Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

miercuri, 10 octombrie 2018

Lecții de viață de la un bolnav de tuberculoză

(Sursa fotografiei aici)
P.M a lucrat ca inginer în construcții, iar acum este un pacient cu vechime al Spitalul de Pneumftiziologie Drajna. Nu a dorit să îl vizitez zilnic să vorbim, ci a ales să îmi împărtășească  timp de câteva săptămâni ceea ce simte în pagini de jurnal, pe care să le  selectez și stilizez, astfel încât să iasă un material interesant. Iată ce motive a invocat în apărarea mea și a lui să nu ne vedem un timp îndelungat:
-„Te poți îmbolnăvi și nu doresc asta. Zac aici de 15 ani și niciun membru al familiei mele nu vrea să mai știe de mine. Din acestă cauza ies rar și atunci cu teamă și astept ca lumea din jur să mă recunoască și să îmi strige:„Ce cauți printre noi, tuberculosule, ai venit să ne contaminezi și pe noi?” Când duci în trupul tău o boală contagioasă sau incurabilă, pentru cei care te cunosc devii: „Tuberculosul”, „Cancerosul” și în afară de durere și de verdictul nemilos, ești forțat să nu uiți niciodată care sunt problemele tale medicale.”
-„Am zile când nu suport pe nimeni, nici măcar pe mine din cauza durerilor și a faptului că nu pot respira și nu vreau să fiu rău cu tine, nici să te oblig să interacționezi cu un cadavru ambulant. Da, sunt dureros de sincer cu mine însumi și cu tine. Am slăbit îngrozitor și dacă nu ar fi pielea care să îmi țină oasele, s-ar împrăștia în toate părțile.”
1 octombrie, 2003
Tusea seacă mă chinuiește de luni de zile. Soția și-a luat perna și doarme în sufragerie. S-o fi săturat, sărmana, să nu poată dormi fiindcă eu tușesc din sfert în sfert de oră, mă sucesc pe toate părțile și ud jumătate din plapumă. Simt cum se trage când se lipește de transpirația mea rece. Nu-și poate masca repulsia. Nădăjduiesc că mă voi face bine și nu știu încă modul înțelept de a privi lucrurile.
Am două întrebări esențiale la care nu știu cum să răspund.
Dacă ea ar fi la fel de bolnavă, eu aș face oare la fel? Să mă bucur sau să mă întristez că nu avem copii?
1 noiembrie, 2003
Doctorul a decis să mă internez în sanatoriu și să îmi fac raze și analize serioase. Soția este foarte îngrijorată. Nu pentru mine, mi-a spus deschis:„Ce fac eu, daca ai tuberculoză și am luat boala de la tine???” Revolta și invidia mă cuprind numai când mă gândesc cum am căpătat boala lucrând din greu pe șantier să avem de toate în casă...
Decembrie, 2003
Nu am depășit stadiul frustrărilor definite excelent de Freud în Introducere în Psihanaliza. Simt ranchiună față de orice om sănătos care respiră normal și nu are dureri și mă întreb de ce m-a ales Dumnezeu pe mine să mă năpăstuiască. Îmi vine să mă duc în aglomerația cea mai mare și să tușesc și să strănut, fără să pun batista sau mâna la gură. Oare boala mă dezumanizează ușor-ușor?
Ianuarie, 2004
Am primit citația de divorț la sanatoriu. Aici este domiciliul meu. Am depășit faza frustrărilor descrisă atât de bine de Freud, încât îmi voi pune mască la tribunal și sunt decis să îi las ei tot trecutul: apartamentul și mașina, ca Ștefan Gheorghidiu, personajul principal din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război scris de Camil Petrescu. Mă bucur că am avut lângă mine o femeie atât de frumoasă și mai ales, că pot să îi dăruiesc libertatea și nu o condamn la a-și petrece timpul cu un bolnav care să stea mai mult prin spitale decât acasă. Când a auzit că îi las totul a izbucnit în lacrimi:„Ah, de ce admite Dumnezeu să se îmbolnăvescă oameni atât de buni?” mi-a spus în timp ce tristețea i-a copleșit preț de câteva momente ființa...
În fiecare zi,
Îmi găsesc timp să îi încurajez pe cei slabi, nou internați, pe care îi aud plângând pe înfundate nopțile și acum înțeleg de ce Dumnezeu m-a ales și m-a trimis aici. Le împărtășesc experiența mea, îi pregătesc pentru abandon, tratamente, viața acesta petrecută în teroare, zecile de înțepături, dar și pentru vindecare și reintegrare în viața socială. Sunt încă în putere și dacă vreți un fel de cioclu voluntar. Particip la manipularea trupurilor neînsuflețite ale celor care decedează aici și sunt înmormântați pe cheltuiala primăriei, fiindcă aparținătorii au uitat de ei.
1 octombrie, 2018
Sunt marele supraviețuitor, chiar dacă îmbătrânesc și mă fac din ce în ce mai mic. Încă sper ca tuberculoza să fie învinsă definitiv, eradicată de știință. Nu pentru mine, fiindcă am ajuns la apus, ci pentru cei tineri.