-Poți glumi cu toți domnitorii din lume, dar cu ghiaurul Mihai nu este de glumit, spuse Sinan Pașa ascuns sub grămada de crengi verzi de fag din pădure!
Abia scăpase cu viață din bătălie. Îi futurase barba-n vânt fugind pe calul său, pletele au intrat în ochii animalului, acesta s-a împiedicat de un ciot și l-a proiectat cu fața în balta puturoasă, iar sângele ce i-a umplut gura și senzația ciudată a limbii ce se plimbă nestingherită prin gură, i-a dat vestea cea bună: pierduse trei dinți...
-Ah, Allah, Allah, ghiaurul trebuie să plătească pentru dinții mei, pentru vitejii morți pe câmpul de luptă, pentru umilința de a mă fi înghenunchiat în țărână, spuse în timp ce se ridică și fugi cu ultimele puteri să-și scape viața!
Cal nu avea, pe jos nu se putea întoarce, cartea de identitate nu și-a recuperat-o din apă...Singura soluție era să plece cu avionul, după ce i se făcea pașaport fals și carte de identitate. La om nou, înfățișare nouă...
Se va tunde și se va bărbieri, își va pune lentile de contact, va învăța câteva cuvinte în limbi de circulație internațională:
„Mangeare, mangeare! I am a rich american...”
Călătorise în toată lumea și era un dicționar ambulant. Dar cum să facă rost de acte false? Mai repede ia pensie de handicap un om care bagă ață pe urechile celui mai mic ac, aici...Ei, asta era! Dacă un om care are permis și își parchează cu grijă mașina, fără să o lovească, ia pensie de handicapat, va reuși și el să iasă din țară!
Noroc că avea telefonul agățat de gât și conexiune la internet. Mai întâi căută aeroporturi românești și găsi Aeroportul Internaţional Henri Coandă. Apoi nu știu cum se face că nimeri la
Art&Craft Design descoperind salvarea lui pe 27 de metri pătrați.
După ce citi sloganul de la intrare:
spuse mulțumit:
- Îl voi umili pe ghiaur cu armele sale! Îi voi fura un avion și imaginea pe care o voi duce la inamic, iar românii vor crede că este un trădător!
Scotoci printre rafturi la
raionul de produse tradiționale.
-În afară de ia aceasta bărbătească, nu au nimic, spuse exasperat!
Ar fi dorit un costum popular și putea declara că este un meșter popular din Maramureș care se duce la un târg de produse la Instambul. Putea lua demonstrativ și ceramică sau ouă încondeiate...
-Este bună și ia bărbătească, spuse oftând și o puse în coșul de cumpărături. Cu o pereche de șalvari, merge!
Îi plăcu așa de tare ștergarul roșu țesut, încât dori să-l așeze pe cap în loc de turban.
-Dacă tot caut printre
produsele românești autentice, nu găsesc la ăștia și o sticlă de palincă să-mi amorțesc durerea de dinți? Ar fi culmea să aibă
whisky?
Căută disperat, dar nu găsi. Se retrase într-un colț, își frecă șalvarii de noroi, luă ia bărbătească, își puse ștergarul pe cap în loc de turban și o porni hotărât spre poarta ce ducea către avionul ce pleca la Instambul, nu înainte de a lua și obiecte realizate de meșteri populari. Mascotele folclorice din lemn, din zona Oașului îi aduceau aminte de soldații care înaintau dansând pe câmpul de luptă.
-Trăiască prietenia româno-turcă, strigă tare!
-Vă rugăm să nu stricați liniștea aeroportului, i se adresă cei de la pază!
„Deci așa nu merge. Trecem la planul B”, se gândi rapid, văzând de unde vine salvarea. În spatele său se afla un grup numeros de viitori indieni cu statut internațional care plecau la cerșit. Când se apropie de ghișeu începu să urle și leșină teatral:
-Au dispărut actele și valuta mea! Am fost jefuit! Am fost jefuit!
Realizând că țara se face de caco, iar schimburile economice dintre România și Turcia sunt în pericol, directorul aeroportului îi ceru scuze lui Sinan Pașa, deși își stăpâni cu greu râsul când îl văzu cum este îmbrăcat și îi asigură transportul gratuit.
- Vă cerem scuze pentru pierderile avute, își turnă managerul cenușă în cap!
-Știu din proprie experiență că nu toți românii sunt așa, spuse Sinan. Unii, domnule, mai și ucid sau îți dau vânt în noroi!
Apoi își dădu cu palma peste gură, noroc că nu i-au fost înțelese cuvintele...
-Despre stilul dumneavoastră vestimentar, adăugă managerul, Iuliei Albu i s-ar părea cool, dacă nu i-ar veni ideea de a vă reține și a vă transforma în găina ei de companie...
Fu rândul lui Sinan să nu înțeleagă înțepăturile.
În timp ce se instala la geamul navei, Sinan se gândi:
-Ospitalier popor, domnule! Îți iau calul, îți omoară tovarășii de luptă, dar te trimit acasă cu avionul, la clasa I. Trebuie să trimit un mesaj acasă, înainte ca personalul să ne spună să ne închidem telefoanele. Tastă cu hărnicie:
„ Să vină presa turcă la aeroport, iar ziarele să titreze:
Mihai Viteazul își trimite dușmanul cu avionul acașă, Domnitorul român i-a dăruit lui Sinan Pașa un avion, Aeroflota româniei vândută străinilor...
Nu vă cer decât inventivitate ca ghiaurul să fie suspendat!”
Adormi în scaun și nu mai știu nimic. Se trezi târziu când era luat pe sus de poliția aeroprotului:
-Domnule Sinan Pașa, cu toată dragostea dumneavoastră pentru România și pentru produsele românești sunteți arestat. Ziariștii noștri v-au filmat la îmbarcare, iar domnitorul a ordonat să fie oprite toate zborurile fiindcă v-a recunoscut! V-a rămas un firicel de sânge la colțul gurii și o pată de noroi la lobul urechii stângi!
Poveste culeasă din tezaurul de înțelepciune turco-român
pentru Spring SuperBlog 2016
