Viață, viață te orientezi prin fum și prin ceață, te clatini ca o frunză pe creanga trupului, iar ploile și vântul sunt gata să te smulgă. Îmbătrânești, te îngălbenești, ți se scurge timpul printre degete. Te uiți alături după frunzele asemenea ție care odihnesc în covorul pământului și ți-e frică. Le-ai văzut picând, iar ochii ți s-au umplut de lacrimi. Erați o comunitate în același frunziș. Schimbați o vorbă, împrumutați umbră una de la cealaltă...Golul care se-ntinde în jurul tău înseamnă că s-a apropiat vremea picatului din pom. Te întrebi mereu dacă te va durea când se va rupe pețiolul care te racordează la seva copacului și care te ține fremătândă...
Chiar dacă ești încă verde, în ultima vreme cad din ce în ce mai multe frunze verzi. Se-mbolnăvesc și mor umplând copacul de dor.
În jur se-ntinde imperiul uscăciunii și al putreziciunii. Spre deosebire de nevinovata frunză din parcuri,omul este frunza gânditoare care știe că va cădea și totul se va frânge.
Tocmai de aceea fii bună viață-frunză cu tot ce roiește în jurul tău! Nu te costă nimic să radiezi generozitate și fericire, să fii plină de seva bunătății, iar acreala să nu te usuce când încă ești în viață...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu