duminică, 1 martie 2015

Primăvara ca mod de viață



Primăvara trebuie să definească starea noastră de spirit, a tuturor. După geruri aspre și vânturi năprasnice, după oceane de zăpadă răsare soarele, iar firul ierbii, oricât ar fi de firav, țâșnește spre lumină. Nu putem hiberna la nesfârșit, holdele materiale sau spirituale așteaptă să fie lucrate, iar viața este scurtă și puterea de muncă scade pe măsură ce vârsta înaintează. Sunt oameni care păstrează iarna în viața lor cât trăiesc pe pământ. Îngheață totul în jurul lor cu un cuvânt sau cu o privire, răspândesc înfiorare pe unde trec, iar cei din jur sunt gata să așeze un zid înalt și gros între cei care le acoperă cu zăpadă speranțele și mugurii de fericire care tind spre lumină...
Să păstrăm primăvara în suflete orice ar fi! Să trecem înverzind pășunile gândurilor celor dragi, topindu-le temerile, înflorind dorința de a renaște și de a trăi frumos! Să dăruim florile spirituale pe care le-am îngrijit celor care ne ies în calea vieții!
Să țesem feerie de basm pentru bătrâni și copii! Să încurajăm și să ridicăm spre lumină, fără a doborî cu fruntea în țărână pe cel mai slab ca noi!
Mi-ar plăcea ca primăvara să fie modul de viață al tuturor. Să ne inundăm unii pe ceilalți cu lumină, cu mângâire și căldură și ținându-ne de mână să înfruntăm mai ușor iernile siberiene sau toamnele funerare!