Medierea rufelor murdare din familie

- Dacă mă lași, mă omor fă, ai auzit? Îți place ce ai făcut din mine? o întreba acuzator, deși nu ea era autoarea morală a decăderii lui.
Striga cu năduf în urma ei. Ea, distinsă, elegantă avea o întâlnire la cafeneaua de fițe din centru. Trebuia să semneze un nou contract. El, învățat să-i dea bani de mâncare, de băutură și de țigări ținea cu dinții de mariajul acesta.
- Arăt eu pozele acelea! Mă duc cu ele la toate posturile de televiziune, să știe toți cine ești!
Mergând așa năucă pe străzi, fotografii de la ziare făceau un instantaneu, reporterii notau replicile soțului lacrimi fierbinți îi întunecau privirile senine. Începu să plouă, o ploaie rece și necruțătoare, iar ea avea rochie albă și pălărie de aceeași culoare cu flori de câmp. Răspândea în urma ei un parfum scump, dar și un văl de tristețe sfâșietoare. Trecu o mașină în viteză. Ea deschise repede umbrela să se apere, dar șoferul aruncă o maree de pete pe ținuta sa estivală. Bețivul râdea cu sughițuri:
-M-ai du-te la întâlnire! Paștele mă-tii de dezmățată! Cu cratimă, că știu să scriu.
Noroiul îi intrase în ochi. Intră fără să-și dea seama în prima clădire ieșită în cale. Nici nu văzu că era un birou de Mediere http://chinezu.eu/2014/02/04/medierea-ce-este-cum-functioneaza-si-pe-cine-ajuta/.
Secretara o întâmpină oferindu-i câteva șervețele.
- Doamna vă așteaptă în birou, îi spuse cu amabilitate deschizându-i o ușă masivă de stejar.
Ea intră știind că după ea vine întâi bețivul, apoi armata de reporteri. Silueta clătinată a umbrei sale o urma. Nici nu apucă să-i spună secretara că în biroul mediatoarei se află cineva.
Cele două se așezaseră la o cană de ceai. Doamna de la birou se ridică hotărâtă spre bețiv spunându-i:
- Ia te uită, pe cine avem aici! Cunoștințe vechi. Ții minte că patru ani te-am întreținut fiindcă mă făceai de râs prin oraș, strigai după mine și aruncai cu roșii de pe tarabele țăranilor când mă vedeai la piață? Acum nu-ți mai permit să-mi strici viața, înțelegi? Eram o copilă când eram căsătorită cu tine, acum am terminat Facultatea de Drept și...
- Eu, de fapt am venit după nevastă-mea, spuse abia șoptit. Cu cratimă, că am ceva școală.
- Ei, ai mai mult școala vieții, dar acum s-a sfârșit! Înțelegeți-vă amiabil, altfel voi ține o conferință de presă pe seama felului tău de a trăi!
El făcu ochii mari. Mediatoarea nu glumea. Să spele rufele murdare din viața lui în mod public nu-i convenea, așa că acceptă cu o jumătate de gură:
- Semnez actele de divorț, dar să-mi asigure o rentă viageră, că știe foarte bine că nu-mi place să muncesc!
Și astfel nu au ajuns să îmbătrânească prin tribunale...