră fără milă în stânga și-n dreapta, de aceea cât îi avem alături pe cei dragi, să-i copleșim cu dragoste!
588)                      Oriunde, la locul de muncă, în casă, pe stradă există oameni care ne înseninează viața. Prezența lor este o binecuvântare și par trimișii Lui Dumnezeu pe pământ!
589)                      Suferă mult și inutil cei care pierd timpul analizând oamenii răi. Un om bun îți răcorește sufletul și pleacă spre buzele tale crengile pline de rod. Atunci de ce să ne rupem dinții prin pietre?
590)                      Pasiunile? Parapante prinse de cicloane care fac omul să se zdrobească de stâncile realității fiindcă a fost atât de naiv să se lase condus de lucruri exterioare și străine sufletului său...
591)                      Cei mai păgubiți oameni din lume sunt cei care vând iubirea adevărată pe 30 de arginți.
592)                      Corectitudinea în stare pură nu există pe scena socială. Omul nu era liber de compromisuri și de tertipuri de supraviețuire nici măcar când trăia în grote!
593)                      Forma supremă de erezie: să nu mai poți crede nici în tine.
594)                      Nicio floare din lume nu face operații estetice, ci poartă cu demnitate urmele trecutei frumuseți. Legea timpului nu se schimbă cu bisturiul!
595)                      Cu cât știi mai puține lucruri, cu atât te simți mai nevinovat.
596)                      Să le mulțumim tuturor oamenilor care ne poartă sincer de grijă. Se frământă ce mâncăm, cât dormim, cu ce ne îmbrăcăm, contabilizează ce am realizat în viață. Să ne gândim cu emoție ce ne-am face fără purtători de grijă voluntari!
597)                      Macii, simbolul vieții care se frânge sub o adiere de vânt și a frumuseții care se veștejește instantaneu...
598)                      Unii oameni au fețe de rezervă pentru fiecare împrejurare a vieții cu care se confruntă.
599)                      În societatea modernă, un om cu patru-cinci fețe la purtător este evaluat ca fiind plin de diplomație.
600)                      Simpatiile și antipatiile se manifestă chiar și în relațiile interprofesionale. Nimeni nu trebuie să se simtă vinovat, atâta timp cât nu nedreptățește pe cineva aplicând acest criteriu, că nu este plăcut de o persoană sau că prezența unui om îl indispune.
601)                      Chiar dacă am putea da timpul înapoi, anumite segmente din viața noastră s-ar repeta, cu speranțe năruite, cu greșeli, lipsuri și suferințe.
602)                      Cu cireșe la urechi, cu albăstrele în priviri, cu păr din bucle de soare vara ne îmbie să ne trăim din plin viața.
603)                      Dincolo de limite își întinde imperiul infinitul.
604)                      Nu ne costă nimic să țintim înălțimile și să ne dozăm eforturile pentru a ajunge la vârf. Alpiniștii de elită își duc singuri bagajele și nu se cațără pe umerii celorlalți pentru a fi mai sus!
605)                      Să te lași folosit înseamnă să-ți faci țandări propria demnitate.
606)                      Cel care-și depășește condiția prin zbor, să ia în calcul și prăbușirea.
607)                      Dacă nu s-ar usca florile, nu am avea fructe și semințe. Ele jertfesc frumusețea utilității. Și oamenii fac la fel.
608)                      Lacrimile ploii se preling pe genele frunzelor.
609)                      Ar fi minunat ca acolo unde este știință să fie și omenie și moralitate!
610)                      Coronițele se veștejesc, cărțile se pierd sau se rup, diplomele se învechesc, doar ceea ce păstrăm în minte și în inimă din anii de școală ne urmează toată viața.
611)                      Simplitatea comportamentului asigură acea eleganță socială care nu poate trece neobservată.
612)                      Vara copilăriei diferă de vara omului matur. Copilul petrece tot timpul râzând la soare, cutreierând păduri, scăldându-se în ape de cleștar, murdărindu-și degetele și buzele fragede cu zmeură, dude și pepene, în timp ce omul matur trudește pe câmp amestecând cu sudoarea frunții pământul...
613)                      Vara și-a întins fața de masă cu flori de crini, trandafiri, maci și grâne coapte și își țese covorul cu fir de aur rupt din soare. Iar pentru noi, în fructiere de crengi așteaptă piersici zemoase, vișine, cireșe, dude...
614)                      Omul dorește să treacă adesea prin ziduri.
615)                      Iarna gândim și acționăm la rece, vara...la cald.
616)                      Gândurile omului? Sinteze de evenimente, vârste, amintiri și anotimpuri.
617)                      Cu ce ar fi cineva mai bun decât mine, încât să-și permită să mă cumpere și să mă vândă?
618)                      Omul este ca un bob de rouă ce poate dispărea într-o clipă.
619)                      Uneori parcă toată frumusețea din lume s-a sintetizat într-o ființă, într-un peisaj, într-o floare sau într-o clipă!
620)                      Multe din ecuațiile vieții rămân nerezolvate până la sfârșit.
621)                      Un om nobil, în sensul deplin al cuvântului, nu știe să umilească pe ceilalți, chiar dacă deține toate pârghiile necesare acestei activități degradante!
622)                      Examenele școlare reprezintă începutul examenelor vieții și sunt cele mai ușoare comparativ cu alte probe de foc la care ne supune existența.
623)                      Lenea este periculoasă pentru că irosește timpul prețios al omului și naște în ființa acestuia un lanț întreg de vicii.
624)                      În orice lucru frumos se află iminența dispariției, în orice ființă crește grăuntele morții, orice sentiment, chiar și ura, se degradează în timp...
625)                      Sărmanul om, mereu se dovedește o sumă a contrastelor! Aici este pe piscul succeselor, apoi alunecă în hăul agoniei, acum se crede nemuritor, iar peste o secundă are impresia că va fi spulberat de vânt. Într-o clipă este stâlp al moralei, apoi pilon al corupției.
626)                      Omul nu trebuie să caute piatra filozofală sau să descopere cum se fabrică aurul în laboratoare, ci doar să găsească și să păstreze cu mare grijă cheia împăcării depline cu propria persoană.
627)                      În clipele de singurătate supremă...nu-ți răspunde nici măcar ecoul!
628)                      Furtuna, de orice natură ar fi ea, transformă în țăndări cheia comunicării.
629)                      Un examen pierdut nu înseamnă sfârșitul lumii, atâta vreme cât se mai poate repeta. Eșecul ne învață să fim mai înțelegători cu noi înșine, ne dă putere să-i felicităm pe cei care au reușit și forța să corectăm ceea ce am greșit!
630)                      Florile nu se ceartă niciodată pentru a stabili care este mai frumoasă, mai parfumată și mai deșteaptă.
631)                      Un om este înțelept cu adevărat când are puterea să nu se bucure de răul dușmanului său.
632)                      Omul este ca un puf de păpădie, dispare atât de ușor!
633)                      Doar moartea ne învinge irevocabil viața ne provoacă la luptă!
634)                      În fiecare strop de viață, mii și mii de fețe ale morții.
635)                      Există un statut pe care omul nu-l schimbă niciodată, oricât ar fi de bătrân și de neputincios:acela de plătitor de taxe!
636)                      Femeia este copacul vieții.
637)                      E cumplit când în afară de păreri de rău nu mai poți să îndrepți nimic!
638)                      O iubire mare și adevărată nu se poate defini în cuvinte fiindcă înseamnă mai mult de o frază: înseamnă fapte!
639)                      Contestând vehement statutul nostru de muritori, trăim lamentându-ne toată viața.
640)                      Oamenii singuri și-au îngrădit libertatea prin ziduri și garduri.
641)                      Este nedrept să-L acuzăm pe Dumnezeu pentru alegerile noastre greșite!
642)                      Ura este o cheltuială nechibzuită de energie. Este ca și cum ne cumpărăm droguri sau țigări și plângem după banii, deși sănătatea este mai importantă. Basculații amintirile dureroase, pentru că mulți oameni nu merită nici un strop de sentimente pozitive sau negative, ci sunt hărăzite de la naștere uitării!
643)                      Oameni pierd mult timp din viață căutând lucruri care nu există, deși nu au nevoie de ele și aruncă la coș sau tratează cu dispreț lucruri indispensabile.
644)                      Ținem atât de mult la proprietățile materiale, iar pe cele spirituale le dăm uitării...Avem un suflet care trebuie îmbogățit și primenit permanent, o minte pe care să o conectăm la lucruri constructive și doar o viață tulburător de scurtă!
645)                      Viața în totalitatea ei, nu cea individuală, curge către eternitate.
646)                      Sufletul omului este un muzeu, de aceea să facem în așa fel, încât vizitatorii să nu fie dezamăgiți!
647)                      Între răsărit și asfințit se află o zi pe care putem să o irosim, în care putem să fim îngrozitor de răi sau alegem să construim. Între naștere și moarte se află limitele existenței fiecărui om, iar decizia îi aparține!Responsabilitatea trebuie să fie și mai mare pentru că alegerile sale îi afectează și pe cei din jur!
648)                      Doar cei care conștientizează moartea cred din tot sufletul în eternitate.
649)                      Părinţii ne îndrumă doar să facem primii paşi, dar drumul în viaţă îl alegem şi îl construim singuri...Să nu fim naivi crezând că toţi oamenii din jur ne vor presăra petale de trandafiri în cale!
650)                      Până și nisipul înțelege că trebuie să-și reînnoiescă urmele zilnic pentru a fi în pas cu timpul...A te ancora în trecut înseamnă a-ți tăia toate căile de evoluție...
651)                      Oamenii care se avântă dincolo de geamandură caută moartea și să nu se mire dacă o găsesc. Știm foarte bine că ea vine și dacă nu-i arătăm drumul...
652)                      Considerăm melcii, scoicile, broaștele țestoase ființe inferioare nouă, dar  ele dispun mereu de o casă la purtător!
653)                      Nu există rețete de supraviețuire în jungla socială fiindcă sensibilitatea și rezistența umană sunt variabile, iar adaptabilitatea este rodul experienței personale!
654)                      Aș sacrifica mereu, fără să stau pe gânduri normele rigide ale unei limbi vii pentru expresivitatea acesteia!
655)                      Memoria este cartea pe care omul o scrie o viață, fiind liber să șteargă sau să adauge în fiecare moment ceea ce dorește.
656)                      Lumina preaviolentă poate produce orbirea.
657)                      Mulți oameni confundă anularea libertății partenerului cu iubirea adevărată.
658)                      Doar arșița ne face să realizăm cât de importantă este apa.
659)                      Parcă ne-au secat sentimentele, gândurile și speranțele.
660)                      Dintr-o așteptare la altă așteptare trece viața și ajungem la destinația finală.
661)                      Chiar soarele, norii și stelele au nevoie de odihnă!
662)                      Rețeta succesului ieftin: se iau câteva cuvinte plăcute, se dau prin pesmetul fățărniciei și se ard în tigaia propriilor interese. Produsul se servește naivilor, care-l vor înghiți nemestecat...
663)                      În viața fiecărui om se petrece un miracol: ceea ce nu-și poate cumpăra (sănătate, viață, mulțumire, iubire adevărată, prețuire) primește în dar!
664)                      Când oamenii se împacă, admit că nu trăiesc veșnic!
665)                      Dragostea de viață este mai mare, când simți răsuflarea morții în ceafă!
666)                      Anumiți oameni prețuiesc mai mult compensațiile sprirituale, decât pe cele materiale!
667)                      Un om responsabil își achită datoriile materiale, dar și pe cele morale.
668)                      Într-o societate mercantilă, interesul primează.
669)                      Nimic nu falimentează mai mult un individ ca propria naivitate.
670)                      Își caută toamna printre copaci rochii în mii de culori.
671)                      Evaluarea etică înseamnă să judeci dincolo de ură sau iubire, sentimentele să nu afecteze ierarhizarea valorii.
672)                      Oare este obligatoriu să ne risipim salutul și vorbele pe oamenii pentru care prezența noastră reprezintă un coșmar numai pentru că așa se face???
673)                      Dacă omul ar avea libertate să facă doar ceea ce-i place...nu i-ar mai plăcea nimic!
674)                      Își pune toamna văluri de ceață, rochii fluide din ploi și-i cad frunze uscate din păr...
675)          Omenirea va fi în pericol, când nașterea nu va mai echilibra cifrele mortalității!
676)          Unii scotocesc după fericire doar prin lăzi de gunoaie.
677)          Oamenii nu au voie să spună: ”pentru totdeauna”, deoarece dețin o bucată minusculă din eternitate!
678)          Când revăd tineri minunați pe stradă și-mi vorbesc cu bucurie și nu trec pe trotuarul celălalt, nici nu-mi întorc spatele, realizez ce norocoasă am fost să-i cunosc și să-i am alături în anii de școală! Iar o parte din inima mea pleacă peste hotare cu ei, simte gustul amar al eșecului sau se bucură de succesul lor!
679)          Sunt nedrepte despărțirile impuse de destin, dar totul trece mai ușor când ai certitudinea că se va întoarce și că sentimentele celui plecat sunt statornice!
680)          Anumiți oameni sunt condamnați la muncă silnică toată viața!
681)          Născut pentru a fi rob sau născut pentru a fi șef pălesc în fața lui născut pentru a muri și a lăsa în urmă amintiri.
682)          În viață, destinele noastre se intersectează cu multe alte destine, cu unele se împletesc pentru o vreme, apoi fiecare își caută drumul său când nimic nu mai este comun...Importanța acestui lucru stă în faptul că fiecare om apărut pe drumul vieții nostre are un rol major: chiar și cel care-ți dă șuturi în fund te ajută să înaintezi, cel care te agasează îți perfecționează răbdarea, cel care este cumplit de rău, te învață să fii bun!!!
683)          Datul cu părerea despre viețile altora a devenit sport național. Din păcate, chiar televiziunile sunt campioane naționale...
684)          Proba adevărată de rezistență a unui om este să rămână bun într-o lume rea, să rămână el însuși într-o societate meschină!
685)          Putreziciunea caracterului generează mai multă repulsie decât mizeria fizică!
686)          Fiecare om se îndreaptă spre ceea ce-l reprezintă: mai aproape de Iad sau mai aproape de Rai.
687)          Funcția politică, socială sau profesională este trecătoare, doar funcția de om rămâne de la naștere până la moarte.
688)          Oamenii sinceri nu disting teatralul de firesc.
689)          Chiar dacă nu ai o carte norocoasă în mână poți juca inteligent la masa vieții.
690)          Prezentul este mai scump decât aurul!
691)          Refugiați în castelul metaforelor ne adăpostim de sulițele realității.
692)          Muscăm până la sânge din buzele cărnoase ale toamnei, iar stropii de must parfumează văzduhul.
693)          Pentru unii, amărăciunile vieții devin tablete ale ambiției constructive.
694)          Nu vă lăsați excluși de oamenii mediocrii. Faceți în așa fel, încât oameni de valoare să vă caute prietenia!
695)          Ar fi cumplit dacă Dumnezeu ar aplica principiul reciprocității față de noi: să ne dăruiescă, tot ceea ce oferim semenilor, să ne înțeleagă după cum înțelegem și noi, să ne judece cu asprimea cu care ne judecăm semenii!
696)          Omul țese în fiecare clipă pânza gândurilor sale din culori calde și culori sumbre.Nici în timpul somnului gândurile nu încetează, fiindcă apar visele...
697)          Adevărata valoare nu se îmbracă niciodată în hainele aroganței.
698)          Toamna a pus demult stăpânire pe lume. Bruma răutății și a egoismului pârjolește tot ce este frumos!
699)          Când știi că ai sădit generozitate și culegi doar roadele nerecunoștinței, ți se face gura pungă de gustul zădărniciei.
700)          Tot mai des cei care mimează că muncesc sunt apreciați mai mult decât cei care sunt epuizați de efort.
701)          Toamna face risipă de culori, de gusturi și de parfumuri.
702)          Mintea este cel mai roditor loc, dacă este întreținută corespunzător. Mai întâi este nevoie de curățirea sa de resturi ”vegetale”, apoi desțelenirea de prejudecăți, pregătirea pentru recolta viitoare, semănarea ideilor constructive și culegerea roadelor...
703)          Dintre toate anotimpurile, toamna ilustrează cel mai bine trecerea de la apogeul frumuseții, la urâțire.
704)          Vine o vreme când, chiar și natura, exasperată de tot ceea ce a pierdut, se îmbracă în doliu.
705)          Închid repede ferestrele sufletului, să nu intre frunze uscate!
706)          Cu adevărat este plin de frustrări cel care simte nevoia să poarte de grijă altora, să comande și să judece.
707)          O minte ocupată cu lucruri constructive ține sufletul departe de dinamita răutăților gratuite din jur.
708)          Tăcerea este clipa de reculegere în fața pierderilor iremediabile ale vieții.
709)          Foșnesc a moarte frunzele uscate ale toamnei.
710)          Când nu mai poate crea, omul a pierdut cel mai prețios dar!
711)          Este răsfățat de viață cel care are timp să admire toate minunile naturii!
712)          Timpul mai toarce o zi din caierul vieții fiecăruia.
713)          Nu s-a gândit nimeni să organizeze campionatul pretențiilor nefondate?
714)          Să pierzi ceea ce era lipsit de valoare înseamnă de fapt cel mai grozav câștig din viață!
715)          Deși toamna face pe cocheta, în curând ploaia îi va spăla fardurile, iar vântul îi va smulge buclele multicolore. Rimelul i se va întinde peste pleoapele soarelui și peste crengile copacilor...
716)          Unii nu au timp să se bucure de viața lor, fiindcă stau cu ochii lipiți de gaura cheiii de la ușa vieții altora!
717)          Ne vindem libertatea, timpul și sănătatea pe un salariu mizer!
718)          Orice floare,oricât ar fi de frumoasă, este destinată urâțirii și morții, dar când dispar florile îmbobocite înainte de a se bucura de desfătarea soarelui, inima se umple de durere..
719)          Amintirile sunt ca și moarte și dacă sunt resuscitate, trăirile nu cunosc intensitatea de odinioară. Doar prezentul ne oferă certitudinea existenței!
720)          Resuscitând trecutul pierdem funcțiile vitale ale prezentului.
721)          Omul se poate mântui de amărăciuni prin munca dragă sufletului său...
722)          Formarea unui om este realizată de întreaga societate: părinți, educatori, rude, prieteni, vecini, de aceea este o crimă irosirea acestui efort colectiv și permanent!
723)          Dacă și tăcerea poate fi interpretată, cu atât mai mult cuvintele rostite.
724)          Trăim ghidați de dinamica aspirațiilor: fie dispar una câte una, pe măsură ce devin inaccesibile și rămâne gustul amar al eșecului, fie le înlocuim pe cele prezente cu altele, înscriindu-ne într-o alergare continuă, până la sfârșitul vieții!
725)          Pentru copii, iarna este o zână, pentru bătrâni, o zgripțuroaică ursuză ce le pune un an în plus în spatele obosit de viață și de muncă și le ușurează alarmant portofelele, în schimbul căldurii din cămin.
726)          Să fii contestat de o nulitate reprezintă o nulitate.
727)          Să ningă blând cu speranțe și uitare peste dezamăgiri, ofense și neîmpliniri!
728)          Nimic nu este mai liniștitor, decât să te întorci din mijlocul viforului, în casa în care cineva te aștaptă cu lumină, cu dragoste și cu căldură!
729)          Fulgii de nea sunt colindele îngerilor oferite nouă, pământenilor.
730)          Fulgii de nea sunt înnălbitorii petelor lăsate de toamnă peste ținuturi.
731)          Omul poartă în lume povara copleșitoare a îndatoririi de a se fi născut unic!
732)          Când coboară speranțele din munții ninși, la ceas de sărbătoare, să le deschidem larg porțile sufletului, altfel vom îngheța chiar dacă odăile ne sunt supraîncălzite!
733)          Oamenii trebuie să se reinventeze pentru a nu deveni demodați, de aceea, din când în când este nevoie să smulgă ideile preconcepute din suflet și să le înlocuiască grijuliu cu material spiritual nou și valoros!
734)          Cireșul înflorit al timpului scutură petale de clipe pe pământ și ninge.
735)          Oare de ce omenia nu este funcție de conducere???
736)                      Brazii sunt îngroziți de sosirea Crăciunului. Îmbodobirea lor înseamnă moarte...
737)                      Iarna ne semnează anii în condica vieții...
738)                      Uneori ai impresia că întreg universul complotează împotriva ta.
739)                      Oamenii sunt ca și cuvintele. Un cuvânt neinteresant devine un diamant când este folosit de un bijutier, un om aparent banal ascunde străluciri de neimaginat...
740)                      Locuim într-o țară în care trăim înconjurați de hârtii, iar orizontul este alcătuit din hârtie așezată lângă hârtie: una translucidă, alta opacă, de aceea să nu ne mire dacă vom deveni într-o zi niște oameni de hârtie!
741)                      Sacrificiul asumat înseamnă să mori cu lacrimile înghețate pe obraji, printre străini așteptând izbăvirea care întârzie până se stinge ultima pâlpâire de viață și ultimul strop de speranță...
742)                      Viața fiecăruia este un drum al Golgotei. Pe traseu își vede visele, speranțele și întreprinderile răstignite. Cei mai abili își pun crucile în spatele altora...
743)                      Drogul speranței îndulcește realitatea amară a vieții, dar când se produce trezirea, suferința acută este iminentă...
744)                      Rușinea este a celui ce dă cu piatra, nu a celui țintit sau lovit!
745)                      Numai oamenii slabi își vânează semenii. Cei puternici cu adevărat sunt interesați să ajungă prin propiile lor puteri pe piscuri semețe!
746)                      Există două tipuri de cocleală sufletească: una care se citește pe chip, alta ascunsă sub zâmbetul bunăvoinței...
747)                      Campionii vieții sunt cei care trăiesc frumos fiecare secundă ce le-a fost dată!
748)                      Să facem rezerve de vară în suflete pentru iarna ce va veni!
749)                      Fiecare om își ține ceasul vieții în mână și hotărăște cum să-și valorifice timpul sau să-l risipească.
750)                      Suntem cascadorii propiei vieți, supuși timpului și scenariului.
751)                      Decât să fii cel ce așteaptă, mai bine să fii cel ce pleacă și vine, iar decât să fii cel care cere, mai bine să fii cel care dă...
752)                      Pentru a supraviețui, omul este nevoit să-și închirieze brațele și mintea...
753)                      Omul care-și cântărește cu grijă toate gesturile, toate deciziile și toate cuvintele are șanse multiple de a fi mulțumit!
754)                      Apreciem mai mult o imagine perfectă decât un suflet curat, ne impresionează mai degrabă statutul social decât valoarea intrinsecă a unui om, poate de aceea plătim tribut prea mare dezamăgirilor...
755)                      Viața este cu urcușuri și coborâșuri pentru că ”o singură formă de relief” ne-ar plictisi, în plus nu ar fi drept ca doar unii să stea permanent la înălțime...
756)                      Adevărata celebritate se măsoară în gradul de utilitate oferit omenirii.
757)                      Viața înseamnă 50% artă, 50% știință.
758)                      Oare esența supraviețuirii nu este chiar medierea între felul fiecăruia de a fi și compromisul social???
759)                      Toamna este pictorul care-și carbonizează tablourile...
760)                      Oamenii au tendința de a alege să fie mințiți frumos...
761)                      Cuvintele sunt materia primă a artei numite manipulare...
762)                      Este posibil să te ascunzi de tine...și să nu te mai găsești niciodată!
763)                      Cel care-și schimbă masca în funcție de rolul social, nu mai respiră firesc niciodată...
764)                      Oricât am fi de bătrâni, sufletul continuă să se copilărească!
765)                      A confunda impertinența cu deșteptăciunea este cea mai gravă eroare umană...
766)                      Doamne, nu ne da conducătorul pe care-l merităm, te roog!
767)                      Viața este un concurs permanent. Ne învață să așteptăm rezultate, să câștigăm și să pierdem demn!
768)                      Sunt mulți care ambalează ceea ce au de oferit în hârtia țipătoare a tupeului, iar naivii apreciază asta ca fiind spirit, nu înșelătorie!
769)                      De n-ar fi clopoțelul timpului, totul ar rămâne încremenit, ființele s-ar transforma în stane de gheață sau de piatră.Timpul dinamizează, însufletește, leagă și dezleagă acțiunile noastre...
770)                      Cum nu mai avem unde așeza fleacurile, în viață, rămânem cu ceea ce merită și pierdem ceea ce aveam de pierdut...
771)                      Resentimentele demonstrează dependența de un anumit timp sau de anumite persoane.
772)                      Viața înseamnă explorare, călătorie, confruntare. Nu putem trăi într-o capsulă care să ne ferească de răni, de tentații, de lupte...
773)                      Gradul de libertate spirituală de care ne putem bucura îl stabilim singuri!
774)                      Dependența de o altă persoană dusă la extrem este morbidă.
775)                      Raiul poate fi construit pe Pământ când omul se înconjoară doar de suflete frumoase și le ocolește pe cele întunecate sau otrăvite...
776)                      Lucrul cel mai condamnabil pentru un părinte este să transmită un caracter urât copilului său asigurându-l că așa este normal...
777)                      Umflatul în pene este un comportament lipsit de rațiune prin definiție...
778)                      Oamenii învață să-și conducă eficient viețile prin ploaie, prin soare, prin ceață și pe drumuri înzăpezite...
779)                      Destinul este tabla de șah a vieții. Toți avem aceleași piese și în general aceleași reguli, depinde cum gândim mutările și cum anticipăm reacțiile partenerilor de joc…
780)                      Banii care otrăvesc mintea și sufletul cuiva sunt complet lipsiți de valoare...
781)                      Sentimentele ”cumpărate” sau ”vândute” sunt false!
782)                      Câte caractere...atâtea nuanțe ale fericirii, câți oameni...atâtea feluri de a defini iubirea!
783)                      Mimetismul comportamental este dovada contaminării sociale...
784)                      Dacă în trecut se zideau oameni între pereții unei mănăstiri...astăzi se zidesc la temelia anumitor cariere!
785)                      Puterea individuală de vindecare este direct proporțională cu șansa de supraviețuire.
786)                      Arta adevărată anulează granițele dintre real și imaginar.
787)                      Omul deține autonomia fericirii sale!
788)                      A planta fățărnicia în sufletul unui copil înseamnă a-l maturiza înainte de vreme, mutilându-i cea mai frumoasă perioadă din viață.
789)                      Există ”copii” care nu sunt lăsați să crească de cei din familiile lor...
790)                      Copilăria? Leagănul dintre cer și pământ, podul dintre viață și moarte, trecerea de la existența fericită din sânul familiei la cea pe cont propriu și mai ales înmagazinarea iubirii care va fi dăruită sau irosită mai târziu...
791)                      Demonstrația iubirii este net superioară declarației!
792)                      Un gest frumos al unui om simplu valorează mai mult decât tot aurul din lume!
793)                      Fiindcă timpul ni se scurge printre degete, cel puțin să-l dăruim celor dragi...
794)                      În fiecare dimineață, din ceainicul imens al cerului primim o cupă fierbinte de viață...
795)                      Cu adevărat sunt lipsiți de importanță oamenii care simt nevoia să-și dea prea multă importanță!
796)                      Și dacă în natură florile frumoase au loc una lângă cealaltă, cu atât mai mult în societate fiecare femeie frumoasă are locul și importanța ei!
797)                      Normalitatea dusă la extrem este considerată adesea nebunie de cei din jur...
798)                      Omul deține puteri magice: capacitatea de a crea și posibilitatea de a iubi frumosul și binele fără limite!
799)                      Firul vieții oamenilor deapănă la nesfârșit: naștere, copilărie, tinerețe, amurgul vieții, bătrânețea grea, moartea, uitarea... Râmân doar fântânile dăruite de noi, câte o tufă uitată de coacăz, un pom cu crengi îmbătrânite și ciuntite, o amintire fugară...
800)                      Omul limitat este lipsit de simțul limitei de a-i limita pe alții...
801)                      Adevarata tragedie a unui om este să-i îmbătrânească sau să i se îmbolnăvească sufletul.
802)                      Uneori trebuie să lași viața să curgă pe unde vrea ea, în caz contrar vei rata explorarea noilor orizonturi de cunoaștere...
803)                      Rătăcire sentimentală este atunci când ignori pe cel care are nevoie de iubirea ta oderindu-i-o acelui care o ignoră...
804)                      La unii se virtualizează chiar și sentimentele...
805)                      Viața? Schimbă asediatorii în funcție de etapele sale, de aceea este mereu în stare de alertă!
806)                      Lacrimile cerului...fântânile și izvoarele pământului...
807)                      Viața este cetatea asediată permanent de moarte...
808)                      Doar oamenii puternici își asumă consecințele sentimentelor lor, ceilalți se ascund în spatele măștilor!