Cum a fost mereu tată pentru frații si surorile ei

Prima zi a lui 2018 am petrecut-o alături de cei dragi povestind, glumind și ospătându-ne. A doua zi am călătorit cu o fată bravă care face cât 10 băieți, o ființă generoasă care a fost tată pentru frații si surorile ei. Două ore mi s-au părut câteva minute fiindcă mă leagă de ea o prietenie veche și-mi para rău că trebuie să vorbesc voalat despre ea.
Când ne-am întâlnit în autogară era tristă. Venise cu microbuzul la prima oră în București cu sora ei să-i interneze pe cei doi nepoței care se simt rău și m-am gândit cum nu încetează ea să iubească și să se sacrifice, deși sora este la casa ei acum. Era supărată vizibil, nu a avut stare să se așeze cu mine pe o bancă să aștepte, a preferat să se plimbe nervos prin apropiere.
-Mâine trebuie să mă întorc iar cu primul microbuz, mi-a spus hotărâtă. Nu-i pot lăsa singuri. Cât ea se duce la control cu un copil, eu stau și îl liniștesc pe celălalt.
Apoi îmi amintesc ca prin vis, cum fiindcă tatăl le-a murit, ea a făcut împrumuturi peste împrumuruturi ca frații ei să fie dați la școli bune, să fie domni asemenea ei. Doamne, cât de mult a suferit pentru fiecare în parte, când se implicau într-o relație nepotrivită, când nu doreau să învețe, când aveau opțiuni care nu se conformau cu realitatea.Toată tinerețea a trecut cu ratele, cu împrumuturile ca ei să fie bine.
-Frații ăștia ai mei! Știi mă doare când îți spun. Unii nici nu vorbesc cu mine. I-am dat la școlii, iar ei s-au dus cu ziua în sat, am zis că mor.
O iubesc pe fata asta mândră, generoasă și bătăioasă și mă întreb dacă unul dintre ceilalți ar fi fost mai mare, ar fi susținut familia cu aceeași energie ca ea?
-Știi tu cât de greu am obținut eu totul? Știi că mă duceam cu ziua la fân și mi se dădea o ulcică plină de lapte, iar până ajungeam cu el acasă, jumătate se făcea zer???
Da, știu. Ea a obținut totul pentru toți ai ei, și-a dus în spate pe culmi sociale rezonabile întreaga familie.
 Îi caut mâinile, să le strâng și îi spun că este cu adevărat un om brav și este o onoare pentru mine că am cunoscut-o și că îmi este prietenă. Și iar mă lasă fără cuvinte! În timp ce bâlbăi în neștire că: „Totul va fi bine!” (așa mă mint și pe mine când mi-e frică sau sunt foarte supărată de un eșec), ea mă umple de mulțumire:
-Știi, te întâlnesc mereu când sunt foarte supărată și tu reușești să mă umpli de optimism, să-mi faci bine. Îmi amintesc odată când eram foarte tristă fiindcă mi se întâmplase ceva, iar tu m-ai dus la cofetărie și mi-ai cumpărat un profiterol. Atunci am mâncat eu profiterol pentru prima dată.
Nici nu mai știam asta, dar în mintea ei s-a întipărit atâta recunoștință pentru un gest așa de mărunt.
Am început bine anul și a făcut bine că mi-a spus în felu-i inconfundabil că orice gest mărunt pe care îl facem se întipărește în mintea oamenilor ca o amintire plăcută ce va supraviețui timpului feroce.
Dacă ai timp să citești, suflet drag, florile sunt pentru tine din toată inima!!!