Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

duminică, 8 februarie 2015

Despre oameni care nu m-au dezamăgit...



Sunt oameni pe care-i cunosc de 10-15 ani, dar care nu m-au dezamăgit niciodată, nu pentru ca au fost sfinți sau îngeri, ci pentru că s-au străduit să-mi facă viața mai frumoasă, însăși  existența lor pe-acest pământ fiind un poem pentru ceilalți...
Să ai mereu un comportament fair-play față de cei din jur este un lucru pe care-l faci cu mari sacrificii! Unul dintre acei oameni s-a dus, fără să fi apucat să-mi exprim mulțumirea față de loialitatea sa sentimentală. Mi-a fost profesor, mentor, diriginte, sfătuitor și prieten. M-a învățat să țintesc mereu mai sus, tot mai sus.
Crescusem și mă duceam cu elevii mei la olimpiadă, iar dumnealui mă întreba dacă am cu ce merge, oferindu-se să mă conducă, așa ca-n vremurile bune. Vedea mereu copilul din mine, iar eu îi simțeam confortabil aripa protectoare. Domnul profesor Comișel Romică a dispărut atât de repede, încât nu am avut timp să-i dedic măcar un rând, deși-mi veghease curgerea lină a cuvintelor. M-a lăsat mereu să scriu despre ceea ce simt, nu a epuizat cuvintele de laudă și nu m-a scos de la inima dumnealui mare cât planeta pentru greșelile făcute! Se supăra, cum s-ar fi supărat când propii copii s-ar fi rătăcit. Cât a investit omul acesta în mine!!! Cărți împrumutate, consultații, suflet.
Din fericire, o altă persoană dragă mie este în viață. Totdeauna mi-a făcut un loc în mașina sa și și-a făcut timp, a uitat de consumul suplimentar de combustibil, dar nu m-a lăsat o dată în drum, ci m-a dus la domiciliu, chiar dacă a făcut zeci de kilometrii în plus.. Ce mult înseamnă pentru un navetist să ți se deschidă portiera și să fii dus acasă, când afară plouă de varsă sau viforul năprasnic te sucește pe toate părțile, iar când vrei să plătești să ți se înapoieze galant banii!
- Ascultă cu mine cinci minute muzica mea preferată, mi-a spus când doream să cobor fiindu-mi rușine de gestul lui atât de nobil!
De fapt era un pretext. Căuta și iar căuta, până când a sfârșit a-mi spune:
- Vezi că nu a trecut nicio mașină spre casa ta? De ce mă faci să te las în drum? Este inuman! 
Cuvintele mele sunt mult prea simple pentru a exprima întreaga recunoștință față de acești oameni care din viețile lor mi-au pregătit un covor roșu ca eu să mă simt într-al nouălea cer!!!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu