duminică, 29 decembrie 2013

Nu îmbătrânim, ne înţelepţim..

Bravi ostaşi ai vieţii, ne minţim frumos că vom fi tineri mereu, iar o vreme trucul merge. Te faci că nu observi lipsa primului dinte, apariţia primului rid, firul de păr argintiu. Te uiţi bine şi ai impresia că este o iluzie optică...
Apoi treci praguri peste praguri: 20, 30, 40. Ţi se spune că nu arăţi vârsta, iar lucrul acesta ţi se întipăreşte în minte. Se poate să fie adevărat, se poate să întâlneşti oameni politicoşi în jur, dar e trist să te comporţi ca un adolescent, când ai vârsta pensionării!
Bătrâneţea vine şi nu poate fi oprită. Cu răsuflarea de gheaţă a morţii, cu probleme de sănătate, cu mâini uscate ca două vreascuri şi uneori cu picioare de plumb, de aceea ar trebui să compenseze prin înţelepciune pierderile fizice.
Nici regele nu a rămas tânăr şi în putere toată viaţa, important este să nu dai în mintea copiilor şi să nu ieşi pe zero sau pe minus când îţi vei face bilanţurile existenţiale!