Organismul este mai sensibil, sufletul are motive de întristare. Poate și pentru că pregătirile durează luni întregi, iar sărbătorile trec asemenea unui vis. După ce perioada magiei a apus, trebuie să strângem ornamentele din brad, să măturăm acele de pe covor și să aruncăm pomulețul ucis la gunoi. Este ca și cum am arunca o parte din noi...
Apoi vacanța se încheie și ne ducem iar la muncă, mai bătrâni cu un an, mai săraci cu câteva milioane, mai plini de dureri și de probleme de sănătate.
În fața noastră va sta un an, care nu se știe ce va aduce: succes sau eșec, fericire sau nenorocire, viață sau moarte!
Avem nevoie de colinde pentru a ne racorda la umanitate, în ciuda izolării de iarnă, a conservării zbuciumului sufletesc și a semihibernării impuse de condițiile vitrege ale naturii. Avem nevoie să redevenim copii, să ne întoarcem acasă cel puțin în spirit, să avem garanția că binele și frumosul nu se vor șterge niciodată din univers! Colindul ne oferă certitudinea că există viață dincolo de viață, că gheața încălzește inimile, că nu poate împietri niciodată umanul din noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu