Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

duminică, 14 aprilie 2019

Om negru cu sufletul alb



Ea avea fața albă ca zăpada și ochii verzi ca frunzele. Pletele ondulate și roșcate i se revărsau pe haina din vulpe polară. El, negru ca tăciunele, încălțat cu cizme de cauciuc, o plimba pe prințesă cu sania pe întinderile pustii.
Toți aveau împresia că el este un eunuc, nu simte și nu vede frumusețea fetei și nu ar putea vreodată să întindă mâna să o atingă. Adevărul este că o iubea prea mult, mult prea mult să îi facă vreun rău.
 Hainele îi erau boțite și murdare, findcă nu avea altele de schimb. Era rob din tată în fiu la moșia lor și o iubea fără speranță. Și-ar fi dat sufletul pentru ea.
-Mai repede, țigane, mai repede, să ajungem la cabana noastră, îi striga stăpâna cu trufie!
Pentru ea nu era decât un simplu țigan, sluga fără nume cu care te-ai obișnuit, dar de care puțin îți pasă.
El era cătrănit știind de ce iubește ea atât de mult cabana din munți. În timp ce domnița lui dragă se încălzea în brațele unui conte vecin, el era obligat să stea pe la grajd, să își facă de lucru pe-afară. Țiganul nu spunea nimănui secretul fetei, fiindcă o iubea.
Acum, când întoarse capul să își vadă idolul acoperit cu cerga mițoasă, a văzut-o cum își șterge lacrimile pe furiș.
-Uită-te înainte, țigane! Ce vrei? Mi-au intrat fulgii în ochi.
Fulgi albi, pufoși și reci în ochi triști și strălucitori ca iarba în roua dimineții.
Acum, îi vin toate în minte, când stă în ocnă cu lanțuri de mâini și de picioare, complet nevinovat. Este vinovat că a iubit și și-ar fi dat viața să o salveze pe ea, regina și stăpâna vieții lui.
Parcă se vede ridicându-se pe vârfuri și ascultând discuția dintre prințesă și contele profitor:
-Ascultă, fată de boier răsfățată, ai crezut că te voi lua de nevastă? Este datoria oricărui bărbat să încerce și să sucească mințile fetelor naive. Nu-mi pasă că ești însărcinată cu mine! De fapt cu cine te-a văzut lumea mereu? Ce, țiganul nu este și el om?
Apoi l-a văzut pe conte plecând. Ea dormea pe patul alb ca o păpușă frumoasă, dar lipsită de viață. A spart ușa, a luat-o în brațe și a dus-o în șatră.
-Salvați-o, salvați-o vă implor! Cred că i s-a pus otravă în vin.
Au rostit descântece până târziu, au făcut ritualuri în jurul focului și la baltă, iar după ce i-au turnat pe gât leacurile, a început încet-încet să își revină.
Nu a trecut nicio oră, când șatra a fost luată cu asalt. Soldați cu faclii au început sa taie corturile si să le pună foc, căruțele erau făcute una cu pâmântul, tot avutul nomazilor pierea văzând cu ochii.
Apoi a văzut fața desfigurată a boierului și mâinile celor din jur care i-au prins toporul:
-Mi-ai răpit și rușinat fata, țigane. Ți-am dat o bucată de pâine, iar tu ai râs de obrazul meu. Vei putrezi în ocnă!
Dragostea i-a ferecat buzele cu mii de lacăte. Nu a putut spune adevărul, doar a povestit că a venit cu fata în șatră fiindcă îi venise rău.
Nimeni nu l-a crezut și așa a ajuns la închisoare. Acum se uită la zăpada din jur și știe că și sângele lui va face o imensă pată roșie pe ea, fiindcă a fost condamnat la moarte. Ar putea să îi spună duhovnicului, în ultima secundă a vieții faptul că fiica de boier este însărcinată cu altcineva și el nu a făcut altceva, decât să o salveze.
Pe fereastra îngustă vede alb și negru în jur. Din când în când i se pare că vede printre stele doi ochi verzi, strălucitori din care cad broboane de rouă.
Îl vor executa public. Ea va fi probabil în mulțime și va da nepăsătoare din mână că moare țiganul. Poate chiar se va mândri că moare de dragul ei. Va fi mortul după care nu plânge nimeni și căruia nu i se va îngriji probabil nici mormântul...
Care moarte o fi mai dureroasă oare? Îl vor împușca, îl vor spânzura? Ce moarte îi vor rezerva ei unui nevinovat?
A adormit cu gândul la ea și la moarte, iar a doua zi a auzit pași hotărâși venind să-l ia. Execuție publică. Îi vor arunca oua crude și roșii în obraji.
Îl vor huidui și se vor bucura de nenorocirea lui.
Merge cu capul gol, fără fular, cu cizmele dezlipite prin zăpadă. Îi vine să arunce paltonul găurit, oricum nu mai contează dacă mai răcește. Eșafodul este pregătit. Ștreangul se clatină în vânt, este plin de gheață, iar el tresare cuprins de fiori, deși nu l-a simțit încă pe grumaz.
Înaintează așa cu pletele negre și dese în vânt, cu ochi de mură coaptă, cu fața măslinie și dinții albi ca zăpada. Este un țigan frumos-frumos , dacă ar fi îngrijit.
-Lume, lume, după cum bine știți, acest om a necinstit și răpit fata boierului și nu poate să rămână nepedepsit, dar conform tradiției noastre, întreb fecioarele, dorește vreuna să îl ia de soț să îl scape de la moarte?
 Vântul îi aruncă vorbele reci în ureche. Ce amăgire? De ce îi scot acestă posibilitate în față, când soarta lui este hotărâtă? Să îi lungească chinurile! Să semene speranță în inima lui și apoi să realizeze că a fost deșartă!
Atunci, din mulțime, s-a desprins fata cu ochii verzi și cu păr de foc. Avea un copilaș drăgălaș în brațe, dar nimeni nu a putut-o opri.
-Opriți totul! Îl vreau de soț pe Florin. Porunciți să îl grațieze!
 ”Doamne, i-a rostit numele! Pentru prima dată i-a spus pe nume. Îi fusese alături 15 ani și din Țigane nu l-a scos, a îngenuncheat în fața autorităților cerându- l de soț!”
 Boierului i s-a făcut rău, și a căzut ca fulgerat, iar după câteva luni de zăcere a murit.
Cei doi au trăit fericiți și niciodată, dar niciodată nu au vorbit despre cele mai dureroase scene din viața lor.
Ea, fata frumoasă de boier l-a numit „Omul negru cu suflet de aur”, iar el nu a făcut niciodată difereță între copilul contelui și copiii săi...

marți, 9 aprilie 2019

Să iei de la un mort este un mare păcat

De mică mă înduioșau poveștile dramatice ale omenirii. De pildă mi s-au umplut ochii de lacrimi, când bunica mi-a povestit că era secetă mare în țară și oamenii se descurcau cum puteau. Atunci a văzut ea un bătrân care își luase un corn  și abia aștepta să îl ducă la gură, când a apărut ca din senin un vlăjgan, i-a luat îmbucătura din gură și a fugit cu ea.
A rămes bietul bătrân uitându-se lung după cornul său...
Din păcate și în vremurile moderne sunt oameni care, în loc să se ducă la muncă, tâlhăresc la propriu și la figurat, de câte ori au posibilitatea să o facă!
Multe sunt lucrurile inumane pe care le consider păcate capitale și mi-aș dori ca oamenii care le comit să fie aspru pedepsiți. Iată care este lista acestora:
1. Jefuirea unui om care vine obosit de la muncă de către cel care nu a muncit o zi în viața lui și obișnuiește să doarmă toată ziua.
2. Atacarea unei persoane vulnerabile: a unui bătrân, a unei tinere, a unei femei însărcinate sau a unei persoane cu dizabilități. 
3. Jefuirea unui rănit sau a unui muribund. Am văzut imagini de acest fel la televizor și m-am îngrozit. El era lovit de o mașină pe stradă și a venit oportunistul, i-a căutat în geanta spunând că îi sună familia de pe mobil și dus a fost cu telefon cu tot...
4. Jefuirea unui mort, care a avut grija să își asigure un loc de veci, ca aparținătorii să nu intre la cheltuială. Cum îndrăznesc unii să ia de la morții??? E inuman să vinzi cavoul cumpărat cu renunțări și să decizi să îți arzi mortul din spirit de economie!
 Cum pot ei să mai doarmă noaptea știind că au vândut cavoul plătit de persoana aceea din viață să aibă asigurat un loc liniștit și comod de odihnă?
Este al doilea caz de acest fel și mă intrigă! Atat lipsă de omenie ar zdruncina și o stâncă. Să iei de la cel lipsit de viață și de apărare, să fii mai bogat cu ceea ce ai putut să iei de la cel care nu se poate revolta și nu-și poate cere drepturile!!!


duminică, 31 martie 2019

Cutiile cu surprize ale vieții












Mi-a plăcut enorm o ideea citită într-o broșură dedicată părinților copiilor cu Sindrom Down și simt nevoia să o dezvolt. În prefața acelei lucrări cineva spunea că nașterea unui copil normal este așteptată ca o excursie la Veneția și verdictul că acel copil s-a născut diferit sau bolnav echivalează cu o aterizare forțată în Olanda după cum aprecia gânditorul, în Africa după cum parafrazez eu...
Viața are mereu în cutia cu surprize lucruri care ne  solicită fizic, intelectual și sufletește.
În proiectele noastre visăm să ajungem în palate regale, dar ne trezim în bordeie săpate sub pământ și rămânem multă vreme împietriți în frustrare.
Nu putem merge toți în zone rezidențiale, fiindcă nu am avea loc. Cu siguranță că la împărțirea rolurilor sociale și a  vizelor de călătorie metaforic vorbind, decidentul suprem s-a gândit că nimeni nu poate acoperi mai bine decât cei aleși nevoia oamenilor din bordeie, la care suntem trimiși...
Și unii chiar nu ar rezista să vadă atâta suferință și atâtea lipsuri pe pământ, de aceea sunt cruțați. Oricum despicând firul în patru, ne amărâm mai rău, fiindcă trebuie să ne adaptăm situației și să acționăm.
Sigur că verdictul Sindromului Down lovește năprasnic în speranțele părinților, dar este posibil ca această să fie calea ca ei să devină mai buni și oportunitatea de a se dedica unei cauze nobile.
O excursie este o probă de inițiere, la fel toate încercările vieții la care suntem supuși.
În cazul în care destinația excursiei metaforice nu corespunde planurilor noastre, să ne gândim la cei care nu pleacă niciodată în excursii!
În orice colț de planetă ne-am trezi, putem înflori lumea!

miercuri, 20 martie 2019

Mobilier didactic prietenos, sursă a dragostei față de școală




Școala salvează un popor de la neștiință și manipulare, de aceea trebuie să cultivăm în sufletele curate și fertile ale copiilor dragostea față de învățătură. Nu suntem veșnici, tocmai de aceea este timpul să le transferăm întreaga  moștenire spirituală milenară a acestui popor.
Cum putem face asta? Primindu-i cu multă dragoste în școală și mai ales cu mobilier școlar care să le ofere libertatea de care au nevoie și confort, dar să fie și elegant, fiindcă în prezent, elevii nu mai acceptă orice. Ei își doresc scaune pe care pot sa le regleze, bănci foarte curate, vopsite in culori pastelate, să lumineze totul în jur. În magazinul de mobilier școlar Mobman.ro, managerii au la dispoziție mai multe posibilități de alegere pe care le pot combina în funcție de personalitatea elevilor. 
Sunt elevi care detestă comparațiile dintre ei și ceilalți colegi și care nu sunt dispuși să își împartă spațiul cu ceilalți. Setul individual fix corespunde 100% acestui profil și prezintă avantajul că elevii nu  mai sunt distrași în timpul orelor de șoaptele colegului, fiindcă fiecare  stă în banca lui.
Structura metalică vopsită în câmp electrostatic garantează păstrarea frumuseții acestui set și oferă elevului stabilitatea de care are nevoie în timpul activităților de predare-învățare.
Tălpile antiderapante au rol dual: protejeaza parchetul de deteriorare și nu se clatină în timp ce elevul scrie, desenează, se mișcă pe scaunul lui.
Șezutul și spătarul au forme și dimensiuni care asigură o poziție corectă a spatelui și confortul în timpul orelor de curs, aceste bănci fiind testate de către elevi înaintea începerii procesului de fabricație.
Vopsite in culori diferite, vesele alungă monotonia din sala de clasă și aduc multă lumină în timpul orelor și în sufletele elevilor.

Îmi amintesc băncile nostre cu scaunele joase, încât abia ajungeam să scriu. Din cauza lor stăteam defectuos în bancă și dacă nu se intervenea la timp, m-aș fi ales cu o cocoașă de toată frumusețea.
Ce grele erau! Parcă erau niște tancuri rusești. Simțeam pe pielea noastră cât de greu se manipulau, când măturam sala de clasă și le ridicam pe rând, să lăsăm curat și pe sub ele. Măturatul în sine, cu podeaua ușor stropită și ferestrele larg deschise nu era deloc  o activitate supărătoare, dar ridicatul băncilor ne obosea, cum obosește o zi de coasă într-o zi toridă pe un bărbat în vârstă...
În plus, în bancă era mereu o aglomerație de nedescris, fiindcă înghesuiam în dreptul nostru și ghiozdanul care abia intra în deschizătura mică și trusa sanitară, dar și mâncarea.
(Fotografie preluată de la următoarea sursă
Cu bănci școlare de la Mobman.ro elevii vin de drag la școală. 
Finisate perfect, cu scaune reglabile, prevăzute cu agățătoare pentru ghiozdan și cu blat pentru pupitru, ele dau senzația elevului că se află acasă. Ușoare si elegante sunt garantate 2 ani si sunt prevăzute cu sisteme care protejează pardoseala. Băncile individuale sunt ideale fiindcă elevii nu mai vorbesc între ei, ci sunt foarte atenți la lecții. În plus, fiecare se simte special, în centrul atenției și își va da silința să își păstreze banca încredințată în stare perfectă.
Răspunzând individual de banca sa, elevul nu va mai desena formule sau figuri geometrice și nu-și va mai face copiuțe scrise cu pixul pe banca sa, că doar nu este banca vinovată că el nu și-a învățat lecția!!!
Designul mobilierului școlar este fascinant, dar este gândit practic, prin intermediul lui introducându-se în școli conceptul de clase și laboratoare de șapte stele.
Dragi managerii, v-ați gândit cu seriozitate că elevii se îndrăgostesc de acest mobilier și datorită lui nu pot lipsi o oră, de teamă să nu le  ocupe cineva banca lor dragă cu scaun reglabil?
Să știți că este verificat faptul că o sală de clasă care arată perfect combate absenteismul.
Stabiliți un parteneriat de durată cu Mobman.ro și veți fi pe deplin mulțumiți de rezistența mobilierului, dar și de creșterea calității învățământului din unitatea voastră!
Ați văzut cum plâng copiii, când sunt lăsați la grădiniță dimineața de părinții lor? Dar ce ați zice să le comandați mese ca de poveste la care ei să învețe culorile și de care să devină dependenți? 
E vârsta la care copiii sunt atrași de galben, de roșu și de verde, așa cum sunt atrași fluturii de flori.
Dragi manageri ai grădinițelor, adăugați la nevoia de dragoste a preșcolarilor pe cea de culoare și transformați-le sălile de clasă în grădini înfloritoate!
Setul măsuță cu scaun Multifun, Tega Baby Multicolor trebuie să fie omniprezent în viața preșcolarilor, de aceea îl puteți comanda și pentru acasă ca piesă de rezistență în camera celor mici!



vineri, 22 februarie 2019

Iată ce trec eu la capitolul reușite dincolo de procente

Hei, de când mă știu activitatea mea de profesor de limba și literatura română se discută în procente, iar acest lucru mă doare fiindcă nu corespunde realității! Am ajuns să urăsc acest cuvânt pentru că oamenii aceia de departe, din minister, atât de departe de realitățile învățământului românesc ca de la pământ la cer, vor ca toți elevii să reușească la examene, deși nu toți acordă importanța cuvenită școlii. Unora nu le place la școală sub nicio formă și doresc să termine cât mai repede și să se angajeze.
Toți elevii aceștia care trec prin mâinile și prin suflete noastre vor reuși în viață și nu toți au ales munca intelectuală ca modalitate de reușită în viață. Și trebuie să vă mărturisesc că mi se umple sufletul de recunoștință, când văd peste ani că truda mea nu a fost zadarnică și că am pus acolo, în sufletul lor floarea omeniei.
Pe Sebi mi-l amintesc mereu cu plăcere. În toate iernile când aveam ore de română, venea și îmi punea trei-patru portocale pe catedră. 
-Sunt pentru dumneavoastră, doamnă! Sunt sănătoase și nu vă strică să faceți o cură.
La început am crezut că îmi dă din fructele lui și l-am refuzat, apoi m-am gândit cât de rău se poate simți cineva care se gândește la tine, te prețuiește și îți arată asta. M-ar putea condamna oare codul de etică fiindcă acceptam darul oferit din inimă de către un copil?
Ieri, Sebi era la secretariat să își ia diploma. M-am dus în stație să iau microbuzul, l-am observat, dar crezând că nu mă vede am mers mai departe.
Stația este situată în direcția barajului, iar când este vânt, ninge sau plouă, frigul parcă se adună aici.
Aproape că îmi dăduseră lacrimile de ger, când Sebi a întors mașina și mi-a făcut semn să mă urc. A venit special să mă ia și din nou mi-a făcut ziua fericită-fericită.
Tot tezaurul acesta de umanitate nu se poate exprima niciodată în procente, iar eu mă bucur din tot sufletul că fostul meu elev are gânduri mari și iubește o fată foarte frumoasă.
-Doamnă, plec în Italia să îmi cumpăr un teren să îmi fac casă. După ce mă voi întoarce cu bani îmi aduc iubita acasă, îmi cumpăr mașină nouă și îi voi plăti și ei școala de șoferi. Știți, ea vrea să dea la Medicină, iar eu voi face totul să am un medic în casă!


sâmbătă, 16 februarie 2019

Basmul Împărăției cărților

Începe să se împrimăvăreze și pe crengile sufletelor apar primii muguri de lumină. Ghioceii grăbiți au scos deja capetele de sub zăpadă și fără să le pese că pot fi uciși pe loc de ger anunță cristalin:
-Am ieșit iar în primăvară! Am ieșit iar în primăvară! Bucurați-vă de primăvară, oameni dragi!
În timp ce îmi sorb ceaiul negru cu aromă de trandafiri și iasomie și îmi e dor cumplit de macii ispititori presărați prin lanurile de aur, locul în care se sărută pe furiș și pătimaș cu albăstrelele, plicul mic din dreapta ecranului de jos mă anunță că am primit un mesaj nou.
„Avem campanie nouă pe Blogawards.ro, iar premiul va fi o carte.”
O carte! O cartee! O carteee! Știți ce înseamnă asta? O fereastră deschisă către lume, mii de diamante oferite în dar sufletului, imaginației și inimii cititorilor. O carte te face mult mai bun.
Urmez instrucțiunile și dând click pe link-ul potrivit mă trezesc în împărăția fascinantă a unui loc de vis: o cetate în care se află beletristică online.
Parcă aș fi un copil ce a pătruns într-o lume în care totul în jur este din ciocolată, jeleu și acadele, parcă sunt o femeie elegantă în mijlocul unor rochii de prințesă și pantofi cu pietre nestemate de sultană!
Cărțile sunt grupate în funcție de tematică, titlurile captivante, conținutul lor fantastic. Oricine dorește găsește aici antologii, cărți de aventură,  bestseller, călătorie, cugetări, folclor, horror, istorie și poezie, piese de teatru, romane, sience fiction si thriller, dar și romance.
E miraculoasă acestă lume, iar accesul la ea este atât de ușor. Trăim timpuri binecuvântate, nu știm ce înseamnă atrocitățile războiului, avem acces la carte, fiindcă acest bun spiritual nu se adresează ca în trecut celor foarte bogați (au fost timpuri, când o carte costa cât o pereche de boi) și mai ales putem citi tot ce se publică în lumea noastră, fiindcă avem acces liber la literatura străină.
Ei, toate aceste libertăți au fost obținute cu sângele nevinovat al eroilor, de aceea prețuiesc cartea și cumpăr de fiecare dată ceva de la categoria cărți bestseller.
Iubesc cărțile cu valoare de document care depun mărturie în fața posterității despre vremurile tulburi și care ne învață următoarele lucruri:
1. să prețuim vremurile bune pe care le trăim. Suntem liberi, sănătoși, putem călători, citi, nu suntem arestați pentru ceea ce afirmăm și nu ni se pun cărțile pe foc. Există cărți care ne învață să experimentăm recunoștința și mulțumirea.
2. să nu permitem să se repete crimele împotriva umanității, să mai curgă atâta sânge pentru ambițiile și setea de putere a unora.
3. să citim, să cumpărăm și să prețuim cărțile.
Tatuatorul de la Auschwitz - Heather Morris. Traducere de Luana Schidu este cartea pe care mi-o doresc în loc de mărțișor la ceas de primăvară. În afara faptului că în 9 luni de la apariție un milion de exemplare reprezintă cifra vânzărilor și că romanul a fost tradus în 35 de limbi străine, mă umple de duioșie povestea: un evreu, condamnat să tatueze însemnele morții pe brațele alor săi să supraviețuiască...
În curând ne vom bucura și de ecranizarea acestei povești amare de supraviețuire!
Am citit prezentarea și mi-am amintit că uneori frații sunt obligați să țintească piepturile iubitoare ale fraților și părinților si lumea seamănă în acele momente cu macii păliți de soarele nemilos.
E primăvară și au ieșit ghioceii. Am cules un buchet din grădină să îl salvez de la ofilire si în drumul către casă  florile s-au transformat în cărți care trebuie citite!!!

luni, 11 februarie 2019

Un fotograf nunta prevăzător

Care sunt criteriile potrivite care îți oferă certitudinea că pozele de la nunta voastră vor fi realizate de cel mai priceput si valoros fotograf nunta?
1.    Să fie un fotograf prevăzător, care nu vine niciodată la un eveniment cu un singur aparat, ci are în mașina sa aparatură și echipamente de rezervă. Servicii foto video nunta de calitate  se oferă cu echipamente performante mânuite cu maxima pricepere. Experiența își spune cuvântul, fiindcă se oglindește perfect în pozele de la nuntă și de la botez expuse pe site-ul oficial al lui Joița Lucian. Este o plăcere să îi admir portofoliul! Pozele marca Joița Lucian mă umplu de energie pozitivă.
2.    Acel  fotograf de nunta din Bucuresti să dispună de capacitatea de a se adapta la nou pe loc. Nicio nuntă nu seamănă cu alta, cu toate că în esență are aceleași etape și se respectă aceleași tradiții. Diferențele sunt generate de protagoniștii diferiți: alți actori, cu alte pretenții, cu altă viziune și cu alte caractere. Joița Lucian face față cu succes oricăror provocări și este
un fotograf nunta care face față stresului, provocărilor, pretențiilor organizatorilor. Evident că nu merită să îi punem răbdarea la încercare la materialele perfecte pe care le realizează.

3.    Serviciile foto video nunta să aibă la bază asumarea responsabilității fotografului profesionist. El nu va da niciodată vina pe cei care îi pozează fiindcă are un crez profesional: fotograful răspunde de calitatea pozei. Un fotograf adevărat nu va spune niciodată că modelul nu arată grozav sau că nu știe să stea corect la poză și nu zâmbește! Doar responsabilizarea, echipamentele performante și cunoștințele vaste de realizare a fotoreportajul jurnalistic, a eseului artistic si instantaneului pot transforma nunta în cel mai important eveniment, iar albumul în reportajul plastic al său. Pozele care spun o poveste sunt cele mai apreciate în acest moment, iar cele de nuntă trebuie să spună povestea iubirii și a fericirii mirilor.
4.    Joița Lucian este genul de fotograf de nunta din Bucuresti cu pregătire internațională, competitiv în România, dar și în străinătate, mai mult de-atât ar face în orice moment față să lucreze pentru ziare internationale sau să fie fotograful vedetelor.
5.    Un fotograf nunta cu experiență știe numeroase trucuri prin care pozele lui sunt fascinante. El știe ce anume să surprindă și ce să evite, să selecteze corect materialele ca fotografiile valoroase să nu se piardă.
6.    Materialele foto video sunt originale pentru fiecare nuntă în parte, astfel că pozele expuse pe site-ul său oficial pot fi admirate ore în șir cu placere fiindcă, deși sunt poze de nuntă, nu seamănă una cu alta ca expoziția să fie monotonă.
Joița Lucian este acel fotograf de nunta din Bucuresti care dovedește maxima creativitate, imaginatie inepuizabilă și exigență față de propriile creații, de aceea se impune să fie prezent la nunta celor   care își doresc o poveste în fotografii a nunții lor!

joi, 7 februarie 2019

Din pomii cu creștere rapidă va apuca să mănânce și bunica

Grădina este cartea de vizită a hărniciei și generozității proprietarilor. De când mă știu am fost educată să prețuiesc pământul și darurile sale minunate, să nu îmi las grădinile pustii sau năpădite de spini. 
-S-a vărsat atât de mult sânge pentru pământul nostru roditor, încât comitem un păcat de moarte să îl lăsăm nelucrat, mă învăța bunicul. Tot ce vezi tu în spatele casei voastre mi-a fost dat ca răsplată pentru mâna și piciorul pierdute pe front. Am văzut murind alături de mine vecini, prieteni dragi și rude. Câmpuri întregi de morți, râuri de sânge pentru pământ! Să îți mai spun ceva! Oameni care au neșansa să locuiască pe locuri aride, cară pământ fertil peste nisipuri și aduc apa de la sute de kilometru să aibă grădini. 
Așa îmi povestea cu patimă bunicul, iar când a sosit vremea să ne luăm rămas bun, m-a pus să îi făgăduiesc că voi înlocui pomii uscați din livadă și că niciodată nu voi tăia un pom care este pe rod, dacă nu se rupe singur sau nu este grav bolnav fiind pe punctul de a se prăbuși.
Jardina.eu îmi furnizează pomii fructiferi să-mi pot ține făgăduiala față de bunicul. 
Pomii comandați din stocul magazinului online Jardina.eu au coroana formată și știți ce mă bucură mai mult? Ies repede pe rod, iar când bunica vine să ude pomii plantați de mine și mă întreabă:
-Ce crezi? Voi mai apuca eu să mănânc fructe din cireșul acesta?
Să îi promit fără să stau pe gânduri și fără să o amăgesc:
-Bunico, vom mânca amândouă cireșe la măsuța din curte și vom depăna o mulțime de povești!
Bunico, îmi vei face atâtea bunătăți din fructele zemoase, parfumate și dulci ale acestor pomi fructiferi pe rod!
Caisele Viorica nu au egal pe piața internațională de profil
Abia aștept să vină iunie, iar în caișii mei, Viorica, să se aurească fructele acelea dulci-uriașe pe care să le strivesc cu dinții albi și de care să ne bucurăm toți: bunica, părinții, mama cu nume de caisă, sora mea și nepoțeii. Le dau și vecinelor care vin să culeagă cu poala și se miră că nu au mâncat de când s-au născut fructe așa de bune!
Au gustat unii caise aduse din Argentina, din Turcia, din Spania, de la capătul lumii, dar nu sunt la fel de zemoase, parfumate și răcoritoare ca fructele mele.
Gemul iese de calitate premium, compotul este bunătatea supremă, dar cel mai mult mă bucură fructele naturale care au colectat în pulpa lor seva pământului lăsat de bunicul și energia solară românească.
Cireșii pitici plini de rod reprezintă mândria grădinii mele. I-am ales special pentru că fiind mici putem să îi culegem ușor și nu trebuie să ne urcăm în acești pomi fragili din care s-au accidentat mulți. Lumea vine să îi vadă înfloriți și plini de rod fiindcă este un adevărat spectacol vizual.

Imaginați-vă un cireș de 1,50 metri, din care umplu 4-5 ladițe de fructe perfecte! Aș putea să scot sute de euro numai dacă aș pune o taxă simbolică tuturor celor care vin să se fotografieze sub pomii mei înfloriți din grădină sau sub crengile aplecate de rod pe care și le pun ca o coroană pe frunte.
În fiecare an pun alți pomi fructiferi în grădină să o oblig pe bunica să devină nemuritoare să guste și ea minunile dulci și zemoase.
Eu cred că bunica își trage seva celor 98 de ani de la fructele acestei grădini de care am grijă ca de ochii din cap. Fructele înseamnă sănătate!
Vara trecută l-am visat pe bunicul.
-Fata mea, ai făcut o treabă minunată! Să îmi dai și mie un coș plin cu cireșe să îl mănânc cu amicii pe lumea de dincolo!
De-atunci obișnuiesc să donez sute de kilograme de fructe la azilele de bătrâni, la spitale și la orfelinate!

miercuri, 23 ianuarie 2019

Magazinul de mărțișoare create din inimă pentru inimi


Noi, oamenii avem nevoie de borne de timp să ne fie trecerea și așteptarea mai ușoare. Nici nu s-au stins bine luminițele de Crăciun și nici nu s-au șters amintirile legate de cadourile puse sub brad pentru cei dragi și primite de la cei care se gândesc la noi, că ne pregătim de Ziua Îndrăgostiților.
Ce s-ar face oamenii, dacă nu ar avea pe cine să iubească și dacă nu ar fi iubiți și prețuiți?
Ce ne-am face fără Mărțișoarele atât de frumoase pe care le oferim din inimă: mamei că ne-a dat viață, educatoarei că ne șlefuiește mintea și sufletul, colegei de birou că se străduiește să arate mereu de nota 10, sorei care ne calcă la urgență cămășile, să ne ducem eleganți la întâlnire cu fata aceea pe care o visăm și când ațipim sau soției, care ne-a adus în casă prin efort mare un mărțișor viu, un prinț care este sursa tuturor bucuriilor noastre: un copil.
Mărțișorul trebuie să fie făcut din inimă și dăruit din inimă ca firul alb-roșu să te lege de femeia sau de bărbatul căruia/căreia i-l dăruiești (în Moldova bărbații primesc mărțișoare) în mod sublim și delicat toată viața. Sentimentele acelea de recunoștință, de prietenie, de prețuire, de iubire să nu se denatureze, iar noi să ne fim mărțișoare unul altuia cât trăim pe acest pământ!
În fiecare an apar alte mărțișoare fiindcă ele sunt daruri de preț și sunt făcute să fie purtate în piept, lângă inimă sau la gât.
De la jumătatea lui Ianuarie caut mărțișoare pentru mărțișoarele din viața mea să am de unde alege și să le cumpăr pe cele originale.
Nu-mi place ca în 2019 să cumpăr modele care au rămas nevândute din 2018 și au fost șterse de praf, ci le voi comanda din magazinul imărțișoare.ro datorită următoarelor motive:
1. a pregătit din timp modele noi și unicat de mărțișoare reunite sub numele de Mărțișoare colecția 2019
2. folosește simboluri românești: coșarul (noroc), gărgărița (căsătorie fericită), potcoava (alungarea ghinionului).
3. Martisor Pandantiv Potcoava Aurie Gargarita 
utilizează două simboluri în același produs ca să dubleze norocul și starea de bine.
4. Sunt ambalate elegant în cutiuțe delicate, prevăzute cu burete si catifea roșie ca mărțișoarele să ajungă în stare impăecabilă la cumpărător și să poată fi dăruite persoanei dragi
5. Cutiuțele sunt inscripționate cu o urare sinceră și potrivită:„O primăvară frumoasă!”
6. Prețurile sunt oneste raportate la originalitatea, frumusețea și eleganța produselor.

Comandați și voi din timp aceste obiecte magice care inundă sufletul de bucurie și grăbesc primăvara să vină! Un mărțișor înseamnă o dovadă de dragoste, de prietenie, un gând frumos îndreptat către cel care îl primește. Gândește-te că le poți alege în voie de acasă, fiindcă nimeni nu așteaptă în spatele tău și le primești acasă, fără să cutreieri magazinele sau străzile!
Pregătiți-vă de mărțișor deschizând larg ferestrele sufletului să intre un aer proaspăt și sănătos de generozitate și comandați mărțișoare din magazinul care s-a străduit să pună la punct colecția cea nouă, pe sufletul nostru, al românilor, de la jumătatea lui ianuarie!
Fii un mărțișor pentru cel de lângă tine și nu lăsa pe nimeni să nu primească un mărțișor, fiindcă viața fără mărțișoare este cumplit de tristă!

marți, 22 ianuarie 2019

Dar dacă ai nenorocit copilul tău?


-Doamna, vă rog, mai ascultați-mă! Dați-mi o compunere de făcut! Știți eu scriu atât de urât fiindcă îmi tremură mîinile din cauza bolii!
E un copil cuminte, politicos, care se străduiește. Uneori uit cât este de bolnav și mă uit cu reproș la scrisul lui lăbărțat. Dar totuși scrie!!!
Ieri mi-a rupt sufletul. A venit la mine la catedră și m-a rugat:
-Vă rog să mă lăsați acasă fiindcă mă simt rău și nu mai pot să mă controlez și nu vreau să mă vadă colegii așa! Știți, miercuri mă duc la Spitalul Obreja din București. Merg acolo să mă fac bine!
Suflet frumos, educat in spiritul diplomației. Pentru nimic în lume nu dorește ca noi, cei din jurul lui, să îl vedem în timpul crizelor.
Mi se umezește sufletul de lacrimi nerostite.
-Ce s-a întâmplat cu tine?
-M-a bătut tata în cap, când eram mic deoarece credea că nu sunt al lui. Știți și pe mama o bătea destul de des. 
Ajung acasă. E cald, e bine, nu mă doare nimic și nu am nicio infirmitate, dar vorbele lui îmi răsună în mine:„M-a bătut tata în cap, dar mă duc la Spitalul Obreja, să mă fac bine!”
Ah, domnule și bunule tată, chiar trebuia să îl nenorocești pe viață pentru o suspiciune?
Dar dacă este al tău, te mustră cel puțin, puțin de tot conștiința?

vineri, 11 ianuarie 2019

Să învățăm să ne prețuim de la oamenii adevărați!


Psihologii spun că nu este deloc sănătos pentru un copil să audă cum tata o denigrează pe mama, cum părinții se ceartă permanent între ei. Copilul, care este al amândurora și îi iubește pe amândoi la fel, se simte vinovat, când în prezența sa tatăl o denigrează pe mama sau invers.
De ce se întâmplă atâtea jigniri și răniri aproape mortale în căminul în care toți ar trebui să se simtă doriți și protejați? Acasă trebuie să fie Raiul în care sufletul trudit să își afle mântuirea și nu Iadul cu cazanele de smoală clocotită în care să fiarbă ce a mai rămas din oameni!
Vă dați seama cât de ușor este pentru străini să zdrobească o astfel de familie aflată pe calea dezbinării sigure.
Dar ce faci, când vine un străin, s-așază blând la masa plină de gâlceavă și spune:
-Oameni buni, ați construit atâtea lucruri minunate împreună, încât sunteți capabili să ajungeți la o reconciliere, puteți să faceți din casa aceasta frumoasă, un palat de vis!
Străinul venit de la capătul lumii vorbea în cea mai emoționantă limbă: limba sufletului acestui popor, fiindcă ne-a lăudat mașinile românești, a citat din poeții români, ne-a lăudat sportivii români, a aplaudat la scenă deschisă isprăvile noastre. 
Doamne, câtă înțelepciune să spui unui popor dezbinat că, așa cum într-o competiție importantă Duckadam a apărat 4 lovituri de la 11 metri și el va reuși să se replieze și să obțină câștiguri spirituale fascinante!
Într-o limbă a păcii, Donald Tusk a demonstrat ce înseamnă să fii un politician adevărat.
Să construiești: speranțe, punți de legătură între oameni, pacea este lecția pe care ar trebui să ne-o însușim de la acest om minunat, care mi-a umplut ochii de lacrimi.
Mi-am dat seama că există oameni minunați, care respectă chiar și pe cei care nu se respectă ei înșiși și că știu să răspundă mesajelor categorice, ofensatoare  cu lucruri care merg la inima ascultatorului și care produc vindecare.
Româna este limba păcii, așa ne-a demonstrat oaspetele nostru înțelept și decât să spui o mie de cuvinte numai să arăți celor din jur că știi engleză, mai bine te apropii de masa gazdelor cu zâmbetul pe buze, cu sufletul curat, cu cele mai alese sentimente.
După discurs, parcă Donald Tusk ar fi român.
Eu îl consider deja ca fiind un frate care mă învață să fac ca Duckadam la Sevilla, adică să nu mă dau bătută, când toți pariază că voi ieși din luptă în genunchi.
Mă plec în fața acestui discurs istoric șiîl aplaud cu întreaga mea ființă pe cel care l-a rostit atât de frumos!

vineri, 4 ianuarie 2019

Mare patriot am avut, domnule! Să raționalizeze pâinea poporului!


Am promis că voi privi mereu către frumos și lumină și nu-mi voi mai pierde timpul cu polemici și noroaie, dar nu pot să tac!
Mama este contrariată! S-a uitat la televizor, pe nu știu ce canal și a aflat cât de bogați am fost noi în comunism, domnule! Tone de aur, curgeau grânele către Europa, fabrici și uzine înfloritoare, turme de oi și grajdurile pline, mașini și unelte, tovarăși...
-Doamne, unde erau toate bogățiile acelea, când mie îmi dădeau o pâine la două zile și 2 lei pe ziua de lucru la CAP? Cum este posibil să stai pe o comoară (ca Hagi-Tudose) și să rabzi de foame??? Nu pot să uit kilogramul de zahăr pe lună și litrul de ulei.
-Mă mir că nu spun cât de patrioți erau, mamă, și cum au avut ei grijă de sănătatea poporului raționalizând totul!!!
Discut cu mama mult și mă roagă să scriu despre asta, fiindcă i se pare inuman ca o țară să fie atât de bogată și poporul ei să fie ținut să mănânce cu porția, să se încălzească raționalizat, să se uite la televizor numai cât și la ce vrea guvernul...
Mă iau fiorii când văd pe rețelele de socializare care a fost cel mai „patriot” președinte al României.
Ascult evaluări comuniste:„Tovarăsul mi-a dat un loc de muncă și casă”. „Și ce v-a mai dat, întreabă reporterul intrigat ca și mine?” „Mi-a dat și mie să am unde munci, să am unde lucra...”(vocabularul sărac și formulările repetitive și pleonastice nu-mi aparțin)
Tovarășul este cel mai patriot președinte din istoria țarii, fiindcă l-a luat pe acest pensionar de mână (se vede cu ochiul liber că nu mai lucrează acum, dar obsesia bat-o vina) și i-a zis: „Te angajez, mă, eu, președintele tău! Își dau o bucată de pâine. Ai grijă! Să nu uiți asta niciodată!”
Oameni buni, președintele nu angajează și nu dă pensii! Cum poate fi patriot cel care a nenorocit atâția conaționali? Unii au murit la Canal, alții la Casa Poporului, alții în închisorile comuniste și în centrele de reeducare, unde erau tratați ca niște nebuni.
Cât patriotism poate să fie în cel care a ordonat armatei poporului să tragă în popor, adică la fel ca în Pădurea Spânzuraților soldatul să își împuște părinții, frații și surorile?
Cel puțin Apostol Bologa a fost obligat să facă asta de armata străină și tot a dezertat și a plăti cu viața!
Mari patrioți au fost cei care au ieșit în fața gloanțelor și a tunurilor și care au spălat cu sângele lor centrele orașelor martire!
Mari patrioți sunt cei care și-au pierdut copiii în Revoluție ca noi să fim liberi și nu au cerut recompense sau ajutoare.
Dar nu numai pâinea fizică ne-au raționalizat-o, ci mai ales hrana spirituală! Ni l-au ascuns pe Eliade, literatura religioasă era înlocuită de cea aservită regimului, în ziare nu puteai citi altceva decât despre cincinale și ce grozavi conducători avem...
Ar fi îndrăznit cineva atunci să faca glume pe seama patriotului sau să-i reproșeze ceva?