Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

luni, 31 decembrie 2018

Mulțumirea vine din interior


Cea mai importantă sursă de nefericire a unei persoane este întreținerea permanentă a stării de nemulțumire.
Procedând așa, omul anulează toate șansele de a fi fericit. Nimic nu-l satisface, nici măcar faptul că familia este întreagă și nu a pierdut pe nimeni drag.
De fapt ce poate fi mai de preț decât să îi ai pe cei dragi alături, să te poți sfătui cu frații și surorile, să stai la masă cu părinții, să îi îmbrățișezi și să le auzi vocea?
Nemulțumitului, sănătatea i se pare un dar obligatoriu pe care divinitatea este obligată să îl ofere și oricât de multe daruri ar primi, cârtește și se consideră nedreptățit.
În 2019 doresc ca prietenii mei să fie mulțumiți de tot ceea ce au realizat, de ei înșiși, de dovezile de prietenie sau de iubire pe care le primesc de la oamenii frumoși din jurul lor.
Ce le mai doresc? Să uite de răni și de cei care i-au rănit!
Sunt atâtea brațe în jur pregătite să te susțină și să te ajute, să te felicite și să te imbrățișeze, încât nu merită cel care ți-a înfipt cuțitul în spate să mai fie prezent în gândul tău.
Uitarea-iertarea trebuie să pregătescă inima fiecăruia dintre noi să fie izvor nesecat de mulțumire sufletească și de recunoștință față de toti oamenii care merită și nimic să nu ne chinuiască retroactiv...
Când reușești să fii mulțumit cu tot ceea ce oferă viața, înțelegi că fiecare om bun sau rău a avut un rol în șlefuirea ta și că și tu ai fost la rândul tău binecuvântare sau blestem pentru cei din jur.
Anul care vine să ne găsească făcându-ne bilanțul vieților noastre cu infinită mulțumire și recunoștință!

joi, 20 decembrie 2018

Fata cu suflet frumos

Sărbătorile vin ușor-ușor pe aripi de fulgi de nea. Zăpada a acoperit cu albul ei purificator totul în jur, iar peste omenire s-a lăsat spiritul sărbătorilor.
Fata cu suflet frumos este ținută în brațe cu putere de un băiețel cu ochii vii din clasa a V-a. El se ridică pe vârfuri să ajungă la gâtul ei delicat și o cuprinde cu brațele sale de îndrăgostit (cu siguranță că este prima lui iubire), deși pare atât de firav. Ea îl privește cu infinită înțelegere și acceptă jocul lui.
Ea este o adolescentă frumoasă, dorită  din clasa a VII-a, de o inteligență mult peste medie, cu un suflet de aur. Este îndrăgostită și ea de mogâldeața care o urmărește pas cu pas, se prinde cu putere de ea și nu o lasă să plece?
Eroina mea vede cu ochii sufletului și știe câtă dezamăgire ar provoca să îl respingă brutal, să îl certe sau să îl umilească, să îl lovească peste mâinile acelea însetate de ea.
Nu era nimic pervertit în îmbrățișarea lor, de aceea mi-a plăcut scena emoționantă, înduioșătoare. El, avea ochii strălucitori ca omul care își poate atinge idolul, iar idolul din prea multă umanitate îi zâmbește, îl îmbrățișează și nu își bate joc de sentimentele lui să nu îl traumatizeze.
Fata cu suflet de aur și inteligență peste medie oftează, când vorbește de modul în care o iubește băiatul cel mic:
-Este atât de îndrăgostit, doamna! Of, se prinde de mine și nu mă lasă să plec!
Când oamenii mari își bat joc de sentimentele altora sau șantajează în numele lor, o fată inteligentă și frumoasă înțelege zbuciumul unui băiat mai mic care o place și nu își bate joc de inima lui...
Fata cu suflet frumos îl ajută pe cel care o adoră să nu sufere, să treacă mai ușor prin criza dragostei la o vârstă atât de fragedă și neștiutoare!


duminică, 16 decembrie 2018

Șoricelul de la Moș Crăciun (parabolă)

Moș Crăcin intră în vârful picioarelor în  camera primului copil. Era un băiețel cu inima de turtă dulce care nu se plângea niciodată, își asculta părinții și împărțea tot ce avea cu frățiorul său mai mic, mai egoist și mai răsfățat.
-Moșule, ai bătut tu atâta cale până la mine? Ți s-au udat pletele, mantia și ghetele. Stai să îți dau haine de schimb și să îți aduc o cafea sau un pahar cu lapte călduț!
-Lasă, lasă, că până la tine mi-am cam descărcat tolba și uite nu am să-ți dau decât un șoricel.
Copilul îl prinde cu brațele după gât și îl sărută fericit bătând din palme:
-Ce putea fi mai frumos decât un șoricel cu ochii ca două mărgeșușe vii și codița drăgălașă? Îți mulțumesc mult, Moșule! Voi avea grijă de el, îți promit. Hai, dă-mi-l să îl sărut dulce și să îl așez să doarmă lângă mine!
Cufundat în visul său, băiatul nu  a apucat să își ia  la revedere de la Moșul, care a intrat în camera fratelui său.
-Ai venit, Moșule urât? Mi-ai umplut camera de apă. Măcar merită? Mi-ai adus drona și avionul cu telecomandă și trotineta electrică?  Ah, mereu întârzii când este vorba de premii și se pare că alegi câștigătorii pe sprânceană...Lasă că te trag eu de barbă, Moșule! Sper că pe la mine ai venit întâi și nu ai trecut pe la nesuferitul de frate-miu! Eu merit să câștig toate premiile și darurile, Moșule! EU; EU; EU!
-Dragul moșului, nu mi-a rămas decât un șoricel. L-am păstrat pentru tine. Să te bucuri de darul meu și să ai grijă de el!
-Îl dau pisicii, moșule, să știi! Nerușinat mai ești! Cum poți să fii la mine cu un șoricel, când te lauzi că ești B(l)ogat???
Și copilul a început să îl insulte pe Moș Crăciun, iar Moșul răbdător din fire i-a pus pe pernă un șoricel timid, care se uita mirat la stăpânul său care era așa de rău, iar de frică s-a băgat sub pat...
-Ia-ți șoarecele înapoi, Moșule. Să-l bagi în cuptor diseară la cină, că eu nu am ce face cu el!
Cine era Moș Crăciun?
 Blogatu cel care vine mereu cu daruri, iar de data acesta avea de oferit un  mouseTrust Gaming.
Dimineața, copilul cuminte care aprecia orice dar, chiar și un creion sau un vârf de ac s-a trezit cu un mouse Trust Gaming în camera sa. Blogatu îl trimises să ajungă înainte de Crăciun.
Credeți că s-a jucat singur cu el? Nu! A asteptat ca B(l)ogatu să pună în joc și o consolă, s-a abonat la contul de Youtube Blogatu și împreună cu fratele său a aflat cum să se joace frumos cu acel mouse Trust Gaming primit cadou.
Morala:
Nici Moș Crăciun, nici Blogatu nu poate mulțumi pe toată lumea!


duminică, 9 decembrie 2018

Unii au devenit martiri din respect față de patrie


(Fotografie preluată de pe pagina de facebook a Memorialul Nicolae Bălcescu)
Respectul față de patrie începe de la înțelegerea și aplicarea deplină în viața de toate zilele a principiului: „Nu te întreba ce face patria pentru tine, ci întreabă ce poți face tu pentru ea!”
Cât suntem copii, așteptăm ca părinții să ne ofere condiții cât mai bune de viață, pâinea cea de toate zilele, o copilărie fericită, o educație aleasă și mai ales afecțiunea care consolidează sănătatea psihică și încrederea în noi înșine. Dar când ne maturizăm și părinții îmbătrânesc sau se îmbolnăvesc, nu este timpul ca și noi să le ducem un pahar cu apă și o bucată de pâne?
Un om de onoare înapoiază întotdeauna ceea ce primește, fie că este vorba de daruri materiale, fie de cele spirituale. Sunt momente în care arde cămașa pe țară și ea are nevoie chiar și de cel mai neînsemnat copil al ei. Unde, oare unde suntem noi atunci???
Copilul crescut în spiritul patriotismului dăruiește țării tot ce are mai bun: onoarea sa, munca si inteligența sa, bunurile sale și nu o jefuiește de tot ceea ce are, după cum un copil cu frică de Dumnezeu nu își jefuiește niciodată părinții...
Poate că acum mai mult ca niciodată este timpul să ne salutăm cu fraza venită din adâncul inimii: „Trăiască nația! Sus cu dânsa!”
De ce tocmai în prag de centenar națiunea acesta să fie împărțită în tabere, gata să se sfâșie, când împreună ar trebui să-i organizăm patriei o ceremonie a recunoștinței?
Îmi vine în minte acum Arghezi, care a ajuns în temniță, fiindcă a scris pamfletul Baroane, cu toate că putea fi ucis din cauza lui. La ceasul când Baronul își pusese cizma pe grumazul țării, scriitorul a avut curajul să îi spună de la obraz:„ Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete șterse de sânge?”[1]
 Tulburător este și testamentul lui Avram Iancu, despre care se spune că umbla din sat în sat fiindcă a înnebunit de durere că românii din Transilvania erau atât de asupriți.
Cuvintele lui ar trebui să răscolească sufletul oricărui romând adevărat:„ Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, că după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi”.
Iată că au fost români care au dat totul, inclusiv viața pentru binele țării lor și nu și-au înfipt cu lăcomie amândouă mîinile în visteria ei!!!
Mi-e dor de Iancu Avram! Mi se face atât de dor, încât îmi vine să străbat la picior sat cu sat în Transilvania, cel puțin să îmi spună cineva: „Și pe aici a trecut, cu sufletul îndurerat, cântând din fluier.”
Mi-e dor ca de un prieten drag, peste care nu se va depune niciodată țărâna uitării, dar pe care nu-l pot vedea și nu-i pot simți căldura inimii. Dar românii din munți care luptau împotriva comuniștilor?
Și cei care au spălat cu sângele lor curat străzile cenusii în timpul Revoluției din 1989 și au aprins candela speranței cu jertfa lor cea fără de cusur?
Toți oamenii aceștia de bine îmi umplu inima de bucurie și de mândria că pădurea verde a neamului este încă destul de viguroasă pentru a ține ascunse uscăturile...
„Sus, sus, sus, la munte, sus,
Sus, sus, sus, române, sus,
Acolo şi Iancu-i dus,
La Vidra de Sus.”

luni, 3 decembrie 2018

Citate de iarnă

1. De Crăciun iubirea colindă printre oameni, de aceea porțile sufletelor trebuie să fie larg deschise.
2. Din cer scutec alb se așterne peste lume, iar gândurile negre ale oamenilor dispar sub pătura bucuriei primei zăpezi.
3. Cuvintele alese sunt colinde ce merg din inimă în inimă și poposesc de la suflet la suflet.
4. Chiar și haina albă a zăpezii este greu de purtat. Și ea se pătează repede.
5. Și noi putem să facem să ningă peste cei din jur cu gânduri pure și sentimente nobile.
6. Când alergi prin zăpadă simți că-ți înflorește sufletul.
7. Până și fulgii de nea socializează. Nu pot trăi în afara comunității.
8. Ninge. Se cunună cerul cu pământul și în văzduh plutesc petale albe de trandafir...