Poezie scrisă de Tacea Denisa pentru Ionuț Bucur

 IMPASUL

A fost odată un băiat,

Ionut, așa-i zicea pe nume,

Cu chip frumos, suflet curat

Și priceput la glume.

Vrând și el să se distreze,

Se sui pe sănioară,

Fără să se mai streseze

Zbură ca o vrăbioară.

Unde credeți?Într-un fier!...

Se umfla cucuiu-n frunte,

Of, Doamne! Bietul de el…

Capu-i era cât un munte!

După ce trece necazul,

În micile noastre vieți,

Uriaș pare impasul

Și n-ai cu cine să te cerți…

Răstignit de propria faptă,

Nu-și mai recunoaște soarta

Și cu inima curată

Peste toate vrea să treacă.

Gigantică fu durerea

Cea simțită de-a lui mamă,

Secătuită puterea

De o veste inumană.

Lumini, halate si seringi,

Înconjurat de tote cele,

În astă lume să tot strigi,

Să te rogi la sfintele stele.

Toți ai tăi sunt lângă tine,

Și-ți doresc să-ți fie bine

Și mă rog mereu duios,

Ca să te faci sănătos!