Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

vineri, 27 februarie 2015

Dreptul oamenilor la respectarea decenței în comunicare



Comunicarea este fundamentul socializării, tocmai de aceea consider că pe scena publică impunerea decenței în comunicarea verbală este imperios necesară. Tinerii se pot dezlănțui când sunt între prieteni: pot folosi argoul, înjurăturile, cuvintele vulgare, dacă asta le face plăcere, dar nu sunt de acord ca mama, sora, nepotul meu, doamna distinsă care călătorește cu metroul și toate persoanele respectabile să fie părtașe la grosolăniile comunicaționale ale teribiliștilor.
Nu cred că în costul biletului intră și jignirile pe care suntem obligați să le auzim sau expresiile ce nu pot fi reproduse în acest articol. Nu suntem obligați ca în parcuri, alături de aerul curat și de peisajul încântător, variind în funcție de anotimpuri, să ni se servească replici șocant de brutale!
Aștept ziua în care cei care vor derapa public în comunicare vor fi amendați sau puși să lucreze în serviciul comunității.
În mod sigur participarea cetățenilor la luarea deciziilor la nivel local, în diferite sectoare ale orașului București ar însemna eradicarea corupției și folosirea banului public pentru îmbunătățirea nivelului de viață al ”Capitaliștilor” (cum spunea Caragiale într-una dintre comediile sale). Cetățenii știu mai bine de ceea ce au nevoie: locuințe sociale, spitale dotate cu aparatură modernă și eficientă, consolidarea clădirilor vechi, păstrarea patrimoniului și nu de schimbarea schimbării bordurilor pentru a se umfla buzunarele și conturile persoanelor importante sau de plantatul panseluțelor după ce dă prima brumă când oricum se ofilesc.
Proiectul ”Bucureștiul civic - pentru cetățeni cu simț critic satisface exigențele mele fiind deosebit de util. Detaliile se află aici: http://fondong.fdsc.ro/proiect-finantat-9. Peste 800 de persoane cu spirit critic vor fi luate în luarea deciziilor la nivel local, iar pentru conștientizarea spiritului civic se vor derula și activități artistice.
„Proiectul finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, Fondul ONG în România”; sper să ne ofere decența în comunicare și în relațiile interumane și să vegheze la cheltuirea eficientă a banului public.
Mi-ar plăcea ca într-o zi, să-i văd măturând pe stradă pe cei care aruncă hărtii și resturi menajere oriunde, exceptând coșul de gunoi și pe cei care vorbesc urât și jignesc călătorii pașnici din mijloacele de transport în comun. Nu i-aș uita nici pe cei care te lovesc peste față cu sacoșele sau rucsacurilor lor, pe cei care urcă în mașină cu paharul de cafea, iar la prima frână îți pătează cămașa imaculată (Credeți-mă am văzut un caz și nu a considerat necesar nici să-i ceară scuze victimei) Și poluarea sonoră dăunează grav sănătății sufletului!

marți, 24 februarie 2015

Un copil



Undeva, un copil mă așteaptă cu multă dragoste. Mânuța lui caldă care se prinde de mâna mea, încredințându-mi ființa cu toată sinceritatea, ochii care sunt inundați instantaneu de lumină alungă din mine tot răul acumulat din universul în care evoluez. Mă întreb adeseori retoric de ce ne facem unii altora viața amară, când am putea să fim un prilej de bucurie. Cum mă vede mă transformă în partenerul său de joacă dând timpul înapoi pentru mine cu decenii.
Împărțim jucăriile, mă îndeamnă să mănând caramele, se așază confortabil la pieptul meu și îmi reproșează că vin rar și că stau foarte puțin. Mă imploră să-i inventez povești, aș putea publica volume întregi cu operele create de mine pentru el. Adoarme târziu cu mine pentru că râdem și povestim împreună, iar dimineața când realizează că m-am trezit și m-am dus să-mi fac cafeaua, mă cheamă înapoi. La șase ani are o pasiune aparte pentru boli. Vorbește ca un om mare de cancer, diabet și Ebola, mă ceartă că beau cafea și că mestec gumă.
Când simte că s-a apropiat despărțirea, se întristează și mă pune să-i promit că voi reveni curând făcând o listă cu lucrurile pe care trebuie să i le aduc data viitoare.
Dacă suntem în mijlocul orașului mă strigă pe nume până departe.
Zilele trecute ne-am despărțit la Sala Dalles. El a rămas cu mama și bunica, eu am plecat. M-a strigat din toate puterile și nu l-am auzit pe puiul de om drag. Sora mea i-a spus că nu-l mai aud, prin urmare să-i spună ei ce vrea să-mi transmită.
- Am vrut să-i spun că o iubesc, a repetat oftând.
Mesajul a ajuns la mine și acum știu că voi petrece cât mai mult timp cu nepotul meu. Matei îmi transmite atâta liniște și fericire, încât alături de el mă transform în copil!!!

vineri, 20 februarie 2015

Hoinar prin "Viața Matache”...

Îmi place să străbat piețele și să văd pe tarabe cum primăvara își trimite mesagerii strălucitori, cum vara expune coloniile de cireșe negre, de fragi și căpșuni, iar oamenii cu șorțuri de la mese își freacă bucuroși mâinile dând banii superstițios pe barbă. Toată viața vindem și cumpărăm, începând cu inteligența, cu forța de muncă și terminând cu ceeea ce ne prisosește din grădini și gospodării și terminând cu arta.
Îmi place să ascult muzică bună și veche, tare sau în surdină, depinde de starea sufletească, iar pentru muzica folk am o adevărată slăbiciune.
Spumege vinul de Sâmburești în pahare și înceapă mai repede concertul lui Marius Matache la București, Brașov, Bistrița, Mediaș, Timișoara, Craiova, Onești, Roman, Suceava, Gura Humorului și Piatra Neamț!
Turneul sponsorizat de Domeniile Sâmburești https://www.facebook.com/samburesti 
va fi un regal al muzicii de calitate.
 Folkul cunună linia melodică, versurile și eternitatea într-o ceremonie unică...
Ar fi păcat să nu asistați la un spectacol unic care se întipărește în memorie și obligă fericirea să se înrădăcineze în suflet! Selectați din afiș cel mai apropiat oraș și cea mai convenabilă zi și mergeți să faceți o achiziție valoroasă pentru suflet!
Oferiți un mărțișor unic femeilor unice din viața dumneavoastră, primul concert din an al cântărețului: http://www.mariusmatache.ro/!
În luna lui Marte/Orice bărbat e hoinar/Prin Viața, prin Piața Matache ...


Declarație de dragoste




Dragostea adevărată se măsoară în kilometrii de statornicie petrecuți alături sub geruri aspre, caniculă sau uragane și nu în litrii de cuvinte siropoase sau în tone de declarații leșinător de dulci!
Iubirea care prinde rădăcină în inimă nu se cumpără și nu se vinde, nu se schimbă la vederea primului chip atrăgător întâlnit pe calea vieții.
Numai iubirea adevărată oferă trăinicie unei relații, o toană de moment coicide cu o simplă dorință, care din momentul în care a fost îndeplinită, trece la capitolul istorie.
Nimeni nu știe ce se află în sufletul altuia, dar iubirea adevărată supraviețuiește timpului și schimbărilor de orice fel, de aceea există o singură mare iubire a vieții, restul nu contează!

marți, 17 februarie 2015

Lampionul internațional al bunătății

Am început să brodez dorințele pentru 2015, acum când Anul Nou Chinezesc se conturează la orizont.
Mi-ar plăcea să pot lansa un lampion imens al bunătății, care să plutească peste munți și văi, peste sate și orașe și să nu se stingă niciodată...
Aș dori ca pe ușa restaurantelor luxoase să iasă din când în când ospătarii și să intre ducând de braț bătrânii care merg tremurând sau copiii sărmani, cărora să le spună: ”Pentru dumneavoastră, cineva, o persoană anonimă, a achitat nota pentru o masă caldă” sau ”Domnule, vă așteaptă o cafea și un desert din partea casei, să vă înseninăm ziua!”
Sunt sigură că într-o zi, restaurantul chinezesc de prestigiu  din BucureștiWu Xing http://www.wuxing.ro/ro/lampion/ va face asta, așa cum a inițiat lansarea de lampioane pentru a marca marea sărbătoare din 18 februarie, ora 18, momentul 0 al anului 2015 în China și va oferi 20 de vouchere cadou în valoare de 1000 de lei fiecare, fanilor bucătăriei chinezești! Am selectat din site cum funcționează campania luminoasă: ”Cum intri în concurs:Fotografiază şi urcă  pe facebook o poză cu  lampionul tău folosind #AnulNouChinezescWuXing. Primele 100 de poze cu cele mai multe like-uri intră în concurs, iar 20 dintre ele câştigă premiul cu gust de petrecere: 1000 de lei în preparate Wu Xing, pentru tine şi toţi prietenii tăi!”
Personalul restaurantului primește comenzile noastre de luni până sâmbătă, între orele 11-01, iar duminica de la 11 la 23. Prețurile sunt superavantajoase, iar mâncarea sănătoasă și bună.
Meniul Pământ costă doar 22,96 lei, iar componentele sale ne fac cu ochiul.
Este de încercat și meniul vită http://www.wuxing.ro/ro/meniu/meniuri/meniu-vita/ și toate minunățiile din restaurant.
Fie ca în 2015 omenirea să devină mai bună, cei săraci să stea alături de cei bogați la masă, barierele sociale și prejudecățile dintre oameni să cadă, iar lampionul bunătății să străbată Pământul de la un capăt la celălalt, fără să se stingă!

sâmbătă, 14 februarie 2015

Indiscreția...formă de paranoia



Pretutindeni există oameni care vor să știe totul. Stă în firea noastră să fim curioși, să fim iscoditori, dar ne putem educa pentru a utiliza acest dat genetic în conotații constructive. Mă amuz când în metrou văd ochi străini holbați în telefonul meu când scriu un mesaj fiindcă nu am semnal sau capul pus aproape pe umărul cuiva care citește un curs, o revistă, un bilețel.
Cum nu sunt înger, mărturisesc că am tendința să fac la fel, dar mă trezesc repede, mă trag de mânecă și spun: ”Ce faci? Nu este frumos? Lasă oamenii să respire în voie alături de tine! Ai lucruri utile de făcut...”
Exemplele prezentate mai sus sunt nevinovate, dar sunt cazuri în care, din indiscreție ți se intră cu bocancii plini de noroi în suflet, în familie sau în casă.
”De ce nu mai vorbești cu X? Hai să-ți spun ce a zis de tine, dar să nu te superi! Știi, cât ai lipsit, a fost un scandal aici..”
Mă gândesc cât de util este testul lui Socrate, când cineva insistă să ne rănească spiritual. Adică am putea întreba: ”Ești sigur că este adevărat ceea ce vrei să-mi spui? Îmi transmiți ceva bun sau rău? Folosește cuiva mesajul transmis de tine?” Poate că răspunsurile negative l-ar face să roșească și să tacă pe instigator...
 În ceea ce mă privește, îi mulțumesc lui Dumnezeu că am început să am puterea de a spune: ”Nu mă interesează! Am lucruri importante de făcut, cum ar fi: să-mi văd de serviciu, de arta mea, să am grijă de cei dragi, să investesc în sufletul meu!”
Ochii unora sunt ațintiți doar în curți străine, urechile indiscreților sunt în stare de alertă pentru a prinde o bârfă, un secret, un lucru infam, de care să se bucure în mod diabolic. Este și aceasta o formă acută a degradării umane pe care intenționez să o fac să dispară de câte ori se naște în mintea mea.

marți, 10 februarie 2015

Lumina este în noi



Fiecare a primit încă de la naștere în suflet un bob de lumină. Pe parcursul vieții, omul alege să sporească licărirea primită sau să o pună sub oboroc și să trăiască din lumina altuia.
Demn este să adunăm bob cu bob valori spirituale, să fim utili, să răspândim în jurul nostru cunoaștere și nu să trăim din lumina altuia. Persoanele care nu au încredere în ele însele și pun la îndoială propria valoare, au impresia că nu pot trăi decât cu aprobarea celor din jur.
Oamenii trebuie să fie propria lor creație și evoluție, nu să depindă de toanele altora, oricât ar fi de puternici protectorii lor. Cine se lipește de o persoană influentă pentru a-și atinge scopurile este viclean, nu puternic, iar întreprinderea sa nu are fundament.
Valoarea personală se impune prin luptă, iar omul care consideră că partenerul de viață sau șeful este ”soarele” său va sfârși în întuneric.

duminică, 8 februarie 2015

Despre oameni care nu m-au dezamăgit...



Sunt oameni pe care-i cunosc de 10-15 ani, dar care nu m-au dezamăgit niciodată, nu pentru ca au fost sfinți sau îngeri, ci pentru că s-au străduit să-mi facă viața mai frumoasă, însăși  existența lor pe-acest pământ fiind un poem pentru ceilalți...
Să ai mereu un comportament fair-play față de cei din jur este un lucru pe care-l faci cu mari sacrificii! Unul dintre acei oameni s-a dus, fără să fi apucat să-mi exprim mulțumirea față de loialitatea sa sentimentală. Mi-a fost profesor, mentor, diriginte, sfătuitor și prieten. M-a învățat să țintesc mereu mai sus, tot mai sus.
Crescusem și mă duceam cu elevii mei la olimpiadă, iar dumnealui mă întreba dacă am cu ce merge, oferindu-se să mă conducă, așa ca-n vremurile bune. Vedea mereu copilul din mine, iar eu îi simțeam confortabil aripa protectoare. Domnul profesor Comișel Romică a dispărut atât de repede, încât nu am avut timp să-i dedic măcar un rând, deși-mi veghease curgerea lină a cuvintelor. M-a lăsat mereu să scriu despre ceea ce simt, nu a epuizat cuvintele de laudă și nu m-a scos de la inima dumnealui mare cât planeta pentru greșelile făcute! Se supăra, cum s-ar fi supărat când propii copii s-ar fi rătăcit. Cât a investit omul acesta în mine!!! Cărți împrumutate, consultații, suflet.
Din fericire, o altă persoană dragă mie este în viață. Totdeauna mi-a făcut un loc în mașina sa și și-a făcut timp, a uitat de consumul suplimentar de combustibil, dar nu m-a lăsat o dată în drum, ci m-a dus la domiciliu, chiar dacă a făcut zeci de kilometrii în plus.. Ce mult înseamnă pentru un navetist să ți se deschidă portiera și să fii dus acasă, când afară plouă de varsă sau viforul năprasnic te sucește pe toate părțile, iar când vrei să plătești să ți se înapoieze galant banii!
- Ascultă cu mine cinci minute muzica mea preferată, mi-a spus când doream să cobor fiindu-mi rușine de gestul lui atât de nobil!
De fapt era un pretext. Căuta și iar căuta, până când a sfârșit a-mi spune:
- Vezi că nu a trecut nicio mașină spre casa ta? De ce mă faci să te las în drum? Este inuman! 
Cuvintele mele sunt mult prea simple pentru a exprima întreaga recunoștință față de acești oameni care din viețile lor mi-au pregătit un covor roșu ca eu să mă simt într-al nouălea cer!!!


sâmbătă, 7 februarie 2015

Televizorul reunește familia



Penuria de timp, serviciul, ocupațiile cotidiene ne-au despărțit nemilos! Mi-era dor să petrecem împreună clipe de neuitat, noi, familia mare, de aceea mai întâi am pregătit masa, apoi ne-am reunit la desert în sufragerie, în jurul televizorului.
- Vreau desene animate, m-a implorat Matei, știind că porunca lui este lege pentru mine!
- Mi-e dor de-un film bun, au spus sora și cumnatul meu.
- Să ne uităm pe Realitatea, dacă ne măresc ăștia pensia insistau bunicii!
Nu ne văzusem de mult timp și aș fi dorit ca toți să fie fericiți.
- Copilul are întâietate am spus hotărâtă, iar Matei m-a recompensat culcușindu-se la pieptul meu.
Nici prin cap nu mi-a trecut că discuțiile contradictorii vor reîncepe.
- Fără violență, vrăjitoare și limbaj violent, a spus tatăl lui!
- Știi ce a învățat data trecută din desene? ”La naiba”. Repeta ca un patefon stricat și la grădiniță și la bunicii de la Traianu, peste tot.
- Dar desenele de pe Boomerang http://www.boomerang-tv.ro/ nu sunt așa le-am spus. Tocmai și-au schimbat grila și au făcut multe îmbunătățiri ca familia să nu se mai certe pe telecomandă, să stea unită în jurul ecranului și să învețe de la mic la mare o lecție de viață. Lista serialelor este lungă și putem începe de-acum, adică să ne reunim mereu cu acest motiv: căutarea lecțiilor de viață într-o formulă artistică!
Oferta era deosebit de generoasă: Inspector Gadget;
  Patrula Junglei în acțiune;
   Tom și Jerry;
  Scooby-Doo, unde ești tu?;
  Looney Tunes: „Micii poznași” şi Baby Looney Tunes;
  Garfield Show;
  Orășelul leneș;
   Pantera Roz și prietenii;
  Animaniacii;
  Krypto, câinele erou.
Cum timpul era dușmanul care ne despărțea și ne ducea departe unul de celălalt, am ales ”Orășelul leneș”.

Cadou de Ziua Îndrăgostiților






Hai, spune-mi cine ți-a mai dăruit vreodată o fântână care nu seacă niciodată și în care să-ți răcorești sufletul? Banii? Simple hârtii pentru care ne ruinăm sănătatea și care se topesc instantaneu. Lucrurile ruginesc, se pierd și se strică...
Dar să fii așa de bogat, încât să ai o fântână nu este dat tuturor muritorilor.
Ce vreau în schimb? Să bei cu mulțumire fiecare strop de dragoste adevărată, cum sorb florile roua dimineața ca să le ajungă în ziua lungă și caniculară de vară. Să nu torni niciodată otravă în fântâna inimii mele fiindcă va fi vai și amar de tine, dacă vei bea din apă după aceea!
Fii statornic, dragul meu, iar când frumusețea mi se va șterge de pe chip, iar puterile îmi vor seca, fii zidul înalt care sprijină copacul bătrân! În amintirea anilor tinereții, când treceai cu mine de braț prin viață și culegeai laurii admirației, săruta-vei și respecta-vei mâna care va îmbătrâni lângă tine?
Să-ți fie dragi ridurile mele, ochii decolorați, talpa gâștii, pielea pătată și zbârcită, iar eu promit să-ți accept chelia, cicălelile și să nu-ți ascund niciodată bastonul!!!
Când Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana vor deveni un mit, să trăiescă măcar iubirea lor statornică...

miercuri, 4 februarie 2015

KungFu Pizza își tratează cu onoare clienții

În vremurile în care timpul costă atât de mult, resursele sunt limitate să existe un local care servește porții mari de hrană sănătoasă și gustoasă cu generozitate clienților, garnisite cu atât de multă deferență față de aceștia, încât să se simtă speciali și să devină dependenți de serviciile lor de livrare la domiciliu???
Totul a început cu aplicația Foodpanda, cu un prieten bun aflat la ananghie, rămas de doi ani fără serviciu, cu ajutorul de șomaj epuizat demult. Am vorbit la telefon și mi-a spus că nu mai are decât o coajă de salam uscat, iar eu primisem un voucher în valoare de 50 de roni de la Foodpanda https://www.foodpanda.ro/. Nu i-am promis nimic, în schimb am început să dau curs aplicației. Nu a fost greu, completând formulare de înscriere, căutând restaurantele și răsfoind meniurile, după ce am ales inspirat KungFu Pizza http://www.kungfu-pizza.ro/ m-am trezit că sunt gata să finalizez comanda. Nu știam exact ce trebuie să fac. Eu, la un capăt de lume, el la celălat, chiar îl surprindeam să-i vină bunătățile la poartă, dar dacă nu ar fi fost acasă? L-am sunat să-i dau vestea cea bună, dar l-am avertizat că este posibil ca restaurantul să nu onoreze un voucher, adică să nu se hazardeze în a cheltui atât de multe resurse, doar pentru a onora o promisiune.
Regret și acum îndoiala pe care am avut-o în ceea ce-i privește și mă simt vinovată că am gândit așa!
Am ales mâncare bună și consistentă:
  3.Produse
Peste 45 de minute, prietenul meu mă suna să-mi mulțumească, spunându-mi că nu a mai mâncat demult atâtea bunătăți și că îi va ajunge și pentru masa următoare. Era entuziasmat de serviciile lor și nu se oprea din mulțumit, iar eu am fost fericită că m-a costat atât de puțin să asigur confortul unei persoane dragi.
Personalul de la KungFu dispune de maximum de profesionalism: de la manager, la bucătar, îngrijitor, ospătar și până la cel care livrează comenzile și de capacitatea de a-și trata cu deferență clienții, aspect care mă determină să devin clienta lor fidelă.
Ceea ce este plăcut; primesc din când în când un telefon de la ei, ca de la prieteni dragi, și mă întreabă ce mai fac, îmi fac urări, se asigură că serviciile lor au fost ireproșabile și îmi transmit în cel mai elegant mod cu puțință ofertele pe care le au pentru noi, clienții lor!



marți, 3 februarie 2015

Flori aduse cu bicicleta la marginea pământului pentru mama

Este o poveste complicată cu ziua mamei. Natural, s-a născut de Sfântul Petru, de ziua onomastică a tatălui ei, dar cum vremurile erau grele, drumul până la Primărie anevoios, părinții au înregristrat-o cu două zile mai târziu. Noi, copiii, ne bucurăm că avem prilejul să-i oferim mai multe cadouri, iar ea este dezamăgită dacă uităm una dintre zile...
Demult, eram prinsă cu treburile verii și nu m-am putut duce la oraș să-i iau cadou în ziua în care s-a născut oficial. Am căutat pe internet, în momentele de respiro să-i fac o surpriză trăsnet. De la o anumită vârstă este greu să mai surpinzi pe cineva pentru că: are probleme cu fierea, nu vrea să ia în greutate, se ferește de dulciuri și de grăsimi. Știam că apăruseră de curând trandafirii albaștri, așa că am decis: un buchet cu florile minunate, însoțit de o felicitare, livrat acasă. Să vină curierul special pentru ea și să o strige la poartă. Aveam oameni la lucru, când mașina a claxonat îndelung la poartă.
- Vă caută cineva, au spus muncitorii.
- Du-te tu, că te miști mai repede, a retransmis mama ordinul și informația!
- Poate vor cu tine, am insistat, știind despre ce este vorba.
Mama a venit emoționată cu cutia de carton în brațe. Muncitorii s-au oprit din lucru și s-au apropiat:
- Vrem și noi să vedem ce este acolo!
Mama zâmbea misterioasă și mulțumită. Reușise să stârnească, repede, curiozitatea tuturor. Eu știam totul, aveam însă două curiozități: cum arătau florile și ce impact va avea buchetul asupra mamei. Pe felicitare scrisesem câteva urări sincere din partea mea și a sorei mele. Multe mâini s-au întins să sfâșie ambalajul, să taie sfoara, să rupă cutia, până ce florile din poveste au văzut lumina zilei.
- Trandafiri albaștri???Nici nu știam că există, se mirau oamenii.
- Ce surpriză mi-ați făcut, mulțumea cu lacrimi în ochi mama! Să vină oamenii ăștia, măi mamă, măi, de la capătul lumii cu flori pentru mine! Și ce flori!
Vara se apropie cu pași repezi, iar eu, de când am aflat de Florăria April, din Craiova nu mai sunt în pană de idei. Este singura florărie http://www.florariaapril.com/ care face livrări la domiciliu pe bicicletă, evident în Craiova, dar sper să existe și o excepție...
Ei fac livrări de flori la domiciliu pe bicicletă http://www.florariaapril.com/p/livrari-la-domiciliu.html și nu ar fi puțin lucru ca pentru mama mea să ajungă la destinație după trei zile de efort, dat fiind că suntem din Prahova...
De data aceasta aș alege un buchet de orhidee, florile primei doamne din regimul trecut, fiindcă mama, pentru noi, va fi mereu Prima Doamnă din univers!