Ospitalitate bolintineană

 

Toamna trece râzând prin văi și printre dealuri scuturând rochia aurie și lăsând în urma ei parfum de tămâioasă, de mere, de must, de gutui și de dovleci. Fotograful soare răspândește în jur atâta căldură și o urmează pretutindeni să îi surprindă frumusețea. Posibil să se fi îndrăgostit de modelul său, posibil să fie un artist care muncește titanic ca opera sa să fie perfectă, cert este că noi muritorii de rând ne bucurăm de spectacol.

La ora 9, 30 ne urcăm în microbuzul pus la dispoziție pentru a merge pe urmele lui Dimitrie Bolintineanu și a ne bucura de locul în care sensibilul scriitor a prins rădăcină, a crescut și a rodit pentru întreg neamul românesc. Nu este copil care la școală să nu fi memorat versurile care curg asemenea acestei toamne cochete și generoase:„ Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,/Unde cură-n poale un râu mititel,/Plânge și suspină tânăra domniță,/Dulce și suavă ca o garofiță;/Căci în bătălie soțul ei dorit/A plecat cu oastea și n-a mai venit.”

Noi nu știm însă ce înseamnă să îți plece soțul, tatăl sau fiul la război și să nu se mai întoarcă, deși lumea noastră se confruntă cu două mari și sângeroase războaie. Domnul Gabriel Dragnea are grijă ca fiecare invitat să aibă loc în mașină și toată lumea să se simtă confortabil. O clipă, soarele pare că urmărește cu blitzul său mașina noastră care se strecoară printre sutele de mașini ce merg în tot atâtea direcții. Căldura lui ne urmărește pe traseul: București-Bolintin Vale și retur.

Câmpul plin cu porumb copt își așteaptă culegătorii. Este pentru prima dată când merg la Bolintin Vale, am schimbat câteva impresii cu câștigătoarea unui premii la poezia clasică, nu mai cunosc pe nimeni altcineva, dar simt că fac parte din familia culturală care merge la Bolintin Vale să îl omagieze pe poet și să îi viziteze pe cei dragi care ne așteaptă acasă. Călătoria a fost plăcută, imaginile vizuale proiectate pe geamurile microbuzului variate: de la peisaje de vis, la firme mamut venite să altereze vegetația cu materiale de construcție moderne, căruțe trase de cai iuți și conduse de oameni grăbiți, panouri publicitare în zeci de culori, menite să bombardeze ochiul și să urgenteze decizia consumatorului.

La destinație, am fost așteptați de oameni dragi: de intelectualii bolintineni, adevărați stâlpi ai culturii naționale și locale. Le-am simțit căldura și sinceritatea și am intrat în Școala Veche, cetate de lumină în care au învățat: actrița Ileana Popovici, textierul genial Eugen Rotaru și mulți creatori în câmpul frumosului, dar și oameni de știință care au devenit: medici, judecători, arhitecți sau profesori.

Discursurile tuturor au fost interesante și captivante, am aflat multe lucruri noi despre scriitori, despre refugiații din Basarabia care au fost primiți aici cu aceeași căldură cu care am fost primiți și noi, despre casele vechi din chirpici care aveau baie, fiindcă localnicii simțeau nevoia  ca trupurile să le fie la fel de curate ca sufletele.

Uneori acești oameni nobili își deschideau ușile pentru a primi fetele de la internat cu păr lung și des să se spele în băile lor. Au fost evocate timpurile extrem de grele, dar ușurate de generozitatea oamenilor de bine care nu pier niciodată, nici ei, nici amintirea lor scăldată în lumină, s-au făcut incursiuni în tezaurul cultural, apoi s-a trecut la festivitatea de premiere.

Nimeni nu s-a plictisit, iar în sală au fost mulți adolescenți și copii, asigurarea că viitorul se află pe mâini bune.

La sfârșit am fost așezați la masă și ospătați cum se cuvine și mărturisesc că nu am mai mâncat pâsat la fel de bun cum este cel făcut cu infinită dragoste la Bolintin!

TαBook, un mentor de încredere al tinerilor

 

Sfârșit de septembrie 2023. De la fereastra trenului admiram Transilvania în straie autumnale, scăldată în reflectoarele soarelui și doream să nu se mai termine călătoria. Sunt amintiri care se întipăresc pentru totdeauna în caseta memoriei și care ne luminează sufletul, îmbogățindu-ne. Imaginile pot fi simple, dar feeric de frumoase: turme de oi si de vaci păscând liniștite, lumina filtrându-se printre crengile încă pline de frunze, porumbul tresărind la fiecare adiere de vânt, sălciile pletoase sărutând râurile de aur și trenul dansând pe șine, în timp ce soarele ne mângâia pe creștet. Dealurile transilvane au ceva irezistibil, duios, iar când mă aflu departe de ele, le duc dorul.

Pe măsură ce se însera, orașele luminate în noapte păreau ceruri dispuse pe orizontală. Luminile țâșneau energic, apoi se depărtau și se stingeau în noapte…

Cui datorez această călătorie la Cluj la ceas de toamnă? Echipei inimoase de la TαBook , oameni minunați care investesc în cultură, provocându-i pe români să scrie eseuri sau povestiri, pornind de la o fotografie, să citească mult și să se întoarcă la scrisul caligrafic în aceste momente în care omul este atât de grăbit, încât tastează literele de tipar prin intermediul dispozitivelor, uitând să mai scrie de mână ca în clasele primare.

În timp ce călătoream, mă gândeam cât de norocoasă sunt să întâlnesc această echipă de suflet. Bilanțul este categoric de partea noastră, a celor care participăm la concursurile și activitățile organizate de TαBook.

Câștigurile mele din colaborarea cu TαBook au fost fabuloase.

1.  Datorită lor puteam admira Transilvania în straie aurii de toamnă și mi s-a oferit șansa să particip la Festivalul Internațional de Carte de la Cluj-Napoca.

A fost  o onoare pentru mine să mă pot plimba printre standurile editurilor cunoscute, să văd scriitori contemporani cunoscuți lansându-și cărțile, să le pot cere un autograf și să îmi aleg cărți noi pe care să le citesc cu drag.

2. Am fost noi înșine premiați, pentru că echipa TαBook ne-a stimulat fizic și spiritual: oferind premii fabuloase pentru eseurile noastre, iar cuvintele scrise de noi au fost adunate în volumul Reverie care poate fi comandat online. 

Dragi cititori, participați cu încredere la concursurile organizate de acești oameni minunați, fiindcă premiile promise sunt oferite cu drag, iar câștigul spiritual este mult mai mare decât cel material! 11 participanți la concursul de proză scurtă/eseuri au fost premiați cu câte Iphone 14 și alți 11 câștigători au fost răsplătiți cu publicarea povestirilor într-o carte de lux, primind și ei certificate de câștigători.

Ne-am simțit în centrul atenției și am vorbit câte în lună și câte în stele de parcă ne cunoșteam de când lumea.

Organizarea a fost impecabilă: festivitatea a început la timp, iar premiile au fost suplimentate ca bucuria celor care au scris, inspirându-se din imagini să fie și mai mare.

Am ținut în mână cartea cu emoții greu de definit. Era ca și cum cineva își ținea în brațe copilul viu și perfect, copil născut din dragostea celor de la TαBook.

TαBook pregătește drumul noii generații către cultură, oferind alternative valoroase la nopți pierdute în cluburi, la consumul de alcool, tutun și substanțe care erodează tinerețea, sănătatea și viața, la îndoielile din sufletele tinerilor care au nevoie de mentori, de oameni adevărați care să investească în ei!