Când îți este greu să crezi, află că este mai ușor să trăiești!

Mi-e greu să cred că omul care merge alături de carul supraîncărcat ia parul și lovește cu furie animalul care trage din răsputeri pentru el, fiindcă are impresia că acesta nu se mișcă suficient de repede. Teoretic, îmi vine greu să admit că există oameni care în loc să pună umărul să ajute, lovesc cu parul până când cel care muncește cu adevărat cade răspus de epuizare.
Practic, poți vedea asta zi de zi. Nimănui nu-i pasă cum te simți, ce crezi, ce îți dorești, așteptând de la tine doar să fii funcțional la cote maxime!!!
Trăim într-o epocă în care oamenii slabi se protejează reciproc urându-i pe cei puternici care se pot descurca și pe cont propriu.
Un om puternic este scos în afara zidului de protecție al compromisurilor și asociațiilor de orice fel, să se descurce singur în fața hienelor, dar este chemat la ordine de câte ori cetatea are nevoie de sfatul său.
Există oameni mai presus de aranjamente, strategii si jocuri murdare de tot felul și trebuie să își asume poziția de antisociali, fiindcă nu poți fi popular, dacă nu știi să folosești armele irezistibile de a aduce laude celor aflați în funcții vremelnice.
Când îți este greu să admiți că excluderea se face la fel de bine pe criterii pozitive, după cum se face și pe criterii negative, învață să trăiești asta cu demnitate!