Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

sâmbătă, 11 decembrie 2021

Proză distinsă cu mențiune la concursul „Vis de toamnă” ///TOMIȚĂ

 













Tomiță

Motto: „Drumul vieții”

 

Ochii albaștri îl dor ca o rană și sunt roșii de plâns. În timp ce stă lângă șofer, în mașina funerară se întreabă oare ce naiba mai are să îi ofere viața lui? De ce a murit tocmai acum, să rămână el sub cerul liber, mai ales că nu are unde să se ducă? Unde să se ducă, unde să se ducă, undeeee să se ducăăă?

Da, înțelege, nimeni nu este veșnic, nimeni nu este nemuritor pe pământul acesta, dar cel puțin la ei să se fi gândit și să fi murit la vara, când împlinea suta! La naiba! A murit fără rost, a murit când nu trebuia să moară! Unde să se ducă, unde să stea când ninsoarea va acoperi totul și gerul va crăpa și pietrele cu puterea sa???

Acum pe el îl vor da afară din casă, iar pe Robertina o vor duce la cămin și ei au avut grijă de mamaie. Ei îi dădeau apă să bea, când îi era sete și ei se duceau după mâncare la fetele lui mamaie care stau la 2 kilometri de casă, ca bătrâna să nu rabde. Nu de casa lor, ci de casa lui mamaie, care va rămâne cu lacăte pe ea, iar ei vor fi dați pe drum.

Da, știe de acum ce îl așteaptă. Li se va spune că nu pot să mai rămână nesupravegheați, că Nuța pleacă în Spania și ei vor da foc la casă. Cu o săptămână înainte Tomiță s-a îmbătat și știe el ce a făcut…

Dar ca un comandant care nu își părăsește vasul care naufragiază au rămas și ei până la sfârșit.

Au primit sarcini sigure: să măture prin curte, să se urce în mașina funerară să îi arate șoferului unde este cimitirul, să ia capacul sicriului din mașină și să îl ducă lângă groapă.

Tomiță face tot ce i s-a spus și privește atent în sicriu. Viața îi joacă feste! În sicriu nu mai este mamaie, ci fratele lui cel mare.

…A avut și el un frate și stăteau amândoi pe unde găseau un adăpost. Munceau în satul lor împreună, împărțeau bine și rău, dar își amintește ca acum că era dimineață, când a venit un vecin și l-a strigat:

-Niculeee! Niculee! Să fii tare, mă! Frate-tu, Dumnezeu să îl ierte, s-a înecat. L-au scos oamenii din apă. E vânăt tot și este umflat. Știu prin câte ai trecut, dar să nu-L blestemi pe Dumnezeu!

-Cum aș putea să mă supăr eu pe Dumnezeu, i-a răspuns Tomiță în timp ce se îneca în plâns?

Rămăsese singur pe lume că orfan era demult. Da, avea aproape 60 de ani, dar nu reușise să să descurce în viață, fiindcă toate l-au marcat. Fratele lui nu a avut atât de multe coroane ca bătrâna de care avuseseră ei grijă: el și Robertina.

Se uită la chipul bătrânei și parcă vede chipul fratelui său așezat cuminte în casa de veci. Dar fratele lui a avut un sicriu sărăcăcios din lemn ieftin de brad, în timp ce mamaie stă într-un sicriu de 30 de milioane. Oare contează în ce stai cât ești mort sau unde stai cât ești viu?

Se uită bine la sicriu, în timpul slujbei și i se pare că își vede mama. Și pe ea a iertat-o, deși de la ea a început totul. O vedea stând cu ochii închiși cu mâinile cuminți pe piept și îi venea să strige: „De ce ne-ai nenorocit, mamă, de ce?”

În sicriu mamei vedea sicriul frățiorului de 11 ani. Nu va uita scena aceea până când vor trage pământ și peste sicriu lui, dacă va avea sicriu. Cum nu are casă este posibil să îl îngroape într-un cearșaf sau o cutie, dar la ce naiba să se gândească la asta, câtă vreme este viu și are nevoie de hrană și de adăpost?

L-a chemat la ea, să îl trimită după țuică, să ia pe datorie. El a venit supus, ascultător. Era un copil blând, nu îi ieșea din cuvânt și împărțea cu frații tot ce avea mai bun. A plecat după țuică și s-a întors supărat:

-Mămico, te rog să nu te superi, dar vânzătorul a spus că nu ne mai dă țuică pe datorie! În loc să luăm mălai sau pâine noi luăm băutură pe datorie?

Ea curăța cartofi cu un cuțit mare. S-a ridicat și i l-a înfipt fulgerător în inimă. Copilul nu a mai avut timp să se apere sau să întrebe de ce tocmai cea care i-a dat viață i-o ia așa de brutal.

Tomiță ascultă slujba, toate promisiunile cerești făcute de preot și vede balta de sânge a fratelui său, apoi vecinii strângându-se în curtea lor, pe maică-sa luată de poliție. Au rămas șase frați strânși în jurul unui sicriu mic și sărăcăcios și în jurul tatălui.

„Nu plângeți! Voi lua vina asupra mea, să vină mama voastră înapoi și să aibă grijă de voi”, le spuse tatăl, dar ei plângeau mai tare. Le era frică să nu aibă și ei soarta fratelui lor mai mic.

Peste o lună, stătea iar lângă un sicriu, sicriul tatălui. Se aruncase în fața trenului simțindu-se copleșit de responsabilități. Așa au ajuns ei la case de copii diferite, despărțiți unul de altul și când s-au făcut mari, s-au regăsit pentru puțin timp.

Tomiță este omul care s-a săturat de sicrie! În sufletul său a dus o luptă crâncenă: să își ierte mama pentru tot ce le-a făcut sau să nu o ierte.

„Poate că și ei îi pare rău de tot ce a făcut. Cine știe ce dureri nerostite o fi purtat în sufletul ei. În plus, a stat 10 ani în închisoare și a ieșit de acolo bolnavă și bătrână. Dacă Dumnezeu o iartă, Tomiță de ce să nu fie la fel de bun?”

Și mama a venit acasă și au stat câteva luni liniștiți ca pe vremuri. Nu își reproșau nimic, nu își aminteau nimic, o luaseră de la zero. Ei veneau de la muncă și ea îi aștepta cu mâncare.

Balta de sânge din curte se uscase și dispăruse, aveau dreptul la o altă șansă. Erau zile în care Tomiță nu spunea nimic, dar nu putea să mănânce. I se părea că își trădează frățiorul, fiindcă i se curmase firul vieții atât de brutal, iar el mănâncă mâncare făcută de mâinile unei criminale.

Era copleșit la gândul că își vinde fratele pe o farfurie de ciorbă. Uneori mânca și lacrimile i se înnodau în barbă și curgeau în farfurie. Atunci se întorcea cu spatele, să nu fie văzut și prefera să nu îl întrebe nimeni nimic, să nu fie văzut că plânge.

Acum groparii iau în primire sicriul și în timp ce în minte i s-a înfipt adânc, asemenea unui spin întrebarea: „Oare unde mă voi duce acum?” își amintește cum scorpia, mama lui, i-a anunțat firesc într-o bună zi că își vinde casa:

-Am pus casa în vânzare și mă mărit! Am dreptul și eu la viață, dar voi puteți veni cu mine că sunteți doar copiii mei. Mă mărit cu un țigan, dar are o casă mare și frumoasă și vă dă și vouă o cameră. Să nu aud comentarii că vând casa! E casa mea și fac ce vreau cu ea!

Și ei nu au comentat, ci s-au mutat după ea la țigan, fiindcă au fost marcați pe viață de povestea lor și nu au putut să își facă un rost. Și la înmormântarea mamei a stat el la fel de necăjit lângă sicriu, gândindu-se unde se va duce. Mama murise înaintea țiganului și îi lăsase pe drumuri!

Era pentru a doua oară când le dădea lovitura de grație.

Țiganul rânjea, privindu-i din capătul opus al sicriului și lumea se uita vinovată la cei doi frați rămași pe drumuri. În casa părintească, în casa lor, se instalase altcineva. Vara puteau dormi și ei pe stadionul din comună, iarna, vor vedea…

Sicriul este pus pe parii aceia pe care i-a ascuțit și i-a adus tot el la cimitir, iar peste sicriu va fi pus podul de scânduri, să nu vină direct pământul pe capacul de 30 de milioane.

Acum cad bulgări de pământ peste podul din scânduri și sicriul este înghițit cu lăcomie. Tomiță plânge de mila bătrânei și plânge de mila lui, gândindu-se: „După ce mă vor da afară din casă, oare unde mă voi duce?”

Trupul bătrânei era greu și el era cel care o ridica din pat și o ținea pe toaleta improvizată. Tot el împingea de căruț, când o scoteau la plimbare. Acum va începe o nouă eră, existența lui se va schimba iar la 360 de grade.

Tomiță a depins de toanele oamenilor de când se știe. Este adevărat că și lui îi vine să plece câteodată și să fugă de soartă, fiindcă nu știe ce anume ar mai putea să îi rezerve ea, iar el să nu poată să anticipeze, dar prea a fost tratat ca o jucărie. L-au căutat, când au avut nevoie de el și l-au alungat, când nu a mai fost de folos.

Toate îl dor. Nu este părticică a sufletului său să nu îl doară. Împărțea cu Robertina și bune și rele, acum destinul îi va despărți pentru totdeauna. Îl doare și destinul crud al acestei fete băiețoase și mai ales că nu poate face nimic pentru ea!

Într-o zi tristă de toamnă, când frunzele cădeau să putrezească la fel cum cad acum în cimitir și cât se vede cu ochii, o mamă și-a aruncat copilul la tomberon.

Acolo a fost găsită de un suflet milos, care a alertat poliția și salvarea și fata a fost salvată.

Păduraru Robertina este un nume frumos, dar nimeni nu știe cum anume a fost reconstituit. Poate că au găsit-o autoritățile pe mama care și-a pus fetița la gunoi sau i s-a inventat numele să nu rămână copilul fără de nume.

Copiii fără casă, fără noroc și fără nume.

Cel puțin Robertina are un loc asigurat la cămin. Are 45 de ani și mâncarea și dormitul asigurate. Evadează când i se urăște și o ia cineva pe răspunderea lui. Ea va fi într-o parte, el în alta, de aceea își dorește mai mult ca orice un telefon să țină legătura cu fata.

Sicriul  a fost acoperit cu pământ, coroanele și ghivecele cu flori de toamnă au fost așezate lângă cruce ca niște trofee.

Vântul începe să doinească printre crengi și frunze, oamenii se împrăștie pe la casele lor, numai Tomiță nu are unde se duce.

E un orfan cu părul alb, cu tensiune mare, slab și îmbătrânit de ani, cu ochii tulburi ca o rană sângerândă. A respectat-o și îngrijit-o pe mamaie ca pe mama lui, mama pe care și-ar fi dorit să o aibă. Știe că i-a alinat suferințele și este mulțumit. O trăgea pe picioarele grele și bătrâne, îi vorbea frumos și îi ducea paharul plin cu apă la buze.

Acum, bătrâna a plecat departe, tare departe. I se pare că îi face cu mâna în semn de mulțumire, apoi îi întoarce spatele și pleacă grăbită.

„Să ai grijă de tine, Tomiță!”

 

miercuri, 8 decembrie 2021

Educatie financiara oferita de Centrul de Solutionare Alternativa a Litigiilor in domeniul Bancar (CSALB)

 


Educația financiară este confluența cunoștințelor financiare, de credit și de gestionare a datoriilor, necesare pentru a lua decizii responsabile din punct de vedere financiar - alegeri care sunt parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Educația financiară include înțelegerea modului în care funcționează un cont curent, ce înseamnă cu adevărat utilizare aunui card de credit și cum să eviți datoria. În concluzie, alfabetizarea financiară are un impact material asupra familiilor, deoarece încearcă să-și echilibreze bugetul, să cumpere o casă, să finanțeze educația copiilor și să asigure un venit pentru pensionare.

Nivelul de alfabetizare financiară poate varia în funcție de educație și nivelurile de venit, dar dovezile arată că persoanele cu studii superioare cu venituri mari pot fi la fel de ignorante în privința problemelor financiare ca și consumatorii mai puțin educați și cu venituri mai mici (deși, în general, aceștia din urmă tind să fie mai puțin alfabetizati financiar). Iar consumatorii percep luarea deciziilor financiare și educația ca fiind dificile și generatoare de anxietate. Oamenii au raportat că alegerea investiției potrivite pentru un plan de economii pentru pensii a fost mai stresantă decât o vizită la dentist, conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Pe lângă problemele asociate analfabetismului financiar, se pare că luarea deciziilor financiare devine, de asemenea, mai oneroasă pentru consumatori.

Planificarea pensionării este un exemplu al responsabilității tot mai mari pe care romanii trebuie să-și asume pentru propria lor securitate financiară. Generațiile trecute au depins de planurile de pensii ale companiei, cunoscute acum ca planuri cu beneficii determinate, pentru a-și finanța cea mai mare parte a pensionării. Aceste fonduri de pensii au pus povara financiară asupra companiilor sau guvernelor care le-au sponsorizat. Consumatorii nu erau implicați în luarea deciziilor, rareori chiar contribuiau la fondurile proprii și rareori erau conștienți de statutul de finanțare sau de investițiile deținute de pensie.

CSALB gestionează infrastructura necesară pentru a oferi soluționarea alternativă a litigiilor prin două tipuri de proceduri: procedurală cu soluții propuse (Concilierea) și procedurală cu soluții impuse (Arbitrajul) - ambele denumite proceduri SAL. Aceste proceduri sunt opționale, voluntare și distincte de cele utilizate în procedurile judiciare (extrajudiciare).

 


Conciliatorii trimit băncilor sfaturi și recomandări consumatorilor, rezultând un mediu de tranzacționare mai eficient pentru membrii CSALB. Conciliatorii sunt figuri cheie în aceste negocieri, deoarece mijlocesc căutarea unei soluții reciproca greabileși, în final, propun o soluție pe care părțile ar putea să o accepte sau să o respingă. Dacă o problemă nu poate fi rezolvată direct cu o instituție financiară, consumatorul poate contacta CSALB. Conciliatorii evaluează situația pe baza documentelor aflate la dispoziția consumatorilor și comercianților, apoi propun/implementa o soluționare a litigiului. Încazul SAL, conciliatorii pot dobândi cunoștințe despre principiile juridice comerciale și generale, precum și pot soluționa litigiile aflate în curs.



Mulți consumatori nu înțeleg finanțele, modul în care funcționează creditul și potenţialul impact asupra educatiei financiare pe care deciziile financiare proaste le pot crea timp de mulți, mulți ani. De fapt, lipsa de înțelegere financiară a fost semnalată ca fiind unul dintre principalele motive pentru care mulți romani se luptă cu economisirea și investiția.

 

Dacă dorești să obții informații suplimentare poți accesa și vizualiza unul dintre  interview-uri.  



vineri, 8 octombrie 2021

Aforismul, pilula de înțelepciune cu rol dual




Este o artă capacitatea unei persoane de a sintetiza în câteva cuvinte o lecție de viață, adică acel adevăr general-valabil care ne-a adus dezamăgire sau un strop de fericire.

Multe dintre aceste cugetări s-ar pierde în timp, dacă la Tecuci nu ar exista oamenii inimoși care investesc în cultură și care în fiecare an adună aforisme trimise de concurenți, le citesc cu maximă atenție și răsplătesc participanții cu premii și cu publicarea aforismelor selectate în antologie.
Fundația Pelin și domnul profesor Vasile Ghica îmbogățesc cultura românească, având grijă de aforismele scrise de românii din toată lumea.
Fie că acești oameni minunați care trudesc enorm la edificarea culturii naționale să trăiască ani mulți și fericiți, iar puterea de muncă să le sporească.
Multe aforisme reprezintă bandaje pentru sufletele rănite de viață ale cititorilor.
Mulțumesc organizatorilor pentru premiul acordat și pentru dăruirea de care dau dovadă față de cei care scriu, înmuindu-și tocurile în cerneala sufletului!

1.Peste flacăra durerii curge apa timpului…

2.Oamenii fără limite sunt foarte limitați.

3.Fără stropii răcoritori de iubire sufletul omului se usucă de viu…

4.Ard candele în sfeșnicul pomilor, la priveghiul frunzelor.

5.În viața sa scurtă, omul experimentează mai mult dependența și interdependența și cel mai puțin independența...

6.Cine nu îmbătrânește moare.

7.Există o copilărie întipărită în suflet, pe care nimeni nu ți-o poate lua.

8.Țara, atelierul în care mi s-a sculptat cu dalta iubirii și a răbdării caracterul.

9.Dorul: amintiri care fac să îți dea în clocot sufletul.

10.Uneori fericirea se citește într-o privire și se simte într-o strângere de mână. Ea este la îndemâna tuturor, dar o complicăm sau îi renegăm existența...

11.Crăciunul, șansa omului de a renaște spiritual prin credință și prin voință!

12.Prea repede ning clipele, se topesc anii, vâslim printre zile și sărbători…

Trăim și acesta este cel mai important lucru, de aceea să bem cupa vieții cu demnitate, oricât ar fi de dulce, de spumoasă, de parfumată sau de amară!

 

13.Dintre toate artele, arta sublimă de a fi om strălucește!

14.Reușita unui om într-o funcție de conducere, îndrumare și control depinde de managementul orgoliului personal...

15.Fiecare zi petrecută lângă mama este o zi de sărbătoare!

16.Într-o viață de om, multe realizări mărețe, dar și multe ruine!

17.Cel mai minunat dar pe care îl putem face copiilor noștri este o copilărie fericită.

18.Timpul șterge urmele pașilor omului pe plaja amintirilor.

19.Câteodată te întrebi :„Oare cutia craniană în care se nasc gândurile are urechi?”

20.Inima este organul care susține întregul corp prin activitatea sa, dar și sufletul.

21.În fiecare iubire interzisă stau tentația și otrava fructului oprit.

22.Florile pe care le duci la mormânt exprimă regretul că nu le-ai oferit la timp.





Premiul revistei „Plumb” mă onorează!


 

marți, 7 septembrie 2021

De la Mihaela Bonațiu își iau rămas bun oamenii, pasările, frunzele și florile

 


Una dintre ultimele poze pe care le-a făcut Mihaela este pe vârful muntelui, având brațele îndreptate spre cer, fiindcă a fost mereu o persoană liberă în sensul deplin al cuvântului.

Din ochii calzi, negri și frumoși izvora toată bunătatea din lume. Cine nu a cunoscut-o și nu s-a bucurat de prezența ei a pierdut enorm, fiindcă întâlnirea cu ea era ca o zi de Crăciun. Mihaela risipea daruri spirituale pe oriunde trecea. Psiholog de excepție se apleca mereu cu reverență asupra firului de iarbă, asupra frunzei îngălbenite, dar mai ales asupra oamenilor care aveau probleme. Mihaela se poziționa alături de ei și îi ajuta să învingă traume și fobii, să își recapete încrederea în ei înșiși, pansând cu vorbe calde sufletele care sângerau.

Această ființă nobilă pleacă dintre noi la început de toamnă și nu mai are parte de tablourile autumnale pictate divin de Marele Maestru, dar marii perdanți suntem noi.

Pentru toți cei care am cunoscut-o și apreciat-o va fi o toamnă tristă, atât de tristă, încât frumusețea din jur va fi îngenuncheată de lipsa unei persoane nobile, empatice, iubitoare și harnice.

Mihaela, tu meriți toate cuvintele de mulțumire din lume, toate florile recunoștinței, de aceea îți promitem că în sufletele noastre tu vei rămâne mereu vie, iar din ochii tăi negri și frumoși, în inimile noastre vor răsări florile încrederii.

Îți mulțumim pentru tot ce ai dăruit din inimă, iar drumul către stele să îți fie lin!

 

 

sâmbătă, 4 septembrie 2021

Dragă Quickmobile.ro

 



 

Eu sunt copilul acela maturizat înainte de vreme și trebuie să am grijă de frații mai mici, când mama pleacă și plecările și întoarcerile ei sunt din ce în ce mai dese.

Știi, stau în bucătărie din clasa a IV-a, fiindcă mi se rupea inima de câte ori frățiorii mei plângeau de foame. Din cauza aceasta m-am îngrășat mult, dar cui îi pasă?

În epoca aceasta modernă sunt un copil exploatat, dar nu mă plâng, fiindcă nu mi-ar conveni să vină statul și să ne despartă, așa că mi-am asumat rolul de mamă, să rămânem uniți acasă.

Poate că va veni ziua în care mama înțelege cât de mult greșește și nu va mai pleca și nu va mai pleca!

În timpul pandemiei, când s-au închis școlile, nu am putut să intru online, fiindcă nu am avut un telefon performant și mă uitam pe site-ul tău, Quickmobile.ro și îmi dădeau lacrimile văzând atâtea produse care m-ar putea ajuta, fiindcă vreau să mă salvezi învățând.

Visul meu este să intru la o clasă de turism și mai târziu să am serviciu, să am familia mea și să nu fac niciodată cum face mama!

Dragul meu, nu o condamn pe mama, fiindcă nimeni nu are voie să judece un părinte, dar câteodată mă revolt că mama alege un alt bărbat în locul nostru.

Și nu știu cum se face, dar nu am fost singura din clasă în această situație. Unii copii sunt prea răsfățați, în timp ce alții iau pe umerii lor greutăți insuportabile, greutăți care lasă răni adânci în sufletele lor.

La sfârșitul clasei a VIII-a m-am îndrăgostit de un băiat le la liceu. Era finuț, elegant, se purta frumos cu toată lumea, dar mie îmi lipseau hainele frumoase și eram fata aceea care le face mâncare fraților mai mici și tatălui.

Tu ești puternic, bogat și poate că nu ți-a lipsit niciodată iubirea părinților. Ce ar fi să dăruiești un telefon pe lună unui copil ca mine sau care este mai amărât decât noi? Eu am învățat să fac mâncare și cel puțin nimeni din casă nu rabdă.

Știu că nu am să țin niciodată în mâna mea un telefon SAMSUNG Galaxy Z Fold 3 Dual Sim eSim 512GB 5G Verde PhantomGreen 12GB RAM , dar mi-aș dori un telefon inteligent pe care să îl dăruiesc fratelui mai mic, sa aibă și el cu ce se conecta, dacă vom intra din nou în online.

Eu contez mai puțin. Atât de puțin, încât îmi iubesc fratele de parcă eu i-aș fi mamă!

Sufletul meu valorează mult mai mult decât 8999 de lei, dar nu este de vânzare și cu el nu poți plăti un telefon.

Mi se face mereu dor de mama, mai ales după ce îmi trece revolta că ne-a lăsat și a plecat.

Mă uit pe site și văd telefoane frumoase și inteligente și știu că tu ești un magazin puternic și aprovizionat și poate vei accepta propunerea mea să ajuți copiii defavorizați.

Nu este vorba de mine, ci de cei cărora le lipsește pâinea de pe masă.

Tot ce apare nou în materie de dispozitive, văd pentru prima dată la tine pe site și mi se pare că tu racordezi România la ce este mai bun și mai frumos, mai ales că trimiți urgent telefoanele la adresa solicitată.

Faci acest lucru de 16 ani, din 2005 și ești în pas cu știința și tehnologia, iar clienții tăi fideli află primii ce s-a mai inventat la nivel mondial.

Trăim într-o lume minunată cu căni care mențin băutura la temperatura dorită, cu mașini care se conduc singure, cu telefoane care mai întâi trebuie să recunoască amprenta posesorului și după aceea să îi asculte comenzile.

Of, eu nu am card! Voi avea vreodată, dar  mă tem că va fi gol mai tot timpul. Tu oferi un cadou la alegere tuturor celor care plătesc cu cardul.

Te iubesc fiindcă ești empatic cu cei care nu au bani, dar își doresc și ei dispozitive moderne, de aceea le pui la dispoziție sistemul de plată în rate pentru produsele alese.

Ești minunat, dragul meu! La tine găsesc cei interesați produse în premieră și în exclusivitate, tu împachetezi elegant toate cumpărăturile și poate într-o zi voi fi suficient de bogată să îi cumpăr fratelui meu un telefon de care să se bucure până la cer și înapoi.

Ești magazinul în care mă refugiez de câte ori simt că povara este prea grea pentru mine și dorul de mama nu-mi dă pace și îți mulțumesc că exiști.

Cu prețuire,

M. S

 


vineri, 18 iunie 2021

Copilul providențial

 


Plouă interminabil, plouă bacovian de parcă norii aruncă tone de apă pe pământ să spele podelele lumii de păcate. Sunt răcită de o săptămână și în timp ce cobor din mașină și văd cortina de apă grea și rece prin care trebuie să trec, mă înfior.

O fețită, un copil providențial, educat să fie înger pe pământ, vine către mine râzând, cu o umbrelă deschisă:

-Sărut mână! Vă rog să îmi spuneți unde să vă duc, să nu vă mai plouă!

Zâmbește cu toată ființa și i se citește o bucurie fără de hotar că poate să facă un bine cuiva.

-Știți, eu sunt sora lui Ionuț Rătescu, ne-a ars casa și acum stăm cu chirie într-o casă din oraș, casă pe care ne-a găsit-o preotul Tănase.

O privesc ca pe o revelație. Acesta este copilul binecuvântare care va ști să întindă o mână omului căzut, să ajute o bătrână să urce în autobuz sau să traverseze o stradă. Ploaia rece mă face să simt inima fetiței care îmi ține umbrela caldă ca o flacără.

Nu îi spun fetiței, dar o altă veste minunată alungă norii din jurul meu. Un preot ortodox a ajutat o familie de adventiști și gestul lui este de o frumusețe fără egal!

Plec departe cu căruciorul de cumpărături în mână și mulțumesc cerului că îmi demonstrează că oamenii providențiali, cu suflet de tuberoză înflorită, există și ne fericesc zilele!

vineri, 11 iunie 2021

Bujorul roz, simbolul din inima mea

 

Mulți nu știu că bujorii se numără printre cele mai scumpe flori din florăriile de lux, dar cea mai scumpă floare este cea care este dăruită din inimă, indiferent de unde ar fi luată.

O primești și simți energia pozitivă și gândurile bune ale celui care ți-o oferă și în floarea aceea a pus ceva din inima lui pentru tine...

Îmi aduc aminte ce fericită era mama, când mă întorceam la ea cu un buchet imens făcut din primele flori  apărute pe iarba verde de mătase, flori de păpădie.(Bine se mai numesc într-un fel, dar nu le pot spune denumirea populară).

Astăzi am primit simbolul clasei a VIII-a B, un bujor roz, de la un bujor roz și în sufletul meu această amintire va fi vie mereu.

Clasă de copii frumoși, inteligenți, cu povești de viață triste și interesante. Au crescut sub ochii mei și pe zi ce trece deveneau mai frumoși. În clasa a V-a unii erau micuți de statură, veneau la costum, cu cravată și cămașa  albă perfect călcată și îmi dădeau senzația de domni în miniatură. Zâmbesc acum la final de drum amintindu-mi cât se străduiau mamele lor să pară ca scoși din cutie. 

Carmen este frumoasă și inteligentă și a învățat să se apere singură. Uneori i se citește melancolia în priviri, dar este prea mândră să spună ce o frământă. Claudiu este mereu vesel, esență de spirit într-un trup delicat. Într-o zi va fi ceea ce vrea el să fie, fiindcă poate!

 Aidee, Andreea, Bianca și Natalia au fost de o cumințenie ieșită din comun. Le văd mereu în bancă, rezolvând, teste, vorbind frumos și așa le voi vedea mereu cu ochii minții. Comportament de prințese,  prințese ale minții. Alin este ambițios și adoră să fie primul. E înalt și ochii săi negri mustesc de inteligență. Luca se plictisea repede și se simțea mereu nedreptățit de mine, dar avea momente când era înțelegător și iubitor.

Miruna ieșea dansând la tablă, Ionuț Duță a fost un elev bun care nu dorea să supere pe nimeni niciodată. Mihăiță, artistul clasei, nu are aere de vedetă, este frumos educat și voi ține minte ce îmi spunea când plecam din clasă :„Să vă dea Dumnezeu și Măicuța Domnului sănătate, doamna!”

E minunat să știi că se roagă cineva pentru tine în acest mod! Andrara a crescut, s-a dezvoltat frumos, Cristi are un suflet bun și probabil „va face fetele din vorbe că are vorbele la el tot timpul”.

Marinela este tată și mamă pentru frații mai mici și pentru mine va rămâne un model pentru sacrificiul ei, pentru bunătatea ei sufletească. Elena Chiriac a suferit mult și sper să nu greșească și să ajungă bine.

I-am recomandat Nicoletei o carte și ea a citit-o și mi-a plăcut că a înțeles faptul că arta este și vulgară și violentă uneori.

Alex s-a liniștit și el, dar tezaurul de inteligență nu vrea să îl folosească la maximum. Florea s-a maturizat mult.

Ieri, un elev de la altă clasă m-a întrebat de situația școlară a bujorului clasei a VIII-a B:

-Doamna, ce note are Ionuț la dumneavoastră? Trece?

Mi-a venit să râd. Ei, mă amenințase el că mă spune lui Cumpănașu, a trebuit să îi explic de ce trebuie să îl înlocuiască pe „bre” cu „dumneavoastră”, dar este un elev de 9-10.

Apoi, pe tonul cel mai serios din lume a continuat:

-Dumneavoastră știți cât de mult muncește copilul ăsta! Știe să facă de toate și când tatăl lui este plecat ia asupra lui totul. Îl înlocuiește cu succes.

...Sunt lucruri pe care nu le înțelegi la timp, dar niciodată nu este prea târziu să îți poți explica totul.

Clasa a VIII-a B, o clasă de poveste, care se refugia în pod, care arunca găleți cu apă pe scări și juca fotbal cu dozatorul de săpun de la grupul sanitar a absolvit cu succes gimnaziul și pentru mine, simbolul acestei clase rămâne mândrul și parfumatul bujor roz!

Să vă dea Dumnezeu sănătate și să aveți mereu noroc de oameni buni în viață, bujorii mei roz!