Hei, de când mă știu activitatea mea de profesor de limba și literatura română se discută în procente, iar acest lucru mă doare fiindcă nu corespunde realității! Am ajuns să urăsc acest cuvânt pentru că oamenii aceia de departe, din minister, atât de departe de realitățile învățământului românesc ca de la pământ la cer, vor ca toți elevii să reușească la examene, deși nu toți acordă importanța cuvenită școlii. Unora nu le place la școală sub nicio formă și doresc să termine cât mai repede și să se angajeze.
Toți elevii aceștia care trec prin mâinile și prin suflete noastre vor reuși în viață și nu toți au ales munca intelectuală ca modalitate de reușită în viață. Și trebuie să vă mărturisesc că mi se umple sufletul de recunoștință, când văd peste ani că truda mea nu a fost zadarnică și că am pus acolo, în sufletul lor floarea omeniei.
Pe Sebi mi-l amintesc mereu cu plăcere. În toate iernile când aveam ore de română, venea și îmi punea trei-patru portocale pe catedră.
-Sunt pentru dumneavoastră, doamnă! Sunt sănătoase și nu vă strică să faceți o cură.
La început am crezut că îmi dă din fructele lui și l-am refuzat, apoi m-am gândit cât de rău se poate simți cineva care se gândește la tine, te prețuiește și îți arată asta. M-ar putea condamna oare codul de etică fiindcă acceptam darul oferit din inimă de către un copil?
Ieri, Sebi era la secretariat să își ia diploma. M-am dus în stație să iau microbuzul, l-am observat, dar crezând că nu mă vede am mers mai departe.
Stația este situată în direcția barajului, iar când este vânt, ninge sau plouă, frigul parcă se adună aici.
Aproape că îmi dăduseră lacrimile de ger, când Sebi a întors mașina și mi-a făcut semn să mă urc. A venit special să mă ia și din nou mi-a făcut ziua fericită-fericită.
Tot tezaurul acesta de umanitate nu se poate exprima niciodată în procente, iar eu mă bucur din tot sufletul că fostul meu elev are gânduri mari și iubește o fată foarte frumoasă.
-Doamnă, plec în Italia să îmi cumpăr un teren să îmi fac casă. După ce mă voi întoarce cu bani îmi aduc iubita acasă, îmi cumpăr mașină nouă și îi voi plăti și ei școala de șoferi. Știți, ea vrea să dea la Medicină, iar eu voi face totul să am un medic în casă!
Toți elevii aceștia care trec prin mâinile și prin suflete noastre vor reuși în viață și nu toți au ales munca intelectuală ca modalitate de reușită în viață. Și trebuie să vă mărturisesc că mi se umple sufletul de recunoștință, când văd peste ani că truda mea nu a fost zadarnică și că am pus acolo, în sufletul lor floarea omeniei.
Pe Sebi mi-l amintesc mereu cu plăcere. În toate iernile când aveam ore de română, venea și îmi punea trei-patru portocale pe catedră.
-Sunt pentru dumneavoastră, doamnă! Sunt sănătoase și nu vă strică să faceți o cură.
La început am crezut că îmi dă din fructele lui și l-am refuzat, apoi m-am gândit cât de rău se poate simți cineva care se gândește la tine, te prețuiește și îți arată asta. M-ar putea condamna oare codul de etică fiindcă acceptam darul oferit din inimă de către un copil?
Ieri, Sebi era la secretariat să își ia diploma. M-am dus în stație să iau microbuzul, l-am observat, dar crezând că nu mă vede am mers mai departe.
Stația este situată în direcția barajului, iar când este vânt, ninge sau plouă, frigul parcă se adună aici.
Aproape că îmi dăduseră lacrimile de ger, când Sebi a întors mașina și mi-a făcut semn să mă urc. A venit special să mă ia și din nou mi-a făcut ziua fericită-fericită.
Tot tezaurul acesta de umanitate nu se poate exprima niciodată în procente, iar eu mă bucur din tot sufletul că fostul meu elev are gânduri mari și iubește o fată foarte frumoasă.
-Doamnă, plec în Italia să îmi cumpăr un teren să îmi fac casă. După ce mă voi întoarce cu bani îmi aduc iubita acasă, îmi cumpăr mașină nouă și îi voi plăti și ei școala de șoferi. Știți, ea vrea să dea la Medicină, iar eu voi face totul să am un medic în casă!