Mă doare toamna, iar ochii plânși ai cerului mă imploră să-i iubesc așa tulburi cum sunt. Prin covorul de frunze pașii mei trasează cărări spre Țara Speranței.
Din clepsidra codrilor cad ultimele frunze și e frig. Ce toamnă însângerată și câtă durere a căzut simultan cu bruma peste satul meu! Mai întâi a fost Ion, vecinul drag și bun. S-a dus în pădure cu băiețelul său să facă rost de lemne pentru iarnă, dar un copac a căzut peste el și i-a frânt viața la 37 de ani. Fiul său a văzut totul l-a ținut pe brațe și l-a șters de sânge. În zadar ne-am rugat pentru el și am aprins candele, îngerii l-au luat la ei să fie la fel de iubitor și de bun în cer...Din lumea stelelor, Ion privește semnele toamnei pe pământ și se bucură că un om milos a umplut curtea casei sale de lemne verzi, ca familia să nu înghețe de frig. Aruncă o privire la Magazinuldecani.ro.
Alege în gând o cană croșetată pentru mama lui care este îndoliată și-l plânge de câte ori se face seară și îl așteaptă să se-ntoarcă. Dacă ar putea, i-ar comanda una să-i aline durerea! O cană pufoasă cu inimioară să știe că dragostea pentru ea a fost neclintită, în timp copiilor le-ar trimite un set cu minioni
Dar soției cum să-i răsplătească iubirea și devotamentul? I-ar cumpăra o cană cu inimioare multe, multe de tot, o cană cu inimioare mari și mici...
Apoi au murit în același timp ei: doi tineri minunați care lucrau ca zidari prin sat. Ce moarte năprasnică tocmai în clipele de grație ale toamnei. Suflul exploziei centralei cu lemne le-a făcut trupurile fărâme. Toamna și-a clocotit parfumurile și musturile de durere și ne-a făcut pe noi, spectatorii funebrii să prețuim viața, să ne străduim să o trăim frumos, fiindcă ”umblăm cu dzilele în mână”, vorba cronicarului.
Rătăcind cu ochii în lacrimi pe aleile gândurilor îndoliate am ajuns la ușa Magazinuluidecani.ro, iar când furtuna durerii s-a dezlănțuit, o mână puternică și prietenoasă m-a tras în camera caldă, iar eu m-am auzit implorând:
- O cană pentru infuzie de fericire, vă rog!
Particip la Proba a zecea a Superblogului 2015 și am scris aceste rânduri în memoria celor care mor muncind...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu