Cutiile cu surprize ale vieții

Mi-a plăcut enorm o ideea citită într-o broșură dedicată părinților copiilor cu Sindrom Down și simt nevoia să o dezvolt. În prefața acelei lucrări cineva spunea că nașterea unui copil normal este așteptată ca o excursie la Veneția și verdictul că acel copil s-a născut diferit sau bolnav echivalează cu o aterizare forțată în Olanda după cum aprecia gânditorul, în Africa după cum parafrazez eu...
Viața are mereu în cutia cu surprize lucruri care ne  solicită fizic, intelectual și sufletește.
În proiectele noastre visăm să ajungem în palate regale, dar ne trezim în bordeie săpate sub pământ și rămânem multă vreme împietriți în frustrare.
Nu putem merge toți în zone rezidențiale, fiindcă nu am avea loc. Cu siguranță că la împărțirea rolurilor sociale și a  vizelor de călătorie metaforic vorbind, decidentul suprem s-a gândit că nimeni nu poate acoperi mai bine decât cei aleși nevoia oamenilor din bordeie, la care suntem trimiși...
Și unii chiar nu ar rezista să vadă atâta suferință și atâtea lipsuri pe pământ, de aceea sunt cruțați. Oricum despicând firul în patru, ne amărâm mai rău, fiindcă trebuie să ne adaptăm situației și să acționăm.
Sigur că verdictul Sindromului Down lovește năprasnic în speranțele părinților, dar este posibil ca această să fie calea ca ei să devină mai buni și oportunitatea de a se dedica unei cauze nobile.
O excursie este o probă de inițiere, la fel toate încercările vieții la care suntem supuși.
În cazul în care destinația excursiei metaforice nu corespunde planurilor noastre, să ne gândim la cei care nu pleacă niciodată în excursii!
În orice colț de planetă ne-am trezi, putem înflori lumea!