vineri, 21 februarie 2014

Condamnat pe viață la galeră


Se spune că doi pensionari tineri stătea de vorbă. Ion:
- Măi, Petre, ai văzut că Marin a ieșit la pensie, a încasat-o trei luni, apoi a murit!
- Da, măi, Ioane, dar Victor nu a luat decât o lună pensie și a murit. Concluzia: trebuie să fim atenți, mă, aștia ne pun ceva în pensie!
Dincolo de anecdota amară stă realitatea bătăii de joc față de om a societății actuale, care nu pune otravă în pensie, ci pune otravă în muncă, iar după ce ai contribuit la sigurările sociale o viață, nu te poți bucura de pensie căci mori înainte de vremea socotelilor cu statul.
După vechimea maximă în câmpul municii, care se cere se crede că omul este condamnat pe viață la muncă!
Cum poți să scoți profesorul la pensie la 65 de ani, să-i fure elevii bastonul și să-l ascundă, pentru a-l pune în dificultate, să nu audă și să nu vadă ceea ce se petrece în clasă, să-i sară proteza din gură când explică???
Domnilor, care ne conduceți, ar fi mai comod pentru dumneavoastră să murim la locul de muncă?
Chirurgul să facă infarct de epuizare în timp ce mânuiește bisturiul în organele pacientului, profesorul să-și dea duhul în cancelarie, în drum spre școală sau la catedră, preotul în cimitir, șoferul de autobuz să moară cu pasageri cu tot și să vă rămână dumneavoastră bănuții noștri sau copiilor, copiilor dumneavoastră, cărora le-ați asigurat pozițiile de elite, cumpărându-le titluri și plagiindu-le anticipat lucrările de doctorat!
Cunosc deja trei oameni care au murit înainte de pensionare sau după trei luni de pensie. De ce nu dați o lege ca din timpul vieții, cel care contribuie la sigurări sociale să direcționeze banii cuveniți la pensie către cine dorește el, în cazul în care va muri înainte de vreme?
Din păcate trăim în epoca în care bătaia de joc la adresa omului a devenit normă socială, iar vânătoarea de oameni, fizică și spirituală, este la modă!