Sunt oameni
născuți să meargă în față datorită generozității și spiritului prevăzător de
care dau dovadă. Supradotați cu discernământ, ei intuiesc capcanele vieții și
nu o fac în mod exclusivist, egoist, ci semnalizează si celor din urmă
pericolele. Înțelepciunea lor este scut pentru cei din urmă, poziția lor de
antemergători le poate fi fatală, dar nu renunță la postul plin de responsabilitate
de observatori și călăuzitori sociali. Demersul lor este voluntar și cu toate
acestea sunt răniți adeseori de ingratitudine și de pietrele invidiei aruncate
de cei care consideră că este un privilegiu să alergi în linia întâi.
Pe frontul
social, numai în prima linie să nu fi! Obuzele îți pot sfârteca idealurile,
trupul și sufletul și nu mai ai timp să-ți porți de grijă impunând ritmul
supraviețuirii pentru ceilalți.
Elitelor
adevărate li se reproșează că nu lasă oamenii să evolueze, deși confruntându-se
cu experiențe amare, celor mai slabi le-ar fi fatale, dar cui îi pasă???
Deși nu sunt
neapărat lideri sau nu fac parte dintre aleși, aceată categorie de oameni
este trasă la
răspundere de eșec, deși îi este interzis să aibă acces la fructul zemos al
succesului.
Există și țoapa
căreia îi place să iasă în față când este liniște și se împart medalii. Ea a
exersat mersul victoriei, zâmbetul autosatisfacției, mina preocupată de
ceilalți, deși universul preocupărilor personale începe și se sfârșește cu ea!
Atunci își aruncă ea bagajele în brațele
tuturor și împarte sarcini, iar discursul? Te umple de indignare!
S-a sacrificat pe
cruce, a dus crucea grea a răspunderii tuturor, nu a dormit nopțile, deși când
se dau lupte pe viață și pe moarte stă totdeauna în spatele frontului!
De mii de ani sunt oameni care merg în față să ne izbăvească și oameni care ne conduc în direcția intereselor personale, de-ar fi să rămână doar ei în picioare...
De sute de ani exersăm alegerea oamenilor care merită să meargă înainte și greșim, greșim, greșim, de aceea uneori ne trezim în genunchi!
Admir oamenii care merg dezinteresați îanintea noastră, fără să aștepte nici măcar recunoștința în schimb!