Hai, spune-mi cine
ți-a mai dăruit vreodată o fântână care nu seacă niciodată și în care să-ți
răcorești sufletul? Banii? Simple hârtii pentru care ne ruinăm sănătatea și
care se topesc instantaneu. Lucrurile ruginesc, se pierd și se strică...
Dar să fii așa de
bogat, încât să ai o fântână nu este dat tuturor muritorilor.
Ce vreau în schimb?
Să bei cu mulțumire fiecare strop de dragoste adevărată, cum sorb florile roua
dimineața ca să le ajungă în ziua lungă și caniculară de vară. Să nu torni
niciodată otravă în fântâna inimii mele fiindcă va fi vai și amar de tine, dacă
vei bea din apă după aceea!
Fii statornic,
dragul meu, iar când frumusețea mi se va șterge de pe chip, iar puterile îmi
vor seca, fii zidul înalt care sprijină copacul bătrân! În amintirea anilor
tinereții, când treceai cu mine de braț prin viață și culegeai laurii
admirației, săruta-vei și respecta-vei mâna care va îmbătrâni lângă tine?
Să-ți fie dragi
ridurile mele, ochii decolorați, talpa gâștii, pielea pătată și zbârcită, iar
eu promit să-ți accept chelia, cicălelile și să nu-ți ascund niciodată
bastonul!!!
Când Făt-Frumos și
Ileana Cosânzeana vor deveni un mit, să trăiescă măcar iubirea lor
statornică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu