Dragi educatori,

Orice om este un educator pentru semenul său și este el însuși o lecție de viață, oricât de tânăr ar fi. Vă spun acest lucru cu toată convingerea, mai ales după ce am stat de vorbă cu X, de la anul întâi profesională. În ciuda faptului că este un adolescent foarte bolnav, nu m-a deranjat niciodată. Stă cuminte în banca lui, scrie tot și mai ales nu se plânge.

-Am fost un copil sănătos până în clasa a VII-a, doamna, dar într-o zi m-a găsit mama căzut și de-atunci m-am ales cu boala asta.

R. de la o clasă mai mică este înfiată. Mi-a povestit cum a aflat de la ai săi că mama naturală i-a lăsat la metrou, pe ea și pe fratele ei și a plecat. Se putea întâmpla orice cu cărucioarele lor și cu ei, mamei care le-a dat viață nu i-a păsat.

Y muncește să își întrețină familia, iar din cauza acesta mai lipsește de la școală. În spatele fiecărui elev, căruia îi tremură mâinile sau refuză să vorbească stă o întâmplare reală, o poveste de viață care l-a marcat.

Mult timp aplicam etichete, fără să stau pe gânduri: este un leneș, un copil rău, încăpățânat, acum caut o explicație pentru fiecare deviație de la conduita normală.

Dar nu asta vreau să vă vorbesc.

Vreau să vă spun despre păcatul de moarte pe care îl fac educatorii față de sufletele celor pe care îi au în grijă: să le predea lecția perfidiei!

Cât este de mică, în ciuda faptului că știe că a fost abandonată și că este înfiată, R a venit zâmbind la catedră, s-a prefăcut că mă îmbrățișează, mai apoi să o prind strâmbându-se în spatele meu.

Normal că am certat-o findcă nimic nu doare și nu provoacă mai multă repulsie decât fățărnicia în comportamentul unui copil.

Cum de pot fi copiii atât de perfizi? De la cine au învățat ei asta?

De la părinții și educatorii lor copiii trebuie să învețe lecția modestiei. În privința sincerității, care este de multe ori violentă, trebuie să recunoaștem asta, generația care vine după noi ar trebui să învețe că nu se cade să trăiască într-o fățărnicie la care nu-i obligă nimeni.

Poate că uneori împrejurările ne obligă să nu spunem lucrurilor pe nume, dar de ce să spui:„Scumpa” sau „Draga de tine”, iar după ce pleacă persoana în cauză să te strâmbi cu dezgust.

Grimasa aceea spune totul despre tine și ți-o autoadresezi...

Dragi educatori, nu predați lecția perfidiei, fiindcă este sub demnitatea oricărui om adevărat!