Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

duminică, 14 ianuarie 2018

Trădarea unui mare patriot



Slavici despre Eminescu: ”E un om cu trebuințe puține, dar cu

apucături boierești. Respinge tot ce i se pare vulgar. Citește cu o uimitoare

repeziciune. Ține să citească în tihnă, la masă sau tolănit pe sofă, în vreme ce odaia îi e înmiresmată de cafeaua pe caresingur și-o pregătește cu mult dichis. E lipsit de tot ceeea ce în viața de toate zilele se numește egoism. Nu trăiește pentru sine și prin sine, ci prin lumea în care-și petrece viața și pentru ea.

Eminescu despre viață în general:

• Multe dureri, puține plăceri...

• Nenorocirea cea mare a vieții e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strâmb!

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie deoarece a demascat pactul pe care guvernul român urma să-l încheie cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi ceicatalogaţi drept „naţionalişti”. Eminescu a ales să moară în picioare pentru libertatea și independența României.

28 iunie, 1883, evenimentele se precipită la București:

• Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Mistificarea adevărului:

• Se zice că în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

De la 30 de arginți, la 300 de lei...

• Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Eminescu, deși trimis de Maiorescu la sediul Societății Carpații, îşi schimbă traseul. Alege Capșa știind că la acea vreme nu reprezenta doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Alte înscenări:

* Ventura a relatat că Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”.

• Contraargumente:

Doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă.

• Eminescu, în calitate de ziarist știa că regele nu este în țară, prin urmare nu s-ar fi dus la Cotroceni să-l împuște.

Medicii din Austria îl declară lucid

• Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri lui Maiorescu să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu. În țară, poetul este supus otrăvirii lente cu mercur.

Pentru a se acoperi crima se ajunge la diagnosticul calomnios:

• ...el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

Culmea infamiei:

• La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului. 

Ne poți ierta, Măria Ta, pentru ceea ce am făcut creierului care ne-a lăsat moștenire: ”Luceafărul”, ”Scrisoarea I”, ”Atât de fragedă”, ”Pe lângă plopii fără soț” și tot tezaurul liric fără pereche?

Sursele care au servit realizării acestei prezentări:

• http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/2011/03/adevarul-despre-moartealui-

mihai.html

• http://www.cerceteaza.com/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-mihaieminescu/

• http://www.lovendal.ro/wp52/lucruri-inedite-despre-mihai-eminescu-eraindragostit-

de-cleopatra-a-fost-mare-boier-indragostit-si-multe-altele/

• http://curiozitati.sunphoto.ro/mihai_eminescu