Blestemul necruțător al banului nemuncit

Când eram elevă făceam temele multor colegi din clasă. Primeam uneori 10-15 comenzi pentru compuneri frumoase, dar diferite, să nu semene una cu cealaltă și mă achitam de sarcină cu multă bucurie, chiar dacă nu exista internet atunci.
Să nu credeți că eram plătită pentru munca mea, ba, unii dintre colegi îmi întorceau spatele sau nu mai vorbeau cu mine la primul refuz. Anii au trecut. Cei care nu știau tabla înmulțirii și nu puteau să scrie trei rânduri coerente pe o temă dată ieri, conduc mașini azi și își fac milă și de mine, o biată profesoară, să mă culeagă de pe drum, în amintirea temelor făcute atunci. Unul bea la barul din sat, iar eu am intrat să schimb niște bani pentru navetă.
- Alege ce ciocolată vrei și ce suc vrei tu, mi-a spus, căci datorită ție am zece clase!
...Recunoștința umană funcționa în cazul lui.
Am fost educată de mică să nu întind mâna, să nu visez la cai verzi pe pereți, ci să muncesc pentru a mă întreține, de aceea ocazional am practicat jocurile de noroc, când eram plină de datorii, iar la orizont nu se profila nicio soluție.
Dar să ții în mână biletul câștigător și să nu te prezință să-ți revendici câștigul??? http://www.mondonews.ro/loteria-romana-castigatorul-marelui-premiu-de-la-649-de-anul-trecut-nu-si-a-revendicat-premiul/.

Mă gândesc că frica banului nemuncit l-a copleșit pe posesor sau a murit sperând sau i-a spălat nevasta biletul spre fericire în buzunarul soios al pantalonilor.
În orice caz, fericirea, sănătatea, viața, liniștea nu se pot cumpăra cu bani!
Înainte de a citi știrea pe http://www.mondonews.ro/ am văzut o imagine sugestivă: un copil bogat dormea pe o grămadă de bani, iar unul sărac pe pavaj...Am realizat că niciunul nu-și poate achiziționa la comandă împlinirile vieții...