Educația financiară este confluența cunoștințelor financiare,
de credit și de gestionare a datoriilor, necesare pentru a
lua decizii responsabile din punct de vedere financiar - alegeri care sunt
parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Educația financiară include
înțelegerea modului în care funcționează un cont curent, ce înseamnă cu
adevărat utilizare aunui card de credit și cum să eviți datoria. În concluzie, alfabetizarea financiară
are un impact material asupra familiilor,
deoarece încearcă să-și echilibreze bugetul, să cumpere o casă,
să finanțeze educația copiilor și să asigure un venit pentru pensionare.
Nivelul
de alfabetizare financiară poate varia în funcție de educație și nivelurile de
venit, dar dovezile arată că persoanele cu studii superioare cu venituri mari pot
fi la fel de ignorante în privința problemelor financiare ca
și consumatorii mai puțin educați și cu venituri mai mici (deși, în general, aceștia
din urmă tind să fie mai puțin alfabetizati financiar).
Iar consumatorii percep luarea deciziilor financiare și educația ca
fiind dificile și generatoare de anxietate. Oamenii au
raportat că alegerea investiției potrivite pentru un plan de economii pentru pensii a
fost mai stresantă decât o vizită la dentist, conform
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Pe
lângă problemele asociate analfabetismului financiar, se pare că luarea
deciziilor financiare devine, de asemenea, mai oneroasă pentru consumatori.
Planificarea
pensionării este un exemplu al responsabilității tot mai mari pe care romanii
trebuie să-și asume pentru propria lor securitate financiară. Generațiile
trecute au depins de planurile de pensii ale companiei, cunoscute acum ca
planuri cu beneficii determinate, pentru a-și finanța cea mai mare parte a
pensionării. Aceste fonduri de pensii au pus povara financiară asupra
companiilor sau guvernelor care le-au sponsorizat. Consumatorii nu erau
implicați în luarea deciziilor, rareori chiar contribuiau la fondurile proprii
și rareori erau conștienți de statutul de finanțare sau de investițiile
deținute de pensie.
CSALB gestionează infrastructura necesară pentru a oferi soluționarea alternativă
a litigiilor prin două tipuri de proceduri: procedurală cu soluții propuse
(Concilierea) și procedurală cu soluții impuse (Arbitrajul) -
ambele denumite proceduri SAL. Aceste proceduri sunt opționale,
voluntare și distincte de cele utilizate în procedurile judiciare (extrajudiciare).
Conciliatorii trimit băncilor sfaturi și recomandări consumatorilor,
rezultând un mediu de tranzacționare mai eficient pentru membrii CSALB.
Conciliatorii sunt figuri cheie în aceste negocieri,
deoarece mijlocesc căutarea unei soluții reciproca greabileși, în final, propun o
soluție pe care părțile ar putea să o accepte sau să o respingă. Dacă o problemă nu
poate fi rezolvată direct cu o instituție financiară, consumatorul poate contacta
CSALB. Conciliatorii evaluează situația pe baza documentelor aflate la
dispoziția consumatorilor și comercianților, apoi propun/implementa o soluționare a
litigiului. Încazul SAL, conciliatorii pot dobândi cunoștințe despre principiile juridice comerciale și generale, precum și pot
soluționa litigiile aflate în curs.
Mulți consumatori
nu înțeleg finanțele, modul în care funcționează creditul și potenţialul impact asupra educatiei financiare pe care
deciziile financiare proaste le pot crea timp de mulți, mulți ani. De fapt, lipsa
de înțelegere financiară a fost semnalată ca fiind unul dintre principalele motive
pentru care mulți romani se luptă cu economisirea și investiția.
Dacă dorești să obții informații suplimentare poți accesa și vizualiza unul dintre interview-uri.
Mi-a placut articolul, multumesc pentru informatie si pentru link!
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru lectură și aprecieri!
RăspundețiȘtergere