Este haina ambalajul sufletului?

Dincolo de faptul că haina acoperă părțile intime ale trupului, că trebuie să ascundă imperfecțiuni și să pună în valoare calități fizice, oricât am fi de circumspecți în a accepta ideea, veșmintele sunt și ambalaje ale sufletului. Avem obligația față de trup și de suflet să fim îngrijiți, să purtăm haine curate și călcate și să nu cârpim ambalajele pentru a strânge banii la ciorap. Ținuta, limbajul, faptele sunt cărțile noastre de vizită.
A fost o vreme când îmi cumpăram în fiecare lună, patru-cinci obiecte de îmbrăcat și ieșeam din magazine oftând. Patima pentru haine mi-a chetuit multe resurse: mă chinuiam zile întregi, mă înțepa inima că nu-mi pot cumpăra un anume costum scump în fața căruia pierdusem destul de mult timp. Vederea hainelor elegante raportată la posibilitățile mele financiare îmi dădea mari și nejustificate bătăi de cap.
Buna mea prietenă, căreia îi mărturiseam totul și nu mă trăda niciodată, îmi dădea bani din economiile ei să-mi cumpăr cămașa după care oftam sau pantalonii pe care-i admiraserăm împreună. Azi îi prețuiesc și mai mult sacrificiul realizând că avea copii, în timp ce eu eram singură. Ea a fost cea care mi-a spus: ”Într-o zi te vei vindeca! Ți se va tăia pofta de a cumpăra haine cu brațul!” Simțeam afirmația ei ca fiind o amenințare cu bătrânețea, dar miracolul s-a produs. Mi-am dat seama că nu în haine stă valoarea unui om, deși acesta nu trebuie să umble în zdrențe, când își poate cumpăra sau îngriji straiele. Nu am mai întors spatele cunoscutului zdrențăros, ci m-am purtat cu el ca și cum avea cele mai elegante haine din lume!
Este cumplit să ai bun gust și să nu ai bani să-ți cumperi, iar cei din jur să te marginalizeze pentru asta!

M-aș simți prea petențioasă în blănuri, nu aș purta niciodată o căciulă din blană care să-mi acopere capul cao cupolă uriașă. Îmi plac hainele frumoase în care mă simt bine, dar nu pot să mă îmbrac extravagant. Privirile de pe stradă îndreptate spre mine mă copleșesc. Mi-am luat odată o pălărie, pentru că erau la modă pălăriile. Mulți mi-au spus că îmi stă admirabil, dar când m-am suit în autobuz și un bețiv a spus arătând cu degetul în direcția mea: ”Bă, asta și-a pus pălăria lu' tataie”, am dat-o jos de pe cap și am transformat-o în cuibar pentru pui. Acord hainelor importanța pe care o merită și nu voi discrimina niciodată pe nimeni că poartă un sacou decolorat sau că are o singură pereche de pantaloni. Am trecut prin greutăți și m-au durut enorm comentariile legate de îmbrăcăminte. Aș purta cu plăcere următoarea bluză http://dailylook.ro/produs/bluza-maxi-cu-buzunare/ și aș cumpăra și pentru alții lucruri drăguțe. Știu ce înseamnă să suferi că nu ai haine, de aceea, așa cum a făcut prietena mea, obișnuiesc să-i ajut pe cei dragi să-și completeze garderoba http://dailylook.ro/ și să dau hainele care mi-au rămas mici, fără ca nimeni să nu se simtă jignit! De pildă, pentru sora mea voi investi în acestă ținută:

În rest, decât să arunc banii pe o rochie unicat sau pe o poșetă, mai bine îi ajut pe cei care au nevoie! Excesul te împinge în brațele ridicolului. Și mi se pare că prea mult silicon ucide naturalul și transformă beneficiarul în plastic (mă refer la operațiile estetice și alte îmbunătățiri). Mi-e sufletul prea scump, entitate de preț, ca să-l ambalez în sume astronomice! El are valoare prin el însuși!