sâmbătă, 10 octombrie 2015

Teatralul social


Teatralul social induce în eroare naivul care confundă realitatea cu spectacolul de supraviețuire, astfel că va fi sedus pe viață de zâmbetul fals al celui ce-i spune:
- Mi-ați înseninat ziua cu prezența dumneavostră, deși grimasa nu a fost acoperită în totalitate de mască!
Și câte replici prefabricate ale succesului nu am auzit: ”Ce ne-am face fără dumneavoastră?/Mai treceți pe la noi./De ce nu stați mai mult?/Casa/instituția este goală fără dumneavoastră?/Sunt prietena ta și țin la tine. Poți să mă suni la orice oră din zi și din noapte”.
Diplomația elementară necesară interrelaționării umane a degenerat așa de mult, încât în spatele vorbelor siropoase sticlește cuțitul trădării. Când ți se promite mai multă loialitate, atunci trebuie să fii mai vigilent!
Pentru unii și salutul a devenit motiv de ploconeală inutilă sau în ”spirit de glumă”, după ”bună” sau ”sărut mânuțele” am auzit un ”duceți-vă...!” rostit printre dinți.
Trăirile autentice sunt pe cale de dispariție și catalogate ca fiind ciudățenii. Oricine se ”pisicește” pentru a deveni mai simpatic, unii se maimuțăresc de-a binelea. Uneori se-ntâmplă ca în câteva secunde, după ce ai savurat bonomia forțată a unui fals actor să te întorci un moment cu spatele și când îl privești din nou, să descoperi că și-a pus o mască hidoasă dorind să te distrugă. Măștile și atitudinile se schimbă instantaneu, ”vinovate” fiind politețea și diplomația...