Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

luni, 29 iunie 2020

Omule, MrFinance.ro te ajută cu bani!


-Iar au venit. Unde să mă ascund și cum să îi protejez pe cei dragi?
I.G. fusese un bărbat în toată firea, vesel, cu mâinile ca lopețile din cauza muncii grele. Acum rămăsese o umbră palidă a bărbatulu falnic de demult, fiindcă nu vedea nicio cale concretă de ieșire din impas.
Greșise amarnic și se gândea cu disperare că în clipa în care a ales să se împrumute la cămătari, consimțise să fie dator pe viață.
Dobânda la dobândă creștea alarmant și se temea ca în schimbul banilor, cămătarii să nu îi ia viața sau să nu le facă rău celor dragi.
Viața lui devenise o viață de fugar. Nu mai putea ieși ziua la cumpărături, dar se temea să iasă și noaptea târziu, să nu fie răpit și torturat.
Lumea din oraș vorbea despre leii cămătarilor.
I.G. are un prieten cu care discută tot timpul. Văzându-i ochii tulburi și cearcănele cauzate de insomnii, N.C. l-a întrebat deschis:
-Omule, ești bolnav? Te pot ajuta cu ceva?
Pentru prima dată, I.G. și-a descărcat sufletul plin de probleme în fața amicului său. I-a spus acestuia cum orice zgomot suspect de la miezul nopții îl face să tremure, inima bate cu putere în piept, picioarele i se înmoaie și neliniștea pune stăpânire pe întreaga-i ființă.
...Erau departe de lume, la o cabană în munți. Cei dragi dormeau în camerele lor, iar ei stăteau la sfat, când I.G. a tresărit:

-Au aflat unde sunt și au venit să mă caute? Nu ai vreo pivniță sau un tunel sub pământ? 
-Prietene, este vântul care dezmiardă pletele brazilor! Aici, târziu în noapte cântă păsările și izvoarele, iar creditorii nu ajung până la tine. În seara asta vom face o magie ca atunci când vei pleca din acest loc tu să fii un om liber, cu chef de viață, fără datorii stresante care te îmbolnăvesc. În seara asta apelăm la Mr. Finance România și vei vedea că ne va ajuta să învingem creditorii.
Mr. Finance.ro este platforma complexă din mediul virtual care îți oferă informații complexe despre bani. Dacă ai fi știut de existența ei, nu ți-ar fi apărut cearcăne și fire de păr albe.
Cu ajutorul ei poți obține un credit rapid, iar cu banii respectivi să îți plătești datoria și să nu mai apelezi niciodată la cămătari!
Au explorat împreună platforma și au constat că aici găsește rezolvare pentru problemele sale și un om disperat din punct de vedere financiar și unul liniștit, fiindcă toate informațiile financiare se află într-un singur loc. Aici oamenii găsesc:
1. Cel mai avantajos credit rapid conform tabelului de mai jos:
Tipul de credit
Furnizorul creditulu:
Credit rapid fără acte
Provident
Ferratum
Viva Credit
Credit Fix
ExtraSimplu
Zaplo
Credit online urgent
Viva Credit
CreditFix
Viaconto
Credit Prime
Provident
Ferratum

Credit rapid fără dobândă
Viva Credit (la primul împrumut)
Credit Fix (pentru primul imprumut)
CreditPrime ( prima lună)
Credit nebancar
Institutii Financiare Nebancare (IFN).
Credit rapid cu buletinul
Viva Credit
CreditFix
Viaconto
Credit Prime
Provident
Ferratum


 2. Lista completă a creditelor bancare, care cuprinde:

Erau acolo, pe platformă și tipurile de asigurări, dar cei doi prieteni au căutat creditul avantajos, fără dobândă și multe acte, care să-l mântuiască de cămătari pe omul năpăstuit.
În prezent, I.G. duce o viață normală și recomandă tuturor platforma MrFinance.ro.
Dragă cititorule, nu este rușinos să nu îți ajungă baniii, dar împrumută de la firmele/băncile/omenii atent verificați care nu te îndatorează pe viață și care nu îți iau bucuria simplă de a trăi!
Pe platforma prezentată de mine găsești cele mai multe soluții corecte pentru rezolvarea problemelor tale financiare.
Nu uita:„Un om înţelept trebuie să aibă banii în cap, nu în mână” , după cum a afirmat Jonathan Swift.

sâmbătă, 27 iunie 2020

Petrică Zarif din Oncești, monument de demnitate și iubire de oameni



E frig si vântul tăios ne îngheață lacrimile. Am venit de la sute de kilometri, să îl aducem acasă, să își doarmă somnul de veci în cavoul familiei, pe Petrică.
Urcăm plângând ulița pietruită, fiindcă nimeni nu merită să moară, când îi este lumea și viața mai dragă.
În capul uliței, l-a întâmpinat bătrânul său tată, un bătrând frumos cu ochi albaștri și a strigat cu glas blând, dar îndurerat, fără să își arate supărarea față de Dumnezeu:
-Petricăăă! Petrică, tată, mi-ai luat locul! Cine mai vine să îmi taie lemnele și să mă ajute la treburi acum? De ce, tată, te-ai dus în locul meu?
Sprijinit de un alt băiat care a rămas în viață și de una dintre fete, bătrânul urcă devastat sufletește dealul către cimitir, de parcă ar urca drumul Golgotei. Dealul acesta al morții l-a mai urcat de două ori. Prima dată i-a murit o fată în Italia, a doua oară, soția. Tocmai de aceea i-a rugat pe toți să nu îl aducă pe Petrică acasă, fiindcă nu suportă să-i iasă un alt mort din curte. În plus, Petrică era sufletul său, la nașterea căruia s-a bucurat de parcă ar fi primit în dar soarele de pe cer.
Sunt doua săptămâni de când Petrică a venit la el și în patru-cinci zile cât a stat i-a pus gospodăria la punct. Poate că îl ardea dorul de casă, de meleagurile acestea liniștite de la capăt de lume și a dorit să își ia rămas bun de la ele și de la părintele său.
Din când în când vin fulgi  de zăpadă rari și cenușii. Nu sunt curați, nu sunt frumoși, ci sunt triști ca noi cei care l-am cunoscut. Petrică nu se va mai bucura niciodată de zăpadă și nu se va mai da cu sania din capătul uliței pietruite, până la asfalt. Când era copil alerga, chiuia, se ascundea în omătul uriaș și curat și se ducea la colindat acum este urcat cu mașina funerară la cimitirul din vârful dealului, fiind în întregime acoperit de coroane. Nu mai aude glasurile oamenilor dragi și nu își mai vede plaiurile natale, dar va deveni una cu acest pământ care i-a fost atât de drag, încât a lăsat cu limbă de moarte, să i se ofere un loc în cavoul familiei.
În jur, liniște și pustietate. Omul tânăr și iubitor de natură, ar considera acest loc raiul pe pământ. Dar este o așezare fără perspectiva de a-ți câștiga pâinea cea de toate zilele si atunci, cei șapte frați au zburat în cele patru zări ale țării și ale lumii.
S-au reunit acum, plângând și îmbrățișându-se în jurul sicriului lui Petrică.
Fanfara îi cântă sfâșietor și au venit oameni din Prahova, din Spania, din Italia, din Bacău și din Brăila la inmormântarea lui.
Mi-e sufletul sfâșiat la gândul că nu am putut să îi iau o parte din nefericire și din suferință. În ultima vreme a fost atât de apropiat de noi, încât venea să ne ajute la treburi sau să ne viziteze de trei-patru ori pe zi. El ne ducea cu mașina personală la oraș la cumpărături și venea cu noi la restaurant să îl cinstim. Oare cum voi mai intra cu mama în restaurantul acela la care a stat cu noi la masă, când ea l-a bocit cu vorbe când l-au adus de la Târgu-Mureș:
-Cumnateeee! Petricăăă, știi tu ce am să mă uit în calea ta să mai vii pe la noi? Ai fost la coasă la noi astă-vară, Petrică, iar tu erai atât de bolnav! Mi-e dor de tine, iar dorul acesta crește cu fiecare zi ce trece.
Îl însoțesc pe ultimul drum și îmi vine să schițez matematic lecție de demnitate, de omenie si de iubire pe care ne-a dat-o el tuturor în cei 61 de ani.
1. Ca să nu își supere soția, a transmis ultimele dorințe legate de inmormântarea sa, menite să împace și pe familia sa, ortodoxă din tată în fiu și rudele prin alianță, majoritatea adventiști și iată cum a procedat! Înainte de a muri (acum sunt sigură că avea dureri atât de mari, încât și-a presimțit sfârșitul) a spus tuturor ultimele sale dorinte. Prima: să fie îngropat de către adventiști, iar a doua: să fie dus în cavoul familiei, în satul Oncești, din Bacău.
Un om simplu, a reușit să împace atâtea orgolii, fiindcă și preotul a fost de acord să îi primească pe ceilalti în parohia și în cimitirul său să oficieze ceremonia. Așa a considerat el că împacă ambele tabere.
2. Niciodată nu își plângea de milă și nu s-a așezat în pat, cu toate că inima lui era atât de bolnavă, încât a afectat și jumătate din plămâni, iar sărmanul meu unchi prin alianță abia putea să mai respire. Îl vedeai peste tot: pe dealuri, la coasă și la strâns de fân, la cărat și tăiat lemne, pe acoperiș punând tablă, cu toate că nopțile abia putea să respire. Era un om vesel, glumeț, foarte rar vorbea despre dorințele sale legate de inmormântare.
3. Avea grijă de bolnavii din spitale, cât era internat și de cei de acasă sau din sat, când revenea în satul său de adopție din Prahova. Pe soacra sa o plimba în căruciorul cu rotile, o masa pe spate și pe picioare, să îi aline durerile. Ea nu știe că a murit și îl strigă și acum.
4.Fiindcă nu a putut avea copii cu actuala soție, a apropiat-o de fiul său din prima căsătorie, de Mihai, gest care echivalează cu replica rostită de Mântuitorul la cruce: „Femeie, iată fiul tău!”
Biserica este situată în vârful dealului si aleea până la morminte este străjuită de brazi înalți, care freamătă. Parcă și pomii își spun durerea, când cineva își aduce aici fratele, fiul, sora, mama, soția sau vecinul.
Brazii bocesc și ei și promit odihna și răcoarea de care ei, morții noștri dragi, au nevoie. Parcă își pleacă duios crengile, să îi mângâie pe frunte și să-i îmbrățișeze de bun venit.
Când am trecut pe lângă școală, învățătoarea a ieșit la portă cu elevii săi să îl primească, apoi după ce aceștia au plecat acasă, a venit la cimitir.
Am fost acolo peste 100 de oameni din toate colțurile țării, baftiști, ortodocși, adventiști si oameni fără apartenență religioasă și am ascultat slujba de înmormântare rostită de pastorii adventiști. Reușise prin comportamentul său și prin dorințele pe care le-a avut să magnetizeze în jurul trupului său neînsuflețit atâția oameni diferiți.
În Oncești totul a fost liniștit și oamenii ireal de calzi și de respectuoși.
Oamenii erau uniți prin durerea pierderii unui suflet atât de mare și de frumos și deosebirile dintre ei fuseseră uitate.
De aici venea Petrică, din această Moldovă binecuvântată, din acest sat cu aer curat și oameni și mai curați ca aerul și ca zăpada. Am vrut să văd pe ce meleaguri s-a zămislit și acum am înțeles de unde îi venea mărinimia sufletească, dorința de muncă și întreaga capacitate de a comunica moral cu oameni de pe toate treptele sociale.
Nu purta dușmănie și dacă era nedreptățit sau cineva se purta rău cu el, ci căuta o cale de împăcare.
În mod cert că nu a fost decedat atât de plimbat ca Petrică, fiindcă îi plăcea să călătorescă și să cunoască oameni și mai ales a dorit să unească familia lui din Moldova, cu familia prin alianță din Prahova.
Eram acasă, pe 15 ianuarie, 2020, în jurul orei 16-16,30, când a sunat sora mamei de la Bucov plângând în hohote:
-A murit Petrică, fetelor! A murit la Târgu-Mureș. A trecut strada printr-un loc nepermis și l-a alergat poliția, iar de frică a făcut atac de panică, i-a crăpat inima și a murit. Răcnesc acolo și Nuța, soția lui și Marcel. Marcel strigă cât poate că el este vinovat, fiindcă i-a invitat la el.
Am închis și mi s-a părut că văd negru în jurul meu, dar am fost convinsă că se exagerează și că informația este denaturată. I-am sunat pe cei de acolo, sperând într-o minune, dar unul nu a răspuns, iar soția lui mi-a spus țipând târzu, foarte târziu:
-A murit, a murit! Bărbatul meu bun și frumos nu mai este, iar eu am rămas a nimănui.
Am inchis devastată, așteptând telefonul salvator care să îmi spună că nu este adevărat, dar m-au sunat pe la 17,30 să mă anunțe că l-au resuscitat timp de 2 ore în zadar și medicii au spus că oricum nu mai trăia mult, fiindcă inima lui era inundată de apă și umflată, în timp ce o jumătate dintr-un plămân nu mai era.
Cum s-au petrecut lucrurile de fapt? Nici nu au apucat să urce la Marcel și la cumnata lor, Ani, în apartamentul de la etajul al treilea, unde erau așteptați cu plăcintă caldă cu brânză și mere. Totul s-a petrecut fulgerător și nu a durat mai mult de 20 de minute. Ei au parcat mașina pe partea opusă celei în care se afla blocul, fiindcă acolo li s-a spus că se găsește un loc de parcare prin telefon. Apoi au luat cartonul plin de ouă și bagajele și fiindcă trecerea de pietoni se afla la 200 de metri, iar ei aveau greutate și erau obositi de pe drum, au ales să traverseze printr-un loc nepermis, după ce s-au asigurat. Toate mașinile erau oprite la semafor, dealtfel. Erau la jumătatea drumului, când mașina poliției, cu sirena pornită a început să îi alerge. Polițiștii au oprit mașina și au început să fugă după ei.
I-au prins repede, dar lui Petrică i s-a făcut rău. S-a sprijinit de mașina lor și i-a spus soției:
-Nu te teme! Îmi revin eu ca de fiecare dată. Nu mor.
Apoi a început să tremure, să se învinețească la față și să scuipe sânge. Lui îi curgea sânge din gură și continua să lupte pentru viața lui, iar polițistul îl obliga să semneze procesul-verbal. Atunci, revoltat, Petrică le-a spus:
-Hai, chemați salvarea, futu-vă muma’n cur de polițiști! Vedeți că nu mai am aer și voi mă puneți să semnez???
Acestea au fost ultimele lui cuvinte înainte de a muri.
Parcă îl aud spunând de departe șoptit:
-Văcuța voastră este și văcuța noastră. De ce? Noi nu mâncăm lapte de la ea? Cum să nu vă ajutăm la fân? Cumnată, când ești bolnavă, dă un telefon și vin eu și o mulg și am grijă de ea. 
Petrică a muncit în toată lumea și peste tot și-a făcut prieteni: la Rafinăria de la Ploiești, în Rusia, în Italia și în Ardeal.
El, Petrică Zarif, din Oncești, Moldova a devenit modelul meu de demnitate și îmi doresc să cunosc mai mult satul acela de la margine de lume în care i s-a plămădit sufletul așa de frumos!




miercuri, 17 iunie 2020

WineMe vă potolește doruri...

Restaurant select, scaune regale și paharele curate asemenea cristalului în care se vedea clar „sângele Domnului” care fusese ținut la gheață. Roșul acela strălucea feeric în bătai razelor soarelui, încât parcă beam vin amestecat cu aur.
 Licoarea dătătoare de viață aluneca plăcut pe gât, ispitindu-ne cu gustul și parfumul său și mai ales dezlega sacul cu povești.
-Eram tânăr și mă rugau copiii să îi iau în oraș. Era o bucurie pentru ei să se prindă de mâna mea și să se lase plimbați prin parcuri, pe străzi, la restaurante sau la cofetării și în magazinele cu jucării. Astăzi am îmbătrânit de tot și încă puțin și mă voi ruga eu de ei, să mă scoată la plimbare în oraș. Numai în cazul în care nu s-or rușina să ducă un bătrân de mână prin oraș...
Academician cu părul nins și ochi albaștri...Trebuie să fi fost frumos-frumos în tinerețe. Este înalt, impunător și slab. Ia paharul cu infinită eleganță de pe masă, îl ridică spre academicianul cu ochi căprui și păr nins, apoi către noi, ne face o urare și recită divin din Eminescu, iar ochii albaștri i se umezesc ca un izvor ce curge din munți.
Astăzi stăm triști în izolare și ne este dor:
-de oamenii minunați cu care am împărțit  masa și care vorbeau ca din cărți
-de vinul bun care făcea minuni pe unde curgea
-de restaurantul elegant și de parfumul de flori de tei care intra timid pe ușă.
Cel mai mult mă doare plecarea academicianulu cu ochi căprui și închiderea restaurantelor.
Mi se pare că am rămas deodată așa de săraci și că nimic nu va mai fi ca în ziua aceea de iulie din 2019. Plouă dezlănțuit. Din ochii mei țâșnesc lacrimi și parcă mi se aburesc ochii, cum se aburesc geamurile de afară.
-Știu că îți lipsește! Nu ai cum să îi uiți căldura și iubirea, dar vom comanda vinul care îi plăcea lui și vom ciocni amândoi un pahar, două, trei, apoi vom retrăi ziua aceea când eram toți la masă. Vino să îți arăt locul care anesteziază dorurile!
...Și am intrat împreună în fascinantul magazin online de vinuri WineMe. Da, mi-a plăcut că nu puteau intra și copiii în împărăția vinului.
Cititorule, intră măcar un minut și privește sticlele frumos rânduite de vin roșu, alb, roze sau vin spumant și vei vedea cum dorul de ce a fost este înlocuit de fericirea pricinuită de gândul că vei comanda 6 sticle de vin la un preț special, pe care să le bei cu cei dragi, în amintirea celor dragi!
Nicăieri nu găsești vinuri atât de bune la prețuri cuprinse între 30-50 de lei.
Ce imagini de vis în magazin!

Priveam sticlele ispititoare ca niște femei ireal de frumoase și fără să vreau mi-au dat lacrimile de dorul lui.
-Uite poți să comanzi vinul/vinurile care îi plăceau lui, stăm la povești în care el să fie protagonist, apoi tu poți lăsa două-trei picături să cadă pe gresia de pe terasă pentru el!
-Ne primea mereu cu vinuri Jidvei în casa lui. Îmi este atât de dor de prezența lui în apartamentul acela de la etajul al șaptelea. Un bătrân frumos, cu inima de aur și mintea de savant!
-Lasă, acum îl vom primi noi în casa noastră cu paharele pline. Livrarea se face prompt, în 24 de ore, plata cu cardul și calitatea produselor este garantată. Va sta cu noi la povești chiar dacă nu îl vom vedea aievea niciodată și vei simți îmbrățișarea-i caldă!
Și am ales vinul Jidvei Mărgăritar Alb, iar minunea s-a înfăptuit. I-am simțit prezența caldă alături de noi la masă și am retrăit ziua aceea din iulie, 2019.
WineMe potolește toate dorurile și îți trimite vinuri de calitate premium acasă. Pe site-ul acestui magazin de vinuri online găsește oricine paharul de fericire de care are nevoie, să îndulcească amărăciunile sau dorurile vieții!